cnairda

) stiu cum e s-o patesti cand incerci sa scrii o postare lunga.

vorba cuiva pe la inceputul topicului, ar fi numai buna de prima mobra nou-nouta

Te-ai trezit tarziu, majoritatea le-am bagat la garaj deja. Mobra pare mare la inceput dar te obisnuiesti imediat, iar la mers cu/fara pasager/bagaje eu unul n-am simtit vreo diferenta, trage la fel de ok. Totusi mi-a ramas in minte o faza din trafic, discutie scurta la semafor cu un nene in masina: "Buna mobra varadero, am avut si eu una...dar trage batraneste asa, ma cam lua somnul pe ea. A trebuit sa-mi iau ktm 990 sa rezolv problema" ) Tine cont ca e mobra doar de asfalt. Parbrizul stock trebuie schimbat de urgenta dupa parerea mea. Ergonomia e excelenta, te sui pe ea si ii dai bataie ca si cum ar fi mobra ta dintotdeauna.

Inspiratie pura ce am citit pana acum de la voi. Multa lume isi freaca palmele si-si face planul de drum dupa topicuri de genul asta...ori cel putin asta e impresia mea. Multumim ca va faceti timp sa scrieti atat de fain si sa alegeti de prin tonele de poze, stiu cat de greu poate fi Drumuri bune si multe sa avem cu totii!

Prea multa planificare si exceluri, bataie de cap. Transformati placerea in chin Da cate o tura cu ele si ia ce-ti place!!

devine tot mai clar ca tre' sa-mi iau din nou dslr

Mersi, e bine de stiut treaba cu autostrazile alea...plm, doar e treaba fiecaruia "sa adapteze viteza la conditiile de drum" Ca sa mai zic ceva si pe partea cu locurile periculoase si necazurile peste care poti sa dai. Am prea putina experienta cu astfel de chestii dar un lucru il stiu cu siguranta: dracul nu e asa de negru pe cat pare/pe cat auzim. Rare sunt cazurile in care-ti da cineva in cap degeaba. Regula de aur e sa-ti vezi de treaba ta si sa incerci sa respecti oamenii si locurile prin care te afli; cum ar veni...nu te-apuci sa fluieri in moschee cu bocancii plini de glod si explici ca ai lor sunt mai prosti ca ai nostri. Exista tendinta asta mai ales in randurile celor din asa-zisa lume civilizata, care atunci cand merg in Romania, Serbia sau mai stiu eu pe unde se comporta ca intr-o vizita la zoo. Si dup-aia se mira de ce ii baga lumea in chizda ma-sii, asta in cel mai bun caz. Mi-aduc aminte de-acu 2 ani, in nordul Thailandei adica in padure dadeam noroc cu cate unu de-asta plin de el: "Hi! I'm Gigi, I'm an American!!" De parca intereseaza pe cineva de-acolo ca esti american sau nigerian sau roman ) Or sa te respecte oricum daca esti baiat la locul tau, respectiv o sa-i superi egal daca faci vreo nefacuta. Ca sa recapitulez: 1. incerca sa fii respectuos oriunde te-ai duce 2. incearca sa afli despre cultura oamenilor aia, ce "se cade" si ce nu (iar dau exemplul cu Asia de s-e, unde majoritatea ti-ar oferi singuri nevasta la o tura dar iau foc daca ii atingi prieteneste/la bauta/etc pe cap) Chiar daca ni se par tampite asemenea obiceiuri si cutume, mai mult ca sigur la fel ar spune si ei de-ale noastre deci ramane sa ni le respectam reciproc. si n-o sa ai probleme. Asa vad eu lucrurile.

fain filmuletul, trebuie sa ma apuc si eu de editat cei 50-60 de gb. plicticoasa munca

Multumim, cele bune la toata lumea!

Pentru mine aritmetica cortului in ture de genul asta e simpla: nu merita. Prea mica economia facuta vs. bataia de cap a camparii si avantajul unui pat moale la sfarsitul zilei. Poate ca sunt eu mai comod. Cu mancatul e alta poveste, nu refuzam niciodata o campeneasca Plus ca majoritatea hostelurilor au si-un loc pentru gatit, chiar am profitat de ele de-a lungul turei. ******* In sfarsit au trecut si cele doua zile cu adevarat deprimante pe care le-am fwtut la televizor si pe facebook/forum. Recapituland starea generala, avem asa: Andra - manusi/pantaloni de ploaie lipsa (aruncati in Sarajevo) Eu - geaca semi-impermeabila de-acuma (deh, are 5 ani de folosire) si cizme la fel, iau apa. Partea proasta cu astea e ca daca apuca a se uda...le mai usuci maine. vaca - stramba si fara parbriz, dar merge de rupe si m-am invatat cu ea asa. Sunt hotarat sa facem un mic ocol prin Zagreb si sa ne luam ce ne trebuie de ploaie. Dar uite cum da dracu' si in dimineata plecarii iese soarele. Si pare sa tina. In conditiile astea schimbam macazul si o taiem din Vojnic direct spre Popovaca. Ici si colo vedem ca sunt inundatii in toata regula. Drumul e fain dar casele-s tot mai rare, si dupa ce ajungem in curtea unei cabane/pensiuni se face forestier. Dam nas in nas cu un tractor care facea curat de copaci cazuti dupa vijelie. Sigur era fain de stat pe-acolo, dar nu de data asta :-) In injuraturile de rigoare facem cale-ntoarsa catre Karlovac, nu ne mai calicim si iesim direct in autostrada. Toate bune si ok pana in Zagreb. Handicapatii astia au indicatoare pentru Budapesta, Slovenia si tot ce mai vrei in afara de Serbia. Indiferent ce-ar avea de impartit unii cu altii, e o dovada de prostie curata sa nu semnalizezi iesirea catre Belgrad intr-un mod pe care sa-l inteleaga toti turistii aia care cica-s buni pentru economie. Nu stiu altii cum s-au descurcat acolo, noi ne-am invartit ceva. Intr-un final ne-a aratat cineva intr-o benzinarie - fara boaba de engleza, cu scris pe fituici - ca ar trebui s-o luam catre Sl. Brod. Acu' ma intreb cat plm de cunoscut ar trebui sa fie Sl. Brod asta pentru mine care trec prima oara prin fosta Iugoslavie. Pastram 120-140 cam toata autostrada pana in Belgrad, bineinteles cu pauzele regulamentare de dezmortire. E alta mancare de peste fara parbriz. Abia acum pot spune ca am o casca zgomotoasa :-) A fost lunga rau autostrada aia dar buna la economia timpului. Asa se face ca dupa-masa eram deja in Belgrad si imi planul mi-era ca si indeplinit: la noapte dormim in tara! Ma bucur ca un copil la gandul asta al intoarcerii. Lasam si Belgradul in urma si bucuria sporeste - am scapat de autostrada!!! ...si ne-am oprit la un pescaresc in camp sa mancam. Eram lihniti dupa atata drum si mai aveam de scapat de echivalentul a 15 euro in dinari sarbesti. Deja vedeam numai crapi in saramura. Meniul era de-ala tricky, cu preturile la kilu' de peste. Alegem 'la ochi' a.i. sa ne incadram in cash si ne aduce aia bucatile de peste prajit. Totul ok, ii zic sa aduca si nota ca sa scurtam timpul. Stupoare - totalu 25 de euro, iar plata cu cardul e o gluma fara sens aici. Ultimul oras prin care-am trecut n-as crede sa aiba vreun bancomat. Nu imi place sa ma tiganesc cu toate ca ar fi trebuit. Ba chiar la cat de magari au fost aia - nu tu boaba de engleza, intepat clientii la drumul mare - meritau sa ne suim pe mobra si sa-i lasam cum i-am gasit. Dar nu-mi stric reputatia , o las pe Andra acolo si-i dau tare pana la vreo 40 km in urma sa caut bancomatu. Il gasesc dupa intrebari din aproape-n aproape si ma intorc la Andra taman cand se lasa intunericul si incepe ploaia. Am intrecut ploaia si-am laudat inca o data farul de Varadero, sa-i dea domnu sanatate aluia care l-a facut. Bai frate, de fiecare data cand ma intorc dintr-o tura mai lunga de cateva zile si reintru in tara nu-mi mai incap in piele de bucurie. Cu siguranta ati simtit-o si voi unii de pe-aici dupa turele voastre :-) La Naidas, politista de frontiera care a deschis cabina de control pentru noi: - Buna seara, alea-alea. Sa treceti si pe la nea Gica dupa aia. - Pai ce se-ntampla la nea Gica? - Vama. Daca aveti ceva de declarat. (apare si nea Gica de undeva) - tigari, bautura? - N-avem nene! - Ramaneti sanatosi! Am ajuns in Oravita pe la 9 seara si-am innoptat la pensiunea unor oameni de nota 10. Si de-acolo am luat-o a doua zi catre casa pe cel mai misto si pustiu drum, pe care inca o data vi-l recomand: Oravita - Bigar - Bozovici - Iablanita. Si ne-am minunat inca o data de semenii nostri care nu pot nici sa-si care gunoiul dupa ei. Sfarsit!

deci cum s-a intamplat pan' la urma? masina facea stanga undeva?

Eu unul am incercat in Bavaria, si vorba lui ADVRadu, norocul lor ca se mai scot dpdv culinar cu turcii/italienii din zona. Nemtilor daca le-ai luat snitelul si cartoful i-ai zapacit. Francezii zic eu ca stau mai bine la capitolul asta, investind in calitate si abia dupa in cantitate. Vorba aia, joie de vivre. Una peste ala, grecii turcii si unii asiatici le dau lectii tuturor Plitvice e intr-adevar ca pomul laudat, eu unul m-am simtit ca si cum i-as fi deranjat la pensiune. Am fost pe punctul de-a pleca in prima zi dar am zis sa nu renuntam asa usor la highlight-ul turei. Nu stricati nici un topic, oricum e pe sfarsite si contradictiile nasc lucruri bune

Am scapat in sfarsit de autostrada si dupa cum spuneam, peisajul s-a schimbat in mult mai bine. Sa tot fie vreo 5 dupa-amiaza si toata lumea-i linistita pe drum. Andra se ia de mine ca merg prea tare; stim cu totii cum se activeaza din cand in cand femeile ca limitatoare de viteza. Drumul fiind gen Cheia, se cerea si mobra putin calcata - si de-acolo neintelegerile despre care va povestesc. Singura problema era de-acu becul rosu la benzina, aprins de vreo treizeci de km. Si la cum arata zona, codru des si cate-o masina ici si colo, slabe sperante de benzinarie in preajma. Simteam ca se apropie momentul in care tre' sa impingem la mobra, cu toata autonomia ei de 400 km. Ma abat de la drum ca sa intram intr-o comuna si imediat ce intram ma duc la crasma locala sa intreb baietii de benzinska stanica. Asta am invatat-o din mers, bine ca dialogurile cu numarat, stanga/dreapta si restul se lamuresc cat ai clipi dand din maini :-) Oamenii ma indreapta catre centrul comunei si in acelasi timp varful dealului, unde cica-i benzinaria. Dam o tura...nici dracu pe strazi, arata a localitate saseasca fara tipenie de om. Aproape de iesire ne intoarcem si mai incercam odata prin centru. Il vad pe unul ca tocmai da sa plece cu masina si ne oprim in dreptul lui si incerc iarasi cu alea 5 cuvinte pe care le stiam in sarbeste sa gasim benzinska. Am nimerit ditai poliglotul, omul ne invita sa ne-ntelegem mai bine in engleza, germana sau italiana, pe alese. Ba chiar fiind in drumul lui benzinaria, ne arata drumul. Stiti cum se spune: la barza chioara ii face dumnezeu cuib. Acum c-am rezolvat si problema asta spinoasa nu mai ramane decat sa ajungem la cazare si sa speram ca maine tine vremea cu noi. Sunt hotarat inca de-acasa ca la Plitvice Jezera luam traseul cel mai lung, de 8 ore sau cat e. Sunt optimist by default (Andra e responsabila cu gandurile negre), in cel mai rau caz ne ploua putin. N-om muri din asta. Cum ne apropiam noi de cazare si de-acuma se insera, vedem cu coada ochiului stang ceva frumos si ne oprim sa-i facem poza: Gata, tot ce mai avem de facut acu' e sa ne odihnim pentru maine. In 10 minute dibuim si cazarea. Nu stiu cum s-o descriu; cel mai cuprinzator cuvant care imi vine e apasatoare. 100% ca in Twin Peaks, pentru cine si-l aminteste :-) Esti in pustiu frate, nu stii incotro sa apuci daca ai nevoie de-o apa sau orice altceva. Pensiunea e lipita de casa familiei si ca sa intrebi ceva trebuie sa bati pe la usile astora, care ies greu si cu fata la perna de fiecare data. In sfarsit, prea putin conteaza astea acum. Luam mobra 3 km pana la cel mai apropiat restaurat, ne punem burta la cale si apoi somn! Gasim restaurantu la fel de apasator, cativa clienti rataciti pe-acolo. Atmosfera tipic nemteasca dintr-un motiv bine intemeiat: de la jupan pana la chelneri si clienti, toti sunt nemti pe-aici. N-avem nimic cu ei, doamne-fereste...e loc pentru toate natiile pamantului sa traiasca in buna pace si intelegere. Dar totul pana la mancare frate! Eu, care vorba aia am servit gandaci si viermi si orice mancare de pe strada in alte parti, aici n-am ce alege din tot meniul fara sa mi se faca rau. Snitel, plescavita, orez, ce vrei tu...pe toate le fac intr-o bataie crunta de joc. O combinatie intre bucataria germana si cea croata, vai de capu' nostru! :-)) Sa explic acum si atmosfera ciudata. Am ramas doar doua mese in toata carciuma, noi si inca 2 austrieci barbosi pe la 40 de ani. Fiind fata-n fata cu ei, ii vedeam ca se tot hranesc unu' pe celalalt si se mai harjonesc pe la ureche...na, "or fi prieteni apropiati" am zis. Se mai joaca cu pisica, mai glumesc ei cu ospataru si intr-un final se urca in masina sa plece ca tot omu' la culcare. Cand colo ce sa vezi, ala mai mic se intinde la barbos si-i da un pupic dulce cum face nevasta cand o iei seara de la munca. Poponarii erau tot ce mai lipsea din locurile alea. Noaptea s-a pus serios pe plouat, si asa a tinut-o 2 zile cat am stat acolo plini de ciuda. Nici o sansa pentru vizitat ceva, ba mai rau decat atat nu stiam cum sa facem sa plecam. Era inceputul lui septembrie si la Plitvice aveam 7 grade Celsius la amiaza si inundatii. Mancarea de la restaurantul cu ghei nu ne-a picat bine deloc. Ne ramane sa mergem la sigur cu banane si biscuiti, dar de unde mama ciorilor sa le iei ca n-am vazut urma de magazin pe-aici. Intrebam omul nostru unde gasim asa ceva si ala ne zice: - Numaidecat, 300 de metri pe dreapta in strada principala e supermarketul. - Curios lucru, aseara nu l-am observat si doar pe-acolo am trecut. Vreo umbrela nu aveti s-o imprumutam juma de ora? Ca tare ar fi buna. - Aaaa...ca sa ma uit...(se uita dupa usa) nu-i aici, a luat-o tata. Vedeti poate au la magazin. Ma rog...ne trebuia pana la magazin, dar las-o asa. Pandim cand se opreste oleaca ploaia si ne ducem pe jos, nu are sens sa car mobra pentru atat si oricum am anchilozat de cat am frecat-o in casa. Si mergem noi, si tot mergem pana incepe ploaia. Magazinul nicaieri. Dupa vreo 3 sferturi de ora ajungem murati la restaurantul stiut si ne bagam la un ceai fierbinte, eu ca eu dar Andra dardaia. Lungim ceaiul ala pentru o vreme si ne lamurim cu ospatarul ca magazinul e imediat peste drum. Afara toarna cu galeata. O pun pe Andra sa-i intre pe sub piele pentru o umbrela - aici nu stiam cum sa procedez, teoretic daca si asta era ghei mai bine il rugam eu ). Dar am avut noroc, se pare ca-i de-al nostru. Se sfatuieste ceva cu colegul si ce sa vezi - ne repede cu masina pana la magazin. Cand i-am zis si unde suntem cazati, s-a hotarat sa ne astepte si sa ne duca acasa. Nu-mi venea sa cred ce baiat poa' sa fie, dar i s-o fi facut mila de noi ca dupa cum ziceam eram vai steaua noastra. Am dat buzna in magazin si-am luat toate alea + omului 2 beri drept multumire, spre surprinderea lui. Inca o data zic, a fost super baiat cu golf III-ul lui Bon Jovi edition cu tot. Au dreptate astia batrani cand ne zic...asculta la mine ba! Nu te ninge, nu te ploua! Cam asta a fost experienta noastra la Plitvice - esec total. O sa ramana pentru tura viitoare, cand de-ai dracului o sa ne lasam cateva zile sa vedem tot parcul si nu numai partea cu cascadele. Din concediul asta n-a mai ramas decat drumul de intoarcere, pe care sper sa-l acopar in urmatoarea postare si gata, am incheiat povestea. Sa dea dracii ce greu e sa scrii!

Daca Mostar-ul ti s-a parut apasator, in Sarajevo (cu conditia sa stai 2-3 zile, sa-l iei la pas) o sa ti se puna nodu-n gat de-a binelea. Am mai zis de monumentul in memoria copiilor ucisi acolo...si cu toate astea orasul pulseaza de viata. Parca pe de-o parte iti ofera toata distractia, linistea si lejeritatea/starea de bine a unui concediu, iar pe cealalta parte te face sa-ti reamintesti ca suntem niste animale. Galen, perfect de-acord. Sa revin la Makarska. In sfarsit am putut sa bifam si plaja + balaceala pe care le-am promis Andrei in concediul asta, stiind de la inceput ca unul e planul si alta-i realitatea Planul de-acasa nu se potriveste niciodata cu socoteala de pe drum, de-aia nici nu-l mai facem. Pur si simplu aici s-a implinit sorocul plajei. Drumul de la camera pan' la plaja era usor la dus, greu al dracului la intors, unde aveam de urcat iar in coasta muntelui. L-am facut de vreo doua pe jos dupa care am luat mobra dupa randuiala turistica, adica in slapi si slipi. Folosesc laolalta cu scuteristii o carare parca anume facuta. De ce trebuia sa fac atatea drumuri plaja-acasa e lesne de inteles, dupa pestele la gratar din ziua precedenta... Cand sa ies cu mobra de pe carare in strada principala, mare agitatie mare. Un tucal de masina generatia '90 in mijlocul drumului, cu cracii in sus si cu benzina/ulei curgand berechet. Fericire mare pe ala care iese din curba si se intreaba de ce i-o fi plecand ghidonul din mana :-) Iar masina aia nu avea nicicum sa ajunga singura cu rotile-n sus, in afara cazului in care a luat un capat de balustrada pentru pietoni si s-a invartit ca o clatita. Oricum nu parea sa fi patit cineva ceva, in rest noi sa fim sanatosi ca fieru' se recicleaza. Am urmarit pestii cu gopro-ul prin apa aia clara...eu ca eu, dar a prins si Andra gustul alergatului dupa ei. Cred ca doi chitici prajiti la foc de cauciuc de tractor ar fi fost mai sanatosi decat mancarea astora, care ne-a pus pe butuci stomacul. Dar sunt capos (e trasatura de familie cica) si insist, il mai reglez din lamaie. Se implinesc cele doua zile regulamentare de stat intr-un loc, asa ca suim in spinarea vacii si continuam drumul in sus pe coasta. Dupa cum ati intuit deja, am pastrat ce-i mai frumos la urma si anume parcurile Plitvice. Daca nu m-au capiat pastravii si lipanii de pana acum, macar s-o faca apele si clenii de-acolo. Concediul asta a fost sub semnul ploii. Ploaia ne-a bagat in rahat la intrarea in Bosnia si de-atunci ne-a tot urmarit. Cand am plecat de-acasa am zis "lasa mah, cat poa' sa ploua in 3 saptamani?" Eh, uite ca vreo 2 si ceva ) Stiu ca-n poze nu se vede dar adevarul e ca ploaia ne-a tocat nervii. De unde acu 2-3 ani mergeam pe torentiala toata ziua, ba chiar o cautam si-mi placea....la astia e altfel. Nu-i ca acasa, parca totu' mi se pare potrivnic. Nu stiu cum dracu' se face ca ba ma scurg de caldura, ba vine ploaie de-aia serioasa si ceata si tre' sa mergem ca la proba speciala pe ghetus. Mai depanam niste kilometri... E una dintre bucatile turistice si mobrele se ingramadesc la salut. Plimba calatoru' k16gt-u' si gs-u' in toate partile, ba chiar sunt si destui cu varadero. Si inca seniori, dupa cum mi-am dat seama frunzarind pozele. N-am de ce sa ma cacao pe mine, e frumoasa rau coasta dalmata. Daca ar invata si ei sa faca mancare si sa fie oleaca mai omenosi... Ne-am pornit catre Split si cam e vremea mesei, pe care ma tot chinui s-o institui la ora fixa. La munca e lege, in schimb in concediu nu ne iese si mancam alandala. Intram in orasul in care se vede mania cultivata de astia pentru Hajduk Split. E peste tot, oamenii chiar sunt maniaci. Dupa juma de ora de agonie in soare nu apuc bine sa ma iau Andra si ideile ei ca ne oprim sa mancam la "Semafor". Bagam cu sughituri niste omleta, nici macar pe asta nu stiu s-o faca. Starea generala-i proasta, dupa cum urmeaza: 1. nu ne putem hotara la cazare in Plitvice, toate-s scumpe/departe/prea nasoale, 2. cu stomacul iar nu-i a buna, 3 - vine ploaia. Asa ca nu mai stam la discutie si-o luam pe autostrada. Cum iesi din Split autostrada e altfel decat i-ar sugera numele, urcari+curbe+tuneluri cu apa pe jos. Ii dau astia cu masinile de zici ca-i alearga dracul, desi dupa capul meu limitarile la 80 km/h aici chiar isi au rostul. Mai incolo se intinde drumul insa ne prinde ploaia. E de-aia asezata si ne toaca marunt, atat la piele cat si la nervi :-) Dupa ce stam ca boschetarii pe avarii sub un pod pe banda de urgenta, o luam din loc doar-doar o aparea o benzinarie. Care bineinteles ne-a iesit in cale mult dupa ce eram ciuciulete. Macar nu eram singurii napastuiti, intram repede in vorba cu un grup de olandezi ceva mai bine pregatiti cu salopete de ploaie muncitoresti. Oricum erau si aia tot cam vai de steaua lor, cu totii am fi dat toate mobrele pe o masina ) Mare mizerie de vreme, numai a septembrie nu seamana. Olandezii ma incurajeaza cu ceva de genul "o sa fie nasol tot drumul incolo, ne pare rau de voi" si cand se potoleste putin o luam din loc. Nu stiu cum si cand s-a petrecut schimbarea, pur si simplu s-a uscat drumul. Ba chiar se vede si soarele. Zici ca-ti joaca feste simturile...intr-asa fel se schimba totul in cateva minute. In Jasenice iesim de pe autostrada si am ocazia sa ii injur din toata inima pe cacatii astia de croati. 150 km = vreo 7 euro taxa pentru mobra, cu masina vreo 10. Dupa ce ca-i plictisitoare ca dracu, mai ia si pielea de pe tine. Scapam bucurosi asadar de autostrada si parca totul se schimba in bine. Adica nu parca....chiar se schimba :-) Una e sa vezi balustrade si panouri si alta-i copaci, case si oameni si cate-un tanc.

hai ca vine iarna, pune-te si tu pe treaba super tura!

imi suna bine treaba asta...neaparat imi trebuie o mobra usoara si niste luni de concediu.

Multumesc domnilor Acum pentru ca m-ati starnit cu religia...nu sunt practicantul vreuneia si nici mare cunoscator (desi am tot zis ca pun mana pe carte si le studiez). Dar o sa-mi expun parerea vis-a-vis de subiectul asta. Daca cineva se simte lezat, sa se duca pe alte forumuri. Unu la mana: toate religiile majore sunt instrumente de control a prostimii. Se vede foarte bine chiar si-n prezent. Doi la mana, crestinismul e in cel mai bun caz la fel de rau/sangeros ca islamismul. Sa ne amintim de alde inchizitie si cruciade, sa te fereasca dracu' sa fi trait acele vremuri. Poate ca n-am apucat sa ii cunosc indeajuns dar budistii mi s-au parut mult mai echilibrati din punctul asta de vedere, respectiv nu stiu sa fi dat in cap cuiva neinteresat de buddha al lor. *** Ne trezim bine-mersi si tot asa gasim si motocicleta. De asta-mi place, ca nu iese in evidenta si nu se leaga nimeni de ea. Lasam in urma Mostarul ca sa ajungem iar pe coasta. Ma fofilez si eu cum pot de Andra in ceea ce priveste plaja; am zis c-o sa avem berechet zile de stat la soare si plaje misto si pustii cum vezi in filme :-) Iaca au trecut 2 saptamani din concediu si n-a vazut nisipu'. N-am vrut sa facem intoarcerea pe acelasi drum, cand atatea altele asteapta sa fie descoperite. Cautam putina aventura si-o luam mai de-a dreptul pe drumuri secundare, decizie care se dovedeste intotdeuna inspirata. Aventura inseamna intai de toate sa incurci drumul. Cu semnele astora si gps-ul obosit de pe smartphone, pierdutul drumului e floare la ureche. Mai o intrebare la benzinarie, mai o intoarcere...si pare ca suntem pe directia buna. Suntem iesiti de pe "beaten track" si ma simt ca pestele-n apa, soseaua de-o banda care trece prin mijlocul satelor linistite imi pune ranjetul pe fata. Se striga "piua!" imediat cum vedem rauletul asta, nu stiam cum sa opresc mai repede ) Sigur are cleni frumosi dar ascunsi pe sub tufe si copaci, ca intr-o apa atat de limpede se vad saracii si din avion. In rest alune, rodii, mure...tot ce-ti pofteste sufletul gasesti pe marginea drumului. Drumul s-a tot subtiat si la un moment s-a facut ulita in toata regula. Ne zambeau copiii pe biciclete, cre' ca puteam sa ne si cazam linistiti in curtea vreunuia. Dar cum lucrurile faine nu tin prea mult, am iesit iar in drumul mare si apoi in autostrada. Drumul pe coasta e bineinteles foarte fain, dar parca tot dincolo mai la salbaticie ma trage inima. Andra-i de alta parere, nu stie decat mare, plaja, apaaaaa!! Ne-am hotarat sa ramanem in Makarska pentru plaja si activitatile specifice. Si am nimerit la pensiunea unor nemti de comitet, care ne-au spalat moka hainele imputite si al caror baiat avea o gagica tocmai in Bucuresti. De cum am ajuns noi in Makarska ne-am pus frumusel la un restaurant dichisit pe faleza si-am bagat cate-o dorada cu legume, care ne-a si pus capac stomacului. Eu bolesc mult si bine pana sa dau la boboci, in schimb saraca Andra a dormit mai mult in baie prima noapte. Am mai vorbit si cu altii care-au fost in Croatia si mi-au intarit convingerea ca aia n-au nici o treaba cu mancarea asa cum o-ntelegem noi. Nici nu stii de ce dracu sa te atingi , ca n-au pic de respect pentru ce gatesc. Una peste alta, in Croatia am stat mai mult cu stomacul in pioneze. Dar deocamdata avem alte placeri in viata.

Stiind din auzite care-i treaba cu Dubrovnik-ul (scump ca dracu), am zis ca mai mult de 2-3 ore nu stam pe-acolo. Si cum mergeam noi asa, si drumul pe coasta mai semana a drum de concediu cu mobra touring...hop si panorama cu orasul: Si ne-am oprit lesinati de cald la un biker's pub pentru obisnuitele cafele + wifi. Intru in vorba cu vecinul de masa - ca doar suntem intre motociclisti - care-i localnic si foarte relaxat. Vorbind una-alta despre Dubrovnik, omul imi zice: - Maybe you should stay for a few days. Dubrovnik is nice, make some memories! ...hmm, ma gandesc eu. Asta nu zice rau. Desi instinctiv fug de "pomul laudat", tre' sa recunosc ca Dubrovniku e o foarte faina destinatie turistica. Venind din tristetea aia de Budva, se simtea oarecum nevoia sa echilibram experientele. Chiar asa, tampit sa fie genericul milionar rus sa stea-n Budva in loc de oraselul asta. Cat ai bate din palme rezervarea pentru doua nopti x 40 euro e facuta. Hai ca nu-i dracul chiar asa de negru, daca nu vrei sa stai in centrul centrului si mai suporti si-un mic dejun din supermarket *** Lesinam cu totii de caldura - eu, Andra si vaca incarcata. Traficul e balamuc total, astia claxoneaza in cor si nici in 7 semafoare nu cred c-apucam sa facem stanga. E clara treaba, cand se-ncinge vaca nu merge in apele ei. Trebuie sa trag serios de ea ca sa plecam din rampa, tacane si face ca toti dracii. E drept ca si rampa e serioasa... Dupa minute bune de naduseli si chinuiala printre coloane imi dau seama si de ce pleaca greu mobra: eram intr-a doua Unul din momentele alea cand iti vine sa-ti dai una peste ceafa si sa spui "bah ce rau e sa fii prost!". In apararea mea as putea spune ca a fost caldura de vina. De-aia mai bine merg in tricou si adidasi cand afara-s 50 de grade, dar macar sunt cu capul limpede. Cautam cazarea cu pricina urcand in coasta muntelui, noroc ca de data asta cu a-ntaia. Si de bine ce ne bucuram ca am gasit-o, gazda adica un mosulica de-ala suparat ne face semn printre gard - ce cautati? Tocmai cand ma pregateam sa-l bag in ma-sa pentru ospitalitate intra pe fir nevasta-sa, care era exact opusul. Nu mai stia cum sa ne primeasca, alergand incoace si incolo cu limonada, prajituri si curatenia in camera. Care camera era lux! Luminoasa si racoroasa, cu toate alea de un alb imaculat de-ti e si jena sa umbli prin ea dupa o zi de calarit mobra. Si cu terasa cu bolta umbroasa, unde s-o freci dimineata sau seara la o sticla de vin...ca doar e concediu! Arunc de pe mine cizmele si echipamentul pentru bascheti si tricou. Asa mai merge! In spatele nostru e muntele, in fata orasul peste care in curand o sa dispara soarele. ...dar pana atunci, o luam la pas sa descoperim orasul: Chiar daca nu sunt fan al pregatirilor si planificarii (mereu ii iau telefonul din mana Andrei ca se documenteaza excesiv pentru fiecare cacatel), trebuie sa recunosc ca uneori e bine s-o faci si pe asta. In cazul de fata, am gasit repede pe net ca printre cele cateva lucruri neaparat de facut in Dubrovnik e sa mananci un hamburger de octopussy aici. Este absolut belea! Mai stam noi la o bere tip "supozitor" (adica 0.33) la terasa pe stanci, ca loc la mese canci. Niste gaite backpackerite incearca sa lege ceva cu unu; sunt zgomotosi si plini de ei si nu-mi plac, imi strica zenu'. Majoritatea astora de ~ 20 ani englezi, americani, francezi etc. sunt prea aroganti pentru gustul meu, am cunoscut destui si ii recunosc imediat. Asta e, sunt mai sensibil si m-am saturat de-a lungul vremii de toti ignorantii astia care se cred skin-of-the-dick fiindca s-au nascut nu stiu unde. O sa le dau asta: Ce-as putea sa mai zic de Dubrovnik...plin de turisti de toate natiile. Coreeni gramada. Am vrut si noi sa ne urcam pe zidurile cetatii dar cand am auzit pretul m-a umflat rasul - 14 euro/om Nu serios, cum plm sa ceri 14 euro ca sa-mi dai voie sa ma urc pe zidurile cetatii? Sunt mii de turisti zilnic, nu pot sa-mi dau seama cate 'jde milioane au produs zidurile alea. Inapoi acasa avem niste vecini faini, un cuplu brazilianca/polonez. Ne mai impartasesc din experientele lor (fiindca vin din sus pe coasta) si ne punem la drum. » Post actualizat in 26 Oct 2014 21:25 Dupa cum ziceam, drumul pe coasta dalmata mai seamana cu visul motociclistic de care am tot auzit. Cred ca-i prima oara dupa buseala cand trec de 120 la ora. Asfaltul - chiar daca muuult mai aderent decat mizeriile alea de drumuri prin BIH si MNE - tot e sub ce-avem noi in Romania. Putem sa ne consideram norocosi in sensul asta. Peisajul in schimb e incredibil. Ne si zisesera vecinii din Dubrovnik ca e frumos pe-aici...asa de frumos ca merita sa "pierzi" drumul ori sa te-ntorci sa-l mai faci o data. Mici ferme, plantatii si livezi cu iazuri intre ele. Sunt cu gandul numai la stiucile, crapii, carasii si rosioarele care sigur isi fac mendrele pe-acolo..ba chiar bag mana-n foc ca a sarit un peste mare in ochiul de apa de deasupra. Aveau dreptate ante-calatorii nostri, e raiul pe pamant aici. (nu mai stiu daca am zis la partea cu Tara si Drina, dar in tura urmatoare lanseta si cutia de voblere o sa aiba loc de cinste in bagaje. ori cu goldwing-ul, ori cu masina :-) Suntem in bucata aia mica de Bosnia care intrerupe coasta croata, si dupa ce ne-am luat portia din frumusetea locurilor o luam la dreapta catre Mostar. Tot am auzit ca-i frumos...si daca tot mergem intr-acolo ne oprim si la Blagaj, de care am aflat cu o seara inainte frunzarind facebook-ul. Nu mai stiu prin cate vami am trecut, ca ma uit acum pe maps si nu-mi iese socoteala. Oricum, intr-una am oprit din reflex sa aratam buletinele, in timp ce vamesul se ratoia la noi (pe limba lui) sa-i dam drumu' din loc. Nestiind cum functioneaza treaba si vazand cum il controleaza pe unu din fata - cu desfacut bagaje, cautat la sange pe sub masina etc.- n-am mai stat la discutii si i-am dat bataie. Si mai tin minte coada de vreo 2 kilometri la intrarea in Bosnia. Am zis c-o fi accident si i-am dat usurel pe langa coloana...da de unde, era vama nu accident. Cica asa e mereu acolo. Undeva in apropiere de Blagaj: » Post actualizat in 27 Oct 2014 21:56 Numai bine am ajuns, ca e vremea pranzului si terasele se bat pe tinein stilul turcesc. Cei mai multi vizitatori sunt musulmani veniti in pelerinaj, nu le am cu d-astea dar imi dau seama ca manastirea din stanca e importanta pentru ei. Dupa toate astea si-o masa nu prea copioasa ne caram direct in Mostar, unde ne ia in primire doamna de la hostel. Ea: Dobar dan, de unde veniti, cum va simtiti, alea-alea. Noi: Bine v-am gasit, multumim la fel sa va dea d-zeu. Ea: Inainte de toate, sa rezolvam cu parcarea. pune mana pe telefon si suna undeva. dupa 2 min: S-a rezolvat, o sa vina un vecin care are curte mare si va arata el unde sa bagati motocicleta. Nu-i departe. Costa 2 euro jumate pe zi, nimica toata. Noi: Dar care-i treaba cu parcarile astea? De ex. pe trotuarul gol si necirculat de colea ce are dac-o las? Ea: Pai ca sa vedeti, ca e mai sigur la vecinul, c-asa fac toti turistii care vin pe mobra la noi... Eu: Aha, inteleg. Mersi dar nu-i nevoie, o s-o parchez pe trotuaru' de vis-a-vis. Ea: Treaba voastra, ziceam si eu...E asa mult 5 euro pentru voi? Zau asa, hai ca merita! Eu: Da' ia mai da-te cucoana-n plm, imi las mobra unde vreau eu si basta. Suna-l pe micu' intreprinzator cu parcarea si spune-i ca nu-i nevoie sa mai vina. Ma rog, trecem peste penibilu' situatiei si descarcam vaca de bagaje, dupa care-o urc cu viermele pesimismului sadit de aia pe trotuarul de peste drum a.i. s-o vad din camera :-) Asa...sa revenim acu la Mostar. Cam cat Piatra Neamtul de mare, Mostar-ul a fost si este un oras multietnic in care cultura si traditiile musulmane coexista cu cele musulmane. Din pacate asta a fost si prilej pentru scandal. In cateva vorbe, concluzia mea cu privire la istoria recenta a Mostar-ului e urmatoarea: omul, chiar si asta asa-zis "modern" e un animal fara logica. Sub pretextul tampit al epurarii etnice s-au macelarit unii pe altii, si-au distrus frumusete de pod si de oras ca trebuiasca apoi ani de munca si milioane de euro sa revina de unde-au plecat. De castigat n-a avut nimeni nimic. http://youtu.be/sFF1v0n6VUg Oare ce-ai alege intre o viata linistita aici si niste obuze si ruine? Eu unu' stiu ce-as face - mi-as bea linistit cafeaua la propria carciumioara si as sta toata ziua la pastrav, clean si mreana pe raul asta care colcaie de peste. La mal se amesteca puietul de pastrav cu boisteni ca degetul, de-aia bardaci cum le ziceam pe Bistrita cand eram mici si chiuleam de la scoala si umblam cu undinta-n ghiozdan pe garla :-) Ne relaxam la bere si inghetata, fiecare cu pofta inimii sale. Cand ajungem inapoi la hostel aia ne intreaba cu subinteles - totul in regula cu motocicleta?

Nici eu nu am reusit sa inteleg toate fetele razboiului de-acolo. Dar indiferent cat de rau i-ar fi calcat pe coada (sa zicem) musulmanii, miile de executii in masa si sutele de copii omorati nu se justifica. Si da, este un foarte bun exemplu pentru toti astia pe care-i mananca-n dos sa aleaga conducatori ultranationalisti/radicali. ---- Am primit atatea sfaturi si idei despre unde sa mergem si ce sa vedem urmatoarele zile, ca nu mai stiam de capul nostru. Mergem in Budva si-om mai vedea peste 2-3 zile continuarea. Drum fain, cat vezi cu ochii suntem singuri. Aruncandu-mi ochii in oglinda, il vad la vreo 200m in spate pe unu' cu Fiat Punto rablagit ca mai toate masinile din Muntenegru ca-i iese fum din roti, iese pe contrasens si-i trage una sanatoasa in bordura. O las moale, in dubii daca sa ma-ntorc sa vad ce-i cu el. Andra habar n-are de ce-am oprit. Nu termin bine sa-i explic...si trece ala pe langa noi linistit cu 60 la ora spre marea noastra mirare. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Tot caut sa opresc la poze dar n-ai ce vedea, ca e ceata ca pe varful muntelui. Oamenii sunt obsedati de reclame cu platforma auto, probabil e nevoie mare. (Muntenegru e efectiv impanzit de auto slep-uri de-astea.) Ne facem intrarea in Budva cu obisnuita oprire la cafea + wifi pentru cazare. Parchez vaca facuta de-acuma naked langa un scuterache cu parbriz cat toate zilele...vorba aia, nu te ninge nu te ploua! Asa....ne punem la tarasa cu pricina si pac! se infiinteaza chelnerul sictirit nevoie mare. Nu tu meniu, nu tu buna-ziua nimic; sta ca prostu langa noi si ne jenam reciproc. Spargem gheata si cerem doua cafele si parola de wifi, la care ala ne-o reteaza: "no wifi!". Ba este gogule, uite-l aici! doar ca ne trebuie parola. N-am avut cu cine sa ne-ntelegem, noroc cu altul mai baiat care ne-a zis nenorocita de parola si am rezolvat treaba. Am lasat un bacsis gras de 5 centi - ca mai marunt de-atat n-am gasit - si am purces catre hostel. Acolo un francez de 70-80 de ani cu un 'je ne sais quoi' dubios in privire ne-a mai tinut de vorba, da' mai mult cu ochii la Andra :-). Omu' se pisa cu usa deschisa si altele de gen si imi vine sa rad de Andra zicandu-i "lasa mah, zi mersi ca nu l-am nimerit pe asta coleg de camera!" In sfarsit mi se arata la taverna din colt ceea ce visez de anul trecut din Grecia - grilled octopussy! Si stiu astia s-o faca cum trebuie, de simt ca toate relele din lume merita infruntate daca la sfarsitul zilei te asteapta o caracatita de-aia cu o bere rece langa. Amin! Am decretat "fara poze cu mancare!" asa ca va ramane imaginatia. Nu prea e bun feelingul vis-a-vis cu statiunea asta, nici la mine nici la Andra. Cica vin multi rusi cu cu bani aici; eu unul m-as orienta catre alte parti in locul lor. O fi contribuit si vremea cacacioasa la impresia asta, nu stiu. Una peste alta abia asteptam s-o iau din loc. Sa vezi distractia dracului pe vaca la cea mai mica ploaie. Soseaua - curcubeu de pete de motorina. Am imortalizat mai jos un tucal cum sunt majoritatea pe strazi si din care curg toate cele. Pacat ca nu se vede propteaua de lemn care tine scaunul soferului, lol. Altele de prin Budva: O alta chestie interesanta e cu tantarii (tocmai am omorat unul d-al nostru). Eu si tantarii nu ne avem bine. Mi s-a parut de vreo 2 ori ca vad tantarul cu dungi albe pe el, adica asa: dar am zis ca poate ma urmaresc povestile alea cu febra Dengue din Thailanda si Cambodia. Si totusi am vazut bine, ne-am pricopsit cu el si-n Europa. Caca-m-as pe ei de tantari. http://en.wikipedia.org/wiki/Aedes_albopictus N-am apucat sa vedem Cetinje si nici drumul ala belea care coboara in Kotor. Aia e, nu le poti avea pe toate... Lasam in urma Budva si-o luam in sus pe coasta catre Dubrovnik.

chiar ca! ))

Pentru ca traseul de rafting a fost mai scurt ca distanta decat in reclama, am ajuns inapoi la casute si ne-au pus la masa "on the house". Bun miel stiu sa faca astia. A doua zi ne punem pe drum catre Muntenegru. Am zis asa la plesneala "hai sa mergem pana in Kotor, si de acolo vedem". N-am nici un chef de patinoar si bineinteles ca prognoza pe urmatoarele zile e numai nor si 50-60% sanse de ploaie. Granita Bosnia - Muntenegru e raul Tara cu podul pe care-l vedeti, e partea de "adventure" sa-i unga putin la suflet pe alde astia cu mobre incarcate de 300 de kile: Care mai de care cu gs-ul pus la punct pana-n dinti..si eu cu vaca facuta streetfighter Las' ca dupa ce ajung acasa ma ocup de ea. Oricum voiam sa-i pun un ghidon mai lat si daca tot incep, adaug niste proiectoare, manere incalzite si ce-o mai fi. Din 15 clickuri la touratech o fac belea! Bineinteles ca astea-s doar gandurile mele. Andra nu stie de ele. Mai face cateva poze cu Tara si oftez si eu cu gandul la pastravii din ea. Pun pariu ca astia mai au si lostrita, alt peste care la noi e deja poveste. Pluta asta e o miniatura turistica dar e suficienta ca sa tresar. Bunicul meu dinspre mama (pe care nu l-am prins deloc) a fost plutas pe Bistrita si pescar inrait. Duceau lemnul din Neamt pana la Galati, era o meserie periculoasa si bine platita pe vremea aia. Poate unii stiati lucrurile astea, poate nu. Cam asa aratau plutele cu care s-au carat mii si mii de metri cubi de lemn din Romania in URSS ca despagubire de razboi, prin asa-numitele SOVROM-uri. Sovrom-lemn, Sovrom-gaz si restul, pentru cine vrea putina istorie. Eram fascinat de fiecare data cand bunica imi povestea de Bistrita cu nahlapi si pe pestii pe care-i prindea "mosneagul ei", dupa cum ii zicea. Cat de innebunit era sa caute visine si lacuste pentru clean si cum venea iarna de la balta inghetat bocna. Iar am deviat de la subiect...in orice caz e clar ca microbul pescuitului s-a transmis la unchiu-meu si mai departe a ajuns la mine. Si-o sa fac neaparat treaba asta cu pluta in memoria lui. Intram in MNE si mult nu mergem, din motive evidente. Canionul Piva mi se pare de pe alta lume...dar frumusetea-i in ochiul privitorului asa ca va las sa judecati singuri: Nu plec niciodata la drum cu asteptari. Prefer sa fiu placut surprins la fata locului, iar locurile astea sunt faine rau. Ne fugareste ploaia dar mai da-o dreacu, din 5 in 5 minute se cer poze. La baraj nici nu stiu unde sa mai pun cricu, ma opresc ca la Romanica desi era loc amenajat 50 de metri mai incolo. Pozele facute cu S4, oricat o fi el de smartphone, nu fac dreptate peisajului. Pastravii misuna la baraj mai multi decat obletii la Vidraru. Arunci o pietricica in apa si aia de 3-4 sute de grame sar pe ea, iar un metru mai la adanc se vad greii cum dau tarcoale...n-ai cum sa ramai indiferent la asa ceva Odata cu noi s-a mai oprit si un scuter cu numere de Austria, mos cu baba care o ardeau aventuros si cu care ne-am minunat impreuna de frumusetea locurilor. Am luat cea mai buna decizie ca am continuat concediul. » Post actualizat in 25 Sep 2014 20:17 Dupa ce-am trecut de coada lacului a venit si ploaia cea de toate zilele. I-am dat inainte sperand la vreun acoperis sau macar o stanca, un brad mai serios ceva. Pana la urma ne-am bagat intr-o coliba a vanzatorilor de branza de pe marginea drumului si-am asteptat sa treaca rapaiala. Echipamentul are niste ani si s-a dus impermeabilitatea, si stam ca boschetarii sub acoperisul plin de gauri. Asfaltul e sticla da' orasul Niksic e la mai putin de 20 de kilometri. Dupa inca un popas de incalzire la un bar cu oua pe mese si schimb de impresii cu trei elvetieni calare pe Vespa-uri retro si cu multe piese de schimb la ei, o luam catre oras. Gasim centrul, alegem "la feeling" o bodega pentru mancare + wifi-ul de cautat cazare. Cu mancarea avem ghinion amandoi...ce mancam pe vremuri la Dream Pizza in Regie era delicatesa pe langa sl%#%*^ul la tava numit aici "pizza kapricoza". Si ca sa fie tacamul complet, orasul asta desi-i al doilea ca marime din MNE - in jur de 50 mii de locuitori - nu are treaba cu turismul. Decizia e usoara, avem o singura varianta [...] Choose from 1 hostels with prices from US$13.52. Search by map [...] Plecam si in 15 minute ne intalnim cu gazda in strada pe principiul "nu pareti de-ai locului, deci voi sunteti cu rezervarea". E o singura camera cu 5-6 paturi si cred ca nu tre sa mai adaug - suntem singurii oaspeti. Ma simt ca in vacanta de vara la bunici. Ne-am oprit in Niksic de nevoie dar pana la urma am nimerit bine. Gazda a pornit afacerea cu inca un prieten si sunt hotarati s-o tranforme candva in hotel de 5 stele. E micul lor business in afara jobului si e limpede ca iau totul in serios. Am stat o gramada la vorba cu Milutin - unul dintre baieti - si gagica-sa. Amandoi sunt firi de artisti; el canta pe gura, la chitara si acordeon. Tipa e in corul bisericesc dar are si cover-uri dupa Deep Purple si are voce, nu gluma. Pe-astia nu-i mai opresti cand se apuca de cantat. Lasand muzica la o parte, ma bucur c-am discutat si aflat multe lucruri de care habar n-aveam. De exemplu, Muntenegru are moneda euro desi nu-i in UE, si inainte de asta au avut marci germane fiindca Isarescu al lor e un tip destept si-a reusit mereu sa adopte moneda unei economii puternice si stabile. Cu toate astea tara ramane una saraca. Putini isi permit s-o frece in calatorii ca a noastra. Zilele urmatoare am colindat prin oras si intr-adevar, unii ar putea zice "sunt saraci". Mi s-ar parea o dovada de superficialitate...ok, poate ca nu-i New York dar oamenii sunt fericiti cu linistea colibei lor, vorba soacrei. Nu cred c-am vazut unul singur stresat in tot orasul. Muntenegru n-are strop de gaz (si nici nu importa din ce-am inteles). Se incalzesc cu lemne care se vand peste tot ca painea calda: Schimbul lui Milutin care-a stat cu noi ziua urmatoare zdrangane si el la chitara. E clar, toti sunt artisti pe-aici in afara de noi. Am mai constatat ca muntenegrenii sunt foarte mandri ca n-au fost cuceriti de turci...acuma nu stiu daca istoria invatata e chiar aia adevarata. Daca nu i-au calcat turcii niciodata nu stiu cum se explica prezenta cetatii otomane de mai jos. Si in sfarsit, sunt oleaca prea religiosi pentru gustul meu - ne-au innebunit cu manastirile. Andra descopera ca rata din topcase s-a ouat: In concluzie, cei mai multi ar zice ca Niksic e un fost oras industrial, actualmente vai de capu' lui. E o zona pietonala in centru cu toate crasmele dar la miezul noptii se inchid majoritatea. Clar nu-i vreo destinatie de vacanta...dar oamenii sunt deschisi si fara figuri. Mi-au lasat impresia ca desi nu-s milionari ii doare la basca. Au gradini cu mure si capsuni de-alea care se fac tot anul, si un soi anume de castraveti cat dovlecelu' de pus pe gratar. Iar astia de la hostel au fost de nota 10. M-as intoarce in Niksic si-as sta la o bere cu ei oricand. Calatorului ii sade bine cu asfaltul uscat, de care n-avem parte prea mult. Doar cat sa ajungem la prima manastire, probabil cea mai renumita din tara: Ostrog. Si uite-asa au aruncat unii 5-6 litri de benzina in speranta c-o sa le aduca noroc: Cum nu prea le am cu bisericile, ma uit ca curca-n lemne si o las pe Andra la pozat. Biserica e interesanta ca si constructie, se vede ca aveau o gramada de timp si vointa acu' 350 de ani. ...dar ce s-o mai scaldam, businessu tot business ramane. Nici n-am plecat bine ca m-au ajuns blestemele. Aceeasi poveste cu cacatul ala de drum-patinoar si boschetareala temporara pe unde-apucam...in cazul asta intr-un garaj. » Post actualizat in 25 Sep 2014 20:19

Cele bune si voua! Vreme era excelenta in ziua aia si peisajul interesant, plus moralul la cote maxime dupa decizia de a continua tura. Muntenegru mereu mi-a sunat bine si deja aveam o imagine in cap...un "film" al meu, cum imi place sa zic. Stiam ca pe undeva pe-acolo e canionul/raul Tara, vazusem niste poze pe net si stiam ca o sa facem rafting pe Tara. Pana una-alta, Andra e atrasa de orice inseamna apa. Ne alegem drumurile astfel incat sa fie cat mai mult pe langa mare, paraie, rauri sau baraje. Prin urmare, si de data asta mergem pe langa un rau care devine din ce in ce mai fain. Lumea se scalda in rau si isi vede de viata linistita, insa si aici urmele "razboiului" sar in ochi: Ceva nostalgici: Mergem noi ce mergem pana la vreo cativa km de granita. Cum mai aveam 30 de km bani bosnieci adica 15 euro si foamea isi facuse loc, Andra vede o tablita cu "konoba" de-ala cu miel la protap. Punand la socoteala si "Bikers welcome!", decizia e simpla. In 2 minute suntem la masa. Halim un pastrav la gratar care cica-i prins direct din rau si parca locul e asa fain ca ne dam greu plecati. E greu de explicat dar am sa incerc...era asa pe un deal intr-o livada, cateva mese la umbra de nuc, intr-o liniste placuta si cu matzul plin Si mai erau si oamenii aia - clienti si de-ai casei - care nu schitau nici cel mai mic stres. Ca sa nu mai zic...pana si politia stia ca se mananca bine acolo. Ii multumim frumos gazdei, o pustoaica de-a 12-a si inainte sa plecam o intreb de rafting in zona. Mi-a explicat ca sunt ~ 30 de tabere pe Tara si Drina, asa ca avem de unde alege. Si ei ofera ture la rafting si-mi da 2 pliante, pe care le iau asa intr-o doara. Cu mobra deja pornita de plecare, ii arat si Andrei si o intrebam pe tipa toate detaliile. Pe scurt: 60 de euro o zi de rafting (amandoi), si 10 euro cazarea pe noapte cu tot cu micu dejun. Decizie simpla...oricum era ceva inexplicabil de placut cu locul ala, pur si simplu nu ne dadeam dusi. Cat ai zice peste ne-am instalat intr-o casuta ca-n povesti. Lux, frate!!! Camping-ul se cheama Stari Dud si e practic primul cum iesi din Bosnia in Muntenegru. E practic afacerea de familie a unor oameni foarte primitori si relaxati. Incepand de la al batran si pana la aia mica (singura care vorbeste engleza), toti ne-au facut sa ne simtim ca-n familie. Cand aud de pescuit se fac ochii ca la melc. Cer detalii si mi se da o lanseta cu taparina pentru pastrav, asa ca mergem in apropiere pe Drina sa vedem cum sta treaba. Cum nu ma pricep la pastrav cu muste artificiale, o cam iau in mana in ceea ce priveste pescuitul. Raul e oricum bestial, e mare cat cuprinde si e evident ca tine peste serios. Ii povestesc Andrei cat de familiar imi e umblatul asta pe malul apei prin padure, ca asa mi-am petrecut toata copilaria. Tot asa aveam acasa, pe malul lacului Vaduri si pe bucata de Bistrita, carare prin padure facuta numai de pescari si ciobani sau buretari. Imi fac in gand planul ca odata si-odata imi iau concediu 2 saptamani si ma duc sa iau la picior toate locurile alea. Cararea trebuie sa se fi inchis de mult, tufele de-atunci s-au facut acum padure. E foarte tare cum "te cheama" acasa locurile copilariei. Ca sa ne revenim din nostalgie, trec la Drina de acum si adaug ca malul dinspre sosea e din pacate si groapa de gunoi pe alocuri. Si peste tonele de gunoaie aruncate crescusera niste flori mov asemanatoare branduselor...in sfarsit, o alaturare care te umple de nervi. Ii injur ca lumea pe astia care-si bat joc de asemenea rau, care dupa ce ca-i frumos de ramai cu gura cascata le si aduce si bani seriosi fara sa faca nimic special. Ar putea macar sa il tina curat. Am boala mare pe aruncatul gunoiului in natura. Se lasa seara si ceata pe apa, asa ca ne retragem la casuta ca a doua zi avem treaba. Acolo mai stam la o bere si-o vorba cu niste sloveni si Andra face misto de mine ca nu-i mai las pe aia sa se culce. Ce-i drept am si stat 2-3 ore la palavre. A doua zi ne pun astia la masa, si da-i tata! Ai fi zis ca de 10 euro cazare cu mic-dejun inclus (pentru 2 oameni) nu primesti mare lucru, dar se-apuca oamenii si ne aduc placinte, pastrama si ce se mai vede. Bag cat pot in mine, ca poate-o fi greu mai incolo la rafting... In poza aia cu roaba, primul miel al zilei se pregatea sa intre la protap. Mai tarziu aia mica ne-a zis ca in fiecare zi fac 2-3 miei. » Post actualizat in 24 Sep 2014 14:10 Luam in primire cate un costum de-ala ghei de neopren si pun pe casca o adeziva de GoPro, luata de-acasa ca un om prevazator ce sunt. Ne suim eu + Andra si al batran in duba si-i dam bataie catre Muntenegru. Mosul imi aduce aminte de desenele animate cu Pif si Hercule, are o figura de om bun si linistit si cred c-a facut drumul asta de mii de ori. Duce turistii cam 30 km in amonte (15 in Bosnia si inca 15 in Muntenegru) si de-acolo ajungem inapoi cu barca. Fiind obisnuiti cu drumul de o banda si-un pic, toti merg la milimetru si la ce masini au nu se sinchisesc de gropi. Mercedesu' astuia mai ingroapa multe masini noi si probabil o sa care turisti si peste 20 de ani. Ne oprim sa luam inca doua babete + carmaciul + barca de la tabara urmatoare de rafting, dupa care trecem granita ca prin branza. Nu se complica nimeni sa intrerupa activitatile turistice pentru controale. In sfarsit ajungem la Tara. E frumoasa de-ti taie respiratia. Pentru mine nu-i vorba numai de peisaj...pe langa asta ma gandesc instant la ce pastravi o avea. Nu ma pricep sa descriu microbul asta al pescuitului, e fix la fel ca motociclismul. La asa pastravi, mrene si cleni si ce-o mai fi in apa, asa lacuste... Ne suim in barca si incepem c-o slibovita adusa de tanti. Oameni de omenie..."we drink it like water!". Carmaciul e bosniac, tanti cu slibovita e slovena plecata in Germania si cealalta e sarboaica. Toti vorbesc sarbeste, eu cu Andra suntem pe dinafara. Tara n-are multe portiuni rapide cum credeam noi (si pe alea nu era vreme de poze) dar e frumoasa rau. Ai zice ca apa are un metru dar de fapt are patru. Apa e limpede cristal; culoarea variaza dupa cum se vede si-n poze de la verde la turcoaz. Sunt numai cu gatu' lungit dupa pastravi si lipani. Mai tip la Andra: - Uite pastravu!!! ...si carmaciul: - Da! Pastramka!! Nu stiam ca romana si sarbeasca au atatea cuvinte in comun. Cand vedeam cate un lipan i-l aratam Andrei si-i explicam ca-i un peste foarte misto, care s-a tot rarit in apele noastre si care miroase puternic a cimbrisor. Ce sa vezi, in sarbeste "cimbrisor" se zice la fel. Si mai sunt destule exemple. Am vazut multi pesti care pe raurile noastre de munte - alea care mai sunt, sufocate de gunoaie si de mini-hidrocentralele unor imbecili - sunt povesti sf. La un moment dat a trecut pe sub barca un pastravan de nu mi-a venit sa cred...animal de 2-3 kile, avea niste pistrui pe el cat buricul degetului. Data viitoare cand ma duc acolo o sa fie cu masina, lanseta si tot ce trebuie. Este ceva de vis. Niste poze de la popas: Aia mai curajosi faceau baie, apa era rece de simteai ca "te taie" si am admirat-o de pe mal. Mai intra cate unul dar racnea ca din gura de sarpe Cat de frumoase pot fi raurile astea:

Sunt printre cei carora interventiile lui Galen le lasa un gust foarte amar. Am inteles punctul lui de vedere si aversiunea fata de vitezane, partial indreptatita dealtfel. Insa domnilor, hai sa nu ne cacam pe noi indiferent ca avem 30 sau 52 de ani. Tiganii din Sanzieni trebuie pedepsiti pe principiul "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte".

asta de mai sus, ce ai patit? nu ti-a iesit azi maioneza? o lectie - cam dura ce-i drept, 50 la ora in curu' gol - ne mai trebuie din cand in cand, altfel ni se urca la cap. sper ca nu s-a julit prea tare femeia.