sacal

dupa cum spuneam, as incepe cu rotile. fara sa schimb sistemul de franare

@soso- discutiile private ar fi fost indicate inainte de a inchide un topic ce promitea sa fie revigorant, din motive pur subiective. si nu sunt asa trist ca sa fac reclamatii. ce am avut de zis am zis aici. @bqgddan- ti-am dat mesaj privat. m-ai sunat cu 34 in coada? ca sa stiu daca tu ai fost.

cred ca da

am fost moderator pe forumul asta prin 2004. pe atunci ideea era sa ai si bun simt, mai ales ca moderator. a avea putere nu inseamna sa dispui de ea ci sa ai responsabilitatea puterii. consider moderatorul soso inadecvat in urma inchiderii unui topic cu aceasta justificare: <<deoarece "fara acte", "pentru pista" , " de curse" , etc, inseamna pentru mine FURATA!, topicul se inchide. oricum e de kko sa vorbim de modificarea substantiala a unei mobre, in contextul in care "proprietarul" spune ca nu mai are bani de curse. daca sunt intrebari va rog PM.>> 1)este irelevant ce inseamna "pentru tine" motocicletele fara acte, pentru pista sau de curse. e simpla eroare de logica sa presupui ca daca tu crezi ceva, atunci automat e adevarat. daca tu crezi ca e furata, de aici nu rezulta ca o concluzie logica ca ea este furata. poate insa sa tradeze o usoara distorsionare a credintei despre sine in directia unei manii a grandorii. directia de urmat in aceasta situatie, in care tu suspectai ca ar fi furata, era aceeasi cu a oricarui user al forumului: puneai o intrebare. simplu. sa inchizi un topic doar pentru ca tu suspectezi ceva, te pune pe tine intr-o lumina proasta. primesti nota 2. 2)aceasta motocicleta a fost initial adusa in tara de echpa lui pascota, a trecut apoi pe la cazacu, pe la denis si in final a ajuns la mine. e o motocicleta cunoscuta in lumea rosbk. (in fraza precedenta sunt 4 nume despre care ar fi de bun simt sa fi auzit...) nu este de curse, pentru ca e furata, ci e de curse pentru ca tot pe ea e pentru curse, de la slickuri pana la dyno jet. iata de ce parerea ta nu e doar irelevanta, e si eronata. ai mai primit un 2. 3) evaluari de natura axiologice din partea unui moderator sunt contraindicate. cu alte cuvinte, nu e treba ta sa spui ca e de kko, nici ca e de aur, discutia despre transformarea unei motociclete din ceva in altceva. pe de alta parte, eu nu am spus ca vorbim de o modificare substantiala. 4) a pune cuvantul proprietarul intre ghilimele, te pune din nou in eroare, dar pentru asta deja ai primit un 2. 5) acest ultim punct e doar pentru ca tu sa intelegi diferenta dintre curse pe circuit si plimbari prin padure. diferenta e una evidenta: costa o gramada sa participi la etape de rosbk, antrenamente etc. de cealalta parte sa schimb doua roti, ma va costa foarte putin. iata de ce are logica sa spui ca nu ai bani de curse dar ai bani de doua roti. pe de alta parte, am mentionat ca nu mai am nici timp. din nou, e logic sa spun ca nu mai am timp sa plec la serres dar am timp sa ma duc la casa pe care o am la munte. in concluzie, a fi moderator nu te face inteligent, insa a fi inteligent te face un moderator mai bun. incearca sa fii inteligent.

am un r6 pt pista. dar nu prea mai am nici timp nici bani de racing. ma bate gandul sa-l tranform in offroader. a mai facut cineva asa ceva? sfaturi? in principal la schimbarea rotilor.

suna foarte interesant cam cati km ar fi de la bucuresti pana acolo?

smecheria e la targu secuiesc. acolo e cel mai circuit de genul asta. cel mai lung, si cel mai lat.

militari-ul se baga la chestia asta?: /index.php?/topic/694323-cine-vine-in-vizita-la-niste-copii-amarati/page-2&do=findComment&comment=3422902

nu am mai intrat pe topicul asta de cativa ani, probabil nu mai sunteti aceiasi din 2006,2009. intr-o vreme veneam si eu la parc. ideea e asta: /index.php?/topic/694323-cine-vine-in-vizita-la-niste-copii-amarati/page-2&do=findComment&comment=3422902 daca sunteti doritori sa participati...

multumim pentru ca va implicati.

mi-au ramas ceva lucruri de la intruder: deocamdata am apucat sa fac poze la asta highway hawk chrome radiator cover 50E 0723521718

am o sa de vanzare. 150ron 0723521718

vin si eu cu a mea. nu m as baga singur la treaba asta. lasati discutia pe privat si hai sa stabilim aici, ca vor fi si altii interesati.

se potriveste la orice sv? ma intereseaza pt un 2008 , sv650sa

vulpoiule, tu ai un 10 de la mine pentru entuziasmul initial. azi promit sa mai scriu la junalul de calatorie. ziua 6 (continuare) nu stiu despre ce vorbesc moldovenii intre ei, nu stiu cat discuta despre romania, despre rusia, despre transnistria. insa, discutiile pe care le-am purtat noi in cele doua zile cat am stat in basarabia m-au facut sa inteleg situatia intr-un alt mod decat o vedeam din bucuresti. tara nu e mare, mai ales dupa problema din transnistria. de la bun inceput, ucraina a luat sudul basarabiei, cu tot cu porturile de la dunare si cu iesirea la marea neagra. o bucata maricica. constituirea transnistriei i-a mai rapit inca o bucata in est. regiunea autonoma gagauzia, inca o bucata. adevarul e ca e de mirare cum republica moldova inca mai exista, chiar si in aceasta forma. toti au vrut cate o bucata din ea. nu e de mirare, deci, de ce unii moldoveni vad romania ca pe o potentiala tara cuceritoare. nu e de mirare nici de ce vei auzi inca vorbindu-se despre poporul moldovean si limba moldoveneasca. dar tot oameni traiesc si aici. ii intereseaza sa aiba ce pune pe masa, sa aiba un loc de munca, sa nu ii mai fure toti politicienii, sa nu mai sufere abuzurile politiei. strazile in moldova sunt praf. in afara de cateva drumuri, toata partea carosabila a tarii este inacceptabila. acolo nu se asfalteaza ci doar se plombeaza. se peticeste. sute, mii de petice unele peste altele. asa incat mergi mult mai rau decat pe un drum pietruit de tara. cu masina nu e chiar atat de neplacut, dar cu motocicleta a fost un infern. se slabeau suruburile pe motocicleta. chisinaul nu se apropie nici un pic de bucuresti , in privinta drumurilor, e un oras bun sa mergi doar pe jos. orice alt mijloc de transport ce implica roti de cauciuc devine un act de masochism. pe la 9 seara a venit dupa noi jups, ghidul nostru motociclist si ne-a invitat la un loc de adunare al motociclistilor din chisinau. undeva in centru. erau cam 15 motoare, in mare parte de viteza. intre ei rusa era de baza. am ramas uimit sa vad ca marea lor majoritatea aveau cauciucuri slick. alegere total ilogica- slickurile sunt pentru mers pe circuit, nu pe strada si in mod evident nu pe strazile din chisinau. cam toate sclickurile erau deja plate pe mijloc. pentru cei care nu stiu ce este un cauciuc slick, voi incerca niste comparatii pentru a se intelege situatia. cum ar fi sa te dai cu o bicicleta cursiera pe un varf de munte, sau cu rolele pe un teren arabil? cum ar fi sa intri cu un lamborghini pe o strada plina cu gropi? cam asa e sa mergi cu cauciucuri slick printr-un oras cu strazi varza. evident exista si o explicatie. pretul. nu pot sa imi explic de ce acolo un slick costa 20 de euro, nou. in romania dai mult, mult peste pretul asta. nimeni din cei de acolo nu s-a dat vreodata pe un circuit si ideea nici nu pare sa ii atraga in vreun fel. mentalitatea este cea din romania de acum 10 ani: mergi tare in oras, cu cat mai tare cu atat mai bine. acceleratie mare pe linia dreapta, curbele nu au prea mare cautare. caii putere conteaza si doar ei, nu indemanarea pilotului. motocicleta trebuie tunata in permanenta, tobe schimbate, slickuri, filtre schimbate, power comm., intr-un cuvant: "are prea putini cai, nu imi sunt suficienti!". cu toate acestea nici unul nu parea sa isi dea seama ca pe drumurile alea ei nu folosesc niciodata, dar chiar niciodata mai mult de 50 de cai. eu si artur cu un bandit de 600 si un sv de 650 eram privit ca niste amarati, unii chiar au ramas uimiti ca noi am venit de la bucuresti pana acolo pe asa motociclete slabute. .. clar eram niste prosti. jups, care are ceva foarte potrivit pentru strazile alea, adica un vstrom, ma avertizase despre aceasta mentalitate. dar chiar la slickuri nu ma asteptasem... din ce am inteles, mai mult de jumatate din motoretele din moldova sunt furaciuni de pe afara. chopperele sunt rare si foarte scumpe in ultima vreme au loc si acolo foarte multe accidente. ceea ce este absolut firesc. pe la 11 am decis sa ne scuzam si sa plecam la somn. s-au urcat toti pe motociclete si am pornit in grup mare. a fost haos total. imaginati-va vreo 20 de motociclete, fiecare mergand cat poate de tare pe o strada cu gropi, plombe si denivelari. unii incercau si broscute. dupa cam un sfert de ora de vajaiala ciudata prin chisinau, unul dintre ei si-a dat seama ca ne indreptam intr-o directie cu totul diferita decat cea unde ne asteptau paturile noastre. grupul a mers inainte, habar nu am unde, noi cu inca doi baieti am intors. in jumate de ora dormeam. a fost o experienta bizara. p.s.- conform opiniei generale din moldova, ducati este o jucarie care se strica repede si are mult prea putini cai...

vulpoiule, o sa incerc sa-ti dau un raspuns. raspuns pe care tu nu il vei intelege. dar macar il poti citi. lectura, de orice fel, face bine la creier. tu esti penibilul care judeca o tara intreaga pentru ca doi insi l-au batut pe frate-tu. eu ti-am explicat ca o astfel de gandire denota limitare intelectuala. cand afirmi un lucru, trebuie sa si aduci argumente. in functie de validitatea argumentelor si afirmatia sta sau nu in picioare. aici stai tu prost: la argumente. chiar si in textul de mai sus, nu iti bazezi afirmatiile pe argumente, iar atunci cand o faci, argumentele par elaborate de un copil bolnavior. nu iti fac o vina din asta, pur si simplu esti deficitar la teoria argumentarii. tot ce am scris pana acum vine ca tu sa poti intelege ca nu eu "sunt ala din galati care le stie pe toate", ci tu esti ala din husi care "le stie pe toate". din tot textul tau, ceea ce m-a contrariat a fost cuvantul "gromantism". am incercat sa prind jocul de cuvinte, gluma, whatever. degeaba. am reusit, totusi, sa descifrez ce ai vrut sa scrii eufemistic dupa inca doua randuri: "Nu erați voi ăia din Galați carele le Âştiți voi pe toate Âşi cu moldoveni Âşi prin poponeata Âşi prin pod?" adica noi suntem cei care o iau in k.ur si in gura de la moldoveni. asta suna ca si cum ne-ai injurat, dar noi nu vom raspunde referindu-ne la mama ta... nu. e mai misto sa te analizez. spre exemplu, un etalon al inteligentei unui om este felul in care stie sa mascheze vulgaritatea. tu ai mascat-o prost. cat despre referirea la poponeata, asta imi da de banuit un lucru. ai folosit chestia asta in textul tau, total gratuit, fara relevanta pentru argumentatie, asta inseamna ca e un marker involuntar al personalitatii. nu o sa intru in prea multe detalii, o sa-ti zic doar ca freud a identificat trei perioade de pre-erotism infantil: oral, anal, genital. una din ele e dominanta. in cazul tau, se pare ca ai ramas blocat in perioada anala. indivizii din aceasta categorie sunt de obicei egoisti, incapatanati, egolatri, atotstiutori, narcisisti, cu tendinte spre masochism si mania persecutiei. de cele mai multe ori au probleme cu stomacul, ficatul si sufera de constipatie si hemoroizi. interesant, nu? am incercat sa aplic paradigma de gandire si pentru "gromantism", dar tot nu am inteles cuvantul. inainte sa trec mai departe, trebuie sa-ti spun ca in fraza analizata mai devreme, "moldoveni"- ar fi trebuit scris cu doi de i. cat despre "pute'ti"... nu inteleg de unde ai inteles ca ne-a disparut "gromantismul", ca acum nu mai suntem indragostiti de moldoveni, ca acum nu ne mai pasa de tinuturile rupte. ma bucur foarte mult sa aflu ca ai citit textele noastre, dar ma intristez sa observ ca ai facut-o degeaba. sa te lamuresc: lucrurile stau exact pe dos fata de cum ai inteles tu. cred ca am avut o calatorie extraordinara, cu adevarat initiatica si ma consider mult imbogatit sufleteste si spiritual, mai ales pentru ca am fost si in moldova, o noapte la chisinau si una la criuleni-pe malul nistrului si apoi inca doua nopti in bucovina ucraineana, la cernauti si herta. e pacat ca tu crezi ca drama oamenilor aia, rupti de poporul lor, ca drama neamului romanesc, nu sunt drame, ci lucruri de glumit pe net. din punctul meu de vedere, esti un caz iremediabil pierdut, asa ca nici nu voi incerca sa te conving de nimic, pe aceasta tema. sa fii sanatos cu ceea ce crezi tu! dar nu ma jigni pentru ce cred eu, pentru ca atunci devii si fudul. tocmai pentru faptul ca am aflat atat de multe si de dureroase lucruri, pentru ca am aflat adevaruri nespuse aici, in romania, de asta imi e greu sa continuu scrierea jurnalului de calatorie. nu stiu cum sa scriu ceea ce am aflat si am simtit... cat despre braga si talentele tale de investigator, e ciudat cum, dupa ce eu am trait aici 18 ani si de inca 17 vin lunar, tu- de la husi, crezi ca stii mai bine cum stau lucrurile. hmmm, iata inca un argument in favoarea ipotezei freudiene de mai sus... din paragraful despre murgeni, retin cuvantul cu trimiteri scatologice "cacatel"... si faptul ca nu esti rasist... imi pare rau ca nu ai putut dar si mai rau imi pare ca nu ai vrut sa vii cu noi intr-o scurta plimbare. macar ne cunosteam. ar fi fost placut. despre limba rusa, nu mai zic nimic. ti-a predat pomo lectia. arturi stie romana, rusa, ucraineana, engleza si ce o mai sti el... in incheiere gasim "basinile" scatologice. nu cred ca am gresit cu ipoteza initiala. nu imi pare rau ca esti dezamagit. nu cred ca folosesti verbul a (se) dezice intr-un sens just. nu inteleg la ce ai renuntat. tu. ultima propozitie vine sa confirme ipoteza blocajului in perioada anala: consideri ca exista mai multe realitati si ca a ta e cea mai "adevarata". by the book. cat despre "copchii", stai jos. nota doi. p.s.- pomo, te salut cu mult respect.

ziua 6 galati-husi-chisinau. in constanta am stat doua nopti. in galati alte doua. suntem deci odihniti si gata de drum. planul este de a ajunge la chisinau in seara asta. incepem sa ne indepartam din ce in ce mai mult de bucuresti. am plecat dupa pranz. toata ziua m-am tot intrebat cum s-or fi descurcat englezii cu drumurile din ucraina. unde or fi dormit...? respectand ideea conturului, am pornit de la galati direct spre nord pe o sosea, paralela cu granita, paralela cu prutul. pe vremuri aici era lacul brates, unul din cele mai mari din tara. intre timp, a fost asanat, pentru agricultura. din marele lac a ramas o balta cam puturoasa, nu mai adanc de un metru. in dreapta noastra, la cateva aruncaturi de bat, puteam vedea sate din republica moldova. am fi putut trece granita pe la cahul, la 60km de galati, dar am ales sa mergem cat mai mult pe partea romaneasca. noi avem drumuri mai bune... stiu ca suna ciudat propozitia asta, dar asta e adevarul. depinde intotdeauna cu cine te compari. inainte de plecare, l-am dus pe artur, in piata centrala din galati, ca sa ii creez o amintire. a baut pentru prima data in viata braga. stiti vorba: "ieftin ca braga"? la bautura asta se refera. pe vremuri mancarea saracului consta intr-un covrig si un pahar de braga. ieftin. dar foarte hranitor. braga e o bautura de origine turceasca, cu o consistenta groasa, nisipoasa la culoare, foarte racoritoare, nealoolizata, se bea vara, rece si e usor acidulata. odata cu trecerea timpului, reteta s-a cam pierdut, asa ca au ramas in toata tara foarte putine locuri unde se mai fabrica braga. din ce stiu eu (poate ma insel) numai la galati mai functioneaza doua fabrici. chestia amuzanta acum incepe: in jurul intregii afaceri planeaza un mister si o secretomanie incredibile. ingredientele din cere e facuta braga pot fi aflate cu usurinta de oricine, in cateva secunde pe internet. insa tot schepsisul consta in a combina ingredientele, in anumite proportii. procesul de fabricatie: iata un secret mai bine pastrat decat aurul bancii nationale. insa nebunia nu se opreste doar aici. pur si simplu nimeni in galati nu va discuta despre acest subiect. nimic. iata un exemplu: la chioscul de la care am cumparat braga, in piata, am intrebat unde este fabrica de la care se aprovizioneaza. initial vanzatoarea, mai in varsta a mentionat un cartier dintr-o margine a orasului. a intrat apoi sa ne aduca bidonul de 5 litri plin. inauntru era fiul ei, care auzise tot. au iesit amandoi. "unde mai exact spuneati ca e fabrica?" am continuat eu. "habar n-am sa-ti explic" zice vanzatoarea. "nu stim noi unde e..." zice si fiul. in doar cateva secunde uitasera locatia... in concluzie: nimeni aici, niciodata nu o sa iti dea nici o relatie cu privire la acest subiect. e un fel de discutie despre unire in republica moldova. dar sa nu anticipam... cu siguranta in timp, reteta se va pierde. deja cei mai batrani spun ca nu se compara gustul de acum cu cel din urma cu zeci de ani. nici vorba "ieftin ca braga" nu mai are suport in realitate. litrul de braga se vinde cu 8 lei. Cu banii astia iei un litru de lapte, unul de bere, si unul de cola. pe de alta parte, secretomania e justificata: daca un mare producator va intra in posesia retetei... o sa se umple de bani. vezi exemplul fanta sokata. la aproximativ 80 de kilometri de galati, am oprit sa mai bem o gura de apa proaspata de izvor, in satul cavadinesti. izvorul s-a dovedit a fi uscat. ca sa nu se supere artur prea tare ca am oprit degeaba i-am spus o poveste. prin anii '30, un tanar muncitor din galati cunoscuse o adolescenta chiar din satul asta, cavadinesti. ca sa ii arate cat de mult o place, ii aducea prajituri, de la fabrica de prajituri din oras. starea drumurilor era alta atunci, masinile erau foarte rare, carutele cu cai inca faceau legea. asa ca pleca dis-de-dimineata si incerca cu metoda "ia-ma nene" sa ajunga la iubita lui. insa si atunci la fel ca si acum, nu toata lumea avea treaba in acelasi loc. asa ca distanta de 80 de kilometri era strabatuta cam jumatate in caruta si jumatate pe jos. in zilele bune. asadar imagineaza-ti o zi de vara, torida ca cele de acum. un tanar cu doua-trei prajituri, imbracate in hartie, ba in caruta, ba pe jos... la 40 de grade... ce inseamna tineretea! cand, in sfarsit ajungea, era seara. el era obosit, transpirat si flamand. de cealalta parte, prajiturile nu erau nici flamande nici transpirate, dar sigur erau obosite. momentul acela in care se indeparta hartia, un moment care ar fi trebuit sa fie triumfal...nu prea era. prajiturile amestecate, una in alta, pe jumatate scurse, erau afectate si la partea de estetica si la partea de gust. dupa o zi intreaga in soare, orice prajitura care se respecta se vede obligata sa se altereze. in aceste conditii te intrebi, de ce te-ai mai porni la drum sa duci niste prajituri care stii ca vor ajunge acre, pe seara...? chiar atata incredere sa ai in sloganul "gestul conteaza"?! se pare ca, insa, tanara a apreciat gestul. ea a fost impresionata. cei doi, el ion, ea maria, s-au casatorit si au avut patru copii, care la randul lor au crescut, s-au casatorit si au avut copii. anii au trecut din ce in ce mai grabiti si acum mai bine de 20 de ani, au murit amandoi si ion si maria, batrani. au fost bunicii mei. el nu prea ii mai aducea prajituri, cand i-am cunoscut eu. mai bine de o suta de kilomentri de la galati inspre nord, toate bornele kilometrice ne anuntau ca ne apropiem de localitatea numita murgeni. m-am gandit ca o fi vreun oras miraculos, de care nu prea a auzit lumea pe la bucuresti, dar care clar o localitate importanta a romaniei de vreme ce autoritatile au gasit de cuviinta sa o anunte cu o suta de kilometri inainte. o fi avand si ea un centru vechi, acolo un restaurant. un parc mare in centru, o statuie. ceva demn de multe poze... imaginatia mea romantica. ca batranetea, murgeniul se apropia si el imperturbabil. lucrurile mersesera bine, drumul absolut rezonabil. murgeniul, insa a debutat prost. de teama ca nu cumva autovehiculele viteziste sa intre ca o racheta in localitatea lor si sa rateze astfel frumusetea locurilor, cei din murgeni s-au gandit ca ar fi util sa puna chiar inainte de intrara in urbe un "speed bumper"- adica o ridicatura in asfalt pe care soferul o vede si incetineste pana la o viteza mica-mica. daca nu incetineste risca sa-si rupa masina. sunt sigur ca toata lumea stie despre ce vorbesc si mai ales, ca toata lumea a injurat suculent aceste inventii ale modernitatii... principiul cibernetic dupa care functioneaza ele este urmatorul: daca nu vrei sa incetinesti din respect pentru lege, o sa o faci de frica! bumperele astea sunt detestate chiar si atunci cand sunt micute, finute, din cauciuc si fabricate de niste occidentali simpatici. inainte de localitatea murgeni, insa, veti intalni apoteoza "incetinitoarelor de viteza". veti putea face cunostinta cu tatal lor suprem, cu darth vader si cu brusli la un loc. peste aceasta galma in sosea nu se poate trece usor pe deasupra, ea trebuie escaladata. cine stie istorie a auzit de valul lui traian. ma gandesc ca cei de la murgeni au vrut sa integreze aceasta relicva milenara in reteaua auto a romaniei. merita sa faceti o excursie pana la intrara in murgeni pentru a vedea ucigatorul-de-suspensii, valul lui traian, sau poate e de fapt o transee din vremea nemtilor astupata cu varf... recomand motociclistilor sa-l ocoleasca. de obicei, in viata ce incepe prost, se termina prost. murgeniul e ca viata. practic e vorba de o intoarcere in timp. intr-un timp de acum cateva zile. dar din india. spatiul acela destinat trecerii autovehiculelor, pe care in europa il numim strada, in murgeni este numit probabil "la mine in curte". cred ca toata populatia murgeniului era iesita din case, dar si din propriile curti si toata, dar absolut toata era pe strada. este posibil ca aceasta tendinta integratoare de a vedea drumul national ca un bun personal, sa fie incurajata si de felul in care autoritatile au decis sa acopere pamantul care e sub orice, si in care si noi ne vom intoarce intr o zi. in murgeni nu exista asfalt, aici macadamul e inca la mare pret. probabil ca macadamul e si foarte scump, pentru ca nici nu a mai fost reparat de pe vremea cand domnul mc adam traia... sunt momente in viata unui sofer, cand el lasa geamul jos, scoate capul si urla: ba, ti-a luat ma-ta sosea?! cred ca in murgeni un astfel de comportament ar fi urmat de un simplu si inocent "da". un alt lucru care indeamna trecatorul sa asocieze murgeniul cu un cartier indian il reprezinta chiar indienii... si vacile de pe drum. dar aici nu sunt deloc sacre. doua motociclete trecand prin fata unui om trezesc in el sentimente si trairi diferite. unii zambesc si-ti fac cu mana, altii fac un semn asa ca si cum tu sa ambalezi motorul, altii mai extrovertiti simt asa o mare aglomerare de sentimente incat incep sa se agite spasmodic pe marginea drumului si sa strige cuvinte neinteligibile. sunt multe categorii de oameni. o categorie aparte, mai mica ce-i drept, sunt oamenii care vad motocicleta ca pe o tinta. nu adica o tinta de atins in viata, ci o tinta care se misca si tu ai un timp limitat sa o nimeresti. cu ce ai la indemana. de cele mai multe ori, cu precadere in romania, la indemana oricui este o piatra de pe jos... un indian mic-mic din murgeni juca fotbal cu alti indieni mici-mici din murgeni. se jucau la ei in curte, ceea ce am convenit ca inseamna in strada. noi nu aveam alta solutie decat sa traversam terenul lor improvizat de fotbal. indianul mic-mic sa gandit ca noi putem fi tinte pentru mingea lor. asa ca a sutat inspre noi. mingea lor era o piatra cam cat un mar. bine ca nu a reusit sa dea gol. daca ne nimerea, trebuia sa ne oprim si sa cerem despagubiri. si noi nu puteam apoi sa continuam calatoria noastra cu vreo 3 vaci legate de spatele motocicletei, primite ca despagubire fireasca... in concluzie, murgeniul va ramane mereu in amintirea noastra, asa cum un rahat de caine nu vrea sa iasa din santurile talpii de adidas si peste cateva luni, stangul inca miroase usor... am ratat iesirea buna din localitate, dar la o benzinarie un motociclist senior, foarte simpatic, din barlad, ne-a indicat directia corecta. in cele din urma am ajuns la husi, un oras foarte dragut, despre cam am auzit numai de bine. am facut plinul si ne-am indreptat spre vama leuseni. atentie, pentru intrarea in basarabia ai nevoie de pasaport si autoturismul tre sa fie pe numele tau. si trebuie sa ai asigurare care sa acopere si md. noi le aveam pe toate dar tot a mers greu. am intrat in fata, dar tot a mers greu. vorbeam chiar aceeasi limba, dar tot a mers greu... dar tot am avut macar o multumire: un domn cu lexus smecher, care a comentat ca de ce intram in fata, a trecut mult dupa noi. e bine sa observi ca sunt unele locuri unde mafiotii nu au prioritate... probabil ca daca ne va prinde in afara vamii ne va taia un deget. sper sa fie cel mic de la picior. am observat ca il folosesc destul de rar. stangul. de la vama pana in chisinau sunt 90 de kilometri impecabili. si nici localitati nu sunt. noi nu am luat-o pe drumul ala, pentru ca ne intelesesem cu un motociclist din basarabia sa ne intalnim undeva intr-o localitate, hancesti. daca as fi stiut dinainte cum arata drumul spre localitatea aia, i-as fi zis ca ne intalnim la chisinau mai pe seara. el are un v-strom. asa ca pentru el drumul acela si cam orice drum, e practicabil. am reusit totusi sa ne intalnim in hancesti, in centru, unde e un monument ridicat in cinstea unui rus. nu va asteptati sa ajungeti in basarabia si acolo toata lumea sa va intampine cu unirea pe buze. nop. veti fi intampinat cu un "privet" adica buna, in rusa. multe cuvinte nu le veti intelege, iar pe altele le veti intelege total gresit. spre exemplu: pepene. inseamna castraveti. asa ca nu o sa va creada nimeni cand spuneti ca ati cumparat un pepene de 6 kile. multi nu stiu romaneste si multi se prefac ca nu stiu. motociclistul cu care ne-am intalnit, jups, ne-a zis din start ca el e din gasca ruseasca si ca marea majoritate a prietenilor lui sunt rusi. cu toate acestea am vorbit in romaneste si ne-am inteles perfect. ii multumim pentru ca a mers apoi cu noi la chisinau si ne-a dus chiar la adresa la care trebuia sa ne petrecem noaptea. e un baiat de nota zece pe care il asteptam in vizita la bucuresti. pe la noua am ajuns deci la familia burlacu din chisinau. am stat la masa, ne-am facut un dus si apoi am stat de vorba. (va urma) My link acu creca merge lincul

a fost o problema de familie. genul de pb care vine neasteptat... day6ziua a sasea

ziua 3 constanta-mamaia... planul initial prevedea o noapte petrecuta la sulina. urma sa ajungem acolo pe ruta constanta-babadag-tulcea-sulina. dar a aparut o problema: nu se poate ajunge cu motocicleta de la tulcea la sulina. alternativa ar fi fost sa ne imbarcam pe unul din vasele de pasageri, impreuna cu motocicletele si dupa o calatorie de cateva ore pe dunare, sa ajungem la destinatie. am avut totusi doua argumente pentru a nu alege aceasta varianta: programul nostru trebuia sa depinda de programul vaporului; nici nu pleaca si nici nu vin din ora in ora..., iar cel de-al doilea argument este ca noi ne-am propus sa ajungem la destinatie mergand pe motocicleta. concluzia: nu vom mai ajunge la sulina. traseul trebuia regandit, tot in limita celor 300 kilometri maxim pe zi. solutia a fost: constanta-babadag-tulcea-isaccea-galati. asadar ne-am trezit cu o zi libera. am dormit pana mai tarziu, ne-am plimbat prin constanta si am intrat in vorba cu oamenii. am fost chiar si intr-un mall local pentru a cumpara incarcatorul de la camera de filmat, pe cel original uitandu-l acasa. intr-o astfel de calatorie nu iti poti pune intrebarea daca vei uita ceva, ci ce vei uita? sau, mai bine zis, cate lucruri vei uita acasa? treptat, pe masura ce zilele trec, lista cu obiecte uitate se mareste. pana acum avem asa: un cablu de alimentare pentru camera, o pompa pentru saltea, un costum de ploaie pentru artur. lista ramane deschisa. dupa pranz am fost invitati pentru un pahar de apa si unul de vorba la o familie ce isi petrece concediul la mare. domnul viorel ne-a omenit cu o masa copioasa: rosii proaspete din gradina, branza si paine. absolut perfect. nepoata acestuia scrie o piesa de teatru. povestea se desfasoara inainte de '40, in constanta. un pictor, o dansatoare de cabaret, si cazinoul din constanta... la final- un salt in gol de pe acoperisul cazinoului...(inchide ochii si incepe sa visezi)... spre seara am mers la plaja. mamaia e asa cum o stim. plina. prefer plaja vadu. apoi somn. ziua 4 constanta-babadag-tulcea-isaccea-galati calatorie in tara oamenilor buni ziua a patra a calatoriei a fost cea mai frumoasa de pana acum. am vazut locuri si am trait senzatii... am plecat din constanta putin inaintea pranzului. ovidiu-mihai kogalniceanu- targusor. in timpul noptii s-a pornit un vant care a batut toata ziua. ne-a insotit pana la galati. nu stiu de ce, el tot batea din lateral, probabil nu era deloc de acord cu traseul ales de noi. l-am lasat sa ne inghionteasca ba la dreapta ba la stanga si ne-am facut ca nu intelegem "unde bate" el. pe harta mea, in triunghiul format intre satele targusor, cheia si gura dobrogei, figurau ceva pesteri, niste chei si un monument. am zis ca merita sa vedem cu ochii nostri cum arata zona si ce e interesant de vazut. si foarte bine am facut! artur tot avea o fantezie cu branza de la stana. sa mancam o branza direct de la o stana. cu paine. si rosii. o idee chiar buna...inainte de intrarea in targusor, am vazut ceea ce parea a fi o stana. am oprit si am intrat in vorba cu cel ce parea a fi ciobanul de serviciu. am aflat ca nu e nici o stana acolo, si ca el nu e cioban ci paznic. asadar nici urma de branza pentru artur. am stat totusi de vorba cu el pret de vreo jumatate de ceas, ocazie cu care am aflat ca in sat ar fi un centru de colectare lapte si ca am putea cere acolo ceva branza. ne-a mai povestit cum pe vremuri un boier local, mare om de afaceri, a insistat sa aduca si la el pe mosie calea ferata, pentru a putea incarca direct in vagoane cerealele. cam la fel cum acum demnitarii asfalteaza strada unde locuiesc ei, rude ale lor, sau vreo amanta plebee. e o imbinare a utilului cu placutul, o imbinare a interesului personal cu cel public. ar trebui sa incurajam demnitarii din bucuresti, spre exemplu, sa isi gaseasca amante din dorohoi. in scurt timp am avea autostrada bucuresti-dorohoi. tot la intrarea in sat mai sta in picioare cladirea in care se afla rezervorul cu apa, care aproviziona locomotiva cu abur. din cand in cand, dupa cum ne-a zis paznicul, localnicii care isi mai fac ba o soba, ba un gratar in curte, vin si scot caramida de la baza cladirii. indraznesc sa aproximez ca primul sau al doilea satean care va veni dupa caramida va ajunge foarte faimos. toata tara va afla de el de la televizor. parca si vad crainica spunand: un barbat a murit astazi, ingropat sub o cladire. oricum el se va sacrifica pentru ceilalti. pentru ca odata daramata, nu va mai fi nici un pericol. vom merge apoi cu totii "la luat de caramizi"... cine vrea sa faca ceva cu adevarat deosebit intr-o zi a concediului la mare, sa vina aici. aici- adica unde va voi povesti imediat. imediat dupa calea ferata se face un drum la dreapta, drum alb de piatra. dupa vreo cinci kilometri veti ajunge la manastirea sf casian. complexul domina intreaga zona, e construit pe un varf de deal. privind de departe ai putea crede ca esti undeva in italia si ca te indrepti catre o abatie dominicana. noua ne era foame, arturi visa branza... speram sa ajungem la manastire si acolo cineva sa zica: ati ajuns taman cand noi punem masa, poftiti si voi. ne-a intampinat linistea. si pacea. si doi baieti de prin nordul moldovei, care muncesc acolo. nu a zis nimeni nimic de masa... hmmm, o fi inca devreme, am gandit. am plecat sa vizitam pestera. pe o placuta scria ca avem de mers 500m. cred ca acolo metrul are o alta lungime, pentru ca am mers mult mai mult. peisajul initial semana cu cel din grecia, apoi brusc ne-am crezut in bucegi. fara exagerare. drumul pana la pestera a fost o surpriza neasteptata. deosebit de frumos. dupa ce am urcat o scara metalica subreda, exact atat ca trebuia, am ajuns in pestera. nimic spectaculos pana aici. mai erau ceva turisti. lumea vine, urca pe scara de fier, face trei poze si pleaca acasa. "isn't that nice! but it's wrooooong!" nu asa se face. atat in dreapta cat si in stanga, doua culoare inguste si intunecate pornesc catre inima muntelui. de aici si numele de pestera. nu e vorba de o grota, ci de o pestera. culoarul din stanga merge usor ascendent aproximativ 5 metri, nu prea poti sa stain in picioare. inainte de a se infunda, din el se face o firida in dreapta, cam de 70cm inaltime. intri in firida si faci stanga. de aici mai poti urca aproximativ 4 metri. e placut. si liniste. si intuneric. pe jos mai sunt catva lumanari stinse. am aprins una, am stat putin si apoi am plecat catre iesire. mai venisera doua grupuri de turisti. facusera pozele de rigoare si acum se pregateau sa plece. nu statusera mai mult de 2 minute. i-am luat direct: ati fost si sus in dormitor? evident, nu fusesera. i-am luat de manuta si i-am dus pana la lumanare. acolo le-am povestit ca pustnicul care a trait aici nu dormea la intrare, de frica animalelor si a frigului, ci se retragea aici, in capatul tunelului. evident bateam campii, improvizam. eram ca si ei, pentru prima data in pestera, dar ma purtam de parca pestera era locul meu de joaca, sau subiectul tezei de doctorat. whatever. inainte de plecare le-am explicat ca traditia cere ca odata ajuns in captul culoarului, sa aprinzi o lumanare, astfel incat cei ce vor veni dupa tine, sa aiba totusi o luminita care sa ii ajute in intuneric. "e un gest cu o incarcatura simbolic-crestina" le-am zis. asta le-a placut cel mai mult. evident ca nu exista o astfel de traditie, dar ma bucur pentru ca i-am imbogatit cu o poveste, in amintirea lor calatoria la sf casian, va avea si o aroma de un romantism mai gotic asa... cum ar fi ca peste cativa ani, cand voi reveni in pestera sf casian, cineva sa-mi spuna ca aici exista o traditie de sute de ani... sa aprinzi o lumanare, o luminita crestina in intunericul taios al pesterii... cum ar fi sa fii singurul care stie ca a nascut o traditie... culoarul din dreapta, asta e o alta poveste. aici chiar ai nevoie de curaj. am inaintat aproximativ 15 metri, dar de cateva ori m-am strecurat printr-un spatiu atat de stramt incat atingeam cu nasul zidul umed din fata. stand pe o parte, in genunchi. habar nu am cat de lunga e de fapt pestera. you google it... am iesit si ne-am intors la cei doi muncitori. ne-au spus ca sunt din saveni, o localitate aproape de prut, in nordul moldovei. le-am spus ca daca au ceva de transmis acasa, noi putem juca rolul postasului, pentru ca vom trece probabil prin saveni. au refuzat. au mobile. eu, in locul lor as fi scris o scrisoare. ar fi fost mai frumos. "dragii mei, primind aceasta scrisoare, veti fi stiind despre mine ca sunt bine..." artur cand e flamand, i se citeste pe fata. acum pe fata lui se citea ca mai are doar o liniuta la baterie. am adus eu vorba asa de o masa la manastire dar muncitorii au zis ca sunt doar cativa calugari. am dedus ca asta inseamna: no food for you. am baut de la izvor cate un litru de apa. si acum cu burtile temporar pline am plecat rapido, catre sat. nu am gasit nicio fabrica de branza. dar cica doctorul veterinar vinde. doctorul veterinar nu era acasa. apoi trezit de zgomotul cainilor a iesit cineva din casa. am aflat ca aia nu era casa doctorului si ca doctorul nici nu vinde nicio branza. artur palpaia slab. am intrat in primul magazin din cetrul satului. am luat rosii, branza si paine. si 5 carnati pt artur. eu tot insistam ca e mult prea multa mancare, dar stii cum e omul cand i-e foame... nimic din ce am cumparat nu era de acolo. rosii de supermarket, branza la fel, paine din aia de rezista 3 saptamani... capitalism. inainte ca artur sa se inchida de tot am reusit sa ajungem chiar la intrarea in cheile dobrogei. asa o masa mai rar. pe iarba, la umbra, trecea si un rausor pe acolo... in loc de farfurii coaja de paine desfacuta. steagurile de pe motociclete fluturau. viata e frumoasa. dar cheile dobrogei sunt si ele frumoase. le gasiti intre targusor si cheia. nu au mai mult de un kilometru, dar sunt spectaculoase. cred ca s-au filmat si ceva filme aici, poate si drumul oaselor din seria margelatu. la iesirea din chei va puteti umple sticlele cu o apa foarte buna si rece. era deja cam tarziu si noi nu prea ne indepartasem de constanta. pana la tulcea am inteles ca aceasta va fi o zi a extremelor. extrem de frumos incepuse si extrem de prost a continuat. din cauza drumurilor. intre doua capitale de judet. in plin sezon turistic, drumul intre constanta si tulcea e in lucru. sa presupunem ca ai de sapat o gradina. cum faci? incepi dintr-un colt si usor usor sapi toata gradina. idiotii care sunt platiti ca sa repare drumul asta s-au gandit sa sape aici un rand, acolo un rand, dincolo alt rand. pe scurt drumul este de tot rahatul. sunt 3 sau patru portiuni de cate 5, 6 kilometri in care nu prea vezi la mai mult de 20 de metri in fata, din cauza prafului. pe jos este pietris, dar din acela mare, cu pietre cat pumnul. cu masina e un cosmar, dar cu motorul este tortura. la un moment dat am vazut si un panou din care reiesea ca lucrarile trebuiau terminate deja. din ce am intrebat si noi pe acolo se pare ca drumul va fi gata prin 2014. daca esti un turist strain, trebuie sa fii intruchiparea prostiei sau un masochist extrem ca sa revii pe meleagurile astea. cred ca de fapt intentia hotilor de la conducere este de a nu atrage turistii in romania. probabil sunt sedinte de guvern cu titlul: "ce naiba sa mai facem ca sa nu mai vina nimeni niciodata aici. si cum sa facem sa ne batem joc de romani, pe banii lor evident". pe vremuri politicienii furau toti banii pt infrastructura. acum nu mai fura chiar tot, o parte este investita intr-un program bine pus la punct de bataie de joc. era sa cad de cateva ori. cu siguranta ministrii nostri m-ar fi sunat sa-mi spuna ca isi cer scuze pt disconfort. exact asta scria pe un panou: ne cerem scuze pentru discomfort. ce mi-as dori sa-mi cer scuze dupa ce le-as taia 3 membre... in concluzie: nu aveti ce cauta pe drumul dintre constanta si tulcea. pana prin 2014. dar sa ne intoarcem la lucruri serioase. tulcea e si el un oras. am intrat in vorba cu mihai, un localnic cu care nu intra nimeni niciodata in vorba. nici ceilalti localnici. mie mi-a placut de el. am vorbit de pretul apartamentelor, de fetele din tulcea si am si invatat ceva de la el: "fata, fata, buna/ nu vrei o guma?" nu e cea mai reusita rima, dar... ne-ar fi placut sa ajungem la sulina, dar poate ajungeti voi in locul nostru. sa o salutati pe sulina. tulcea-galati. un drum superb, virajat, destul de liber, asfalt bun. o placere pt motocicleta. ne grabeam putin pentru ca nu stiam la cat e ultimul bac spre galati. nimic nu prevestea ceea ce urma sa se intample... (va urma) aseara tarziu baie in nistru. gard in gard cu transnistria. ziua 4 -continuare- nimic nu prevestea ceea ce avea sa se intample... de obicei, noi ne oprim dupa fiecare 50 de km. artur fumeaza o tigara, ne mai intindem oasele, mai schimbam o vorba. dupa plecarea din tulcea, prima oprire am facut-o la isaccea. undeva in centru, in dreptul geamiei. am facut cateva fotografii si am sunat acasa, la galati, sa anunt ca ajungem probabil cu bacul de 8. artur era ceva mai suparat. cu cateva ore in urma, inainte de a ajunge la tulcea, pe o portiune de drum cu asfalt bun si fara masini, am ridicat viteza pana pe la 140km/h. nu a observat ca dintre legaturile bagajului i-a sarit izoprenul. era din ala bun, de 1cm inaltime. abia peste cativa kilometri si-a dat seama, dar deja era prea tarziu, degeaba s-ar mai fi intors dupa el. sa stai la cort direct pe pamant, nu e deloc placut. clar, trebuia cumparat un nou izopren, cel mai sigur, din galati, a doua zi. o masina de politie se oprise la aproximativ 100 de metri in spatele nostru , ne spionau curiosi. probabil cutitul meu de vanatoare, atarnat la sold, nu sugera un comportament adecvat pentru centrul localitatii isaccea. intentia mea nu fusese insa ostentativa, ci practica: am renuntat la constanta la cele doua genti laterale si a trebuit sa inghesui toate lucrururile intr-un singur rucsac. cutitul ramasese pe afara. l-am pus la sold si am uitat de el. am luat-o din loc cu masina de politie pe urmele noastre. dupa 100 de metri au intors si au revenit la misiunea lor principala: pazirea centrului. de altfel, un loc complet pustiu. atat de bine era pazit! dupa inca 500 de metri, chiar la iesirea din isaccea, intr-un loc destul de dubios, am observat o masina trasa pe dreapta, cu ceva probleme. am oprit pentru ca recunoscusem masina. o mai vazusem intr-o benzinarie intre constanta si babadag, in zona unde se refacea drumul. era un reanault scenic cu tot felul de stickere pe el, din care reiesea clar ca masina urma sa ajunga in mongolia. dupa numar am inteles ca plecasera din anglia. mi-ar fi placut sa intru in vorba cu calalatorii acestia mai putini obisnuiti, dar toti stateau in masina si nu pareau deloc dornici sa schimbe impresii. nu pareau in largul lor in romania... asadar aceasta era masina oprita peste cateva ore, pentru o pana ceva, intr-o zona dubioasa a localitatii isaccea. am oprit si am intrat in vorba cu ei. se pare ca aveau probleme la suspensia spate. mai precis la arcul dreapta spate. ei erau cinci si aveau bagaje cat pentru pentru toti cinci, sa le ajunga pana in mongolia. plus multe piese de rezerva, roti etc. dupa cum arata, masina era, in mod evident, ingreunata cu mult dincolo de limita admisa. oricine ar fi fost in locul suspensiei, ar fi cedat. eu daca as fi fost in locul ei (suspensiei) as fi cedat, dar nu in romania si sigur nu intr-un cartier dubios dintr-o localitate cam izolata. as fi cedat acolo in anglia, la primul semafor, atunci cand inca se mai putea face ceva. nimeni, insa nu a fost in locul suspensiei, asa ca ea a cedat acolo unde a avut placerea. deja la fata locului aparusera cateva bastinase care cerseau. trei fete. limuzina shakira si nadia. nadia o chema pe cea mai frumoasa dintre ele, pielea mai inchisa putin la culoare, blonda si cu ochii albastri-cenusii. peste cativa ani ne-ar putea reprezenta tara la orice miss univers. se tot invarteau printre englezi: "da-ne un ban! da-ne un ban!" in scurt timp grupul crescuse, erau patru. cu cat stateam mai mult, cu atat riscul ca reprezentantii masculini ai comunitatii sa-si faca aparitia crestea. noi nu doream asta, iar englezii nu stiau ca daca ar fi inteles mai bine ce se intampla cu ei, nu si-ar fi dorit nici ei sa prelungeasca sederea in isaccea. i-am sfatuit sa puna roata la loc si sa ne urmeze cu viteza scazuta pana la bac la galati. i-am intrebat daca au rezervari la hotel pe undeva, ca sa sune sa anuleze. din doar cateva cuvinte am inteles ca ei... pe scurt, dormeau pe unde apucau. cel mai des, pe jos pe langa masina. le-am spus ca ceea ce incepuse ca o dupa-amiaza foarte neplacuta pentru ei si care se va dezvolta intr-o noapte la fel de neplacuta, au amandoua- si dupa-amiaza si noaptea- mari sanse sa devina chiar foarte placute. "you just come with me." imi pusesem in gand sa ii duc acasa la parinti, la galati, sa ii pun la masa, sa ii culc si a doua zi iar la masa si sa incercam sa le reparam masina. si apoi iar la masa... s-au aratat impresionati de bunatatea romanilor. chiar inainte de a pleca, un tir a incetinit, a oprit si un tip zambitor a scos izoprenul lui artur. cel pe care il pierduse cu vreo trei ore inainte. el chiar vazuse momentul cand sulul de burete a cazut de pe motocicleta, a oprit, a coborat si l-a luat cu gandul de a-l restitui. ciudat nu? daca noi nu ne-am fi oprit ca sa-i ajutam pe englezi, tirul nu ne-ar fi ajuns niciodata si artur ar fi ramas fara izopren. asadar desi noi credeam ca i-am ajutat pe englezi, de fapt ei ne-au ajutat sa regasim izoprenul. este pentru a nu stiu cata oara cand se dovedeste ca exista un zeu al calatorilor. lucrurile pana la urma se rezolva trebuie sa va imaginati ca englezii, bombardati cu inca o dovada de bunatate romaneasca, erau peste masura de uimiti: "oamenii aici sunt chiar foarte buni!" intr-o ora eram la bac. le-am facut cinste cu traversarea dunarii. pana sa ajungem pe partea cu galatiul, am mai stat de vorba. au spus ca daca nu ar trebui sa ajunga in mongolia, le-ar fi facut mare placere sa mai ramana in tara asta cu oameni asa buni. era un moment bun sa plusez, ca la poker: "mongolia is just a name! you get there and then you come back. but romania is not just a name, it is a country to be discovered." acasa mama ne astepta cu gratarul sfaraind si berea rece pe masa. masina am bagat-o in garaj. casa e mare, terminata acum un an, gradina larga cu braduti pe margine si gazon proaspat tuns. le-a placut. i-am gazduit peste noapte si fiecare a dormit intr-un pat, ca oamenii. ei cu o noapte in urma dormisera pe pamant, doar in sacii de dormit, imprejurul masinii, intr-un camp, iar cu doua nopti in urma ii prinsese ploaia intr-un cort de vara ne-impermeabil. am aflat ca ei participa la un proiect international. sunt zeci de echipe ca a lor (si din romania au plecat doua echipe) nu e o cursa, linia de finis este deschisa vreo doua luni. masina cu care ajung acolo, va fi donata statului mongolez, iar banii pe care ei reusesc sa ii stranga pe saitul lor vor fi donati organizatiei "medici fara frontiere". toti cei cinci englezi sunt studenti la colegiul st. claire din cambridge. oameni pe care o sa-i vedem pe discovery peste cativa ani. ei bine, oamenii astia vor avea numai lucruri de bine de spus despre romania. conturul romaniei a avut grija de asta. ziua 5 si poze aici My link

dap la podul4 inca o poza de la man. sf andrei.

ziua 2 Cea fara berze, dar plina de farmacii (cea care a inceput tarziu si s-a terminat tarziu) calarasi-silistra-manastirea dervent- adam clisi- vama veche- constanta 270km noaptea petrecuta la cort, prima pana acum, a fost ok. din pacate am uitat sa iau pompa pentru saltea, asa ca a trebuit sa umflu doar cu plamanii. a durat destul de mult, nu e saltea de plaja, ci din aia mai mare, pt camping. probabil ca amatorii de etnobotanice ar trebui sa incerce sa treaca pe "suflat la saltea"- te ameteste garantat. pe de alta parte, am fost insa suficient de prevazator si mi-am luat de acasa dopuri pt urechi, asa ca nu prea am fost atat de tare deranjat de discoteca ce se desfasura intre corturile noastre si plaja. dopurile de urechi nu m-au ajutat deloc in privinta tantarului de tip "lone rider" care (un fleac) m-a ciuruit... ne-am trezit pe la 8jumate din cauza alarmei pe care artur o are setata pe telefon. pana am facut o baie in dunare, pana am mancat o conserva-doua, pana am strans corturile si am impachetat lucrurile pe motorete, s-a facut 11jumate. am ajuns la trecerea bac la fix. am prins la fix imaginea bacului care se desprindea de mal. asa ca am avut de asteptat o jumate de ora, timp in care ne-am anturat cu un domn si o doamna cu care am discutat despre nivelul de paranormal din zona manastirii dervent, dar si despre pizza din bulgaria. dansii fiind din partea locului ne-au explicat si mersul lucrurilor in privinta bacului: tre sa nu astepti sa te ghideze angajatii bacului pt ca ei baga in fata o gramada si risti sa ramai la mal, desi erai primul din rand. le-am ascultat sfatul si am tasnit primii din pluton si am prins locuri bune pe bac. eu sunt nascut la galati asa ca traversarea dunarii cu bacul nu reprezinta un lucru notabil pentru mine, dar am vazut ca majoritatea celor care erau cu noi pe bac isi faceau zeci de poze. ce vreau sa zic e ca daca vreti sa faceti cateva poze inedite, data viitoare cand plecati la mare, coborati de pe autostrada si treceti bacul pe la calarasi. e mai spectaculos decat 200km de autostrada... si daca vreti sa impresionati pe cineva cu un pic de exotism (discutabil) atunci intrati la bulgari, in orasul silistra. orasul si bulgaria insasi incepe la cam 200m de unde va lasa bacul. merita. silistra e un orasel chiar foarte frumos, cu un parc imens ce se intinde pe faleza dunarii. este un loc incarcat de istorie. merita citit inainte despre cadrilater macar putin. in silistra se mananca bine si destul de ieftin. si daca va duceti la mare si nu intentionati sa mancati numai la restaurant, atunci va puteti face cumparaturile de la un supermarket de la ei. noi am luat doua sticle mari de apa, doua cutii de pateu si o cutie de branza- 10 lei. in concluzie: intrati in silistra. macar pt a trai senzatia aia de "sunt in alta tara si nu inteleg nimic din ce zic ei". plus ca puteti vedea romania asa cum o vad ei, de peste dunare. am iesit din silistra pe la 3. manastirea dervent a fost urmatoarea oprire. am fi vrut mult sa vizitam si cetatea medievala "pacuiul lui soare" dar neavand cum sa lasam motoretele cu bagajele pe ele nesupravegheate, am decis sa vizitam doar derventul. aici se afla o cruce din piatra facatoare de minuni. si tot aici gasiti si un mic magazin cu suveniruri unde vinde un cetatean foarte jovial cu care ne-am intretinut timp de vreo ora. desi aspectul exterior nu ti-ar fi dat motive sa banuiesti ca el e pasionat de motociclete, el chiar e pasionat de motociclete. printre una-alta ne-a povestit ca in urma cu o luna a venit cineva din bucuresti pe jos pana acolo, a stat o noapte si apoi a pornit mai departe. cu un rucsac imens in spate... profesor de sport ceva. a mai fost si un biciclist care avea un caiet in care notase deja peste 100 de capitale prin care trecuse. la plecare a iesit zambind dupa noi si ne-a dat cate o iconita ca sa ne ajute, sa ne protejeze, chestii din astea. dar si ca sa se uite la motociclete -))). asadar motociclisti care treceti pe la manastirea dervent, evident dupa ce ati mancat o pizza in silistra si ati facut cumparaturi de la supermarket la bulgari, asta evident dupa ce ati trecut cu bacul de la calarasi unde v-ati oprit pt o baie racoritoare pe stanga la "podul 4"... puteti avea o conversatie placuta cu vanzatorul de la magazinul din manastire, asta evident dupa ce ati atins piatra facatoare de minuni. pe la 6 am ajuns in zona adam clisi. foarte tare cetatea tropeum traiani de acolo. se face un drum la stanga cam cu un km inainte de satul adam clisi. drumul de de asfalt si va duce chiar la cetate. impresionanta cetate, trebuie sa opriti si sa o strabateti la pas pe indelete. te pune pe ganduri foarte tare. nu erau deloc prosti aia acu 2mii de ani. bine, adevarul e ca nici motociclete nu aveau... next stop- la iesirea din adam clisi cam la un km, se face drum la stanga spre monumentul ridicat de traian dupa ce i-a batut putin pe daci. dacii totusi nu s-au multumit cu scorul asta si au revenit peste cam 60 de ani si au egalat. "costoboci" le zicea la dacii astia liberi veniti din zona de nord. daca ajungeti pana in ora 5 veti gasi un ghid care sa va si explice niste lucruri, daca nu, o rugati pe doamna care sta plicitsita acolo 8 ore pe zi, sa va dea o brosura sa lecturati chiar voi insiva. daca nu aveti o memorie satisfacatoare, puteti chiar cumpara brosura. in spatele monumentului care cred ca e cam cat jumate din casa poporului... mai sunt cateva obiective interesante. la manastirea sf andrei am ajuns pe la 7. si aici e recomandata o documentare inainte. altfel toata faza pare plicti. totusi ca sa nu va plicti, puteti studia panoul mare ridicat la iesirea din zona parcarii. in dreapta, ca pe stanga e panoul care explica faptul ca nu ar fi potrivit sa intrati beti in manastire, sau in pantaloni scurti. despre tricouri cu cranii nu ziceau nimic, asa ca am indraznit sa intru si eu. asadar, panoul din dreapta. te pune si ala pe ganduri, daca ai rabdare sa citesti chestiile scrise pe el. e o harta mare a zonei dobrogea cu diferite locatii interesante. foarte interesante, unele chiar exagerat de interesante. multe sunt in bulgaria... deci chiar daca nu esti cu crestinismul si cu manastirile, merita sa bati drumul pana acolo macar pt a citi de pe panou. si sa intri in pestera. adevarul e ca dupa ce am fost in zona intorsurii buzaului si am vazut chiliile sapate in stanca acolo, pestera de sf-ului andrei mi s-a parut un fel de apartament cu 4 camere. lux nene! sunt chiar si doua paturi sapate in stanca. hmmm de ce doua??! ar mai fi fost multe de vazut pe drumul spre vama, dar era deja seara si vizorul fumuriu al castii nu e chiar recomandat dupa apus... la negru voda ne-am intalnit cu adina, venita calare pe o honda, special ca sa ne insoteasca pana in vama. se si plictisea in vama, asa ca un drum in fusta pe motor dupa inserat a rupt monotonia. cred ca pe la 10 am intrat in vama, unde clar mai intrasera inaintea noastra vreo cateva zeci de mii de baieti si fete. probabil ca nu intrasera de mult pt ca erau toti pe drumul ala ce duce pe plaja... care acum e asfaltat. nu pot sa spun daca e misto sau e naspa in vama, pt ca eram obositi si pt ca era atat de aglomerat incat nu am reusit sa vedem vama printre ei. am baut o bere fara alcool, pe care o cerusem de fapt barmanului din silistra, dar in bulgaria berea fara alcool se pare ca e inutila. de ce sa bei bere fara alcool si sa conduci, cand poti sa bei bere normala si sa conduci... daca acceptam invitatia de a sta la masa la lyana, probabil ca am fi adormit pe acolo. asa ca am plecat flamanzi spre constanta. asta e o smecherie de motociclist: nu conduce cu burta plina ca te molesesti. la 12 noaptea am ajuns in constanta la prietenul meu grigore, care e plecat pe mare. am mancat si pe la 2 am iesti sa cumparam o periuta de dinti, ca pe a mea o uitasem la calarasi. am avut ocazia, cautand o farmacie deschisa nonstop, sa constat un fapt remarcabil. probabil ca nu se va finaliza cu stabilirea unui punct turistic, dar macar de distractie ar merita vizitat. trebuie sa ajungeti in zona bulevardului mamaia, unde pe o distanta de aproximativ 500 de metri veti putea observa cam multe farmacii. mai precis 13. chiar intr-o singura intersectie sunt 6. probabil ca periuta pe care am cumparat-o costa vreo 5 lei, dar eu am platit 15 lei. 10 lei au fost pt ca am avut ocazia de a vizita "zona farmaciilor", un punct turistic pentru bolnavii itineranti. la 2jumate am multumit vanzatoarei, mi-am luat periuta si am sters-o din zona farmaciilor. doamna vanzatoare mi-a spus ca nu am numarat bine. probabil sunt mai multe, a zis.

daca fiecare text ar merita un titlu, titlul acestui text ar merita sa fie: Calatorie in tara berzelor... ziua 1. bucuresti giurgiu oltenita calarasi dupa aproximativ 240km am oprit sa ne petrecem noaptea la calarasi intr-un loc foarte dragut: Podul4. recomandam. cateva cuvinte despre ziua de azi: am iesit din bucuresti pe la 11. la ultima benzinarie spre jilava ne-a asteptat luigi (luv) cu o motoreta spectaculoasa, un bmw k1200lt. un prieten vechi. ultima data ne-am vazut prin 2004 la o plimbare si un mic pe undeva pe la pasarea. eram oarecum reticent sa punem steagurile pe moto, imi era teama sa nu para un gest gratuit. vazandu-i steagul lui luigi, prafuit de la miile de kilometri de fluturat, mi-am dat seama ca nu e deloc un gest gratuit. e ceva normal. in situatia in care te intalnesti cu alti motociclisti, isi sau seama de unde esti. pe drum am vazut si cativa bulgari cu steag in spate. asa ca le-am montat si noi. la finalul zilei 1, dupa 240 km, inca arata noi. hmmm, inca nu stiu ele ce le asteapta... drumul bun pana la giurgiu, dar nu am depasit 100km/h, pt ca nu stiam cat de bine stau bagajele in spate. si nu eram siguri nici de cat de bine legasem steagurile. in giurgiu am intalnit un motociclist cu care am palavragit putin. adica: unde putem face o baia in dunare??????? ne-a indrumat la o plaja situata chiar sub piciorul podului "prieteniei". nisipul pe plaja este util, chiar recomandat. insa nu e recomadat deloc nisipul de pe drumul spre plaja. luigi a scapat lt-ul intr-un troian de nisip... apa parea si putin mizerabila, asa ca am decis sa mergem mai departe, spre oltenita, poate acolo vom avea mai mult noroc. am avut. am gasit in port, un loc foarte bun de facut baie. nu era nici prea aglomerat. adica eram doar noi...(atentie mare la scaldatul in dunare, risti sa te duca curentul pana la galati. daca ai treaba la galati, e ok. daca nu, nu.) (era sa uit)-pe drum spre portul giurgiu, am dat peste fosta gara. construita de nemti prin '40. asta nu ar fi nimic deosebit, mai sunt multe cladiri construite de nemti prin '40. doar ca asta are si un mic "tunning" facut de comunisti: si pe fata si pe spate sunt doua steme mari cat un stat de om, stiti stema aceea a romaniei dinainte de 89. cea de pe spate are scris pe ea "rpr" -republica populara romana-. cred ca e o raritate o astfel de cladire. momentan locuiesc niste muncitori in ea. noi am trecut pe acolo la ora pranzului. muncitorii munceau la cateva peturi de bere de 2 litri. la umbra. cu siguranta cladirea asta nu o sa atraga milioane de turisti straini. dar daca nu o stie nimeni, e si mai sigur ca nu o sa atraga nici un turist. deloc. nici roman, nici strain. desi cred ca ar merita. decat sa-ti faci poze in fata casei poporului, lipsita de steme si alte simboluri, mergi la giurgiu in port si ia tata simbol comunist. still standing... drumul bun si intre giurgiu si oltenita si mai departe intre oltenita si calarasi. comunele identice intre ele. una m-a impresionat mai mult, pe la jumatatea drumului dintre giurgiu si oltenita. foarte ingrijit totul, din 50 in 50 de metri erau stalpi de iluminat cu incarcare solara, copacei plantati. nice. si acum berzele. multe berze. in varful stalpilor de iluminat. cred ca am vazut cateva sute de berze. nu stiu cum e impartirea lor pe familii, pe cuib, pe clan... erau si cate una in cuib: banuiesc "single" sau vaduve, mai erau si cate doua in cuib: clar cuplu. dar trei in cuib??? si nu era una mai mica din cele trei ca sa zici ca era copilul-barza sau ceva, erau toate trei la fel de mari. care sa fie explicatia? o explicatie plauzibila (chiar si pt un etolog) ar fi ca ora la care treceam noi coincidea cu perioada aceea din zi in care berzele fac vizite. vizite la rude, la prieteni etc. o alta explicatie ar fi... dar tre sa vedeti episodul "cogenitor" din seria star trek. gata cu berzele. motoretele au mers bine, consum undeva in jur de 4. amicul cu moto din giurgiu ne-a recomandat sa ne cazam in calarasi la locatia numita "podul 4", cazare adica cort. a recomandat foarte bine: e misto aici. patronul sau ce o fi, ne-a recomandat sa punem corturile pe un teren mic de fotbal, iarba proaspat cosita, camere de supraveghere, tot tacamul. e bine intentionat. acum suntem la un bar. daca la intoarcere nu mai gasim nici corturi nici motorete, inseamna ca nu a fost prea bine intentionat. suspans... bere servita in pahare imbracate in gheata... tratament special. langa noi sunt unii care au platit ca sa inchirieze localul pt o petrecere privata ceva. ei beau din pahare de plastic. ori e tratament preferential, ori barmanul nu are in dotare decat doua halbe... de sticla. ma doare putin spatele, dar asta e ceva normal la mine. maine voi merge incins cu un kosmodisk. nu stiu cat ma ajuta fizic. poate psihic. maine facem o baie si plecam spre dobrogea... cine stie ce o mai fi si maine. p.s.- eu stiu. vor fi berze. poze

in doua zile iesim din aratura. vineri plecam. care vrea sa ne insoteasca pana la giurgiu?