cnairda

Si ajung in 5 minute la service chiar la marginea drumului. E o hala mare si alerg intre mobra si Andra, de care se ocupa nenea care a luat-o in masina. Face rost de niste rachiu (rakia) si spala bine rana in scancetele de rigoare, incearca sa-i dea si de baut ca-n filmele cu cowboy . Cat am spalat de pamant castile, gecile si ce-o mai fi fost, am facut ditai mizeria la baie pe unde abia ce trecuse femeia de serviciu. "Izvinite!" Intre timp baietii din service au indreptat ghidonul - atat cat se putea. De la parbriz am recuperat doar deflectorul. Absolut toti oamenii aia au fost de nota 10. S-au dus nu stiu unde si au luat un suc pentru Andra, au surubarit la mobra si m-au ajutat si incurajat cum s-au priceput. La sfarsit am incercat sa platesc ceva si m-au trimis in treaba mea. Bravo lor pentru omenie. A fost o faza de-aia cand te faci ca ti-a intrat nisip in ochi, strangi mana si speli putina. Dupa oleaca de munca de convingere cu Andra, care e in continuare speriata si cu moralul la pamant, o luam din loc catre Sarajevo unde aveam cazare. Am facut 100 de km in vreo 3 ore, pe ploaie pana la intrarea in Sarajevo. Aproape tot drumul adica Zvornik - Vlasenica - Sokolac a fost de-ala naspa, alunecos si ne-a prins noaptea/frigul. Mergeam testand ici si colo asfaltul cu cizma si am avut destule ace de par luate cu a-ntaia. Neam de neamul meu n-a avut asa morcov pe mobra. M-am invatat cu ghidonul stramb dar ceva in furca/jug - nu-mi dau seama exact - nu e cum trebuie. Mergand drept, telescoapele nu mai sunt in acelasi plan...ala din dreapta s-a rasucit cumva spre interior. Greu de explicat dar o sa vad io mai incolo cand o desfac baietii de la ramms21. Fac o mica paranteza cat e calda treaba si vreau sa va spun urmatorul lucru: pe cat e de frumos microbu' asta, pe atat de mare e responsabilitatea fata de familie si prietene/neveste. Suntem pe gheata subtire si de cele mai multe ori nu ne dam seama....ma tot gandeam cum era daca chiar venea un camion pe contrasens in momentu ala. Cum cacao o fi sa-ti scoti prietena de sub roti si ce le explici parintilor. N-am fost niciodata handicapat vitezoman cu mobra (bine totusi ca m-am apucat la 25 de ani si nu la 18), dar nici ca mortu' n-am mers. E frumos pe curbe, imi creste pipota cand povestesc baietilor c-am polizat scarita etc. Ei bine, concediul asta mi-a servit o lectie importanta a mersului pe strada. Inchei paranteza ca s-a scurs suta de kilometri si am ajuns in Sarajevo, centrul vechi. Gasim repede hostelu, uzi si vai de curu' nostru care e un fel de camin studentesc si are la parter o agentie de turism. Fetele de la receptie foarte amabile (stiau de frica sefului, de care o sa aflati mai tarziu) imi deschid poarta unei curti interioare unde sa bag vaca. Terminam formalitatile si pe scari spre camera palavragim putin cu o tipa din Ucraina care cica sta de o luna in hostel. Una peste alta, am aruncat intr-un colt echipamentul sa nu facem jeg din prima peste tot, dus si somn. Maine cu mintea limpede vedem noi ce dracu o mai fi. Dimineata, alta viata. Ca intr-un concediu de oameni normali - cum avem pretentia ca suntem - mancam, stam la cafele, facem poze si-o frecam aiurea prin oras. Nu stiam nimic despre Sarajevo, doar ca-mi place numele. Ei bine, am descoperit un oras fain si foarte turistic. Are pana si AlJazeera sediu aici: Si acum despre istorie... Sunt multe lucruri recente despre care te intrebi: mah cum dracu s-au intamplat astea? In Sarajevo ai parte de multe intrebari. Mai jos e monumentul dedicat copiilor ucisi cat a fost asediat Sarajevo (1992 - 1996). Sunt multe nume trecute acolo si iar iti intra nisip in ochi cand citesti numai 1984 - 1993, 1980 - 1995 etc. Am fost si la galeria foto "Srebrenica - Tuzla" ca sa intelegem mai bine de ce s-au masacrat oamenii astia. Istoria e complicata, cert e ca 8 mii si ceva de oameni au fost macelariti si pusi in gropi comune sub pretextul epurarii etnice. Orice s-ar spune, oamenii sunt prea prosti si usor de manipulat daca acelasi popor ajunge sa-si dea in cap fara nici un discernamant. E destul loc pentru toti - musulmani si crestini, sarbi si bosnieci - dovada ca in prezent orasul ii tine pe toti in buna pace. Cu siguranta sunt multe de vazut in Sarajevo, dar trebuie sa vedem ce facem cum vaca si concediul. Am intrebat fetele de la receptie daca n-au vreun fucker biker care sa ma puna in legatura cu un mecanic moto, dar n-am noroc. In schimb o sa-si intrebe seful, care cunoaste multa lume si poate ne ajuta. Una peste alta e clar ca am o problema la furca si mi-e ciuda sa zic, dar un om responsabil nu poate merge asa. Ne gandim cum sa facem, Andra se uita pe site la caile ferate bosniece sa trimitem vaca acasa cu trenul . Caca-m-as pe ea de treaba! Mai salveaza din atmosfera o discutie cu tipa din Ucraina, care ii explica Andrei cum se calatoreste cu lunile/anii fara bani. Pur si simplu se duce cu prietenul ei care-i DJ intr-un oras nou, intra intr-un club si intr-o ora sunt angajati. El pune muzica si ea face pe hostessa, danseaza, vorbeste cu lumea si uite-asa se plimba toata lumea. Andra e socata, mai are mult pana sa ajunga la asemenea lipsa de griji in viata (dar e pe drumul cel bun). Pana una-alta mai frecam vremea prin orasul care arata foarte bine tinand cont prin ce-a trecut acu 20j de ani. Daca asta de dedesubt a ajuns din China pana in Bosnia, eu cu vaca n-am nici o scuza. Seful hostelului, pe numele lui Ibrahim, a dat niste telefoane si a gasit un mecanic. Ma tin dupa masina lui si ajungem la baieti, un garaj cu cateva scutere si doi pustani pe mana carora las vaca si ma intorc cu Ibrahim la hostel. I-am zis "mersi frate ca ti-ai rupt o ora din timpul tau!", i-am explicat situatia si mi-a dat urmatoarea replica: "O ora din timpul meu, dar 2 saptamani ramase din concediul tau! Mi se pare o alegere simpla :-)"...ce sa mai zici, super baiat. Pe seara am cu baietii, cica vaca e ok dar mai bine vorbim la fata locului. Pe scurt si cu toata implicarea lui Ibrahim, mare branza nu i-au facut. Am dat 75 de euro pentru un sfat batranesc - mergi cu ea asa, dar las-o-ncet! Dimineata urmatoare adica sambata in prima saptamana de concediu din trei, multumim tuturor si o luam catre Bucuresti cu coada intre picioare. E decizia cea mai grea dar inteleapta, dupa cum bine-a zis Ibrahim. Ciuda e mare, dar gandindu-ma la cati au mierlit-o pentru ca au ignorat probleme tehnice la mobre - cum ar fi o furca lovita - imi vad de drum spre casa. Dupa vreo ora de mers vad un soim pe marginea drumului si opresc sa i-l arat Andrei. O vreme misto....sa-ti bagi unghia in gat nu alta. Ne uitam unu la altu...cum frate sa ne intoarcem acasa? Ca sa facem ce?? Hai ca m-am obisnuit cu vaca stramba asa, ii dam cu grija si ne continuam concediul. Cum au zis si altii - mai bine plec in tura asta fara suspensie, decat sa raman acasa cu cel mai smecher ohlins! Am hotarat pe loc s-o luam catre Muntenegru... ...cu un ochi la peisaj si cu altu la drum.

Toti astia cu ochelari de cal, trageti aer in piept si judecati. Viteza conteaza foarte mult atat dpdv moral cat si legal in cazul accidentului. Doi la mana, in oras si mai ales in zona trecerii de pietoni nu ai ce cauta cu viteza.

Anakee 2, spatele dot '12 cu uzura vreo 15.000 km. Fata dot '13 si purtat cateva mii de km. Dupa aia am verificat mult si bine asfaltul cu cizma, si pe multe portiuni cand e ud e gheata curata. Eu unul in ~50.000 mersi cu mobra n-am avut nici un stres pe ud, pana sa dau de asfaltul astora. Ca si observatie, in Serbia pe unde-am mers noi a fost ok. Imediat ce am trecut in Bosnia si mai tarziu prin Muntenegru....multe bucati de patinoar. Nu stiu ce dracu ii fac de-l lustruiesc asa.

^^ bine zis!

citesc frecvent pe aici si bag la cap pentru cand oi creste mare ) bravo voua!

Am gasit rapid centrul vechi in Belgrad, pe o straduta cu restaurante intre care se plimbau lautarii. Nu prea aveai cum sa-i fentezi, pentru ca terasele-s putine si au timp sa treaca pe la toate. Mancam niste chestii total neinspirate da' macar rezolvam problema cazarii - un hostel fain, unde am vrut sa ramanem si a doua zi dar n-am avut noroc. Asa ca am pus tot calabalacul pe vaca si-am mers la altul, mai la marginea orasului, mai mic dar si mai fain ca primul. Genul de "backpacker's hostel" la care jupanul are maxim 30 de ani si stai toata ziua la povesti cu el. Cu el si cu alti calatori ca tine, se fac prietenii si planuri si chiar imi pare bine c-am nimerit aici. Vorbim o gramada despre afacerile cu lemn de plop. In Serbia e la mare cautare si ma angajez ca dupa intoarcerea in tara ii intreb pe-ai mei, care lucreaza in domeniu, cat de complicat e cu lemnul de plop in Romania. La ei se foloseste pentru ambalaje (ladite) de legume/fructe, si cica nu mai au deloc. Tipu' asta care are hostelu e clar junkie putin sarit de pe sina, trage din pipa si la maxim 5 minute zice "plop!", ca nu stim niciunul cum dracu ii zice in engleza la plop. In afara de asta, ne dam imediat la discutii (nu prea inflacarate totusi) despre politica cu jupanul si un italian. El imi explica de pe la ei, eu de la noi, italianul care-i baiat citit si umblat il injura si el pe Berlusconi. Eu nu ma pricep decat vag la istorie si nu stiu ce-a fost cu Yugoslavia, dar imi place sa intreb si sa aflu. Cand zici de Kosovo, deja se schimba atmosfera... Mergem si noi in sfarsit in camera. Mica si faina, lux dupa standardele mele. Si ce-mi place foarte mult - vad vaca parcata sub geam. Se pare ca de la un timp incepem ca astia batrani care voiau tot timpul sa vada Dacia parcata si cu prelata pe ea. Cand am ajuns pe straduta de 2 metri latime mi-au zis sa las vaca putin mai la deal, langa peretele unei case. Cum am barait-o putin acolo s-a si auzit de dupa geam vocea de pe alta lume a unui mos care, desi n-am inteles decat "motor", clar imi spunea ceva de morti si raniti. Pentru el as fi vrut sa n-am montate db-killere, ca sa il trezesc putin din amorteala. Ceva mai incolo am plecat sa vedem Belgradul. Am inceput cu un parc mare si pustiu in care se plimbau nestingheriti vreo cativa fazani. Pentru mine prezenta salbaticiunilor in mijlocul orasului e semn bun, de societate civilizata. La fel cum vezi in Suedia ratele si gastele ca ti se incurca printre picioare pe strada, sau in Sardinia ramatura de mistret langa plaja. Romania e la coada vacii din punctul asta de vedere si cred ca totul pleaca de la educatie si neintelegere. Ceva de genu' "daca vezi un sarpe crapa-i capu repede", nu conteaza ca nu-ti face nimic si cu siguranta are si el rolul lui. Ne-am dus apoi la Avala Tower de pe varful dealului. E in afara orasului, 15-20 min de mers cu mobra. Pe drum intrebam din semne cat costa urcatu' si daca e vreun bancomat prin zona, si cum n-am gasit niciunul am zis ca aia e, poate-o merge si cu cardul. Gresit, nu mergea si aveam prin portofel doar 200 dinari d-ai lor - adica vreo 2 euro - 1 bilet de urcare in turn. I l-am cedat Andrei, moment in care nenea ala de la bilete a fost de comitet si ne-a dat 2 bilete la pret de 1. Jos palaria, i-am ramas dator pana cand mai trec pe-acolo. Turnul asta are vreo 150 metri si oricum e pe varful dealului, asa ca se vede pana hat departe. Impresii despre Belgrad: parca o idee mai ponosit decat Bucurestiul, dar na...poate vorbeste nationalistul din mine. Drumuri cam in panta/rampa si valurite mai rele decat la noi in capitala. Sina de tramvai separata de restul benzilor print-o despartitura inaltata din marmura, am intrat cu vaca din greseala pe la tramvai si-am iesit cu un salt ca in reclame Partea a doua a zilei s-a numit "alergatul dupa autobuzu' turistic". Fara exagerare, am intrebat in 10 locuri si am incercat 2 ore sa luam minunea de tourist bus, pe care l-am si vazut prin oras. O tipa a si mers cu noi de colo-colo, a intrebat si tot degeaba. Nimeni in Belgrad n-a stiut de unde se ia. Deja se facuse seara asa ca l-am dat dracu' si am calcat pe zebra si am urcat la cetatea din oras. Foarte fain amenajata si asta, cu terenuri de sport in interior, oameni la catarat pe ziduri si multa, multa lume majoritatea tineret relaxandu-se cu Dunarea in fata. Si niste tantari care rupeau din tine. Asa ca am mai ras o bere in drum spre casa ca deja se cerea miscare mai departe. Am vazut si Belgradul, acu putem sa ne vedem de drum ca ala ne place. Somn neintors si a doua zi pus bagajele, bagat la matz si la drum cu destinatia Sarajevo! Astia de la hostel plecau pana la Novi Sad, au vrut sa ne ia cu masina si sa ne intoarcem la planurile noastre dupa-masa, dar am zis pas. N-aveam de unde sa stiu ce va urma Dupa o plescavita sanatoasa la micul dejun intr-un loc fara pretentii dar cu atmosfera de milioane - exact cum imi place - plecam spre Bosnia si ne propunem sa tinem drumul cat mai pe langa apa, ca teoretic e mai frumos. N-am avut noroc, a fost chiar plictisitor al dracu' si dupa vreo 2 ore am trecut pe modul "ploaie". Trecem in Bosnia pe dupa-masa si opresc in benzinarie fix dupa granita. Nu poti sa-ti tragi sufletul la o masuta ca imediat apare una sictirita si te-ntreaba ce vrei. O apa, aia vreau. Vine cu apa si cu nota, deja eram cam sictiriti de la vreme si sictirul astora din benzinarie. Pe nota scrie "1 km" si ma iau la cearta cu Andra, ca ala o fi 1 euro sau 1 km sau ce mama dracu o fi? Am aflat pana la urma, e moneda in Bosnia Hertzegovina - konvertible mark. Facem plinu, golim vezica si mai scoate din echipamentul de ploaie si-i dam bice. Cat ma taraiam prin benzinarie cu 10 la ora mai ca-mi fuge ghidonul din maini...zic mah ce dracu, oi fi nimerit o pata de motorina. Mergem maxim 10 minute si se pune o ploaie serioasa. Asa ca opresc in urmatoarea benzinarie si ne blindam cu tot ce avem de ploaie. Ma sictiresc si mai rau si-i zic "Echipeaza-te bine, la Sarajevo ne mai oprim de-acu!". Cand ies si din benzinaria asta, istoria cu plecatul ghidonului se repeta. Parca iar a prins fata un petec de gheata. Fara frana, fara nimic. Mi-am zis "e clar, asfalt de cacao si cine stie ce-o fi pe jos prin benzinarii". Plecam si ne vedem de drum. Cand ceva e in neregula, tre' sa vezi ce. E trafic destul si merg cu viteza lui, oricum nu prea ai unde depasi. Intr-o curba (mult zis curba, ca era larga) la dreapta, sa zic ca aveam vreo 70 la ora, pisc acceleratia sa vad eu cum e asfaltul. In urmatoarea clipa eram pe orizontala pe partea dreapta. Nici in ruptul capului nu mi-am imaginat ca ar fi atat de rau. Am alunecat 20-30 de metri pe contrasens si in rastimpul ala am avut 2 ganduri: 1. Dumnezeii &^$*^!*#$#$&^!!!!! s-a terminat concediul! 2. O sa ne oprim in vaca si-o sa doara. Andra in schimb, care era dupa mine si nu vedea nimic, avea un singur gand si mult mai grav: - Aoleu aoleu aoleu, acu ne loveste camionu! Ne-am oprit amandoi in malul de pamant din exterior, dupa ce ne-am rostogolit. Ma ridic primul si ma duc la Andra, 3 metri mai in spate o intreb ce are dar nu poate vorbi de sperietura. Imi arata prin semne ca e ok si plange. Ma simt ultimu' incapabil si in acelasi timp am o ciuda pe masura. Suntem plini de pamant ca si cum l-ar fi turnat cineva pe noi. Vaca s-a oprit si ea in acelasi mal de pamant, dar fiind grea a alunecat mai departe la vreo cativa metri si e rasucita cu farul spre mine. Tai contactul si o iau pe Andra, ale carei prime cuvinte au fost "Nu stiu ce faci cu ea, o vindem...nu vreau sa mai trec prin asta". In 2 minute cat a durat toata povestea au oprit deja 2 masini, politia si o salvare. Ridicam mobra si vorbim prin semne, ca toti erau trecuti de 40 de ani si engleza nimic. Arunc geaca de pe mine si incerc sa evaluez cat mai bine situatia. Prin semne si fiecare pe limba lui, politistii mi-au explicat ca daca n-avem nevoie de drum la spital e mai simplu pentru ca altfel trebuie sa completeze hartii si proceduri care dureaza. Eu sunt bine, clasica vanataie pe poponeata si o julitura pe spate. Andra are in plus oleaca de carne luata de pe cot, ca s-a deplasat protectia de la locul ei. Vaca are cutia dreapta crapata/indoita/raschetata, parbrizul lipsa si capatul drept al ghidonului intors ca la semicursiere. Toate protectiile si suportii de pe partea dreapta sunt indoite dar si-au facut treaba. Porneste cu greu si acceleratia e blocata in 10 mii de ture. Politia si ambulanta pleaca iar aia doi cetateni cu masina care oprisera dau niste telefoane la un service din apropiere si-mi explica tot prin semne sa-i urmez cu mobra, ca o indreptam acolo. Altceva mai bun n-aveam ce face. Au luat-o pe Andra in masina, am adunat parbriz, oglinda si alte plastice din sant si le-am pus in portbagaj si cu chiu-cu vai i-am urmat pe mobra vreo 2 km, cu mers 30-40 si coada de camioane in spate.

maine bag material, acu' nu prea mai e inspiratie » Post actualizat in 16 Sep 2014 20:26 Asa, unde ramasesem...duminica dimineata ne-am pornit sa vedem cascada Bigar - ca tot am inceput cu cascadele - dar nu inainte sa mai vizitam o data LACTO BARul. Cu ocazia asta mai facem niste aprecieri despre potentialul Bailor Herculane. Cu oleaca de interes ar putea fi o mina de aur a turismului in Romania. Drumul spre Bozovici e unul dintre cele mai faine pe care am mers cu vaca. Asfalt perfect si curbe faine. Am si prins un moment bun de vara/toamna, ne oprim la poze si realizez cat de mult imi place tara asta. Nu o ard cu patriotisme si ochelari de cal, sigur mai sunt destule locuri la fel de frumoase si linistite in lumea asta dar stiti cum se zice...casa ta e una singura . Fiindca e vorba sa plecam o perioada scurta din tara, ma intreb cum cacao o sa ma impac cu treaba asta. Am ce am cu societatile si culturile alea super organizate si reci, unde sa intri in vorba cu vecinul sau cu omul de pe strada pare deplasat. Ma simt ca pestele-n apa aici, unde ma salut cu orice om simplu de pe marginea drumului si unde pot sa ma duc direct in crasma si sa ma-mprietenesc cu tot satul in 2 minute.. Ajungem si la Bigar: unde isi facea veacul asta micu de mai jos, asa de suparat pe lume de nu baga pe nimeni in seama oricat l-ar fi strigat sau inghiontit: Un reminder pe care l-as pune in milioane de exemplare prin toata tara: Gata, mai stam o noapte in Orsova, vedem Cazanele si trecem si noi in Yugoslavia aia. Nimerim o pensiune foarte misto la marginea orasului, practic suntem singuri in toata casa. Tipa care ne-a facut primirea e mai intepata asa si super detreaba. Ne dam repede la vorba despre cum merge treaba prin zona, cum o duc oamenii...de-astea. Mi-a facut un rezumat cam asa: "Suntem o familie tanara, cu doua salarii ok si pe deasupra business-ul asta cu pensiunea. Asta asigura o viata decenta dar fara figuri...va dati seama cum e in rest. Daca nu esti cu PSD-ul nu se uita nimeni din administratia locala la tine". Ramanam dupa cum ziceam, singuri in ditamai casa si ne relaxam. Inainte sa plece tipa ne-a zis ca tot ce-i de mancare prin gradina din jur, al nostru e. Si chiar aveai ce gasi - mere, pere, struguri, o tona de smochine, busuioc, rosii, nuci si cate altele. Vorba aia, simtiti-va ca acasa! ...asa ca a dimineata bagam un mic-dejun cu de toate, la care au inceput sa se adune obisnuitii locului: Am fost intr-o tura cu barca pe la Cazane/Tabula Traiana/pestera, multe poze n-am sa va arat pentru ca mai mult am tinut gopro-ul de bat. Tare a fost ghidul, un tip glumet care ne-a povestit o gramada despre locuri si despre cum era pe vremea impuscatului. Despre cum meseria de calauza era printre cele mai profitabile, in ciuda pedepselor aferente, si despre cati curajosi satui de "binele" din tara isi riscau pielea ca sa plece si in ce conditii. Cu ocazia asta vreau sa-mi manifest inca o data cel mai profund dispret pentru toti inadaptatii si puturosii pe care-i mai auzi cu "...era mai bine pe vremea lui Ceausescu!". De-aia isi jucau oamenii viata la ruleta ruseasca traversand Dunarea inot si cu calauze, de bine ce era. De-aia exista ceva mai in aval si e plin cimitirul fara nume, unde ajungeau plutind toti aia mai putin norocosi. Ghidul asta a facut armata in zona si ne povestea cum era patrulata granita si ce pateau aia care erau prinsi incercand sa treaca. Ce bataie isi luau de la soldati/graniceri, care la randul lor ar fi belit-o pentru "neglijenta in post" daca fugarul era prins mai incolo. In sfarsit...vremuri de trista amintire pe care numai pleava si debilii - din pacate extrem de numerosi - le regreta. (macar a lasat si Iosif Constantin Dragan asta ceva dupa el, pe langa o nevasta cu 50 de ani mai tanara, afaceri si munca de istoric) Pe la 5 dupa-masa plecam si noi catre sarbi. De bine ce-i semnalizata intrarea in vama pe la Portile de Fier I, ne invartim putin si dupa o scurta conversatie pe teme profesionale cu politistul de frontiera, ne asternem la drum pe malul sarbesc al Dunarii. A mai bagat si asta de la frontiera morcovul in mine cu bau-bau' cu radarele in Serbia, ca te aresteaza, ca e mii de euro amenda si nu stiu ce. Niciodata nu am avut stres cu radarele, mai precis in 12 ani de condus n-am luat vreo amenda pe tema asta. Radare oi fi luat cateva, dar cred ca le sunt simpatic si ma iarta de fiecare data - ori dau din cap militienii ntz tz tz!!, ori ii iau pe nepregatite, ori le e lene...dar de cele mai multe ori ii anticipez eu . Bulanul asta cu radarele nu m-a lasat nici in Serbia, la un moment dat (intr-o zi ulterioara) am dat intr-unul cu vreo 80 la ora in localitate dar ne-am vazut fiecare de treaba noastra. Dupa cum se observa, pentru un upgrade la vizibilitatea frontala a vacii si pana ma impiedic de niste bani sa-mi pun Acerbis Vision am tras cate-o banda galbena reflectorizanta de Vitan care, alaturi de luminile excelente, lasa fara scuza orice eventual chior de pe drum. Drumul sarbesc e fainut, cu atat mai mult cu cat e prima oara pe el. Trecem si de oul lui Traian si scapam de grija plinului, ca mergeam cu becul aprins la benzina de ceva vreme. La un moment dat Andra incepe sa se agite fiindca in zare se vede cetatea Golubac. De-aia e misto sa nu faci prea mult research despre locurile pe unde-o sa mergi, ca sa nu distrugem dinainte corola de minuni a lumii. Cetatea asta e imensa, nu stiu cand s-a facut si cine s-a batut prin si pentru ea dar e clar ca sefu' lor a vrut-o mare. Si-am pus un crac pe-un umar...aa, pe-o scarita, al doilea pe cealalta si i-am dat pana in Belgrad ca sa urmam procedura standard de-acu incolo: mancat, folosit wi-fi ca sa rezervam ceva rapid si intr-o ora sa ne cazam.

Prima data am vrut sa merg in Croatia si ce mai e pe langa in 2011, cu fosta mobra care cinstit vorbind era o gioarsa . Apoi am schimbat mobra cu un Varadero (a.k.a. vaca) si am zis gata! de data asta nu mai am nici o scuza. Am invartit roata prin tara dar Croatia tot nefacuta a ramas. Anul trecut am avut a doua tentativa esuata, asa ca primavara asta m-am apucat si am echipat-o pe Andra, pregatit vaca, am semnat concediul si m-am pus pe treaba. Am zis ca trei saptamani sunt suficiente ca sa apucam sa intelegem ceva din ce vedem. Mie-mi place sa merg mai pe indelete - nu ne grabim, ca doar nu-i apa la gat - si fara planuri batute in cuie ca de-aia e concediu. Zis si facut...sambata dimineata ne trezim la 5 ca sa prindem rasaritul pe drum (chiar daca-l vedeam in retrovizoare). N-am vazut nici un rasarit ca era innorat, dar e fain sa fii deja pe Dealu Negru la ora cand in mod normal esti chiaun de somn acasa. Side case-uri noi, geaca noua pe Andra, vaca merge brici...avem si ratusca in topcase, mi-am pus si steag (care a zburat dupa 5 minute). Am plecat in concediu! Cu 2 ani in urma cand mergeam de nebun weekendurile prin tara, din Rm. Valcea am luat-o din greseala prin Dragasani catre Tg. Jiu. A fost un drum pustiu si bestial...ma gandeam s-o luam iarasi pe acolo dar am preferat varianta comoda prin Horezu. Cum Andra asta a mea si-a facut veacul prin diverse aceleasi locuri si n-a vazut multe alte chestii ce trebuie vazute si stiute, ne-am oprit la Tg. Jiu la operele lui Brancusi si-am admirat la o terasa si alti cocalari decat astia din Bucuresti, de care suntem amandoi satui. Avand tot timpul din lume la dispozitie ne-am abatut prin Cheile Sohodolului cu care il tot auzeam pe un prieten cu care mergeam pe vremuri la catarat. Intrand in chei ii ziceam Andrei: "Fac pariu ca il gasim aici pe Dan - amicul asta catarator". Si ce sa vezi...amicu impreuna cu altii disperati cu cataratul erau toti la datorie. Sportu asta cere sa te tii de treaba, toti sunt weekend de weekend la stanca si rezultatele se vad. Baietii o ard haiduceste la cort la baza stancii si dupa cum ziceam, nu pierd nici un minut. Imi pare rau ca nu pot sa beau o bere cu ei tura asta si ne punem in miscare catre Herculane. Am uitat sa zic ca pe drumul asta catre Herculane sunt multe localitati cu nume amuzante: Lacustenii de Sus (si Jos), Ciupercenii de Oltet, Pestisani etc. Am vrut sa o taiem din Sohodol catre Pestisani printr-un sat si ne-am trezit ca s-a terminat drumul intr-o carare - asta inseamna injuraturile si chinul de rigoare cu vaca incarcata. E una dintre multele ocazii in care nu ne putem baza pe gps-ul din kkturile astea de smartphone-uri. Drumul asta catre Herculane prin Tg. Jiu mi se pare foarte misto, mi-a ramas la suflet de cand umblam weekendurile de nebun dupa ce-am luat vaca. Am facut plinul si consumul in renumitul Petrom din Baia de Arama, care are program luni-duminica pana la orele 19. Cu pasager si bagaje si mers vioi, vaca a consumat 5.3 litri la suta. Ne-am mai oprit pe drum sa facem poze la Cerna, care e la fel de limpede si misto cum o stiam. Pacat de toate gunoaiele aruncate in ea, ma mir cati handicapati poate pamantul asta sa suporte. Televizoare, sticle de cola si papuci/salopete pline de smoala ale drumarilor sunt aruncate laolalta in garla. Am ajuns la cazare la Herculane si stiind cum sunt aia, am lasat-o pe Andra sa se ocupe. Pe site scria 90 lei iar la fata locului ni se cerea 100....asa ca am sfatuit femeia sa abordeze situatia cu tact si diplomatie. A mers struna: i-a zis lu' tanti cu pensiunea exact ce scria pe site. Daca vi se solicita alt pret, va rugam sesizati OPC-ul. Bucurosi ca am inceput cu dreptul am pornit sa cautam celebrul "LACTO BAR" din Herculane, un loc care-mi place si pe care-l stiu tot de la amicii cataratori. L-am identificat pana la urma, m-a pacalit ca nu mai scria "LACTO" si ramasese doar "BAR" E o afacere de familie, aia mica face pe ospatareasa si e foarte vorbareata. Meniul zilei 12 lei si atmosfera ca la mama acasa. A doua zi ne sculam de dimineata ca sa vedem cascada Vanturatoarea. Stiam ca-s cam 45 de minute de mers asa ca am luat-o la picior cu castile in mana si gecile in spinare, manevra care s-a dovedit neinspirata. Am urcat de ne-au iesit ochii dar stiti cum e...dupa ce ajungi uiti partile naspa. Cascada e foarte tare si n-am regretat urcusul. Andra a luat si-o tranta si si-a botezat geaca cum nu se putea mai bine. Si niste Ents:

Daca mai raman furca, ghidonul si poate rezervorul de la varadero dezmembrat, ne auzim in vreo 2 saptamani Am reusit si eu s-o dau pe jos in Bosnia, in concediul mult pregatit. Cu ocazia asta mi-am "reevaluat" putin toate cele vis-a-vis de motociclism...nu e niciodata cum crezi

ce mwie rupta merita ala cu loganul in cazu asta....

Donez o pereche de semeringuri de furca (ulei) Athena, poate ii trebuie cuiva: http://www.interacsa.co.za/wordpress/wp-content/uploads/2011/12/ATHENA-FORK-SEALS1-1024x768.jpg Mi-au ramas de la vechea motocicleta. Se potrivesc pe DR-ul de 600, dimensiunile sunt 39x51x8/10.5 Contact: 0 sapte 42 785 352 sau PM

) peste vreo 2-3 ani, daca nu le vrea nimeni mai de-aproape...

Are careva un cablu de ambreiaj de vanzare / pus deoparte pentru zile negre? Ofer cat se cere si ceva in plus....plec saptamana viitoare in concediu si m-am trezit in ceasu al 9-lea ca trebe schimbat.

vin si eu sambata. dar rezolvarea nu costa in fatait mobrele prin fata ong-ului sau ce cacao e ala...rezolvarea e bataie si dat foc.

Nu imi pun niciun el de speranta in justitie; dupa cum spuneam, etnia asta si problemele aferente ei sunt in afara justitiei. Pur si simplu nu se amesteca, la fel ca apa si uleiul. Nu mai fiti slabi si propovaduiti cacaturile astea cu pacea si integrarea cu vorba buna a tiganilor (ma repet, Galen am tot respectul pentru tine ca persoana dar dpmdv gresesti in cazul asta). Sper sa se adune cine trebuie si sa casapeasca TOTI TIGANII aia care au inceput-o.

100% de acord cu ce-a zis cuki. E adevarat ca lucrurile se rezolva apeland la ratiune. Dar la fel de adevarat e ca problemele iesite din tipare atrag rezolvari pe masura.

cred ca e ceva chin cu vaca prin padure

trist, putea fi oricare dintre noi cu prietena/sotia in locul lor. din partea mea ZERO toleranta pentru satre de-astea tiganesti, ori sa se duca in fundul padurii unde nu-i tine nici dracu in carca ori isi asuma regulile traiului in civilizatie. normal si frumos ar fi sa ne adunam vreo doua sute in weekend si sa bagam o mama de batuta in toata suflarea tiganeasca de sa fuga de motociclete ca dracu de tamaie toata viata lor.

foarte misto mobra!

imi pare rau pentru patanie, daca ati scapat fara oase rupte si alte de-astea restul n-are importanta. totusi, daca ai aruncat pastila zi-ne si noua pana la capat. avem de invatat ceva in afara de pastrat distanta de siguranta? /adi

Ar trebui sa se potriveasca pe o gramada de modele. Evident sunt noi, nefolosite. Poate are cineva nevoie. Stau in zona Mc'donalds Cismigiu. http://www.interacsa.co.za/wordpress/wp-content/uploads/2011/12/ATHENA-FORK-SEALS1-1024x768.jpg Contact: 0 sapte 42 785 352 sau PM » Post actualizat in 05 Aug 2014 04:48 pentru ca a fost mutat postul...e vorba de niste semeringuri de ulei Athena, fix ca in poza de mai sus, dimensiuni 39x51x8/10.5 se potrivesc pe urmatoarele modele: Honda VT 600 C Shadow Kawasaki W 650 A Kawasaki W 800 A Kawasaki ZR 550 B Zephyr Suzuki DR 600 Yamaha FZ 750

Am fost eu cu motocicleta la ei acu' un an, pentru o diagnoza si nu prea am reusit sa ne intelegem. Oamenii foarte rigizi in gandire si proceduri, genu' ala "nemtesc" pentru care cablul merge numai daca are culoarea albastra ca asa scrie in manual Du-o la ei, mai ales daca au decontare directa cu asiguratorul.

da-o dracului de treaba! una peste alta, as zice ca s-a terminat cu bine. ne vedem la niste alte beri candva!

foarte misto povestit,

Nu mai stiu daca s-a postat- cum se rezolva zdranganeala ochelarului de soare? Se manifesta la fel la C3 simplu si la C3 Pro