Anjin

Salut, Am si eu un plan sa merg in Maroc in acest an, insa ceva mai in primavara. Initial planuiam sa merg pe moto pana in Spania si sa iau de acolo feribotul dar cel din Genova suna foarte bine. Am trei intrebari pentru cei care au folosit acest feribot: - cand calculez biletul, aleg 1 persoana, 1 motor si 1 camera cu sea view. Insa camera are 4 paturi. Pana la urma biletul e pe camera sau pe pat? Banuiesc ca e doar pe pat si ca o sa mai fiu in camera cu alti 3 oameni. - aveti idee daca biletele la feribot sunt mai scumpe pe masura ce se apropie data de navigare? Nu as vrea sa le cumpar de acum, ca sa ramana cat de cat flexibila plecare. Vor creste biletele spre aprilie-mai? - cum este intrarea in Maroc de pe feribot in privinta formalitatilor vamale? Te descurci fara helpers? \

Salutare tuturor! incepand din aceasta saptamana sunt si eu un fericit posesor de Moto Guzzi. Pana acum am mers doar pe japoneze, 2, din aceeasi marca si in esenta cu acelasi motor (SV650 si DL650). A venit timpul sa incerc o italianca. V7III Special. Iata cateva fotografii: vad ca nu pot sa le atasez de pe google photos din pacate... extensia nu este suportata? Momentan nu am nici un fel de mod de a avea bagaje asa ca day 2, am pus un softbag pe scaunul pasagerului si am plecat la drum. So far so good. E foarte diferita de DL-ul care este construit pentru drumuri lungi, insa nici nu am de gand sa folosesc MG-ul doar la plimbari de bulevard. Sa vedem cum va rezista la "cursa lunga".

Salut, stiu ca e o comunitate mica de posesori TU250x la noi. De ceva vreme ma bate gandul sa cumpar si eu una, pentru oras in principal. Oare este cineva din Bucuresti pe aici care inca mai merge cu ea? Daca nu ar fi deranjul prea mare... as vrea sa vad si eu una pe viu, inainte sa caut pe net unde de vanzare...

Cum se discuta de vstrom, imi permit sa mentionez o parere pur subiectiva: pentru mine, VStrom-ul nu este o motocicleta de "Adventure". Este o motocicleta fiabila, care consuma putin, confortabila la drumuri lungi, suficient de buna pentru a o scoate in afara asfaltului atunci cand trebuie, suficient de rezistenta sa care 2 oameni si bagaje pentru o calatorie de cateva luni, suficient de ieftina incat sa mi-o permit. Astea sunt lucruri pe care le pot spune acum, dupa "calatorie". Inainte de calatorie, VStrom-ul avea o alta "calitate" importanta: era motocicleta pe care o aveam la ora respectiva. Noi am plecat la drum ca o familie (2 pe o motocicleta, bagaje multicele, cort, greutate, uneori si cauciucuri de rezerva). Nu suntem cel mai bun exemplu despre cum se poate folosi VStrom-ul ca motocicleta de "adeventure" (si sincer eu nici nu vad lucrurile asa, aventura noastra a fost de alta natura si nu are rost sa discutam aici). Dar asta nu inseaman ca in mainile cui trebuie VStromul nu poate sa ajunga prin locuri ce - asa cum cu mult tact observa un forumist- noua se pare ca ne-au fost inaccesibile . Termenul asta de "adventure" este atat de larg incat mie mi se par (sa ma iertati) fara speranta de rezolvare toate discutiile astea cu "cea mai buna motocicleta pentru adeventure riding" sau "cea mai buna motocicleta cu care sa faci inconjorul lumii". Cel mai simplu e sa pleci cu motocicleta pe care o ai. De ce? Pentru ca din start ai mai multi bani sa dai pe benzina. Revenind la problema pusa de initiatorul topicului: Nu cred ca ai o singura alegere corecta. Poti alege linistit din mai toate modelele enumerate de tine acolo, constient fiind ca va trebui sa te adaptezi la anumite "particualritati' ale motocicletei alese. Testeaza daca poti, vezi cum stai in sa, vezi ceea ce te intereseaza (ai enumerat destul de clar in topic deci cam stii ce vrei). Si dincolo de toate comparatiile seci si cifrele clare... alege si cu inima, alege ceva ce iti place, ce te atrage, alege o motocicleta la care sa te uiti dimineata si sa iti vinsa sa pleci cu ea de acasa. Undeva. Oriunde. Restul e istorie. Pax!

salut Robert, sigur, se poate si altfel decat plata online. in momentul finalizarii comenzii, poti selecta prin transfer bancar, dupa care vei primi pe mail cont bancar. teoretic se poate si prin ramburs insa nu am implementat inca pe site. dar iti dau detaliile pe pm cand ajung acasa.

Multumesc si eu! Sper sa iti placa!

Salutare! Legat de trimiterea motorului peste ocean, sunt 2 varianta in principal: - cu vaporul, mai lent, mai ieftin si posibil ceva mai multa logistica la scoaterea motocicletei din port (vama/formalitati). Aici nu stiu care ar fi costurile actualizate... - cu avionul, cum am ales noi sa trimitem. Mai rapid, ceva mai scump (variaza mult in functie de compania cu care trimiti), mai multe reguli de respectat (motocicleta intra la categoria bunuri periculoase si sunt reguli speciale pentru a putea sa fie urcata in avion), mai usor (teoretic) de scos din vama la destinatie. Noi am mers pe varianta avion si ne-a costat vreo 1300 de euro la dus si cam vreo 1500 de dolari la intors. Oamenii din Otopeni cu care am trimis-o au fost super profesionisti si de treaba, asa ca daca ai nevoie de referinte din aeroport de la noi, ti le dau cu inima deshisa. motocicleta lui Rodney era de 660. Din ce am vazut eu Yamaha asta chiar poate sa fie o alegere buna, pentru calatorii ”cumpatati”. E buna si la 2up (Vezi Ionut si Ana in Africa) este buna si pe teren accidentat. Rodney zicea ca si-ar fi dorit totusi 2 cilindri si ca pe drumurile lungi de asfalt a lui nu era prea comoda. Insa stii cum e, fiecare tinde sa isi doreasca ceea ce nu are. Caci eu de exemplu imi doream in unele momente o motocicleta mai usoara, cu garda la sol mai ridicata si cu roti/cauciucuri mai de off-road Daca te mai mpot ajuta si cu alte info, nu ezita sa ma contactezi! Despre carte: iti multumesc frumos pentru cuvintele frumoase si intentii. Vestea buna este ca pe 15 decembrie ar trebui sa fie gata, iar de pe 16 decembrie o sa incep sa livrez toate precomenzile. Sa fie bine!

Spunem, acum pe blog Nu am vrut să spunem nimic atunci pentru că a fost un fel de mini-vacanță fără internet, fără telefon fără nimic. Aș fi povestit și aici însă nu e cu motocicletă și nu aș vrea sa încalc vre-o regulă... Săptămâna asta vor mai apărea 2 episoade din Antarctica, iar newsletter-ul pentru cei care sunt înscriși pe site, vine 1 dată pe săptămână ca să nu spamez

Salutare prieteni, intr-adevar, a trecut foarte multa vreme de cand nu am mai facut nici un update aici. Intre timp multe lucruri s-au intamplat si imi permit sa le scriu aici desi unele dintre ele l.u.v, multumesc pentru "pinned" la topic. Sper sa fie, cat de putin, de ajutor pentru oricine vrea sa planuiasca o astfel de calatorie. website-ul micadu.ro Eu as vrea sa va spun ca acum, la mai bine de un an de la plecare (deci cum s-ar spune, la rece) toata treaba este pentru noi (pentru mine si Andreea) inca la fel de incredibila ca in iulie 2012. Nu putem decat sa incurajam si sa sustinem cum putem pe oricine se gandeste sa "iasa din casa", oricat de scurta sau de lunga ar fi calatoria planuita. De fapt in aceasta directie ne-am si gandit sa indreptam site-ul micadu.ro ce dupa intoarcerea acasa isi pierduse putin "menirea". In acest sens, am reorganizat informatia si pozele si avem sectiuni noi. Asa ca, atunci cand aveti chef de o pauza, va invitam la o poveste pe site. Mai noua sau mai veche... placerea de a descoperi sau redescoperi, ramane aceeasi. Cartea "285 de zile in cautarea verii" Peste vara am incercat sa strang povestile si fotografiile intre copertile unei carti. A fost destul de interesanta aceasta aventura editoriala insa iarasi, un pas din care am avut foarte multe de invatat. Acum, suntem pe ultima suta de metri si cartea ar trebui sa intre in tipar chiar in aceasta saptamana (if all goes well). De aceea, intr-adevar aceasta se poate si precomanda de micadu.ro. Multumesc Mihai si celor care ati precomandat deja. Adevarul este ca sustinerea voastra inainte de lansara ne ajuta foarte mult in "dialogul" cu tipografia. Cum spuneam, as putea spune multe despre "aventuri editoriale" in Romania, dar probabil nu e cazul aici Conceptul cartii, este unul simplu: un jurnal de calatorie plin cu povesti si fotografii, selectate din diferitele etape ale calatoriei, suficient de scurte si suficient de independente pentru a putea fi citite in metrou in drum spre munca sau atunci cand ai putin timp liber. O sa fiu sincer si o sa spun de la buna inceput ca tot ceea ce se gaseste in carte se poate citi si pe micadu.ro (intr-o forma mai putin stilizata este drept) si nici eu nu o sa dau povestea jos de pe site (a fost una dintre conditiile pe care le-am impus editurii). Lucrurile acestea trebuie as ramana libere si cum spuneam mi-ar placea sa inspire, cat de putin, spre alte calatorii. Iar cartea sper sa o comandati pentru ca va doriti varianta "reala, pe hartie", numai buna de rasfoit departe de calculator, sau poate vreti sa o faceti cadou cuiva. Si de ce nu, poate ca semn de sustinere si apreciere . In orice caz, motive ar fi, iarna e la inceput, iar noi, sanatosi sa fim si sa planuim cu spor. Zambesc si acum la gandul ca in decembrie 2011-ianuarie 2012 se nastea ideea care a generat mai apoi acest thread Oare in 2014 cum o sa fie?

Wow, Klaus, nu pot sa cred. Ce ghinion!!! Mi-a dat Andreea link-ul acum. Partea cea mai buna (si cea mai importanta) este ca sunteti voi bine! Asta e foarte foarte important! Multa bafta cu reparatul motocicletei.

Oaaa! Ce tare! Da, da, sa veniti, va asteptam!

Ah, deci nu ai uitat de ele Foarte bine. Sper sa le mai recunosti pe cele alese atunci. Daca nu, alegi altele...

Am uitat sa mentionez: va rugam, daca intentionati sa veniti, dati "join" la eveniment aici, sau daca nu aveti FB, dati un email la alex [at] micadu [punct] ro astfel incat sa stim, macar in linii mari, la cati oameni sa ne asteptam. Ne vedem acolo

Salutare, Miercuri seara, ne adunam pentru a povesti despre calatoria in Lumea Noua. Cei de la Fabrica au pus la bataie locatia, noi vom aduce cateva poze si vom incerca sa povestim despre una si alta din aceasta calatorie. Daca aveti timp si chef, va asteptam cu drag (si cu intrebari) miercuri de pe la 19:30 sau 20. Intrarea este libera, berea ar trebui sa fie ieftina si speram sa fie o seara linistita si placuta!

Buna intrebare. Si foarte greu de raspuns. Sunt atat de multe faine... incat nu pot sa amintesc doar una. Trebuie macar doua: 1. Prima amintire se leaga de ultimii kilometri din Ushuaia pana la "sfarsitul drumului", in Parcul National Tierra del Fuego. Pentru ca era dimineata tare, soarele abia rasarea peste crestele inzapezite ale muntilor. Era liste in parcul national si eram singurii care inaintam incet, fara graba pe drumul neasfaltat. Acesti ultimi 20-25 kilometri o sa imi ramana in suflet. Nu pentru ca eram pe cale sa atingem o "tinta" anume. Ci mai degraba pentru ca atata timp locul ala fusese ceva abstract, un urma de vis si un crampei de imaginatie. Iar atunci, desi devenea realitate, nu scadea fata de ceea ce ne imaginam noi ca o sa fie. Acum, cand scriu randurile astea, iar mi se pare ca toata treaba asta a fost doar asa... "visul unei nopti de vara". Si totusi... 2. A doua amintire este legata de o perioada din calatorie despre care nici nu am povestit macar pe micadu.ro sau aici. Mi-ar placea ca intr-o zi sa o fac, insa nu stiu daca aici e cel mai potrivit loc, pentru ca povestea, desi face parte din calatoria asta lunga, nu e cu "motociclete".

Cu avionul de fiecare data. La dus pe ruta Otopeni-Montreal, cu Lufthansa si a costat ~1350 euro. La intoarcere, pe ruta Buenos Aires - Munich si a costat ~1800 dolari adica... tot pe la aceeasi suma in euro ca si la dus. Astea au fost costuri desigur neincluse in "bugetul zilnic". Sunt multi bani insa atat la dus cat si la intors ne-am gandit la tot felul de alte variante si oricum o dadeam cea mai buna solutie tot asta era. haha... BMW x5 nu puteam sa ne luam de banii astia decat la mana a doua si exemplarul gasit nu era pe alb si avea si butonul de avarii stricat. Iar noi vroiam musaaaaai pe alb si cu geamuri fumuri, si buton de avarii functional. Asa ca, dezamagiti de treaba asta, am zis sa "aruncam banii pe fereastra"

Lumea Noua V.10 – Statistici De catre: AlexMD On May 14, 2013 in Blog, Etapa V, Lumea Noua Din cand in cand, am primit intrebari mai “tehnice” legate de calatoria noastra. Cati kilometri, cate zile, cate probleme si multe altele (da, nu a lipsit nici subiectul “bani”). Asa ca, ne-am gandit sa punem cap la cap cateva “statistici”, in sensul larg al cuvantului. In sensul larg pentru ca nu am ca scop sa dau cifre exacte (care oricum nu ar ajuta pe nimeni) ci mai degraba niste idei generale, ce ar putea sa fie de folos pentru o planificare viitoare a unei calatorii similare. I. Traseul: 18 tari 3 continente ~57 000 kilometri ~285 zile pe drum Am fi putut sa facem traseul si mai repede, dar noi am simtit ca si asa ne-am cam grabit. Ne-ar fi placut sa avem mai mult timp si sa incetinim si mai mult ritmul de inaintare in anumite zone, unde probabil ar fi meritat sa ramanem mai mult timp. O astfel de calatorie este si o “lupta” continua intre dorinta de a ramane mai mult timp intr-un loc frumos si chemarea pe care o simti in interior, sa pleci mai departe, sa descoperi alte locuri si alti oameni. II. Despre motocicleta: desi a fost cumparata la mana a doua, ne-a castigat increderea in privinta abilitatii de a functiona fara probleme Consumabile schimbate pe traseu: 10 filtre de ulei 2 filtre de aer 29 litri de ulei 3 cauciucuri fata, 5 cauciucuri spate (datorita unor intamplari neprevazute) 1 bec faza scurta 2 pinioane fata, 2 pinioane spate 4 lanturi (unul Non O-Ring, gasit de urgenta in Patagonia) Nici o problema tehnica majora. Singurele probleme nu au tinut direct de motocicltea ci au fost “colaterale”: o pana urata pe in Mexic si o uzura neasteptata de lant in Patagonia. Consum: intre 4,2 litri/100 km si 5,4 litri/100 km. Eu nu am o experienta bogata cu multe motociclete. Am mai detinut doar o singura alta motocicleta inaintea lui Gunnar si am mai mers cate putin pe alte cateva. Dar, din cate mi-am putut da seama, VStrom-ul a fost pentru noi cea mai buna alegere pentru aceasta calatorie, in conditiile in care am mers noi. Destul de mare pentru calatoria cu pasager si bagaje. Insa suficient de “mica” pentru a intra prin locuri pe unde altfel ne-ar fi fost mai greu. Consumul a fost de cele mai multe ori decent, in jurul valorii de 4,5 litri/100 km si motorul niciodata nu s-a plans de tipul benzinei folosite (si am avut cateva zone unde nu suntem nici acum siguri ce fel de benzina am pus in rezervor). Dar poate cel mai important lucru: motocicleta nu s-a stricat. Nicodata. In nici un fel. Am avut grija sa ii schimbam consumabilele cand a fost nevoie si cam atat. In fiecare dimineata a plecat mai departe fara probleme. Am ajuns impreuna inapoi acasa cu bine. Si sper eu sa nu o vand niciodata si sa continue sa functioneze mult si bine. III. Halatul, cat e halatul? Sau cu alte cuvinte cum stam cu banii… Pai situatia era destul de simpla: am plecat in calatorie fara sponsorizari financiare si intelegerea intre mine si Andreea a fost ca o sa calatorim atat cat o sa ne placa si cat o ne permita fondurile. Nu am facut un calcul pentru “Total”, insa in principiu am incercat sa ne incadram in 50$ (americani) pe zi. Asta insemnand cheltuieli cu benzina, mancare, cazare si alte maruntisuri. Au fost zile cand am cheltuit mai mult (mult mai mult) si zile cand am cheltuit mai putin. Per total cred ca am fost destul de aproape de 50$/zi. Dincolo de aspectul strict financiar, trebuie sa mentionez ca nu am fi putut ajunge atat de departe fara ajutorul prietenilor nostri, ce in diferite momente ne-au fost alaturi. De la prietenii din Bucuresti ce ne-au ajutat cu diferite item-uri (saltele de dormit, primus si multe altele) pana la minunatii oameni intalniti in calatorie, ce ne-au gazduit si ne-au devenit prieteni. Fara sa par ca strugurii sunt acrii (caci chiar nu sunt), drumul ne-a fost mult mai bogat datorita lor, decat daca am fi avut fonduri sa stam numai la hoteluri de 5 stele. Cam atat deocamdata. Daca am uitat ceva, lasati un comentariu.

Urmatoarea destinatie... hmm este mai greu de spus. Speram intr-adevar sa nu ne oprim aici insa o sa depinda si de ce fonduri vom mai avea in viitor. Pentru "Americi" am cam muncit vreo 5 ani si am pus bani deoparte. Insa nu regret nici un moment decizia de a pleca! Si ca tot pomenim de fonduri... nu am facut un calcul total insa acolo am incercat sa ne incadram in 50$/zi. Masa pentru 2, benzina pentru moto, cazare cand nu am dormit la cort sau la oameni.

Si gata, ultima fila! Lumea Noua V.9 – Sfarsit de poveste! De catre: AlexMD On May 8, 2013 in Blog, Etapa V, Lumea Noua Nu am zburat de prea multe ori cu avionul. Nu pe distante foarte lungi. Dar mi-a placut de fiecare data cand am facut-o. Intr-un astfel de zbor, cum era si cel de acum, exista un moment, de obicei noaptea, cand totul se liniste. Insotitoarele de zbor nu mai imping cutiile cu mancare, pasagerii nu se mai fataie de colo colo, la naiba, parca si copiii din avion (caci mereu sunt copii mici in avion, langa tine) stau linistiti si tacuti. Si tu plutesti intre visare si realitate iar zumzetul monoton al turbinelor sunt numaratoare sigura spre taramul viselor. Inainte sa adorm, stramb, inghesuit pe scaunul de la clasa economic, ma invaluie un gand, de unde am plecat, unde am fost si de unde ne intoarcem. Avionul asta nu e un Airbus, e avionul unei Nopti de Vara, o vara ce a durat 8 luni si jumatate. Zambesc inainte sa adorm tragand mai bine patura pe mine (de ce oare in toate zbourile astea aerul conditionat pare sa aiba o singura pozitie: max?) Stiu de ce. Cel putin in acest zbor, seful de echipaj a vrut probabil sa ne obisnuiasca cu vremea de sfarsit de martie. Abia pasim pe culuarul ce ne duce de la avion in Aeroportul din Munich si ne vine sa facem cale intoarsa. Afara, lapovita, frig si vreme mohorata. Noi, in sandale, pantaloni subtiri de vara si cu hainele groase asteptandu-ne pe paletul cu care a ajuns motocicleta. Undeva… in terminalul de cargo. Ce nici macar nu e aici in aeroport. Iesim deci din aeroport spre statia de metrou, incercand sa aratam cat mai “de-ai locului”. Lumea se cam uita ciudat la noi (ei fiind in geci groase de iarna, caciuli, bocanci, unii mai frigurosi si cu manusi…). Ajungem la Lufthansa Cargo si vesti bune: Gunnar este acolo. Numai cuvinte de lauda si pentru cei de la vama si pentru cei de la terminalul de cargo Lufthansa. Lucrurile s-au miscat super eficient si nu dupa multa vreme ne-am regasit cu motocicleta (si cu hainele mai groase pe care le aveam impachetate pe palet. Despachetam, ne imbracam cu ceva mai adecvat pentru vremea de afara (in traducere… punem tot pe noi) si ma gandesc sa prind parbrizul si oglinzile (singurele lucruri demontate in Argentina) si gata, putem pleca. Numai ca… surpriza. Trusa de scule lipseste. Dupa atata amar de drum si atatea tari… uite ca taman la intoarcere avem primul incident de acest fel. Ne gandim cam cand ar fi putut sa dispara. In terminalul de cargo din Buenos Aires le aveam sigur pentru ca le-am folosit sa demontez parbrizul si oglinzile. Imi aduc aminte clar cum le-am pus si inapoi in tubul de sculze. Iar acum capacul de la tub este pus prost, nu cum il pun eu. Deci e clar, undeva intre Argentina si Germania… sculele noastre si-au luat hmmm zborul. Oameni bun si rai sunt peste tot. Nu e in regula dar parca nici nu ne mai vine sa ne suparam acuma pe asa ceva. Ramanem deci calmi si incercam sa gasim o solutie. Din nou, baietii de la Lufthansa sunt super de treaba. Cauta niste chei cu care sa ne facem treaba si sa putem pleca. Gata… e timpul sa invartim rotile in Europa! Bun. Suntem in Munich, pana in Bucuresti mai avem vreo 2000 si ceva de kilometri. Si avem vreo 6 zile sa ii facem. Lejer, nu e asa? Problema era insa vremea. Cred ca in toata calatoria nu ne-am uitat atat de mult pe website-urile de meteo cum am facut-o in acea perioada. Desi era sfarsit de martie, in multe parti din Europa era o iarna veritabila. Obisnuiti cu procedurile din America Latina, ne rezervaseram ziua sosirii doar pentru scoaterea motocicletei din vama. Insa cum asta durase mai putin de o ora (eficienta excelenta) si era abia pranz, decidem sa profitam de vremea ce se tinea OK si sa plecam spre Passau. Vremea buna insemna ca nu ploua caci in privinta temperaturii… nu aveam nici un dubiu ca era foarte frig. Si partea mai proasta era ca nu mai aveam nici geaca de ploaie/vant pe care o lasasem in Buenos Aires fiind oricum franjuri si inutilizabila. Asa ca acum puteam sa ma “bucur” din plin de “minunata” mea geaca “adventure” ce nu imi oferea absolut nici o protectie la vantul rece. Si in curand… nu a mai fost doar vantul… Si peste inca ceva kilometri… peisajul se schimba din nou. Hmmm zapada pe margini si asfalt ud. Oare cat de frig e? Sper ca nu suficient incat sa inghete pe jos. Ajungem in Passau si cautam direct magazinul cu specific moto pentru a cumpara de urgenta o geaca de ploaie/vant pentru mine si inca un windbreaker pentru Andreea. Eh, acum parca e mai bine. Nu stiu cum o sa fie cu vantul insa macar o sa fiu reflectorizant, o sa ma vada lumea. Mai punem si inca o pereche de sosete si cautam un McDonald’s sa gasim internet pentru a ne hotari ce facem mai departe. Nu mai zic ca eram singurii cu motocicleta de pe strazi. Se uita lumea la noi ca la urs. McDonald’s-ul din Passau nu are net. Insa are un nene care se uita la noi cam compatimitor: “If I were you, I would try to be in Hungary tomorrow afternnon. There is a snow front moving from West to East behind you. Right now it is snowing in Frankfurt. And it is coming this way” Noh bun, e vreo 5 ceasul, mai incap ceva kilometri azi. Sa mergem. In curand trecem de zona cu zapada proaspata si ne bucuram din nou de verde. Frumoasa este si Europa! Undeva acolo sunt Alpii prin apropierea carora ne-ar fi placut sa ne croim drum spre casa, daca vremea ar fi fost mai primavaratica. Asa insa… am fost nevoiti sa ne tinem cat mai pe la campie si pe autostrazi. La un moment dat ne loveste oboseala destul de brutal. Eram practic dupa un zbor de 10 ore in care dormiseram mult prea putin si inghesuit, urmate de alte ore bune de calatorit pe motocilete, fiindu-ne constant frig. Ne oprim undeva, la intamplare intr-o benzinarie. Plinul la Gunnar si o cafea pentru noi. Energieeeee! Continuarea pe micadu.ro, aici!

E gata si un nou episod. Tarziu, foarte tarziu dar sper sa ma iertati. De cand am revenit la programul 9-18 plus cheful "lipsa" aferent, mai greu cu latura "creatoare". In afara de acest episod mai sunt doar 2 si ajungem acasa. Lumea Noua V.7 – Sol e chuva em Brasil De catre: AlexMD On April 29, 2013 in Blog, Etapa V, Lumea Noua “De-as putea intelege mai bine ce spune…” ma gandesc in timp ce vocea feminina se pierde intre ureche si vajaiala din jur. Inaintam spre granita cu Brazilia, de data asta pe motocicleta, de data asta incercands a ingrasam porcul in ajun si sa invatam cate ceva din portugheza. Audio book-urile nu ne sunt insa asa de folos. Ne-ar trebui mai mult timp si ne-ar trebui un loc mai linistit. Saua unei motocicleta nu e chiar cel mai bun loc sa inveti, mai ales cand bate vantul si auzi cu greu ce ti se preda. Si totusi. Nu vrem sa intram chiar nepregatiti in Brazilia. Iar faptul ca acum intelegem si vorbim destul de bine spaniola iar in sudul Braziliei se vorbeste destul de mult si spaniola, nu ne face sa ne simtim mai bine. Ne dorim tare mult sa vorbim, cat de putin, dar corect portugheza. Din respect pentru brazilieni, dar si pentru limba asta frumoasa, nu vrem sa ne culcam pe o ureche si sa presupunem ca “lasa ca merge si cu spaniola”. Trebuia sa inchidem cercul si sa ne intoarcem in Buenos Aires, de unde urma sa il punem pe Gunnar la avion. Am fi putut sa revenim pe drumul pe care urcasem spre Iguazu, insa asta ar fi fost “calea mai simpla”… asa ca, mai avand la dispozitie cateva zile, ne-am gandit sa “ocolim” prin sudul Braziliei si prin Uruguay. La granita lucrurile merg snur. Cu bruma de portugheza invatata pe drum intru hotarat in cladire, in timp ce Andreea supravegheaza motocicleta. Vamesii sunt haiosi. Eu primesc intelegere pentru ca raspundeam cu greutate intrebarilor venite in portugheza. Intre timp Andreea e si mai… baftoasa si primeste strecurat fara sa isi dea seama in portofel un biletel (pe care l-a descoperit mult mai tarziu, abia in avionul spre Europa): “Jose 3414___ 23″ Noh bun, lasa, stai linistit ca te sunam noi! Dar sa nu iti tii respiratia pe treaba asta. Timp de 3 zile, cutreieram la intamplare pampasul brazilian, urmand drumuri nestiute, ce se strecoara printre dealuri ce par nesfarsite. Continuarea pe micadu.ro, aici. Lumea Noua V.8 – Gunnar e in aer! De catre: AlexMD On May 2, 2013 in Blog, Etapa V, Lumea Noua Hmm da, se apropia momentul in care trebuia sa zburam peste ocean, inapoi in Europa. Stand intinsi pe plaja pustie din sudul Braziliei, gandul asta nu prea parea real. Haide, desprinde-te din visare. Ridica-te de pe nisipul ud si… continuarea pe micadu.ro, aici.

Pentru o vreme de acum inainte o sa incerc sa vad, pe indelete si cu mare atentie... Romania!

Aoleo... daca o sa fie bomba apai eu nu mai merg pe el... ) Ne auzim maine dimineata la telefon Cesar. Multumesc pentru ajutor!

Eu nu recunosc nimic! Absolut nimic Pai ne auzim la telefon daca e gata si vad eu cum il recuperez maine. E apt de drum? Ca l-as lua la o tura in weekend

Amuzant este ca nu ne-a convins el, am venit noi de buna voie si fara sa stim macar ca ne pregatim sa mergem la acelasi service. Mi-a zis Cesar bah tu il stii pe Mihai Barbu? Eu ii zic, pai da... il stiu cum sa nu il stiu ca e celebru. Si imi zice, pai vine si el cu motocicleta lui la mine service. Inca o data se arata cat de mica e lumea asta... mare --------- Lumea Noua V.6 – Itaipu De catre: AlexMD On April 17, 2013 in Blog, Etapa V, Lumea Noua Ne aflam la “intersectia” a 3 tari. Un capat de Argentina, un capat de Brazilia si o fasie de Paraguay. Si doua rauri marete. Parana, raul cel mare si Iguazu, cel care da nastere cascada pe care o vizitasem cu o zi inainte. Aflandu-ne intr-un loc atat de prielnic, planuim o incursiune in Paraguay, pentru a vizita Barajul Itaipu, unul dintre cele mai mari din lume. Pentru asta, trebuie sa plecam din Puerto de Iguazu (Argentina), sa trecem prin Brazilia (Foz do Iguazu) pentru a traversa apoi raul Parana in Paraguay (Ciudad del Este). Cum dupa aceasta tura planuiam sa ne intoarcem in Puerto Iguazu, decidem sa nu ne mai complicam cu acte de import temporar pentru motocicleta in brazilia si Paraguay si preferam sa luam, din nou, mijloacele de transport in comun. Autobuzele astea incep sa ne placa. La granita dintre Argentina si Brazilia, ne dam jos din bus pentru a iesi din Argentina. Si aici aveam ceva emotii caci teoretic ar fi putut sa fie tot felul de intrebari de vreme ce eu intrasem cu o motocicleta iar acum incercam sa ies cu autobuzul (din fericire insa nu a verificat nimeni). Bun, iata-ma cu stampila de “salida” din Argentina. Unde merg pentru cea de “entrada” in Brazilia? intreb chiar pe domnisoara de la frontiera. Mi se raspunde cu o bataie subtila din pleoape ca daca stau numai pentru 1-2 zile si ma intorc tot pe aici, nu are nici un rost sa mai fac actele pentru Brazilia. Serios? Mmmm bine… zic eu, putin cam neincrezator. Dar hai sa fac si eu ce face toata lumea. Si toata lumea… se suie in autobuz si pe aici ti-e drumul, nici o alta oprire. Ajungem la ultima oprire si ne dam jos. De acolo, podul “prieteniei” intre Brazilia si Paraguay este doar la o aruncatura de bat. Ne indreptam pe jos intr-acolo, avand insa de trecut mai intai prin punctul de frontiera de la iesirea din Brazilia. Aici alta “senzatie tare”: cum si ce facem daca o sa vrea vreun nene cu chipiu sa ne stampileze pasaportul de iesire din Brazilia? continuarea pe micadu.ro, aici.

Lumea Noua V.5 Cascada Iguazu De catre: AlexMD On April 13, 2013 in Blog, Etapa V, Lumea Noua Camera in care stateam era mare, cu vreo 4 paduri dintre care noi ocupam doar unul dublu. Hmm noi poate, insa bagajele noastre ocupau cam tot restul. Era uimitor cat de repede si cat de eficient eram in stare sa ne intindem lucrurile peste tot. E adevarat, de data aceasta macar aveam un motiv cat de cat serios, dupa ploaia de ieri, multe lucruri erau “la uscat”. Din fericire nu trebuia sa mai impartim camera cu nimeni asa ca… stiti voi cum e zicala aia cu rufele in familie… Ne trezim constienti ca ne gasim foarte aproape de doua lucruri “mari”. La propriu. Cascada Iguazu, a doua ca volum din lume si Barajul Artificial Itaipu primul din lume in privinta energiei electrice generate. Altfel spus, maretia naturii si maretia construita de oameni. Planul pentru azi este sa vizitam cascada aflata la numai cativa kilometri departare de locul unde ne aflam.. Numa’ ca pana ne trezim noi, pana luam micul dejun, pana ne mai mosmondim un pic, iaca, ploaia si incepe sa sune darabana pe acoperis. Si la cum se aude nu sunt chiar asa de convins ca macar trebuie sa ne miscam din casa pentru a vedea o “cascada”. E suficient sa dau perdeaua la o parte. Profetic, o barca era “parcata” chiar langa fereastra noastra. Mbine mai, poate totusi plecam de aici tot pe motocicleta, nu cu barca, se poate? Continuarea pe micadu.ro, aici.