Dudus

... de prins am prins-o cu o matzocareala, cu platbanda pe sub placa de pridere pentru ca am uitat sa-l intreb pe @todea cum a prins-o el, iar de ... fost asa ... pana la Haga, one way, prin Alpi, 4800 km mai precis doar m-am dus sa-i fac schimbul, ca nu m-am intors ... pentru ca nu l-am facut inca si de fapt n-am venit doar pentru ulei, ci ca sa-i schimb si guma fata

Cam liniste aici, asa ca hai sa va dau un subiect de ... cine ce vrea. Sa vedeti ce pasager de 45 kg am avut, Nu s-a miscat deloc tot drumul ... se poate @todea: multumesc pt. idee si sfaturi.

Anul Domnului 2010. Cu "...nici n-am plecat inca" ma refeream ca n-am ajuns cu povestitul la momentul plecarii. M-am gandit sa pun poze pe masura ce povestesc despre drumul prin locurile respective, asa ca de asta nu prea sunt inca poze. Dar, din o mie, oi gasi cateva sa merite aratate... In "viata reala" am plecat si am si ajuns la destinatie. Foarte frumos drum ai facut in concedif, Felicitari! Pe unele portiuni pare sa fi fost pe aceleasi drumuri, dar in sens invers: Oberalp-, Furkapass; Fluelapass - Zernez - Sta. Maria - Umbrailpass - Stelvio. Mesaj completat Am amanat plecarea cu doua zile pentru a-mi duce restul familiei la aeroport, iar apoi, incercand sa rezolv totusi pe cat posibil situatia motocicletei mele, m-am vazut in situatia de a-mi tot amana cu cate o zi plecarea, astfel incat s-a facut de 18 august cand am reusit, in sfarsit sa zic: “Maine plec!”. Am gasit o solutie de a atasa top-case-ul de suportul de bagaje (pe care scrie ca nu e destinat ca suport pentru cutie) si singurele lucruri care-mi mai ramaneau de facut erau de montat o priza de alimentare de 12V si de fixat bagajele . De cu doua zile inainte imi stransesem laolalta toate cate le aveam de luat, asa ca toate erau puse in genti sau in top-case. Cu priza n-am reusit sa fac nimic pe 18 asa ca am lasat-o pentru a doua zi si intr-un tarziu m-am culcat. Pe 19 dimineata, pe la 7 m-am apucat de fixat bagajele, la o vorba cu ai mei. S-a dovedit a fi o provocare mai mare decat ma asteptam, nereusind sa termin decat pe la 9. Avusesem in intentie sa cantaresc bagajul, dar mi-am zis ca mai bine aflu cand ajung. Ma gandisem sa-mi iau si costumul de frig si ploaie (touring: cordura, gore-tex, folie de aluminiu), dar cand am vazut cum arata motocicleta fara acest ultim bagaj am renuntat, m-am echipat si am plecat la un prieten unde sa-mi montez priza, de fapt un prelungitor cu doua iesiri, pentru auto. Aveam multe lucruri care urmau sa aiba nevoie de curent (navigatie, laptop, acumulatorii pentru aparatul de fotografiat, telefoane) si nu stiam in ce masura voi avea acces la electricitate prin campinguri si nici nu aveam de gand sa-mi pierd timpul prin benzinarii ca sa le incarc. Ca de obicei cand vrei sa termini mai repede, atunci se intampla sa nu gasesti cele mai banale lucruri care-ti trebuiesc pentru a termina o treba care pare simpla si pe care, in mod normal, ar trebui s-o termini in 15’. In fine! Am reusit! M-am uitat la motocicleta si m-am gandit ca parca ar fi un melc ... cu casa in spate. Neavand inca un nume pentru noua mea partenera de drum, m-am gandit ca “melcul” ar fi unul destul de potrivit si avand in vedere ca nu s-a opus ... asa sa-i ramana numele. Pe la 11:15 am reusit sa plec. Cand m-am trezit ma gandeam ca dorm la Budapesta ... haha ... vise maica! Era deja foarte cald asa ca i-am dat bice ca sa ma mai racoresc. Ceea ce nu am realizat la momentul respectiv a fost ca, atunci cand am facut bagajul cu al doilea costum, mi s-a parut logic sa pun aceeasi geanta toate hainele pentru vreme friguroasa, adica thermo, windstopper, polar. Urma sa realizez asta peste cateva zile, iar in pasul Grand Saint Bernard aveam sa-mi regret amarnic neglijenta. Singura haina groasa care ramasese in bagajul cu haine era un windstopper gros, foarte bun, dar care aveam sa constat ca nu incape pe sub geaca. Drumul pana la Pitesti, pe autostrada ... plictisitor, dar am avut o ocupatie, sa gasesc corespondentele intre diverse viteze indicate pe bord (maxime legale) si viteza reala indicata de navigatie, deoarece cumnata-miu schimbase kitul de lant, iar acum atat pinionul de atac cat si foaia erau fiecare cu alt numar de dinti decat cele stoc, drept care, a merge conform vitezometrului ar fi insemnat probabil, cu putin ghinion, sa pot ramane fara permis char inainte de a iesi din Romania. Problema a fost ca, navigatia fiind in buzunarul de deasupra al gentii de rezervor, trebuia sa ma ridic si sa ma deplasez in fata ca sa pot citi ce indica. Prima parte a Dealului Negru am parcurs-o destul de prudent, in special in curbe si atent la acceleratie, incercand sa ma obisnuiesc cat mai repede cu comportamentul motocicletei, sensibil diferit atat datorita bagajelor cat si a pinioanelor schimbate, ambele putand sa ma faca mult mai repede sa ma ridic pe o roata cand mi-ar fi fost lumea mai draga. Pana la urma n-a fost prea greu. Era ca si cum as fi dus in spate un pasager mai mic si foarte disciplinat, care nu se misca deloc. Pe centura la Rm.Valcea imi era deja foarte cald, cu toate ca nu aveam pe dedesubt decat un tricou, iar costumul este plin de gauri. Imi era groaza ca trebuie sa ma opresc sa alimentez, dar nu aveam incotro deoarece nu stiam daca pot ajunge pana la OMV-ul de dupa Cozia, unde sigur era mai racoare si unde vroiam oricum sa ma opresc pentru o cafea si dat telefoane. Nu am riscat, am oprit la Mol-ul de la iesirea din Valcea, am stat doar cat sa pun benzina si sa platesc, timp care mi-a fost suficient pentru a transpira ingrozitor, iar la 1 fix am plecat oprindu-ma dupa putin timp la OMV dupa Cozia. Telefoanele mi-au mancat mai mult timp decat mi-as fi dorit, dar imi ramasesera cateva chestii de care vroiam sa scap pana la iesirea din tara. N-am reusit sa plec mai departe mai devreme de jumatate de ora. Valea Oltului si apoi pana la intrarea in Sibiu a fost o placere de condus . Drumul nu a fost foarte liber, cum mi-as fi dorit, dar nici foarte aglomerat, iar cu exceptia a doua semafoare in zone cu lucrari pe versanti, s-a circulat foarte bine. Nu am putut sa nu ma uit in sus sa vad daca nu-mi cade vreun bolovan in cap de pe versantii aia care par atat de fragili. E o un gand care-mi revine invariabil in cap de vreo 12 ani, de fiecare data cand trec pe acolo, mai precis de cand am luat la autostop un politist care mi-a povestit despre un coleg care, terminandu-si tura, plecase de la postul de politie care casa, un sat-doua mai incolo, dar n-a mai ajuns, exact din motivul care ma face acum pe mine sa ridic ochii in sus de fiecare data. Si tot ca de fiecare data cand trec, m-am gandit “Ce moarte stupida ... sa-i fie tarana usoara!” si am continuat spre Sibiu. De la sensul giratoriu de dinainte de intrarea in Sibiu si pana aproape de iesire a fost un calvar ... foarte aglomerat, cozi foarte mari la toate semafoarele, masinile “tesute”, iar cu gabaritul meu depasit nici nu mi-a trecut prin cap sa ma bag printre ele. Dupa mult timp pierdut am iesit din Sibiu si totul a fost bine pana la Sebes unde, din nou aglomeratie, de la intrare si pana unde se despart drumurile catre Deva si Cluj. Incercand sa mai recuperez ceva, am tras tare pana la Deva, cu foarte multe depasiri care trebuie sa recunosc ca au facut ca drumul sa-mi faca foarte mare placere.Tot depasind nu am putut sa nu observ numarul foarte mare de masini cu numere de Italia si Spania, probabil romani care se intorceau dupa concediul petrecut in tara si imi inchipuiam o mare coada pentru iesirea din tara, la Nadlac. Mi se facuse foarte foame, trebuia sa pun benzina, dar in acelasi timp eram si in foarte mare intarziere fata de planul meu de drum, astfel incat, de data asta am riscat un pic si am lasat becul de benzina sa stea ceva aprins. N-am facut pana prostului si m-am oprit la McDonalds in Deva unde am intrat la drive-in. Am reusit sa ajung la o masa cu mancarea netavalita si cu paharul de suc intreg, am mancat repede si am mai dat cateva telefoane in acelasi timp, apoi m-am mutat in Petrom-ul de alaturi, am alimentat si am plecat. Deva- Arad e unul dintre drumurile care mie imi plac cel mai mult in Romania. L-am batut de zeci de ori cu masina si tot nu m-am saturat. Marea problema insa ... radarele de prin multele sate insirate de-a lungul lui. Si chiar asa, sa merg ca melcul prin sate lungi de kilometri ... nu ma tin nervii. In concluzie, am facut ca de obicei in aceasta situatie – m-am pus in spatele unei masini cu sofer mai nervos (cu numar de Italia), destul de aproape ca sa nu ma vada si pe mine radarul si ... da-i dupa el. As fi putut gasi unul mai bun, deoarece respectivul intra in niste depasiri foarte hazardate, iar cand se baga la loc nu parea sa-i pese ca cel din spate pune frana de ii iese pedala prin podea. La un moment dat l-am pierdut, pentru ca l-a oprit politia ... radar. Pe mine nu m-au inregistrat, asa ca am trecut si am gasit alt “iepure” dupa care am mers pana la Vladimirescu, satul de dinainte de Arad, unde deja se aglomerase drumul, asa ca eu m-am apucat de depasit deoarece pentru mine era usor, dar el nu prea mai avea cum. Am luat-o pe centura si m-am oprit la un OMV pentru o cafea,un suc, telefoane si cel mai important, sa ma hotarasc ce fac in continuare, deoarece era deja trecut de 7.

Foarte frumos! Din pacate ... sigur nu ... cel putin in timpul vietii noastre!

Trecand peste toate astea, m-am uitat cu jind la topicul “Tura III “mit Vlad”” care insa era mult prea devreme pentru planurile mele, la fel si la topicul lui @DoruBMW cu Route des Grandes Alpes si am gasit o noua problema care sa ma preocupe. 2-3 saptamani cu satra insemna si ca trebuia sa iau cu mine ceva bagaje, iar posibilitatile mele de a duce ceva se limitau la momentul acela la o geanta de pus pe codita, doua genti laterale si geanta de rezervor. Asta in conditiile in care aveam de luat haine, incaltari altele decat cizmele, cort, sac de dormit, saltea, laptop, aparat de fotografiat, ceva la care sa-mi incalzesc/gatesc ceva, precum si a doua casca, a sotiei. Posibilitatea de a cara un rucsac in spate am exclus-o de la bun inceput, asa ca am inceput sa ma interesez de un top-case si eventual de side-case-uri. Dupa o serie de intrebari la Givi si alti producatori, de la care am primit, invariabil, acelasi raspuns: “Ne pare rau, pentru modelul Dvs. nu avem nimic”, am inceput sa ma resemnez si sa ma gandesc la alte variante. Asta pana intr-o zi cand, intrand pe forum la detinatorii de gixere, mi-au cazut ochii mai atent pe poza minuscula de la avatar a lui @Todea … am ramas perplex nevazand nici un sistem exterior de prindere. I-am dat PM, intrebandu-l daca e vreun sistem de prindere sub sa si l-am rugat sa-mi dea niste detalii. Multumesc pentru lamuririle prompte si la obiect, fara de care probabil ca as mai fi orbecait ceva vreme, asta in cazul fericit in care totusi as fi gasit ceva. Am facut comanda pentru suportul respectiv si un top-case de 48l si, pentru ca tot plateam transport, mi-am comandat si lant, furtune de frana racing, alte cateva chestii, precum si doua placi de adaptare pentru side-case-uri, ca sa in vad, odata ajuns in Romania, cum si daca reusesc sa le bricolez cumva, sa la pun pe trotineta. In primavara mi-am cumparat din Suedia un Primus Omnifuel, o MicronLantern si o oala EtaPowerExpress, ambele tot de la Primus (asta asa, ca sa fie de la mama lui), o saltea autogonflabila Mammut si alte cateva gadgeturi. Toate fiind alese pe principiul cel mai “usor si mai mic”, au fost cam scumpe, dar le-am luat in idea de a le putea folosi si la mers pe munte, asa ca nu-mi pare rau deloc pentru banii dati. In sfarsit, iata-ma ajuns in Romania, un pic inainte de jumatatea lui iulie, incepand sa ma ocup, in paralel de organizarea botezului pentru ultimul sosit in familie si de pregatirea motocicletei pentru drumul visurilor mele, primul pe doua roti in afara tarii. La momentul respectiv ma gandeam sa plec pe 13 august, eventual cu vreun grup care sa mearga la Brno, cursele fiind pe 15. Ma gandeam ca daca as gasi companie m-as duce si la cursa, iar pe 15 dupa amiaza sa plec spre Tirol. Nu a fost sa fie asa deoarece buba de la motocicleta s-a dovedit mai dificil de rezolvat decat credeam initial, astfel incat imi vedeam disparand sansele de a-mi duce motocicleta (mea) in Olanda, in special datorita existentei unor semne de intrebare care ar fi putut ulterior sa-mi creeze probleme pe drum, putand ajunge, in cel mai rau caz, chiar in situatia de a trebui sa o aduc pe platforma inapoi in Romania. Solutia a fost un schimb temporar cu cumnata-miu, eu urmand sa plec cu a lui, un pic mai noua , iar el sa ramana cu a mea, mult mai aproape de posibilitati de rezolvare a unor probleme, in caz ca ar aparea. Mda..., dar suportul pentru bagaje comandat era pentru K5, si nu se potriveste la K7. Asta e, fac comanda pentru acelasi tip de suport, dar pentru K7. Livrarea s-a facut foarte repede, nu ca prima data cand, datorita adresei diferite de livrare (in Romania), fata de adresa posesorului cardului (Olanda) furnizorul, a facut verificari care au intarziat livrarea cu vreo doua saptamani. La montatul side-case-urilor am renuntat deoarece, la K7 ar fi iesit foarte in lateral din cauza latimii coditei, iar la K5 era imposibil de montat pe dreapta din cauza tobei. Cat am stat in tara am dat o tura de o zi, Bucuresti-Transfagarasan-Cheia-Bucuresti si alte cateva mai scurte, ca sa nu plec asa, nerulat de un an. Dupa nebunia cu botezul si o saptamana de Cipru, unde am luat-o de nebun pe niste drumuri superbe prin munti, drumuri pe care mi-as dori sa le parcurg odata si cu motocicleta, iata-ma la 3 zile de propusa si mult asteptata data a plecarii … 13 august. Frumos Transfagarasanul, ca si foarte multe alte locuri din Romania. Pacat doar ca sunt in ... Romania ... si sunt intretinute cum stim. Pe Grossglockner m-am gandit la Transfagarasan ... ca termen de comparatie

aaahhh ... n-am, am uitat aparatul acasa ... ... pai stai un pic, ca inca n-am plecat... scriu, incerc sa termin cu nebunia de dinaintea plecarii si apoi pun si poze de pe drum, ca am facut, trebuie sa le fac mici

Superb drumul! Si ala si cel de la Macin la Ciucurova. Erau bune cand am fost eu ultima oara, dar asta era acum ceva vreme. Cine trece pe la Isaccea merita o oprire si la Manastirea Cocos, pentru o poveste frumoasa. Ride safe!

Cand am aratat fotografiile, cineva mi-a zis sa le pun pe forum, ca merita. M-am simtit bine, dar am zis ca nu le voi pune pana cand n-o sa fiu in stare sa si povestesc ceva pe langa imagini. Timp n-am foarte mult, pentru ca mai am de scris si la teza, asa ca nu o sa fiu in stare sa scriu in fiecare zi. Acum, ca m-am hotarat, o sa ramana sa judecati voi daca pozele sau povestea vor fi meritat. Si ca sa incep de dinaintea inceputului, adica cu planurile si pregatirile facute pana in momentul plecarii, trebuie sa spun ca initial totul a pornit anul trecut prin primavara de la idea de a-mi aduce motocicleta in Olanda, dupa aproape doi ani de eu aici si ea acolo si de plimbat doar cu ocazia venirilor in Romania, care totusi nu au fost rare in acea perioada. Din diverse motive nu am adus-o in vara anului trecut si iata-ma la sfarsitul toamnei, in fata a probabil 9-10 luni de stat departe de ea, mai ales intr-o tara in care, daca nu ai o problema cu ploaia si cu temperaturile intre 10 si 15 grade poti folosi motocicleta macar 10 luni pe an. Vroiam motocicleta aici si, dupa concediul de anul trecut in Tirol, ma gandisem s-o aduc trecand cumva prin aceleasi locuri care ma incantasera, adica Zillertal si Gerlos Hochalpenstrasse, apoi ma gandeam la Munchen si acasa la Haga. M-am apucat sa caut informatii despre Austria si Tirol si Alpi. Am gasit lucruri foarte interesante si mai ales scrise si ilustrate atat de frumos incat nu poti ramane indiferent si sa nu-ti doresti mortis sa ajungi pe acolo. Primele informatii au fost despre Grossglockner-, Nockalm- si Villacher Hochalpenstrasse, asa ca am inceput sa infig stegulete in harta. Mai apoi am vazut emisiunea Top Gear cu Stelvio si am mai infipt un bold – astea le consideram “musai”. Dupa ce am mai citit si despre pasurile din Alpi am inceput sa-mi conturez din ce in ce mai clar traseul pe care imi doream sa merg, astfel incat sa se incadreze in 2-3 saptamani si intr-un buget rezonabil, cu stat majoritar la cort si mancat majoritar de la magazine, bineinteles fara a-mi refuza "micile placeri ale vietii" Traseul trebuia sa fie: Bucuresti-Arad-Tirol (un camping de unde sa ajung relativ usor la oricare dintre Grossglockner-, Gerlos-, Nockalm- si Villacher Hochalpenstrasse)-Vipiteno (pasul Brenner)-San Leonardo in Passiria (Jaufenpass)-Stelvio-Bormio-Thusis—pasul Bernina-pasul San Bernadino-Airolo -pasul St. Gottard -Hospental -pasul Furka-pe Rhone pana la Martigny-Chamonix (cu stat 3-4 zile, cu urcat cu telecabina pe Aiguille de Midi si Hellbronner si cu o tura pe pasul Grand Saint Bernard). Aici ramanea sa vad daca mai am timp de mers si pe Route des Grandes Alpes, pentru care @DoruBMW mi-a deschis ochii si apetitul si care mi-a dat si cateva informatii despre calitatea drumurilor – multumesc! Route des Grandes Alpes a ramas un fel de “agenda ascunsa”, despre care nu am spus decat catorva personae, intre care nu se numara si consoarta, care nu stiu cat s-ar fi bucurat sa stie ca as putea lipsi aproape o saptamana in plus. Apoi, in planul meu urma Paris, cu stat 1-2 nopti si apoi catre Haga, in functie de timp fie direct, fie pe coasta normanda, pe la Saint Malo, Mont Saint Michel, Deauville, Etretat si Rouen (locuri care mi-au ramas la suflet de cand am fost acolo acum 13 ani si pe care, la fel ca Praga, oricand mi-ar face placer sa le revad). Imi era foarte clar ca n-o sa reusesc sa vad tot ce insirasem pe lista, dar, in functie de cum urma sa se desfasoare totul, aveam niste optiuni la care ma puteam gandi mai tarziu. M-am gandit ca, desi putin probabil atat ca perioada cat si ca traseu (eu neintorcandu-ma in Romania), poate as mai putea gasi unul sau mai multi sa mergem impreuna macar o parte din drum. Am zis si eu in stanga-n-dreapta si, spre dezamagirea mea am avut parte de comentarii care dupa parerea mea ar caracteriza oameni frustrati si/sau invidiosi. Exceptiile au fost doua comentarii seci, sincere si dureroase ca bugetul depaseste posibilitatile, alte doua persoane care pana la final au intampinat diverse probleme datorita carora nu au mai putut sa plece deloc, doi care nu puteau sa plece si un foarte bun prieten, motociclist de la 18 ani, care-si vanduse motocicleta si nu si-a cumparat alta pana la momentul plecarii mele. Eram obisnuit cu a fi facut nebun ca plec singur prin tara, la Iasi prin Brasov, sau ca sa mananc o inghetata la Craiova sau Rm. Valcea, dar nu aveam pretentii, pentru ca erau cunostiinte care foloseau motocicleta pentru a o tuna, a o parca la Everest sau pentru a merge pana la mare, pe cheia sau la vreo intalnire nu mai departe de Brasov. Au venit si unele insa, de genul sa nu mai imbarlig oamenii sau ca visez si ca ar fi mai bine sa “opriti visarea”. Am ras amar in sinea mea aducandu-mi aminte de o prietena a mamei, care are zicea sa visezi cat mai mult, ca sa te bucuri de putinul pe care il realizezi din cat ai visat. Daca visezi putin, foarte probabil ca n-o sa realizezi nimic si, in consecinta, n-o sa ai de ce sa te bucuri. Pe de alta parte, dupa parerea mea, nu exista bucurie mai mare decat sa-ti vezi un vis implinit.

extraordinar domle'!!! Pana la 250km/h in mai putin de UN minut ... mhoaaa! Statisticile confirma ... morti, ... raniti ... Stiri prezentate romaneste ... Pai ... in cat mai putin de un minut? N-am auzit ... mortii si ranitii aia erau toti datorita vitezei, sau erau inclusi si aia peste care au dat altii. Nu cred ca-i trucat. Si 750-ul ajunge la 299 si dupa aia turatia mai urca, doar cu toba si filtru schimbate, cu tot cu vant. Oricum, 299-le ala nu e real, pe navigatie e doar vreo 275.

Si parerea mea este aceeasi. Suedia e frumoasa, Norvegia e spectaculoasa, extraordinara. E cea mai frumoasa tara in care am fost pana acum. Dupa ce am fost in Norvegia, Suedia mi s-a parut monotona (ca peisaje in afara oraselor. Stockholm, Uppsala, Umea si Gotteborg nu se pun) ... si de 15 ani sunt indragostit de Suedia si am vazut ceva din ea. In mai anul asta am fost o saptamana in Suedia si una in Norvegia, cu masina inchiriata, iar rezultatul este ca la anul vreau sa merg cu motocicleta in Norvegia, macar doua saptamani, daca se poate trei ... mi-au ramas atatea de vazut ... Doar sa-mi iasa cu bugetul. Eu personal nu am de gand sa ajung la Nordkapp, pentru ca inseamna mult timp in plus, iar, pe de alta parte, din ce am citit, cea mai spectaculoasa parte este intre Stavanger si Bodo si imi place sa mai si stau si sa vad ce mai e prin jur (pasuri, rezervatii, orase, ferry pe fiorduri etc) + eventual un pic de urcat pe munte, pe jos. Anul asta excursia a fost in perimetrul Trondheim-Bergen-Oslo. Am facut 1500 km in 7 zile, plecand dimineata si intorcandu-ne noaptea, pentru ca pur si simplu nu puteam sa nu ne oprim pentru poze, vizitat ceva, incercat mancare traditionala s.a.m.d. Pentru cine vrea sa mearga, nu stie ce-l asteapta si vrea sa-si faca o idee sau planuri: http://picasaweb.google.com/mihaeladum/The...EarthNorge2010# E drept ca nu-s din calatorii pe 2 roti, dar ... Totusi suedezele ... mai frumoase decat norvegienele Felicitari pentru tura!

Si eu am aceeasi parere ca @infopascom, ca e doar o profunzime redusa a campului. Daca faci testul pe care ti l-a propus, sugestia mea e sa faci cate 2 cadre identice pentru aceeasi valoare ISO, una cu diafragma pe care o folosesti in mod obisnuit (banuiesc ca foarte deschisa), iar a doua cu ea semnificativ mai inchisa (de la 8-11 in sus). Apoi comapara cadrele si vezi la ce concluzie ajungi. Si eu stiu ca zgomotul e cu atat mai puternic cu cat sensibilitatea e mai mare (respectiv granulatia mai fina).

Axul are un cap cu loc de cheie imbus. Desfaci doar cele doua suruburi din capatul ala, iar pe cele de la capatul fara le lasi stranse. Desurubezi axul, care n-o sa se mai invarta in gol, pentru ca e strans la celalalt capat, apoi desfaci si celelalte doua suruburi mici, de pe partea cealalta, si scoti axul. Cheie pentru ax poti sa-ti faci dintr-un surub cu cap la dimensiunea respectiva, sudat de o teava.

Eu am cumparat harta doewnloadabila si, pentru ca nu am reusit sa descarc mapsource, am dat telefon la reprezentanta garmin de aici, iar tipul de la telefon mi-a zis ca garmin renunta la map source si in loc se de mapsource (?!) pot sa descarc basecamp , cu care insa nu m-am prea impacat pana acum. Mi-a zis ca mapsource n-o sa mai fie perfect compatibil cu aparate mai noi. M-a cam mirat, dar ... el lucreaza acolo, nu eu Totusi, harta ar trebui sa fie compatibila cu orice aparat. Incearca sa aflii ce zic cei de la reprezentanta de acolo, poate o fi avut asta dreptate so o fi vreo chestie legata de compatibilitatea programului

Ce vrei tu sa stii intra pe multe pagini. Iti recomand cartea "Arta Fotografica". Am avut-o, dar n-o mai gasesc si mor de ciuda. Nu mai stiu autorul. E aparuta cred prin anii '60, asa ca doar pe la anticariate daca o mai poti gasi. Contine foarte multe amanunte de tehnica si de teorie a artei fotografice, foarte bine explicate. Sunt aceleasi indiferent daca intre timp am trecut de la film la digital. Ce-i drept, diverse retete de revelator si fixator, e putin probabil sa mai intereseze pe cineva. Cateva lucruri pe scurt: A (Av) = prioritate de apertura (diafragma). Dupa cum s-a zis anterior, stabilesti diafragma, iar aparatul iti stabileste o valoare a timpului de expunere pentru o expunere corevta. Deschiderea diafragmei are legatura cu profunzimea fotografiei: cu cat diafragma e mai inchisa (valoare mai mare), cu atat vei avea o profunzime mai mare, adica subiectele aflate pe un interval mai mare de distanta vor aparea toate clare (de ex ceva aflat la 2m si linia orizontului/infinitul). Dimpotriva, la o deschidere mare (valoare mica), poti fotografia un subiect aflat la 2m, iar in fundal sa nu poti distinge nimic, totul fiind neclar. Asta in conditiile in care, in ambele cazuri, expunerea este corecta, raporturile timp/diafragma fiind echivalente (de ex. 30/16 sau 500/4). Depinde ce efect vrei sa obtii. T (Tv) = prioritate de viteza. Stabilesti timpul si aparatul iti pune o diafragma pentru o expunere corecta. Iarasi, depinde ce vrei sa obtii. Daca vrei sa o imagine "still" a subiectului, iti trebuie un T cu atat mai mic (valoare mai mare - 125, 250, 500 etc) cu cat obiectul se misca mai repede. Daca insa de ex. vrei sa obtii una din acele poze cu dungi de lumina date de farurile si stopurile masinilor ce se deplaseaza pe o sosea, va trebui, dimpotriva, sa folosesti un T lung. P este un mod similar cu auto, aparatul expunand singur, dar raman unii parametri pe care ii poti modifica: nivel de sub/supraexpunere, sensibilitatea "peliculei" precum si posibulitatea de a schimba raportul T/A stabilit de aparat cu altul echivalent M este de fapt singurul mod manual, toate celelalte fiind semiautomate. Folosirea lui presupune sa stii destul de multe despre expunere. Sensibilitatea "peliculei" - valoarea ISO (DIN): cu sensibilitatea este mai mare (valoare mai mare) cu atat este nevoie de o cantitate mai mica de lumina pentru a impresiona "pelicula". Valori mari ISO sunt utile pentru fotografia de noapte (sau in conditii de luminozitate scazuta). Insa, u cat e mai mare, cu atat "zgomotul de fond" va aparea mai puternic in fotografie. Cu cat sensibilitatea e mai mica, cu atat contrastul este mai mare. Iarasi, depinde ce efect vrei sa obtii. Cat despre "expunerea corecta" aceasta este mai degraba o chestiune de principiu, important fiind ce efect vrei sa obtii, ce vrei sa se vada in fotografie. Spre exemplu, in fotografia de mai inainte cu fascicolul de lumina si munti, din punct de vedere al muntilor, expunerea nu e corecta, poza e subexpusa, dar daca muntii ar fi fost corect expusi, fascicolul nu s-ar mai fi vazut in fotografie. Si ma gandesc ca tocmai fascicolul e subiectul principal.

Frumos! Despre Viena si eu am o cu totul alta parere, am fost si iarna si vara si tot cald mi s-a parut. Am ramas foarte placut surprins cand un cuplu mai in varsta s-a oprit sa ne intrebe unde dorim sa ajungem, vazandu-ne complet debusolati. Cat despre Praga ... este orasul meu de suflet, m-as duce oricand acolo. Este orasul care mie mi-a placut cel mai mult din tot ce am vazut pana acum, In pasul Grand Saint Bernard mi-au inghetat si mie toate cele acum vreo saptamana. Am avut doar echipament de vara, iar cand frigul a devenit insuportabil, adica la 10 grade, pe la 1700m, mi-am pus combinezonul de ploaie, care cel putin a oprit vantul care intre prin toate gaurelele de la costum. Sus insa tremuram mai rau, iar mainile nu prea mai erau in stare sa faca mare branza nici cu acceleratia, nici cu ambreiajul. Pasul era intr-un nor, simteam umezeala pana-n maduva oaselor, erau 3 grade si batea un vant in rafale de sa te dea jos. ultima portiune la urcare am facut-o in stopul unui motociclist cu numere de Italia, care parea sa stie bine drumul, dupa cum aborda curbele, fie ele si ace de par, iar la intoarcere m-am tinut, tot asa, dupa o masina cu un cunoscator la volan, pana am coborat din nor. Am intrat tremurand in restaurantul hotelului, am cerut o ciocolata calda, am baut-o repede si am plecat gandindu-ma sa nu se raceasca de tot cauciucurile si sa nu ma prinda nunsoarea, deoarece citisem ca limita de ploaie ninsoare era la 2700, adica la doar 200m mai sus. Problema e insa doar a mea, penru ca, vorba suedezilor, "nu exista vreme proasta, exista doar imbracaminte necorespunzatoare", iar eu, plecand din Romania de la 38 de grade si neavand suficient spatiu, mi-am lasat acasa costumul care ar fi fost perfect pentru asa ceva. Si pe mine m-a rupt saua, pe autostrada. In rest, pe drumuri normale, cu curbe si variatii de pozitie, a fost ok. In Franta am intalnit un neo-zeelandez care avea pusa o perna facuta pentru motociclete, prinsa su chingi pe sub sa. Imi pare rau ca nu am retinut cum se cheama, desi m-am straduit - Air...nustiucum. O sa caut pentru data viitoare, dar daca stie cineva, poate nu ma lasa in neagra nestiinta. Felicitari pentru tura!

Sper sa nu fie prea tarziu, dar poate e de folos. Am batut cate ceva din Austria si Germania anul trecut, cu masina ce-i drept. Anul asta o sa fie cu mobra. Am facut drumul de la Munchen la Innsbruck (Munchen-Schongau-Fussen-Stams-Innsbruck). Este minunat si nu-mi aduc aminte sa fi platit vreo taxa, in afara vignetei obligatorii pt Austria. Nu e nici un pas cu taxa. Langa fussen e castelul de la Neuschweinstein, care este superb, zice-se ca ar fi sursa de inspiratie pt Disney (de fapt sunt doua castele). Noi am stat in Zillertal si de acolo am fost la cascada de la Krimml, despre care zic ei ca ar fi "cea mai inalta cadere de apa din Europa" - n-am verificat sa vad daca e adevarat, dar atat cascada cat si drumul pana acolo sunt de vis. La fel si drumul de la punctul de sus al cascadei pana la prima cabana (cam 1h). Drumul se numeste Gerloss Alpenstrasse si e cu taxa, dar nu exagerata. Din Frankfurtul vechi nu a mai ramas prea mult, iar Nurenberg-ul nu l-am vazut. In schimb, daca se incadreaza in drumul tau ti-as recomanda o oprire in Ulm, pentru dom si orasul vechi (4h sunt suficiente) si Heidelberg (macar jumatate de zi). Ca sa-ti faci o idee despre ce poti sa vezi: http://picasaweb.google.com/mihaeladum/GermaniaAugust2009# http://picasaweb.google.com/mihaeladum/TirolAugust2009# In Franta: Strasbourg, Colmar si in mod deosebit Riquewihr (ar fi suficiente 2 zile, desi preferabil 3. Din Riquewihr nu-ti mai vine sa pleci). http://picasaweb.google.com/mihaeladum/FrantaAugust2009# De la Rotterdam catre Paris exista intr-adevar o varianta care se plateste, cea care o ia de la Rotterdam prin tunel. Se poate merge insa Rotterdam-Dordrecht-Breda-Antwerpen-Lille, care e gratis. Drum bun si asfalt uscat!

Da' a stat picat ceva vreme! Pe pro-bike nu m-am uitat. Iti dadeam sms, ca ti-am salvat numarul in telefon de cand mi l-ai trimis. Eu ajung in tara azi la 18:30, asa ca ne auzim sa vedem cum ne intalnim. Astept sa ma suni cand vii. Daca nu raspund, inseamna ca-s pe mobra si te sun eu inapoi cand ma dau jos.

Frumoasa geaca, mi-ar placea! M ar trebui sa-mi vina, dar as vrea totusi s-o pun pe mine. Vin in tara pe 13 si te caut. Daca n-o vinzi pana atunci fac un drum pana la tine sau ne intalnim pe undeva, in functie de programul tau. Mesaj completat Am gasit revista, am scanat articolul si il atasez pdf. Daca nu poti citi, zi-mi si-l scanez la rezolutie mai buna. Si pentru ca veni vorba, numarul asta din revista este majoritar despre GSXR si este un articol despre cum au modificat un K1 de 1000 astfel incat sa ajunga la performante similare cu ale unui K9, costurile proiectului fiind la jumatate din pretul K9 (inclusiv motocicleta SH) - 5750 GBP Na! Asta e pentru posesorii de K1. Sa se umfle pipota in ei!A123Systems.pdf

Firma se cheama A 123 Systems si se bazeaza pe cercetare de la MIT Pagina firmei, pentru detalii despre tehnologie si cine foloseste, dar gasesti aplicatii la scara mare: http://www.a123systems.com/a123/company Bateria de care am povestit se cheama ANR 26650M1A. Specificatia tehnica: http://lib.store.yahoo.net/lib/buddipole/A...-APRIL-2009.pdf Pagina de pe care uteai sa comanzi din state nu am mi gasit-o, dar am gasit pe e-bay: http://cgi.ebay.nl/NEU-6-x-A-123-LiFeP04-A...A-/170486289056 O sa scanez si articolul din revista si ti-l trimit PM zilele astea. Am fost la cursa Cu masina Partea nasoala a fost la intoacere, cand tot puhoiul ala de lume a plecat deodata si cat or fi ele de autostrazi au fost momente cand si motociclistii mergeau cu sub 20km/h pe "banda lor". Concluzia 4h in loc de 2h30' Coada la benzinarii ca pe vremea lui Ceasca - sa vada si ei cum e

Ar mai exista o varianta, dar doar cand schimbi bateria. N-am incercat-o eu, am citit intr-o revista moto englezeasca de maniaci. E vorba de a schimba bateria conventionala, cu plumb, cu una bazata pe tehnologie Li-ion nanofosfat, tehnologie folosita pentru vehicule hibrid. Cel care a scris la revista a facut asta pe o Yamaha R1 si zicea ca in locul ramas a pus power commander-ul. Zic ca e de facut cand se scimba bateria pentru ca nu vad de ce sa dai banii daca bateria pe care o ai merge inca ... desi ... Bateria mea are 5 ani si ma gandesc o sa-i pun de asta, dar la anu'. ... desi ... ... desi bateria costa de vreo doua ori cat o baterie conventionala ... - are durata de viata de doua ori mai mare, deci pana la urma tot banii aia ii dai , dar intr-o singura transa, nu in "rate" - nu are pierderi pe timpul "hibernarii" de iarna a mobrei (pierderea fiind de cam 10% pentru bateriile conventionale, cu plumb) - are dimensiuni mai mici Daca te gandesti ca dai de doua ori mai mult pe baterie poate nu e suficient sa te convinga, dar ca ultim argument vine greutatea, care e de 500g in loc de 3 kg (cat avea bateria conventionala de pe Yamaha celui care scria). Deci poti sa zici ca dai banii si ca sa scapi de 2,5kg din greutatea mobrei, la care se adauga spatiul castigat sub sa si celelalte de mai sus. Din ce am inteles se livreaza in bucati. E nevoie de 6 elemente si 2 placi de prindere si le asamblezi singur acasa. Am cautat ceva pana am gasit pe net dracia asta pentru hobby/experimental si am salvat linkul, dar acum imi zice ca nu gaseste pagina. Asa ca, daca va intereseaza subiectul, ziceti-mi, si mai caut odata.

Nici eu nu cred ca sudatul e cea mai buna idee pentru janta de mobra, dar ... e cum vrei tu Estimarea de pret ma depaseste, dar cand am fost la Sirius cu schimbatorul se ocupa de sutat niste jenti de aliaj (de auto ce-i drept si nu cu tehnologie aerospatiala) Cu siguranta pretul va fi in functie de cat are de lucrat. Daca se duce Mad Max, poate pune intrebarea pentru tine. Imi pare rau, dar nu mai am numarul de tel al lui Sirius.

Service-ul respectiv e in spatele Petromului de pe Bd. Nicolae Grigorescu (la Diham). Parca se poate intra si pe langa Petrom, prin service-ul auto. Daca nu, cum vii pe Bd. Basarabia (dinspre Pta. Muncii) faci la dreapta pe ultima alee pe langa blocuri de dinaintea semaforului de la intersectia Bd. Basarabia cu Bd. N. Grigorescu (unde incepe refugiul de tramvai). Mergi cam 100m si pe stanga e o intrare la service si spalatorie auto. Chiar la intrare, inainte de spalatorie, e atelierul unde poti sa roluiesti jenti de aluminiu. Pe baiatul care face treaba il cheama Sirius (sper ca nu ma inseala memoria). E foarte sufletist si se ocupa si de sudura in aluminiu. Pe mine m-a ajutat si cu un roluit, mai demult si cu sudatul schimbatorului de viteze. Face treba buna si repede. Cu schimbatorul am stat acolo cat l-a facut, cam 1h. Pt roluit cred ca am luat janta a doua zi. Succes

Eu o sa plec cu mobra, probabil pe 13, adica in prima zi a motogp-ului. Pe 12 mi-e cam greu sa plec; cam imposibil.

Are cineva vre-un gand de mers la Brno anul asta?

Personal n-am folosit, dar am auzit ca e foarte bun. Am vazut ca au o gama foarte variata de uleiuri inclusiv sintetice ester. In orce caz, am auzit mai mult despre Putoline dupa ce am venit in Olanda, iar firma fiind olandeza e destul de populara aici. In consecinta puteti sa ma acuzati de subiectivism, dar nu sunt chiar extaziat de olandezi pentru orice ar face. Avand in vedere ca nu se ocupa decat de motociclete, quaduri si scutere inclin totusi sa cred ca ce am auzit e adevarat. Cu atat mai mult cu cat cel care a infiintat firma e pasionat de motoare. Multumesc de sfat si recomandare, a venit suportul si top case-ul. Mi-am luat de la ei si lant si furtune de frana. Singura chestie e ca am cerut livrarea in RO, asa ca o sa le vad de abia peste 4 saptamani.