vis-a-vis

Hai că nu e așa greu. Polițiștii știu că unele tricicluri nu pot fi conduse cu B-ul. Primele Tricity, de 125 și apoi 155, nu aveau pedală de frână la picior și ecartamentul mai mic de 450. Însă, Tricity 300 are 470 mm ecartament și pedală de frână la picior care acționează toate roțile. Probabil gaboru' a rămas setat pe ideea că Yamaha cu 3 roți nu merge cu B-ul. De aici problema. Ambii nu ați știut ce și cum. Deci, orice trike cu ecartament de peste 450 mm și pedală de frână la piciorul drept care acționează toate roțile poate fi condus cu B-ul... Fără supărare, dar dacă nu te pricepi, de ce-l cerți pe om? Nu-ți înțeleg deloc intervenția... Tricity 300 se conduce cu B-ul

Te invit pe Xchallenge (930 mm parcă)

Flotoare Văzut live. Te-a salvat cizma... Cât despre dispozitiv, m-am gândit și eu la ceva. O tălpică gen cală ca la macarale. (păstrând proporțiile bineînțeles) Ideea mi-a venit de aici. Imposibil să culci la pământ o motocicletă d-asta cu schiuri laterale. Dacă faci tălpica să se muleze pe lânga motocicletă, o poți acționa cu ceva hidraulic când cade fieru' pe tine...

Trebuie să le faci singur cu mânuța în programe gen Photoshop. Se face un șablon cu ce vrei să pui deasupra și schimbi doar literele, cifrele. Sub, bagi tăietura de hartă... Făcusem pe vremuri (când mergeam după hartă cu mobra, n-aveam GPS) ceva de genu' în html. Ia să văd dacă mai găsesc atlasul ăla https://mab.to/7ZjVYMeK4 Dezarhivezi și apoi cauți index.html. Îți apare harta României și apoi poți da click pe fiecare pătrățel și se va mări. În varianta mare dacă dai click pe mijloc, te duce iar la index, dacă dai pe marginea hărții te va duce la porțiunea din partea respectivă...

Pentru că 6000 vs 10-11000 € Lumea vrea mobră nouă de coclau la un preț decent. Eu am văzut una în acțiune și pe off-road e peste multe dual-sporturi Ăsta e un compromis la modă. O treaptă 1 foarte scurtă pentru a compensa puterea mică. Dacă utilizezi mobra pentru ce a fost ea gândită, drum lung, dar și pasaje de TET, treapta aia scurtă e benefică pe unele urcări cu bagaje pe codiță, etc. E clar, nu-i pentru noi mobra asta. Eu m-am obișnuit cu monocilindre de 650 (Honda XR650R și G650 XChallenge). Măcar pe depășiri să simt că pleacă. Că oricum croaziera peste 120 cu crampoane, camere super heavy duty, papioane și un kil de plumb să compenseze nu prea ai cum să bagi că devine sport extrem... Chiar și așa, am băgat vârfuri de 160-170. Dar nu recomand Chiar mă gândeam că nu se mai fac monocilindre de 6-700 cmc, doar KTM 690 și KLR 650 (care-i și aia o balenă leșinată)

Sincer, nu mi-amintesc să fi fost nașpa mâncarea, dar nici excepțională. Cele mai nasoale erau macaroanele (conducte), balast(r)ul (pilaful ăla din orez nespălat bine) și ghiveciul (ăla venea semipreparat în niște borcane). A, și a mai fost o perioadă de cartofi deshidratați. P-ăia doar moldovenii-i mâncau (fără supărare... ) În principiu, ne mai aduceau ai noștri de acasă, eram 6 sportivi din București și puneam totul la bătaie. Pe lângă asta, cercetarea trebuia să demonstreze că "se descurcă". Am spart toate depozitele cu mâncare, aveam o cheiță magică de la o conservă cu care descuiam aproape orice lacăt. P-alea cu cifru ajunsesem să le desfac c-o singura mână... 120 si ceva de zile din 365. La gardă venea mâncare bună. Somnul era fragmentat tare. Dar nu prea se băgau alea 3 ore de veghe. Însă era câte un post unde prindeai maxim 3 ore de somn (ipotetic) pe noapte. Te obișnuiești și cu mizeriile astea. La 18-19 ani le duci mai ușor...

Noi mergeam în deplasare la trageri, la Târgoviște. De obicei călătoream pe TAB-uri. Știu că se practica aia cu coborât manual țintele, dar noi fiind în deplasare, ori nu ne ajuta nimeni, ori avea maiorul nostru mândria lui și făcea treaba pe bune. Avea un plutonier, d-ăla cu armata-n sânge. Cel mai bun ochitor pe care-l știu. Cu orice armă. A fost o fază de cacao. Peste toate cadrele companiei era un nene care n-avea treabă cu cercetarea, un colonel parcă de intendență. Și a venit rândul cadrelor să tragă cu pistolul. TT-uri și Carpați. Mă, nene, a tras colonelul numai în ciment la 5 metri. Dădea vina pe pistol (e drept că erau cam panarame, dar orișicât). Ca peste tot, șefi ajung tot felul de șoareci cu relații.

Mi-aduc aminte c-a fost mare problemă la noi cu 5.45. Abia apăruseră și când am tras cu ele n-a căzut nicio țintă. Că suntem proști, că să tragem mai sus, mai la dreapta... etc. Și-i vine unuia ideea, hai frate să mergem la ținte, chiar n-am nimerit niciuna? Erau țintele ciuruite, dar gloanțele fiind mici, n-aveau impact mare, doar le penetrau, dar nu le dărâmau

Da, se putea regla presiunea din mers. Erau niște robinete înăuntru și niște ceasuri. Țin minte că s-a mers cu 90-100 km/h pe arătură. Cel mai frapant era că pluteau, dar garniturile erau moarte de mult și nu le lua nimeni ca piesă de schimb, așa că izolam cu chit de geamuri ușa laterală și cea din spate. Intrau destul de mult în apă, cam undeva peste roți și mai haios era că stăteau șui, motorul fiind plasat în stânga spate, aia era cea mai scufundată parte. Era o elice în spate care le propulsa iar cârmitul se făcea doar din roți. Așa că era haos dacă voiai să treci cu ele vreun râu mai aprig. În bot era un soi de paravan. Mulți credeau că e antigloanțe, dar de fapt era pentru navigație. Fără el, apa trecea peste bot și-l îngropa în apă, așa că escamotai ăsta când era în apă.

Eu am băgat TAB destul de mult. Cercetare-Diversiune la unitate operațională de tancuri, lângă București. (unele cadre militare apar prin pozele de la revoluție) Practic, fiind înalt pentru vehicule, nu eram în echipajele de pe TAB-uri, dar fiindcă trebuia să tragem cu toate armele posibile, am rămas ochitor de bază pe TAB după ce am ras toate țintele la o tragere de rutină. Sincer, am învățat multe de la bețivii ăia din armată, orientare, supraviețuire, mecanică, chiar și condus TAB-ul. Dar fiindcă acolo se adună leprele și scot la iveală tot ce-i mai rău, n-am mai vrut să aud de armată după, chiar dacă era pe bani. Mai am și defectul că nu-s supus. Asta m-a costat destul de mult, zile de arest și de gardă Pentru mine partea fizică a fost apă de ploaie. M-au racolat la cercetare având trecut sportiv. Așa că pedepsele nu erau de efort fizic, că p-alea le făceam râzând, ci de serviciu la cantină, la gardă și alte munci Din partea mea, bine că s-a scos tâmpenia asta. E depășit cam tot ce înseamnă armie română. Și nici mai bărbat n-am devenit. De atunci n-am mai pus mâna pe vreo armă și nici nu vreau să mai aud. Armele-ți dau un soi de încredere falsă în puterile tale. Eu, în caz de vreun război, voi fi dintre cei care vor părăsi repede țara. Și nu de frică, pentru că porțiunea de creier responsabilă cu asta, la mine e foarte atrofiată. Nu văd justificarea pentru a ucide sau a te lăsa ucis.

Așa e. Chiar o mizerie, dar na... alea erau vremurile

Păi lipisem camera de geam (acu 12 ani văd) să văd cum crește zăpada în parcare. Faza cu mândra a fost bonus

Apropo', m-am chinuit vreo 2 zile la clipul ăsta să-i fac "coloana sonoră".

Așa a făcut-o mă-sa...

încearcă pe dirtbike.ro/bazar... Manetele alea erau la căutare pe vremuri. Merg și la frâne disc mecanice, si la v-brake-uri.