bgp

Bravos! Imi pare rau ca am dezertat cam devreme dar asta e. Sper ca colegul nostru a ajuns cu bine inapoi.

I'm in, desi nu cred ca or sa fie prea multi cu motorete similare cu a mea.

Si eu as vota pentru plecat (eventual si intors) putin mai devreme.

Pana la urma primiti si [destul de] incepatori care merg mai incet, sau ajung si eu la masa la Veliko dupa 2 ore? Parca m-ar tenta si pe mine.

A desfacut cineva ceasul din bord care indica viteza? E ceva de reparat inauntru? Acul nu mai revine intotdeauna la 0 (inclusiv cu contactul luat) si indica viteza mult mai mare decat e in realitate. Odometrul numara distanta corect, nu cred ca e problema de senzor. Sau are cineva vreun bord din dezmembrari?

Va foarte multumesc pentru aprecieri! . Intr-adevar, drumetiile de unul singur au avantajele lor (libertatea e totala, nu depinzi de nimeni, poti sa mergi in propriul ritm si sa opresti unde vrei), dar ma bate gandul sa incerc si "nesingur" pe viitor. Si in grup sunt avantaje.

Pana la urma m-am decis sa plec spre vest. Nu stiam daca sa las Belgradul pe alta data (mai ales ca am mai fost si anul trecut, pe petru roti) si sa vad mai mult din zona muntoasa din Bulgaria sau mai bine sa las pe mai tarziu ce e mai aproape. Mi-am dorit sa merg ziua pe cat posibil pe drumuri pitoresti, cu peisaje si curbe si seara sa explorez vreun oras. Si am pornit la drum. Ziua 1 M-am trezit la 6 ca sa plec la 7. Asa ca pe la 8 am plecat. Pe autostrada pana la Pitesti, apoi la Ramnicu Valcea am reusit sa gresesc drumul, asa ca am mai ocolit prin ceva sate pana sa reintru inapoi in drumul spre Targu Jiu. La Baia de Arama nu ajunsesem niciodata, deci deja ma bucuram ca vad locuri noi. Drumul incepe se fie din ce in ce mai liber iar asfaltul excelent, asa ca urcusul in munte nu poate decat sa ma bucure. Bucuria incepe sa se mai diminueze la bifurcatia cu drumul spre Cerna-Sat, unde drumul devine mai prost decat mi se paruse mie pe Google Streetview. Ba chiar trecerea de la asfalt cu gropi la placi de beton in zona lacului Prisaca mi se pare un lucru bun. Drumul paralel cu Cerna se aglomereaza cu cat ma apropii de Baile Herculane, culminand cu intrarea in statiune unde este plin masini si pietoni. Cu toate astea in statiune este gol. Iar statiunea, din pacate, in paragina. Cu greu am gasit un coltisor vopsit proaspat. Revin la asfalt bun cu gandul sa traversez muntii pana la Oravita. Drumul pana in Bozovici este placut, cu multe curbe line si din cand in cand sate ingrijite cu case colorate si batrani vorbareti. Am aflat asta intr-o scurta pauza la umbra, ca deja este foarte cald. Incepe urcusul, iarasi drum de munte foarte frumos, iarasi doar noutati pentru mine. La bifurcatia cu DN58 ma hotarasc subit sa urmez indicatoarele spre Timisoara. In gandul meu mi-am zis ca e deja tarziu si cald si mi-e foame si vreau sa vad si Timisoara pe lumina. Cred ca daca mergeam, conform planului, spre Oravita, ajungeam mai repede. Asa, prin Anina si Resita sunt destul de sigur ca am facut mai mult, dar drumul a fost o incantare, cu inca o mie de curbe. Si iata-ma-n Timisoara, pentru prima data. Ca am pus benzina undeva la periferie prin 2006, nu se pune. Pun pe GPS, din memorie, adresa pensiunii unde aveam rezervare.Tineam minte ceva, dar nu tineam minte bine, ca am ajuns in alta parte. Totusi eram aproape, dupa un Google mic ajung repede la pensiune. Fuga spre centru, ca doar n-am facut atata ocol doar ca sa dorm acolo, puteam foarte bine sa dorm mai in drumul meu. Fac cunostinta cu Bega care trece chiar prin fata pensiunii, apoi ajung in Piata Victoriei unde e mare concert mare - am nimerit fix de ziua Timisoarei. Zic "la multi ani" in gand si plec mai departe, pe stradute. Ziua 2 A doua zi ar fi trebuit sa fie o zi scurta, sa merg direct la Belgrad. Dar de ca sa fac lucurile simplu, cand pot sa le fac complicat? Hai la Novi Sad intai, ca acolo n-am mai fost si cine stie cand ajung? Plec din Timisoara destul de tarziu, cu gandul ca oricum castig o ora pe drum. La granita la Jimbolia... nimeni! Dar nimeni! Granicerul roman foarte vorbaret, ma intreaba de traseu, de motoreta, ba chiar imi da si cateva sfaturi. Cel sarb mai tacut, dar oricum in maxim 10 minute eram pe partea cealalta. Apropo, la plecare nu eram sigur daca se poate trece granita doar cu buletinul, asa ca am luat cu mine si pasaportul. Dar, pentru cine mai merge acolo, sa stiti ca nu e nevoie de pasaport. In Novi Sad ajung inainte de pranz, dar caldura se instalase - ceva de groaza. Asa ca uite-ma in centrul orasului, transpirand in echipament de touring. Dau pe gat vreun litru de apa si o felie de pizza cu nimic de la o taraba (unde vanzatoarea vorbea engleza neasteptat de bine), dau o tura si plec, sperand sa ma mai racoresc pe drum. Ma pregateam de plecare si trece un politist pe scuter pe langa mine. Nu stiu sigur daca m-a intrebat daca am probleme sau daca plec, ca sa nu imi mai dea amenda ca am parcat acolo, dar o sa iau in seama doar varianta optimista. Am trecut in fuga si pe langa Dunare si pe langa cetatea Petrovaradin, cu ceasul cu limbile "pe dos". Cea lunga indica ora si cea scurta minutele. Incalec si ajung pe autostrada. Degeaba am gaurele in geaca, vantul este fierbinte si nu ajuta la racire. Ma gandesc sa ma opresc la benzinarie sa mai iau niste apa, dar peste tot este plin de masini cu numere de Germania. Probabil turci care vin vara acasa. Oricum, este extrem de aglomerat si o mizerie crunta in jur, asa ca aman. In Belgrad, Ioana tot insista sa imi spuna ca semnalul GPS este inexistent, asa ca nu e usor sa ajung sa ma cazez, dar nimeresc intr-un tarziu. Urc scarile vreo 3 etaje de vreo doua ori, cu toate bagajele, beau o galeata de apa (parca era si un banc pe tema asta) si cad lat. Abia pe seara imi fac curaj sa infrunt arsita si o iau la picior prin oras. Nu mai e asa cald (ajuta si berea la racirea instalatiei) si ma bucur sa revad un oras pe care l-am descoperit anul trecut si care zic eu ca bate la poponeata cateva capitale europene. Pozele mele nu ii fac prea multa cinste. In plus in zona Skardarska si la cetatea Kalemegdan am ajuns pe intuneric asa ca am renuntat la aparatul foto. Ziua 3 Si azi este o zi lunga, dar din pacate plec tarziu iar. Am zis sa profit si de micul dejun... proasta idee, mai bine mancam undeva pe traseu. Si asa diferenta de fus orar nu ma ajuta. Pornesc pe autostrada catre Clisura Dunarii, mai exact spre Golubac. Imediat dupa este restaurantul lui Toma, pe stanga, cu vedere la Dunare si cu recomandari. Din pacate este plin. Din fericire nu mi-e foame. Daca mai ajung acolo, promit sa ma opresc la el. Drumul pe langa Dunare este de-a dreptul relaxant, cu multe curbe largi, asfalt bunicel, putine masini, destul motociclisti, caldura parca nu mai e asa teribila. Iar peisajele minunate. Drumul serpuieste pe langa Dunare (si eu pe drum) pana la Kladovo, sau acolo am decis eu ca imi este suficient. Planul meu era sa trec granita in Bulgaria pe la Negotin, dar Ioana insista sa ma duca la Zajecar. Nu am ascultat-o si am inceput sa orbecai dupa indicatoare in Negotin. Norocul meu a fost ca s-a oferit un coleg motociclist sa ma conduca pana la iesirea din oras, spre granita. Am mai mers, apoi iar lipsa indicatoare, dar am mai primit confirmari de la un biciclist si de la doi politisti ocupati cu furatul merelor dintr-un livada. Am ajuns totusi la granita unde iarasi am dat de politisti prietenosi, totul a mers repede si fara probleme. Imediat dupa granita am tras pe dreapta sa imi aranjez actele in buzunare, moment in care am fost incercuit de 3 indivizi in uniforme (sau macar pantalonii erau la fel) si sa-mi studieze mobra. Dupa ce am discutat putin cu ei prin semne, am plecat mai departe, prin gropi. A inceput sa-mi para deja rau ca nu am ascultat-o pe Ioana sa merg pana la Zajecar, ma si vedeam ocolind gropi prin toata Bulgaria. Dar nu a fost asa. Centura Vidinului arata chiar bine, iar drumul pana la Montana este mult peste asteptari. Este intr-o zona deluroasa, in zare se vad din cand in cand muntii. Tot drumul am mers cu soarele in spate asa ca am avut in fata o priveliste frumusica mai tot timpul. Desigur, aveam mici emotii ca masinile de pe contrasens aveau toate soarele in ochi. Iar vizita la Belogradchik o las pe alta data. Drumul de la Montana la Plevna e insa alta treaba. Oscileaza intre acceptabil si prost, drumul trece rar prin catune si merge mult prin pustietate. Indicatoare sunt mai rar decat mi-as dori. Soarele e din ce in ce mai jos, iar eu sunt viteaz, stiu ca imi ajunge benzina pana la Plevna unde urmeaza sa innoptez. Dar cu vreo 50 km inainte, vad in fata ochilor un indicator de drum inchis si ocolire prin stanga. Buuun, o iau prin camp pe unde zice indicatorul. Deja soarele este foarte jos si nu mai e in spate, ci in ochii mei. Incepe sa lumineze in bord si indicatorul de benzina, am facut 330 km de la ultimul plin. Ii multumesc in gand sarbului care mi-a indesat rezervorul, mai-mai sa curga. Din loc in loc cate un indicator care imi confirma ca sunt totusi pe drumul bun. Nu mai depasesc 90 km/h, prefer sa merg noaptea prin camp decat sa petrec noaptea in camp din lipsa de gaz. Intru in Plevna la fix 370km si ma opresc in prima benzinarie. Gasesc repede hotelul (era in drum, mare noroc), discut prin semne probleme economice si politice cu bulgarul care pazea parcarea si plec spre centru, doar doar mi-o mai da cineva de mancare la ora 10. Si mi-au dat, lucky me. Ziua 4 Luni. Trebuie sa ajung la serviciu. Infulec ceva si o iau repejor spre Ruse. Toate bune pana aici, dar pe pod sunt doua TIRuri asezate in paralel si politisti misuna pe langa ei. Ba chiar si o locomotiva sta pe pod in dreptul tirurilor. Dupa zece minute in care am ascultat ocazional claxoane de soferi nerabdatori ne-a lamurit un politist ca se testeaza podul. Si gata. Vreo 90 de euro pe 3 nopti de cazare si cam tot atata pe benzina. Peste tot in Balcani soferii taie curbele pe contrasens, dar imi pastrez parerea ca romanii sunt mai pericol public ca altii, oriunde s-ar afla.

Felicitari, foarte tare!

@Niko: sunt destul de sigur ca e in zona de sud-est, pe langa manastirea Archaggelou. Plaja se vede din drumul principal. Cat despre Grecia vs Austria, amandoua au partile lor bune si mai putin bune, eu am o mica slabiciune pentru Austria si o oarecare lipsa de interes pentru statul la plaja (marea in sine imi place). Tine de gustul fiecaruia, eu n-as renunta la niciuna

Schumy CJ, voi sunteti la o azvarlitura de bat de Austria, asa ca lasa-ma si pe mine sa fiu invidios

@razvan_wsc: cand am fost eu in Bucuresti erau peste 30 de grade, acolo era cam la fel dar mai batea briza, orele critice erau 4-5 dupa amiaza iar seara se facea chiar racoare. Dar in iulie nu cred ca o sa mai fie asa "frig" in Grecia. Drumul prin Bulgaria nu a pus probleme deosebite, asfaltul in general bun. Mi s-a parut mai frumoasa varianta prin pasul Shipka, e drum de munte, destul de liber, soseaua foarte lata si drumul mai usor de urmarit dupa indicatoare. Imediat dupa ce treci de granita, dupa Zlatograd, drumul devine de o singura banda prin munte cam 20-30km, dar nu pune probleme deosebite. Ca buget... nu stiu exact. Cazarea a fost 80 de euro pentru doua nopti pentru ca am preferat sa stau in centrul orasului si benzina, dar din fericire consumul e mic. A fost cam hei-rup plimbarea, deci pe mancare si bautura am cheltuit foarte putin (nu cred ca am dat mai mult de 25 euro mancare si ceva bere, la botul calului in cele 3 zile). Si cheltuielile cu feribotul: @zece d rosu: din cate stiu nu se poate face rezervare, cumperi biletele inainte de plecarea feribotului, accepta doar cash. Kavala - Prinos cam o ora si jumatate, ~11 euro motoreta fara pasager, sunt doar cateva pe zi. Keramoti - Limenas cam 40 de minute, ~8 euro, circula din ora in ora. Posibil sa fie mai multe pe perioada verii sunt mai multe.

Inspirat de tura coforumistilor in Thassos de 1 mai si de plimbarile singuratice pe un F650GS ale lui gibonu (de pe un forum dedicat automobilelor autohtone), mi-am luat inima in dinti si am plecat si eu la primul drum mai serios. Plecarea sambata (18 mai) dimineata din Bucuresti, cu destinatia Kavala, prin Zlatograd. Asfaltul putin umed, dar nimic suparator, doar sensul giratoriu de la Byala plin cu o balta pana la glezne. Si asta a fost singura apa in care am intrat in toata plimbarea, desi se anuntasera ploi. Am ales drumul mai rapid, prin Veliko Tarnovo - Gurkovo, care s-a dovedit insa destul de aglomerat, nu tocmai pe gustul meu. Situatia s-a schimbat radical la Djebel, de unde drumul a devenit din ce in ce mai placut, chiar si granicerul bulgar de la Zlatograd prietenos si vorbitor bun de engleza. Pe drumeagul care traverseaza Rodopii m-am intalnit si cu cateva broaste testoase, dar eram prea hotarat sa ajung la destinatie cat mai devreme ca sa ma opresc sa stau sa le si pozez. De altfel prima poza am facut-o inainte de Xanthi cand am socotit ca e vremea sa mai ung si eu lantul. La Kavala am aflat si eu ca pentru greci casca este un accesoriu vestimentar indezirabil, si calare pe scutere, si pe mobre serioase. Altfel mie mi-a placut acolo, iar foamea m-a facut sa apreciez maxim primul gyros iesit in cale. A doua zi dimineata m-am hotarat sa prind feribotul de ora 9 care pleca din Kavala spre Thassos pentru ca portul era la 5 minute de hotel, chiar daca stiam ca face mai mult decat cel din Keramoti, dar am profitat de ora si jumatate pe mare sa ma trezesc de tot. Din Prinos am urcat spre Kazaviti, adica la pomul laudat unde nu cred ca am vazut ce trebuia ca nu mi s-a parut nimic asa spectaculos , apoi am mers pe malul marii pana in Limenaria unde am facut stanga spre Maries. Si pana spre dupa amiaza am inconjurat insula la pas pana in Limenas, de unde am luat feribotul spre Keramoti si inapoi la hotel la Kavala. Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, luni dimineata am plecat inapoi spre casa. De data asta prin pasul Shipka, unde asfaltul e ca-n palma (mai ales pe versantul sudic) si tiruri - unul sau doua.

Eu nu mai port lentile de contact de cand, la primul drum de cateva ore, mi s-au uscat ochii in asa hal ca nu am mai putut sa le scot alte cateva ore. Vorbim de mers pe strada, despre enduro nu pot sa imi dau cu parerea.

Salut, Ma bate gandul sa cumpar pentru mobra mea un tankbag de la Louis: http://www.kronaumoto.ro/index.php/detalii/1353.html A pus cineva modelul asta pe F650GS/Dakar? Eu m-am uitat si nu prea stiu de ce sa-l leg. Chingile din spate ar merge legate de cadru, dar cele din mijloc nu am idee. Nu am niciun fel de crashbar montat. Multumesc!

Salut! sunt posesorul unui F650GS din 2001 cumparat anul trecut de la un coleg coforumist. De la bun inceput a avut o problema electrica, in sensul ca uneori (nu de fiecare data) face un scurtcircuit in momentul in care incerc sa claxonez. Uneori claxoneaza fara probleme, alteori se arde siguranta (din circuitul pe care sunt si luminile) sau, in cazurile nefericite, iese fum din butonul claxonului si se topeste arcul din buton. Buuuun, dupa cateva incercari nereusite am ajuns la Bavaria, in speranta ca s-au mai lovit de aceasta problema. Dupa ce a stat la ei, in total, aproape 6 saptamani (in 3 episoade) si destui bani si nervi cheltuiti, mobra este acum in aceeasi stare ca la inceput iar cei de la service imi propun inlocuirea intregii instalatii electrice. Inca nu am primit devizul, dar din spusele lor pretul este unul mare si inclin sa cred ca nu se justifica. Ajuns la capatul rabdarii, am si eu nevoie de un sfat: v-ati lovit de o problema similara? Imi puteti recomanda un electrician bun si mai ales serios care sa cunoasca bine acest model si sa se inhame la o astfel de reparatie? Nu am ajuns inca la stadiul la care sa-mi doresc improvizatii. Multumesc!