bgp

Mai vrem! Mai vrem!

Ziua 6 (12 iunie): Sarajevo - Mostar - Parcul National Sutjeska (BIH) - Pivsko Jezero (MNE) - Parcul National Durmitor - Žabljak Dimineata m-am trezit in strigate de muezini si, cu o noua harta desenata de stapanul casei + niste sandvisuri cu bunatati bosniace pentru drum, am pornit-o "the long way" spre Muntenegru. Mergand de-a lungul raului Neretva (cu cateva locuri foarte spectaculoase), am ajuns la prima destinatie a zilei: Mostar. Aici am vrut sa vad celebrul pod construit in 1567 si distrus in 1993 in timpul razboiului, apoi reconstruit. Am trisat, nu m-am dus pana la pod, doar i-am facut poze de la distanta. Mai departe am pornit cam orbeste spre Foča, pe unde am vazut pe harta ca drumul merge prin munte. Am cam riscat, ca nu stiam cum sunt drumurile, dar am castigat. Drumuri de la bunicele la excelente, peisaj montan si viraje TOT drumul, putine masini, putine localitati, ceva motociclisti (ai naibii, doar eu nu stiam de drumul asta!). Drumul strabate chiar si un parc national (Sutjeska) de care habar nu aveam. Pe scurt MI-NU-NAT! La Foča drumul catre granita devine mult mai prost, pe cateva portiuni scurte chiar neasfaltat si ingust. Nici nu eram sigur ca sunt pe drumul bun. Dar am ajuns la granita cu Muntenegru. Din nou, drumul serpuieste prin munte, de-a lungul lacului de acumulare Piva, iar urmatoarea mea tinta este Durmitor. Un indicator imi spune sa fac stanga din drumul principal printr-un soi de pestera. Nu prea eram convins ca pe acolo e drumul, dar am vazut o masina iesind de acolo, asa ca hai si eu! Tuneluri (la inceput), drumuri inguste, din ce in ce mai sus. Merg incet, dar e numai bine ca pot admira peisajul care este incredibil. Spre dupa amiaza ajung la finish: oraselul Žabljak, pe la 1500m altitudine (ma miram ca e asa frig). O slibovita la eprubeta in compania prietenului meu alb: Pot spune ca a fost cea mai frumoasa zi din punct de vedere motociclistic din excursia asta (si poate cea mai frumoasa pentru mine de pana acum). Ziua 7 (13 iunie): Žabljak - Niš Prima oprire: celebrul pod peste Tara, unde constat ca nu am facut nicio poza, noroc ca exista Wikipedia: Apoi cu bune si mai putin bune. Drumuri frumoase prin munte, mai multe sate (si cam saracacioase), zone unde mi s-a reactivat instinctul de "atentie la soferi periculosi", cam amortit in excursia asta. De exemplu la Novi Pazar. Am mai gresit drumul in incercarile de a nu ajunge in Kosovo. Surpriza a fost cand m-am trezit pe un drum in panta iar in cateva minute eram in varful muntelui, la Kopaonik. Din nou, atat de bine am pregatit traseul ca habar n-aveam ca o sa ajung acolo. M-a si oprit politia. STOP! - se uita la numar - "You may go!". Bine multumesc, la revedere. Spre dupa amiaza am ajuns la Niš, orasel de provincie destul de animat seara, dar cam atat. Ziua 8 (14 iunie): Niš - Bucuresti Ultima zi. Cam fara chef, ploaie (si ceva ceata) cam pana pe la Craiova. Acumulasem ceva oboseala dar ar mai fi mers cateva zile. Singura parte amuzanta a zilei a fost cand am fost intampinat de politistul roman la Calafat cu traditionalul "hello!". I-am zis si eu "hello" din politete, urmat de "aaa, sunteti roman" din partea lui. 3895 km cu multe surprize, cam toate placute. Am facut si un film pe care o sa-l uploadez cand o sa invat sa-l editez cat de cat

Se face anul si n-am apucat sa termin de povestit. Sigur am mai uitat din amanunte, asa ca o sa incerc s-o iau mai pe repede inainte: Ziua 4 (10 iunie): Lacul Bohinj - Split Aici am cam dat-o-n bara. Parca as fi vrut sa merg pe coasta Dalmata, parca nu prea aveam chef de Croatia (excursia asta trebuia sa fie dedicata in primul rand locurilor unde nu mai fusesem niciodata), parca era prea mult de mers, parca as fi vrut sa nu am prea mult de mers in ziua urmatoare. Planul initial era sa ma opresc putin la castelul Predjama de langa Postojna apoi sa merg pe coasta pana la Split. Dar dimineata am mai aruncat un ochi pe harta si mi s-a parut prea lung drumul, pana la urma mi-as fi dorit sa am si ceva timp de stat in Split. Am decis sa merg pe drumul cel mai rapid, pe autostrada pana la Split. Dar pofta vine motociclind, mi s-a parut ca e o blasfemie sa ajung in Croatia si sa nu ma dau putin si pe coasta, asa ca m-am vazut ajuns la Karolvac si in loc sa merg spre stanga, am facut dreapta spre Rijeka. Bucurie mare, de acum pot sa vad marea pe partea dreapta si muntele pe stanga! Aiurea, de fapt vad niste tufisuri pe dreapta, niste dealuri pe stanga, camioane si rulote in fata, curbe fara vizibilitate ca sa nu pot eu sa depasesc. Asa ca dupa ce m-am saturat de indurat, cu prima ocazie am intrat la loc pe autostrada de unde n-am mai iesit pana la Split. La Split am nimerit eu strada unde aveam rezervata pensiunea, dar din capatul gresit, ar fi trebuit sa cobor oarece scari. Asa ca am luat-o pe jos pana la locul unde imi imaginam eu ca ar fi sa fie locul cu pricina. Evident, pe casa respectiva nu scria nimic, asa ca am intrebat niste vecini care tocmai veneau acasa si care nu pareau sa stie despre ce vorbesc. Totusi foarte saritori, mi-au cerut numarul de telefon sa sune ei gazda. Desigur, n-a raspuns. Urmatorul pas a fost sa sune ei la cele 4-5 sonerii de langa usa casei in care imi stateau sperantele. Imi statea pe limba sa ii zic ca in bancul ala: "si acum hai, nene, sa fugim!". Culmea, cineva chiar a deschis, vecinul a inceput sa discute ceva cu cinevaul aflat in capul scarii cu vreo 3 etaje mai sus, apoi imi spune ca am nimerit bine, sa urc. Sus ma astepta un nene rotofei intr-o pijama cam gaurita care mi-a destainuit ca dormea si ca uitase complet ca trebuie sa ajung si ca maaaare noroc am avut, ca el de fapt locuieste la vreo 20km. Cateva poze din Split: Ziua 5 (11 iunie): Split - Sarajevo Am plecat cu noaptea-n cap si cu ceva emotii, habar nu aveam la ce sa ma astept in privinta Bosniei (desi mai citisem una alta). La fel de emotionati mi s-au parut si vamesii bosniaci, care mi-au luat la puricat toate actele, probabil din plictiseala si curiozitate, ca altfel au fost foarte prietenosi. Prima mea tinta pe ziua asta a fost orasul Jajce, interesant mai ales pentru cascada pe care eu mi-o imaginam oarecum in centrul sau dar care de fapt e langa oras. Drumurile neasteptat de bune, largi si, in general, libere, cu viraje largi si peisaj montan destul de salbatic. Frumos, foarte frumos. Totusi politia pare sa fie omniprezenta si din cauza asta se circula in general incet. Abia in apropiere de Jajce am intalnit primele gasti de motociclisti, toti straini. Localnicii par destul de neobisnuiti cu asa aratari pe soselele lor, foarte multi autostopisti (in special copii) parand foarte amuzati sa imi faca semn sa ii iau cu mine. Sau la o benzinarie mi s-a intamplat sa imi dea tarcoale tot personalul si sa imi puna intrebari sau sa o laude pe Suzi In a doua jumatate a drumului, spre Sarajevo, m-a prins prima ploaie. Intai incet, apoi mai tare. Spre norocul meu s-a dezlantuit potopul abia cand am ajuns pe strada cu pensiunea. Aici am nimerit la cea mai interesanta gazda din calatoria asta, de fapt ultima care merita mentionata. Proaspat pensionat, impreuna cu sotia si doi copii, s-a hotarat sa inchirieze camerele nefolosite (avea in permanenta 3-4 camere ocupate cu backpackeri). Eu am nimerit in camera cu biblioteca familiei. Ceea ce mi s-a parut insa iesit din comun a fost ospitalitatea. Cum am ajuns, a insistat sa imi faca loc in curte pentru motoreta, ba chiar a vrut s-o si acopere, sa n-o ploua . Apoi nu am apucat sa despachetez si sa ma schimb, am fost luat pe sus la cafea, sirop de trandafiri si ceva deserturi. Inainte sa ma lase sa ma plimb prin oras, a insistat sa imi deseneze o harta: cum ajung in Baščaršija (centru musulman al orasului), unde sa mananc, ce sa mananc si exact cat o sa ma coste Ajuns in centru, am nimerit intai in zona musulmana (sa fiu sincer, in ignoranta mea eram destul de convins ca e si singura, de altfel, in Sarajevo). Singurul loc cu care pot sa-l compar este Istanbul, dar la o scara mult mai mica, combinat cu ceva din Romania anilor '90. Cevapcici (micii) sunt omniprezenti, pentru ca este mancarea lor nationala. Dar fara bere, in zona musulmana nu se vinde alcool. Si aparent in zona ne-musulmana/crestina nu se vand mici (mi-a zis-o un proprietar de carciuma care se lauda ca doar la el se pot manca mici cu bere, dar eu sunt sigur ca era doar marketing). Cele doua zone sunt foarte bine demarcate printr-o linie pe asfalt. Desi e aceeasi strada, in continuare este o lume diferita, mult mai apropiata de Occident. Si podul unde a fost asasinat Franz Ferdinand, din care cauza a inceput primul razboi mondial.

Excelenta excursia, eu m-am simtit de fiecare data foarte bine prin tarile astea si se vede ca si voi

Felicitari pentru aplicatie, am instalat-o si eu. Sunt curios cum ai setat parametrii care genereaza alerta de accident si mai ales cum ai testat

mai vrem poze si povesti

dar sa continuam... Ziua 3 (9 iunie): Ljubljana - Bled - Parcul National Triglav - Pasul Vrsic - Lacul Bohinj Adica, pentru mine, prima data pe doua roti in Alpi. Fie ei si Iulieni. Drumuri inguste, zeci (sute?) de motociclisti - majoritatea austrieci. Se dau baietii mai tare decat ma asteptam (sau merg eu prea incet ). Bled-ul este spectaculos vazut de sus de la cetate (unde am ajuns intamplator, urmarind un grup de 3 motociclisti unguri), de unde se vede lacul albastru (ca toate cele din zona) si bisericuta de pe insula. Pasul Vrsic este o succesiune de vreo 50 de ace de par, unele pavate cu piatra cubica. In punctul cel mai inalt am mai gasit si putina zapada. Casele sunt Austria-ish iar pastravii deliciosi (pacat ca nu prea merg cu berea fara alcool) Seara am ajuns pe malul lacului Bohinj, la un fel de cabana unde un grup de tanti trecute de primele tinereti au cantat de mama focului Miniplimbarea de seara

O coc de prin iarna (cand inca nu o cunoscusem pe Suzi) si am tot amanat-o si am tot schimbat traseul de cateva ori. Pana cam acum o luna, cand am zis ca daca nu acum, atunci cine stie cand o sa mai am timp. Asa ca sa povestesc cat inca mai tin minte cate ceva. Ziua 1 (7 iunie): Bucuresti - Belgrad Trezit de dimineata, uns lantul (cu o seara inainte a fost vijelie mare, mi-a fost lene sa il mai ung), montat topcase-ul si sidecase-urile. Cu sidecaseurile era prima data cand mergeam. Plec increzator. In mijlocul aleii dintre blocuri o masina parcata dar nu-i problema, incap printre ea si stalp. Mai ales cand nu am sidecaseurile montate. Drept urmare ating stalpul cu o valiza, ma dezechilibrez si cadem si eu si Suzi. Hai ca am inceput bine excursia. O ridic inapoi pe roti (a fost usor, traiasca adrenalina), inventariez la repezeala daunele (minore: handguard, oglinda si valizele usor julite). Asta a fost prima lectie invatata relativ usor, macar sa nu ma trezesc trecand printre masini la semafor. Nu-i nimic, hai mai departe. Pana la Turnu Severin nimic demn de luat in seama, drum drept si plictiseala. La granita, la Portile de Fier abia daca s-au uitat granicerii la mine. Apropo, in toate tarile in care am fost in excursia asta se trece granita bine mersi cu buletinul, asa ca "nu am pasaport" nu e o scuza pentru cine vrea sa se mai plimbe prin ex-YU. Clisura Dunarii, pe malul sarbesc, frumos ca de fiecare data. Drumul acceptabil, dar nicidecum de reising. Nu-i nimic, nici nu imi trebuie. Doar oarece masini cu numere de Romania putin mai agresive, in rest relaxare si bucurat de peisaj. O sa pun si video cand o sa invat sa editez. Selfie la Dunare Hotelul din Belgrad e in buricul targului, vad Parlamentul pe geam si, ce bine, are si parcare privata. Baiatul de la receptie era convins ca am mai fost pe la ei ca i se parea ca ma cunoaste, nu stiu de unde. Orasul agitat si plin de viata ca de fiecare data (dar ceva mai tarziu decat am facut eu pozele). Revad Kalemegdan-ul, centrul si Skadarlija pentru a patra oara, dar nu imi pare rau. Ziua 2 (8 iunie): Belgrad - Ljubljana Drum lung, caldura mare, plictiseala si mai mare (autostrada de la un capat la altul). Constat ca Suzi e destul de betiva pe autostrada si nici zgomotul constant nu ma prea incanta dupa un timp. Imi amintesc ca am pe undeva o pereche de dopuri de urechi, le instalez la locul lor si brusc mobra merge mai repede si mai bine. Da, si consumul creste. La o benzinarie, vanzatorul croat face un soi de karaoke pe ceva cantec cu nuante patriotice (am dedus eu) de la radio. Odata intrat in Slovenia parca devine ceva mai putin plictisitoare autostrada, mai un deal, mai o curba, parca asa mai merge. Hostelul e undeva intr-un cartier rezidential unde, cel putin duminica, e liiiiiiniste si paaaaace. Hostelul de fapt e un soi de nefamilisti sau asa ceva, nu m-am prins exact. Dar la cat a costat, nu m-a deranjat nici macar ca era cam departe de centru. Centru catre care am luat-o la picior, prima data, desigur, in directia gresita. La prima vedere, Ljubljana (si de fapt toata Slovenia) e mai degraba o extensie a Austriei decat o tara balcanica.

Eu zic ca se poate face ce v-ati propus. Iar daca e entuziasm, o sa va si placa. Grija mare la ultimele zile (mai ales ultima zi) cand apare oboseala mai serioasa. Va urmaresc.

Am 1,90 si am mers 2 ani pe F650GS. Aratam un pic ca ursul pe bicicleta dar nu a fost asa groaznic, insa cred ca Dakarul ar fi fost o alegere mai buna.

Hint: senzorul ala exista si pe unele masini BMW, cu acelasi part number. Posibil sa gasiti mai ieftin asa, tot original. Nu stiu care e schema.

La mine facea tot cam asa, am rezolvat prin schimbarea senzorului TPS.

merci, am rezolvat adusul, ramane inmatriculatul

Salut, Sunt pe cale sa achizitionez o motoreta din Germania, deja am platit un avans. Vanzatorul imi propune sa faca contractul de vanzare-cumparare intre mine si el, dar eu nu voi putea merge personal in Germania sa o aduc. Persoana care o aduce trebuie sa aiba vreo imputernicire din partea mea? Vanzatorul pare sa fie foarte meticulos (ceea ce sper sa se reflecte si in starea mobrei ), urmeaza sa imi trimita la semnat contractul prin posta, urmand sa semnez si a doua rubrica abia in momentul cand ridic mobra. Evident, la acel moment va semna alta persoana. E vreo problema? Trebuie sa procedez altfel? Multumesc

Senzorul ala nu e nici ieftin, dar nici un capat de tara. Eu am dat anul trecut 225 de lei pe el si, din spusele mecanicului meu, durata de viata ar fi destul de mare (50000km). Nu stiu daca e adevarat, nu am facut decat vreo 15000 cu el, dar intr-adevar, inainte sa-l schimb se tura (uneori statea si la peste 2000 rpm la ralanti) sau pornea si murea la ralanti.

Poate cineva sa imi spuna cine era cu Dakar-ul la Veliko Tarnovo?

Daca zici de colegul cu GoPro pe casca, este Septy.

Am incaput in cel de langa, cu nume usor de tinut minte: Ego

Sustin si eu mersul la Devetashka, cu toate ca putem sa reeditam si Veliko la primavara, de inceput de sezon (nu cred sa mai prindem inca o zi ca cea de ieri anul asta).

De acord cu Septy :-P

Desi e la o aruncatura de bat de Bucuresti, am descoperit zona asta abia anul trecut. Foarte frumos, sunt multe locuri de vazut pe acolo.

Drumurile asa sunt peste tot pe unde ai fost? Nu arata tocmai rau, nu le vad pline de gropi. Felicitari si de la mine, cu intarziere!

Si cand ma gandesc ca n-am ajuns anul asta pe acolo Ma roade invidia

Presimt ca la primavara o sa revin in Banat, am batut prea putin zona.

Minunat, de cand am fost cu masina pe acolo imi doresc sa ajung si cu mobra.