TETEA.

Calatoria s-a incheiat, dar eu unul sunt curios daca exista un epilog. Ce s-a intamplat cu Hondita, cum ai ajuns inapoi in Ro si hm... daca ai mai face inca odata drumul asta.

Dragă omule citesc cu plăcere tot ce scrii.... mă minunez, citesc... Âşi mi se pare că scrii de undeva din basme..Âşi totuÂşi sunt lucruri reale pe care tu le trăieÂşti zi de zi, poate la un moment dat cu banalitate . Sincer, te invidiez pentru libertatea pe care o ai. Văd din fotografii că îți merge bine Âşi mă bucur de asta. Te aÂştept acasă , să ne vedem.

Te salut doctore, ma bucur sa te intalnesc pe aici!

Da, pot zice ca traiul aici are cateva privilegii, dintre care motociclitul prin locuri ce-ti taie respiratia prin frumusetea lor, e unul dintre cele mai de seama.

Definitia starii de bine e insa tare complexa, uite eu spre exemplu invidiez pe oricare dintre voi care reusesc sa se adune macar doi-trei la un loc si sa plece catre undeva. Eu fac drumurile astea singur, pana si ca sa-mi fac o poza pun camera pe un bolovan sau o balustrada.

Sa ne vedem sanatosi in vara, la o bere si poate o plimbarica.

Zappy, nu e corect. Vazandu-te in poze, imi curg balele de ciuda ca zapada are grosimea de 20 cm si nu se poate merge, mai ales ca tu mergi pe asa drumuri.

Hai cu caldura aia ca nu se mai poate. Daca cumpar un hornet se face cald mai repede?

Lasa, uite deja aici s-au scurtat zilele binisor, iar diminetile sunt mai reci si uneori cu ceata. Deci vara a facut un pas catre emisfera nordica. Putin mai are pana la granita cu Ro.

Cu drumurile din pacate n-am ce sa fac, nu stiu in cate zeci de ani o sa avem si noi asa drumuri. Acum recent am vazut ca se lucreaza si aici la drumuri, deci sunt facute de mana de om. Crezusem initial ca asa au crescut ele pe pamant, "ca un sarpe lung"

Daca-ti iei Hornet se intoarce Revelionul inca odata si iar o luam de la 1 ian.

Am mai bagat ceva km si implicit poze cu Banditul la plimbare pe pagina de aici, cautati de sus pana jos.

Enjoy! /index.php?...t&p=2287988

West Coast.

E aceeasi balta si in partea cealalta a insulei, insa am auzit ca drumul pana acolo n-ar fi chiar ca naveta de la servici-acasa…

Pe harta traseul arata bine, Lindis Pass (unde era sa raman fara benzina data trecuta), apoi dupa ce-o cotesc ca la Ploiesti dupa Tarras, gasesc lacurile Hawea si Wanaka, apoi prin Haast Pass (bai ce-mi plac denumirile astea cu “Pass” in ele, ceva de speriat!) pana in micutul Haast, pe coasta de vest adica. Si retur. Adunati aproape 750 km la sfarsitul zilei, pe care ii consider antrenament pentru Iron Butt! Fie primit!

Pornesc voiniceste de dimineata, insa nu foarte-foarte, pe la 8 asa. In limba Maori tara se numeste Aotearoa, adica Tara Marelui Nor Alb. Din primele poze de azi de pe Lake Aviemore, va dati seama ca-si merita numele pe deplin! Drumul pana in Omarama e rutina de-acum, opresc doar sa alimentez si mai departe catre Lindiss Pass. Acum pot sa zic ca s-a facut dreptate in ceea ce priveste acest Lindiss Pass, pe care l-am putut acum savura in lumina diminetii, fara grija benzinei din rezervor. Calde-mi pareau acum dealurile-i aproape aride, cu iarba arsa de soare. Si galbenul lor rosiatic ma umplea acum de un optimism debordant. Ziua abia incepea!

Trec din nou prin Tarras aproape uitand sa franez, noroc ca drumul catre Wanaka se bifurca undeva la vreo cateva sute de metri dupa minuscula asezare. Dupa numai cativa km, drum semnalizat ca fiind in lucru, restrictie 30 km/h, se lucra de zor in mijlocul unei curbe de viteza, adica unde drumul este inclinat ca la Laguna Seca, sa te impiedice sa decolezi de nebun prin boscheti. Acum insa, pe jos e un strat de cateva degete de criblura, pietris nenorocit pe care nu pot merge decat lopatand si cu picioarele pe jos, insa din cauza inclinatiei drumului, alunec parca fara speranta catre santul din interiorul curbei. Lucratorii ma privesc ca pe o musca prinsa in plasa paianjenului, eu surprind in oglinda privirea soferului din spatele meu, care cu barbia mult inaltata peste volan, incerca si el sa vada cauza zig-zagurilor mele necontrolate. Reusesc (surprinzator si pentru mine) sa ajung la capatul zonei cu pietris si ma trezesc schimband vitezele in mare graba. Aveam nevoie de aer!

Gasesc pe dreapta Lake Hawea, unde o barca dormita strajuita de severele piscuri de pe partea cealalta a lacului. Ratacesc putin prin Localitatea Lake Hawea, pana sa aflu ca nu trebuia sa intru, ci sa-mi continui drumul pe directia inainte catre Makarora.

Abia se pierdea in urma mea L. Hawea, cand din stanga straluceste oglinda L. Wanaka. Iarasi drumul serpuieste de-a lungul lacului, inaltandu-se sau coborand pe versantul dealului. E teribil de greu sa tii privirea la drum si trafic, cand lacul e atat de frumos! Cred ca am sa fac odata drumurile astea intr-o masina condusa de altcineva, eu tinand doar nasul lipit de geamul lateral. Serios, asa e frustrant!

Trecand de Makarora, ma asteptau 20 de km de placere pura, pe niste curbe din aceeasi colectie cu cele de la Ranfurly si Lindis Pass. Incepea Haast Pass. Si pe cat de aride par delurile celelalte, pe atat de vie e padurea ce se pravaleste pana peste drum, in Haast Pass. Sute de pasari zboara pe sub coroanele deseori unite deasupra drumului, dandu-mi senzatia ca strabat in viteza o colivie gigantica.

Opresc pentru a vedea Thunder Creek Falls, si in momentul in care imi dau casca jos, am impresia ca e ceva in neregula cu urechile mele, asaltate deodata de tot felul de tiuituri si fluieraturi. De fapt e larma miilor de pasari de deasupra, atat de intensa cum n-am intalnit niciodata intr-o padure. Poate intr-un pet-shop, dupa cutremur...

Aproape imediat ce ies din Haast Pass, sunt pe West Coast. Alimentez, intru undeva sa mananc, pozez meniul unde mi-a placut chestia aia free de la sfarsit ca si nota glumeata de la final, si-mi aloc aproape o ora frunzarind pozele din camera si rememorand momentele frumoase ale drumului. Fireste ma incrunt la gandul ca trebuie sa traversez acea zona in lucru, dar n-am incotro.

Pe drumul de intoarcere ma mai opresc sa pozez o alta cascada, unde prins in trafic la prima trecere n-am putut opri, si o imagine cu capatul Lacului Hawea. Cum vremea se zburlise putin, am dat murgului jar pana acasa, sa scapam de ploaie. Pe Lindis Pass, am fost de doua ori salvat de radar de catre doi motociclisti de pe contrasens. Doua radare in 20 de km, e prima data cand intalnesc asa ceva in NZ!

Pana data viitoare dragilor, ma bag la somn!

Eu la commuting ma intalnesc frecvent pe la semafoare cu Goalfe R32 si Subare SeTeI si cam chunui gumele. Sincer sa fiu... cred ca in mainile mele, 12le papa gumele mai rapid in oras decat pe strasse.

Deh, tinerete oua crete! Eu daca am o etate, ma fac ca nu-i vad, ma uit in alta parte...

Oricum 12le cred ca papa gumele pe paine, chiar si touring "de plastic" de-ar fi.

deci am luat ,power pure fata:120.5 euro,spate:158.5 euro,TVA inclus,+montaj gratuit,par a fi urmatoarea generati de anvelope,au aparut in ianuarie 2010,si le inlocuesc pe celelalte 2ct

Felicitari! Adica sincer, nu e vreo gluma proasta! Sunt convins ca stii ce sa faci cu ele!

Ideea sustinuta de mine e simpla, adica "e" doua:

1. Stilul de condus IMPUNE alegerea gumei!

2. Cauciucurile touring NU sunt din plastic (ma refer la marci consacrate, nu la cvasi-anonimi), iar cei care le prefera nu sunt niste sinucigasi cu bugetul prea scurt cu cativa euro pentru a-si permite o guma din gama "race".

@Emppu, mi-a placut aia cu nu e bun de commuting ca la commuting vezi cum se duce cauciucul de la o forja la alta...

daca ar fi o anvelopa de curse ,nu ar fi omologata pt.strada,tot ce se vinde este ,street legal comforma cu specificatiile din talonu meu eliberat de r.a.r,ca e derivata din guma de curse o fi doar reclama,dat fiind faptul ca iei si le fac in eprubeta de aia au mai multe compozitii in functie de temperatura,noi nu ,ca e facuta dupa cea de ploaie ,sor fi gandit ca nu exista motociclism doar pe vreme buna in italia , se mai dau si astia la care este frig si trebuie sa se incalzeasca guma ,distante lungi nu face nimeni prin tarisoara asta,ca e scurta si ne doare posterioru de la sa ,facem destule opriri ,ca avem rezervoru mic iar avantaju la astia huliti cu s, e ca bagi capu dupa gemulet si mai treci de 140 spre 200 .apropo ,pe al meu au montat direct cauciuc race japonezii(dunlop),acelasi pe care il are si busa ,de ce? treaba lor.

Normal ca e street legal, altminteri nu se comercializa.

Dar la subiect, de ce chiar producatorul da la Usage pentru Pilot Power 2ct cinci "stelute" la sport riding si numai doua la commuting? Hint: e legat de temperatula la care lucreaza cauciucul ala, si pe care in oras n-o atingi. Caz in care n-ai nici performanta scontata de la anvelopa aia, ci doar falsul confort mental ca ai o guma suprema. Confort mental care da, te poate duce la cateva zile de spitalizare (Doamne-fereste!)

Da, raman la convingerea ca stilul de condus alege anvelopa. Si in ceea ce ma priveste, Pilot Road 2 ma "coafeaza" de minune.

L.E. Sorry, m-am lalait cu raspunsul si am zis cam acelasi lucru cu Macke.

Salutare, RvsS!

Da' Suzi nu era acoperita cu o prelata? Sau au taiat-o? Ti-au facut ceva stricaciuni suplimentare?

Cele bune si succes la CASCO. Ca o sa ai nevoie de rabdare....

/index.php?...=481084&hl=

Zice omul acolo mai pe larg ce s-a intamplat. Si cica "parcare pazita"...

Era sa ma imprastiu cu 12le in cluj cu gagica in spate pt ca a trebuit sa franez in trafic si am prins o portiune uda de asfalt (udasera aia pe jos). In momentul ala mi s-a blocat fata desi franasem usor. Am fost complet surprins de blocare si derapajul lateral (am pus chiar piciorul stanga instinctiv jos) insa am slabit frana si fata a recapatat aderenta. Asta in conditiile in care aveam Pilot Power care sunt gume sport si poate cele mai bune pe asfalt ud. La cat de greu mi-a fost sa redresez jmecheria, sunt convins ca, cu niste Bridgestone-uri din alea de plastic din echiparile de serie de exemplu, ma adunam de pe jos si nu scapam doar cu maro pe sa. Iar in situatia asta chiar mergeam usor, in coloana, nu incercam sa ma dau ciumeg si sa impresionez pe nimeni prin cat de racer as fi.

Problema e cu dus si intors, insa in mod sigur stilul de mers CONTEAZA in alegerea fericita a unei anvelope!

Nu te ajuta cu nimic sa ai o anvelopa sport pe care nu o aduci in temperatura optima de lucru printr-un stil de mers corespunzator (adica sportiv). Cat de calde erau gumele tale cand ai patit "patania"? Chiar tu spui acolo: "Iar in situatia asta chiar mergeam usor, in coloana, nu incercam sa ma dau ciumeg si sa impresionez pe nimeni prin cat de racer as fi."

Apoi un cauciuc sport se uzeaza repejor in cazul in care bagi multi km i regim touring, si intervine factorul banesc care sa te impiedice sa schimbi anvelopa exact atunci cand trebuie. Iar rularea cu o anvelopa uzata, fie ea cat de performanta, iarasi nu este de preferat, nu?

E cam ca si cu uleiurile, de ca nu bagi ulei de curse cu 0W-X, cand tu mergi pe strada, prin oras, pana in 5-6 mii de ture?

Exista cauciucuri de touring dual compound (stiu ca nu va zic nici un secret cu asta ) si care cred ca sunt o alegere buna pentru cineva ca mine sau Make care nu conduce foarte sportiv. Necesitatile sunt diverse, si produsele s-au adaptat lor. De aceea nu exista un singur tip de cauciuc sau de ulei, "cel mai performant" si gata, restul nu se mai fabrica.

O iarna scurta, dragilor!

P.S. ÂŞi totuÂşi.. de ce te-ai tuns?

La munca sunt uns pe maini toata ziua cu Lapte Doina si crema Nivea, numai ca astea sunt maronii spre negre. Mai sunt si niste uleiuri, dar nu de plaja... Asa ca imagineaza-ti ce fain e sa-ti iasa parul din coada si sa trebuiasca sa-l prinzi iar, si iar... Am incercat de toate: sapca, basma, fes, si cea mai buna metoda de a-l impiedica sa mai cada rebel in toate directiile a fost... coaforul " 'Ave a cut!".

In alta ordine de idei, ma gandeam la ce-ai zis tu despre km si subiecte de povestit. Cand am rezemam gardul ala in Alexandra, ma gandeam ca ajuns acasa am sa pot scrie o carte despre ce am simtit acolo, pe drumul acela dintre Palmerston si Alexandra. Nici vorba insa, a fost clar cel mai frumos drum al meu de cand merg pe doua roti, insa ce am trait acolo nu stiu sa torn in cuvinte. Cred ca nici pozele (daca as fi facut) n-ar fi zis prea multe cuiva care n-a fost acolo, atunci. Imi vine in minte povestea cuiva (posibil sa fie un fragment din "Zen Motorcycle") care calatorind prin State, poate chiar pe acea faimoasa Route 66, a oprit sa fotografieze tot de jur imprejur, pentru a-si aminti mereu acea stare. Ajuns acasa insa si developand filmul, (deh, alte vremuri...) n-a gasit NIMIC in pozele alea. Adica doar pamant, cactusi, drumul... nimic care sa recompuna in el acea traire care-l zguduise pe cand calatorea pe acolo.

I alta ordine de idei, si legat de ce-ai spus tu "poate in viata urmatoare", sa stii ca subconstientul asta e un mare pezevenghi, si tare-i place sa ne joace feste. Mai la obiect: A doua zi dupa drumul de Q, inca rememorand momentele de peste zi, mi-am zis ca niciodata n-am sa-mi mai doresc altceva decat un motor 4L. Nu twin, nu V, nu boxer, numai 4 in linie nenica, ca-i cel mai fain. Peste noapte, se intampla sa-l visez pe unul din bunii mei tovarasi de drum, Panda. Te salut, Panda! Ne intalniram pe un drum, venind din directii opuse. Eu calaream... un M50, Boulevardul de 800 adica, care suna de te innebunea - maraia, urla, numai ce nu musca din tine nu alta!

El era cu Vulcanul lui de 800. Amandoi ne-am dat jos si am turat Intruderul pana cand intr-un final l-am rugat sa ma scuze, ca eu mai am de mers, trebuie sa ajung in NZ!

Asa ca daca vrei sa vezi ce-i pe aici, nu se stie niciodata cum se aseaza lucrurile la un moment dat, si te trezesti pe... un V. (de la Vapor )

Noroc că te-am văzut în poze, că nu te recunoÂşteam prin oraÂş. Unde o fi coada aia rebelă din tinerețe?

În altă ordine de idei fain drum. Dă-i înainte cu kilometrii să ai ce povesti în țară. Asfalt uscat Âşi să vii sănătos.

Promit o haka la intrarea în FocÂşani numai pentru tine.

Ka Mate ... Ka Mate ... Ka ora ... Ka ora...

mate, apreciaza artificiul strategic: trimit pozele inaintea mea, sa afle lumea ca m-am tuns fara sa fie nevoie sa "zic din gura".

A fost un show maxim cand m-am tuns, si ca sa fie tacamul complet, nu m-am dus la Barber Shop, ci la "coafor". Am ras cu gagicile de acolo o ora incheiata.

Pentru inceput, le-am zis ca vreau tuns "atat de scurt" si am aratat cam un cm intre aratator si degetul mare. "Atat de scurt de la varf?" Ma intreaba tipa. Zic "Nu, atat de scurt de la celalalt capat". A clipit des la mine vre jumatate de minut, pana sa inteleaga. Erau doua coafeze, si o baba care era la vopsit. Atunci toate trei ma intreaba deodata daca sunt sigur. Dupa multe asigurari, ma lasa sa ma asez in jiltul ala. Rasete si glume din toate partile. Pana ma gateste cu cearsaful ala alb in jurul gatului, ma mai intreaba de trei ori daca-s sigur ca asta vreau.

Pe la jumatatea lucrarii, ridic mana si o rog sa se opreasca. Opreste masina de tuns, si se uita intrebatoare la mine. Eu zic: "M-am razgandit, il vreau inapoi!". Iarasi rasete isterice...

In fine termina operatiunea tocmai la timp, saraca masina de tuns mai avea putin si scotea fum. Cealalta coafeza vine cu farasul si maturica, apoi incruntandu-se incurcata in fata mormanului de par de pe jos, zice: "Trebuia sa vin cu tomberonul!" (wheelie bin). Iarasi rasete cu sughituri.

Achit, imi iau un foarte cordial ramas bun, insfac ruxacul si sapca de la cuier, tuflesc sapca pe cap si... normal, mi-a cazut pana pe ochi. Parca eram in copilarie, cand ma prosteam purtand palaria lui bunica-miu. Le las tavalindu-se de ras pe canapelele alea si ies afara, unde am simtit imediat o foarte straina senzatie de frig la creier.

Multam de gandul bun, kilometri bag in masura in care gasesc timp liber si vreme buna.

Bag sama parinte ca filmul ala iti place la fel de mult ca si mie, haka inveti (sau stii deja), asa-i ca te pregatesti sa dai o fuga pana aici?

Toate bune, si sa ne vedem sanatosi!

De o vesnicie imi propusesem sa ajung in Queenstown, capitala turismului, a sporturilor extreme si zona rezidentiala in care au vile de vacanta sir Anthony Hopkins, Russell Crowe si o carca de alte celebritati cu ale caror nume nu mi-am incarcat putinii neuroni ramasi.

Dar ziua am inceput-o cu plecarea pe o ceata serioasa catre Oamaru, unde printre altele urma sa-mi cumpar biletul de avion catre Romania. Apropos, breaking news: ajung in Ro pe 29 iunie!

Revenind la ceata de cu dimineata, vizibilitatea era undeva pe la 100-150 m, deci nu prea rau, insa era o ceata ciudata, deasupra cerul fiind senin, soarele strapungea ceata asta facand-o sa straluceasca, ca si cand ai pune o lanterna aprinsa in spatele unui pahar plin cu lapte. Da, parca mergeam prin Calea Lactee! Zic asta pentru ca in cateva minute au aparut si ?stelutele?, picaturi de condens pe exteriorul vizierei, care in lumina aceea ireala straluceau enervant de tare. Se anunta o zi deosebita!

Pe la 11:30 am reusit sa termin treburile prin Oamaru, am alimentat si la drum catre Queenstown, repede si degraba, ca doar aveam de facut vreo 600 de km si startul era intarziat! Soarele deja alungase ceata dinainte de a ajunge eu in Oamaru.

Ajung repejor in Palmerston, cotesc nu fara emotii catre Ranfurly si ma gasesct curand intr-o superba zona deluroasa, o simfonie a culorilor rivalizand cu cea mai frumoasa toamna romaneasca, urmand un drum sinuos, perfect asfaltat (ca majoritatea aici), delectandu-ma pe niste curbe largi care parca luau cuvantul ?perfect? si-l buseau de pamant de cateva ori sa-si bage mintile in cap hahalera? Pana aproape de Alexandra n-am intalnit pe traseul asta mai mult de 5 masini in mers, exceptand alte 20-30 adunate prin adormitele oraselele Ranfurly si Omakau. In Alexandra alimentez, cumpar ceva de baut si niste batoane de ciocolata, ma rezem de un gard si cu ochii inchisi revad, nu, ? retraiesc! acea curgere printre salbaticele dealuri ale Central Otago.

Nu am nici macar o poza de acolo! De fapt am mers fara oprire din Oamaru pana in Alexandra. Pot da vina pe criza de timp, mai aveam inca destul de mers pana in Queenstown, dar adevarul este ca nu m-am indurat sa opresc, nu m-am indurat sa rup vraja acelui incredibil drum.

Se facuse cald in Alexandra, asa ca am pornit din nou. Chiar dupa iesirea din oras, imi intrerup visarea flashurile unei masini de politie. Ma uit panicat in bord, 120km/h. reduc din gaz, ridic mana stanga in semn de salut si tin ochii in retrovizor mult dupa ce masina s-a mistuit dupa curba din spatele meu. Dar n-au intors. Eu insa am lasa-o in jur de suta pentru o perioada, macar sa-mi calmez pulsul.

Drumul pana in Cromwell urmeaza reteta descrisa mai devreme, doar cu un ingredient in plus: Lacul Dunstan, gatuit intre doua dealuri, si urmat fidel pret de cativa km de pamblica gri a asfaltului. Aici ceva trafic, viteza mai mica, efort permanent de a nu tine ochii lipiti de oglinda albastra a lacului mai mult decat pe fasia gri de asfalt.

Ajung in Queenstown si incep nervii. Cald, 28-30 de grade. Aglomerat peste poate, turisti in slapi si costume de baie, cu camera de gat si mintea in traista. Vad un ditamai avionul de pasageri inaltandu-se in aer, si senzatia mea a fost ca a decolat direct din Lacul Wakatipu. Gura cascata larg, curba usoara la stanga, trecere de pietoni pe care o vad in ultima clipa. Frana cu scart pe spate. Transpiratii.

Continui sa ma tarai printre masini, scutere, biciclisti (au banda lor), pietoni neatenti pana? aproape ies din Q. N-am gasit un loc unde sa parchez! Nervi. Cald. Transpiratii. Intorc, batand maruntel din buze. Nu vad nici drumul care urca catre Coronet Peak. Doar lume, multa lume. O statiune aglomerata, in plin sezon. Nervi. Queenstown mi-a trebuit?! In disperare de cauza, opresc pe marginea drumului, complet ilegal si periculos, traversez cu casca pe cap strada plina de masini si fac primele poze pe ziua de azi. Pozez ceva barci cu motor zbenguindu-se pe lac, dar nici urma de parapantistii care impanzeau cerul pe cand eu cautam loc de parcare, nici vreun avion care sa decoleze spectaculos din vecinatatea lacului.

Vad un drum care urca spre stanga, catre o zona cu vile cochete. Il urmez ca sa ies din aglomeratie, dar este atat de abrupt si atat de bombat pe mijloc, incat mi-e frica sa opresc sau sa incec sa intorc. Banditul e greu si inalt, si daca ai pus jos piciorul ?dinspre vale? pe un astfel de drum, nu-l mai tii. Sau nu-l mai tii daca ai 1.70m ca mine. Iar injur. Urc mai departe. Pana la urma gasesc o curba mai larga, opresc, mai trag doua poze, un gat de suc si vreo cincizeci de injuraturi, si-o iau la vale. ?Valea!? adica, mi-am zis.

Las in urma Queenstown-ul cu sentimentul unei trebi neterminate, fac o oprire scurta la vreo 15 km de Queenstown (Kawarau) intr-o locatie unde se face bungy, trag cateva poze de la care imi pare rau ca lipseste fondul sonor si ajung pe negandite inapoi in Cromwell, de unde cotesc catre nord spre Omarama luand de data asta in lung marginea Lacului Dunstan.

Tarras e o localitate din care zaresc doar panoul de la intrare, si inca unul cu sageata catre ?Tarras Church?. ?Ce orasel mic!? - imi zic. Nici macar statie de benzina n-au.

Drumul serpuieste din nou printre niste dealuri superbe, mai salbatice decat cele de dupa Ranfurly, insa nu atat de bogate in culori. Nu ma mai grabesc, am vazut Queenstown-ul, nu?! Opresc in cateva randuri sa fac poze, la un popas intru in vorba cu un cuplu din insula de nord care isi petrece concediul in cea de sud, el apreciaza faptul ca am ales sa calatoresc pe motocicleta, e grozav, e cool, economic? economic? Tarras, benzinarie? imi cade fata cu zgomot sec! Realizez ca n-am alimentat in Q. ca am uitat de nervi, apoi in Tarras unde mi-a fost intentia n-am vazut nici o pompa de mana legata de un butoi, si brusc imi e foarte greu sa mai ascult vorbaria omului din fata mea, care-i da inainte cu locuri splendide pe care musai trebuie sa le vad, daca tot m-am pornit pe treaba asta. Eu ma dau usurel mai langa motor, sa vad cate mile am facut de la ultima alimentare, din Alexandra. Si mila mi se face de mine, zau? Imi venea sa-l intreb ?Auzi, dar nu-mi dai tu niste benzina sa ajung acasa intai, sa nu ma prinda noaptea printre dealurile astea?!?. Pana la urma n-am cerut, ei au plecat in buna pace, eu mai? subturat asa, ca fanu-i scump!

Decid sa nu ma panichez, la urma urmei Banditul m-a uimit cat de economic este, sau stilul meu de mers, sau drumurile nu stiu, dar n-am reusit sa scot peste 5% cu el. Deci mergem inainte, la urma urmei ceva masini trec, macar la cateva minute una, si poate s-o indura careva de mine in caz de raman pe uscat de tot.

Trec de Pasul Lindis, bucurandu-ma de jocul umbrelor aruncate de dealuri peste drum. Comut (din mers) pe rezerva cu un fior rece pe sira spinarii. Caut sa o tin la viteza cat mai constanta, nu mai franez, nu mai accelerez, fac semn cu mana stanga peste umar unei masini sa ma depaseasca. La cat naiba am trecut pe rezerva?! Am uitat sa tin minte cat afisa tripmeter-ul. Ce dobitoc!

Apoi? izbavirea! Omarama, uite-o colo dupa liziera aia de brazi, si nici n-am comutat demult pe rezerva, daca ma enervam mergeam asa pana acasa, ce naiba! Intru in benzinarie prin partea de iesire (era mai aproape) si toate problemele mele s-au risipit ca ceata de dimineata alungata de soarele ce avea sa ma coaca peste zi.

Mesaj completat

P.S. In caz ca nu se vede, sa stiti ca "duzii" aia din ultimele doua poze incaltasera niste schiuri si se trageau cu parasutele pe lac.

L.E. Am vazut ca in loc de ghilimele, puncte de suspensie si doua puncte pe forum apare semnul intrebarii. Sorry, tre' sa fie ceva nepotrivire intre office-ul meu si stiinta de carte a forumului.

P.P.S. La voi tot iarna e?

Un motor de curse nu trebuie sa te tina 100.000 de km sau peste. Sistemele de ungere si racire sunt ca performanta mult peste cele intalnite la motoarele stock, deci da-i 14.000 de ture s-o rodezi, no problem!

Dar la un motor pentru uz stradal, sa-i dai numai redline in rodaj cum zicea cineva mai devreme, e semn de... saracul, n-are nici o vina! (nu ma refer la motor!).

[...]

Oare cu Divorced nu există bannere din ăstea?

I have been divorced from 843 days and 13 hours.

And I enjoyed every minute of them

$20.000 saved and 4 coronary strokes avoided

Daca n-a fost facut inca un astfel de banner, ar trebui facut imediat! Si daca la "smokefree" m-ai facut mart, la asta cu "divorced" te iau lejer, in pasi de dans. (cel putin dand crezare cifrelor avansate de tine)

Mesaj completat

1% este ca acel cal salbatic caruia nu ii poti pune frau.

Este ca un ultim unicorn al lumii moderne.

Pe care nimeni nu il stapaneste.

Desi poate prea poetica exprimarea (avand in vedere subiectul discutiei), e tendinta fireasca a acestor "unicorni" de a se asocia, aparandu-se de "fraul" stramt al societatii. Se vor acolo numai intre ei, liberi, dezinhibati, scuturati de civilizatie ca de o haina mancata de molii, simtindu-se in siguratna printre ai lor. Sau cel putin asta e partea romantica a lucrurilor.

Desigur, vrei sa fii "frate" cu ei, atunci sacrifica o parte din drepturile si libertatile tale personale mostenite din societate, pe altarul noii societati din care vei face parte. (si aici intervine si partea mai putin romantica, care face necesara existenta unui lant de comanda clar definit).

E simplu, e libertatea alegerii personale. Tu ai o problema in a sacrifica acele libertati, deci e clar ca vii cu o mostenire sociala in constiinta ta, care te face inapt de a fi membru intr-o astfel de asociatie (M.C.). Deci nu-ti mai bate capul!

Indiferent insa de toate lucrurile astea, drumul e acolo, motor cred ca ai... bani de benzina sa fie si placerea motociclatului nu ti-o ia nimeni, indiferent daca bati drumurile singur sau cu alti cativa.

Eu doar vreau sa ma bucur de pasiunea mea pentru motociclism,in speta cruisere,power cruisere,custom,cafe racer,chopper,in mod liber si cu oameni cu care sa ma simt bine.Si nu caut reguli si impuneri.Caut un drum pe 2 roti in care sa ma bucur de peisaj.

Omule, poti face asta ca free rider, nu e nevoie sa-ti bati capul cu ce reguli impun/accepta altii in relatia lor cu un MC.

Articolele din Constitutie au aici tot atata legatura cu subiectul MC, cat au cercetarile privind influenta razelor de luna asupra galosilor de guma.

Strict in virtutea acelor articole privind libertatea de asociere si de exprimare, am sa cer acceptarea mea ca membru in Academia Romana. Daca nu ma accepta, ii dau in judecata pentru discriminare. Sunt sigur ca ma vei sustine in acest demers.

Aaaaa.... cum sa zic ... Nu te grabi, nu te stressa, scrie-ne continuarea cand poti. Doar nu uita ca asteptam, nu uita de topicul asta. Atat. In rest, numai (de) bine!

sa nu fie de deochi,nu pierzi vremea deloc.spledide poze,norocosule!

Multam, bro'! Ce sa fac si eu, incerc sa va incalzesc iarna asta, pana ne-om racori impreuna la o bere la vara.

Nisipul de sub mine framanta parca istoria locului intr-o limba stiuta numai de el in timp ce eu impachetam cortul pregatindu-ma pentru marea zi in care urma sa vad Death Valley. Soarele lumina tot cerul straniu de senin pentru vremea din ultimele zile. Bagajul nici nu am simtit cand l-am facut. Un robinet cu apa mi-a atras atentia cu valoroasele picaturi ce se risipeau una cate una. Dupa ce mi-am astamparat setea de dupa noapte si mi-am alintat cu apa rece ochii ce aveau sa vada ce nu mai vazusera, am urcat pe motor si am lasat praful in urma.

...Hrana pentru minte si suflet. Multumim ca impartasesti cu noi aceasta experienta, si te rugam, nu ne lasa sa flamanzim!

frumoase poze bro. Acu inteleg de ce te codesti sa vi acasa! ai grija de matale! nici mobra nu-i nashpa. bafta!

Multam, bro! Nu ma codesc, vin in iulie cum am zis, si sper sa stau cam 3 saptamani. Aveti grija de voi!

Mesaj completat

'Neata, fetelor!

V-am aratat munti, lacuri, acum veni randul oceanului. Ideea e ca nu vroiam sa pun cateva poze cu valul, nisipul si pescarusii, ca asta se poate poza si pe la noi. Asa ca am aflat de un loc unde mama natura a ingropat niste sedimente acum vreo 60 milioane de ani, si apoi s-a hotarat sa le dezveleasca si sa ni le arate.

Bun, zis si facut. Adica usor de zis, mai greu de facut. De ce? Pentru ca am plecat in cautarea unui loc anume, fara a-i cunoaste numele si doar foaaaarte aproximativ amplasarea. Cand zic "foarte aproximativ" luati ca marja de eroare 200km. Atat am facut in plus, in cautarea sedimentelor amintite. 200km pe highway, cand in vecinatatea oceanului, cand printre dealuri impadurite. Va dati seama ce chin?! Sper sa apreciati!

Locul cu pricina se numeste Moeraki Boulders, pentru care o mai trece pe aici si are nevoie sa stie ce cauta... Regret doar ca a fost sambata, adica aglomerat.

Enjoy!

Drum bun oriunde te vei duce.

Multam, mate! Sper sa bag, si sa revin cu poze. O iarna scurta va doresc!

Multumesc de urari, sper sa batem impreuna (eu si Banditul) in lung si-n lat tara asta frumoasa. Ca sa nu fiu offtopic, am mai pus ceva poze aici: /index.php?...4746&st=520

Mai multe in curand! Enjoy!

Buna dimineata, fetelor! Ce-i cu amorteala asta pe aici, ai?! Ia fuguta si spalati ochisorii de puchini, si aruncati o privire pe geam. Cum e vremea, tot nasoala, asa-i? Hai ca v-am adus ceva cald, mai bun decat cafeaua de dimineata!

Pozele sunt din doua drumetii, una catre Lake Tekapo, tulburand in treacat linistea lacurilor Aviemore si Pukaki, cealalta la Aoraki Mt. Cock (3754m inaltime), pe langa acelasi Lake Pukaki, de data asta in lungul lui. Plecat de dimineata si ajuns inapoi pe inserat, nu din cauza drumului lung, ci a deselor pauze pentru “colorata colorata, maine dimineata-i gata!”.

Drum destul de liber, multi motociclisti, si cu exceptia posesorilor de GS 1200 (no offence, Lau ) toti saluta sau raspund la salut. Si iar m-a salutat unul cu un Fazer parca, ridicand mana la “palarie” in timp ce taraia genunchiul pe jos intr-o curba. Eu am dat inteligent din cap, dar s-o fi prins el… Temperatura cam 24 de grade, nitel vant, asfaltul… dar hai ca nu va mai amarasc!

Enjoy!

observ ca din ce in ce mai multa lume intelege diferenta dintre motocicleta si restul lumii

ZAPPY, n-ai idee cit de norocos esti cu clima. nu numai ca poti sa folosesti motorul mai mult, dar o tara cu clima ca a noastra iti afecteaza motocicleta in multe feluri.

Ai dreptate in ce priveste clima, CalinD. Plus ca aici nefiind "blocuri", fiecare casa are garaj unde isi tine omul masina, motorul, barca, skijet-ul, in zilele ploioase de iarna.

Am citit (dupa cum ziceam) despre problemele cu care te-ai confruntat cand ai vopsit cadrul (mare curaj!), si sincer iti zic am dat fuga sa ma uit la bascula spate si la frane. Curatele, ce sa zic?! De fapt m-a uimit aici numarul mare de motociclete si masini vechi care circula pe strazi, incredibil de bine intretinute de juri ca-si traiesc fericite a doua sau a treia tinerete.

Poze am sa mai pun, in masura in care mai fac si imi permite timpul.

Primavara timpurie va doresc!