marque

Intrucat Otar are ceva treaba prin capitala, am hotarat ca nu se cade ca Dominatorul ei sa stea si sa nu faca nimic. Poate nu i-ar strica sa se intoarca putin prin Ardeal... Echipat strategic cu geaca de motor, cizmele enduro, un rucsac plin de accesorii (neoprene Louis pentru genunchi, le recomand cu caldura...) si casca Madhead sub brat pasesc in microbusul de Craiova. La fel de strategic, nu cred sa fii stat treaz mai mult de 50 km pe microbuz. Iar acei kilometri i-am folosit eficient pentru a citi ¨Univers Moto¨ si intrebandu-ma cum va fi nu peste multe ore, la intoarcere. A doua zi trebuia sa fiu bineinteles la lucru si nu ar fi dat bine sa il sun pe sef sa-i spun ca sunt undeva ¨incapacitated, in the middle of Olt Valley¨. Asa, ca m-am hranit corespunzator, m-am hidratat cum se cuvine, mi-am pus un sal albastru de-al lui Otar la gat si pe la 2230 am plecat en fafare din Craiova. Craiova noaptea difera de Craiova ziua si eram oarecum ingrijorat sa nu ma trezesc pe drumul de Caracal sau alte destinatii necunoscute. Dar chiar si asa, aveam de fapt o noapte la dispozitie de umblat brambura prin tara. Aparitia divina a Dominatorului mi-a luat tristetea cauzata de figurile DR-ului din prima rasucire a manetei de gaz. Ideea era sa incerc sa am o medie de 80 kmh, sa ard 100 kmh in liniiile drepte si sa nu merg cu mult mai jos de 80 km in celelalte situatii. Soseau taia campia parca exact la jumatate iar luna plina facea totul sa para argintiu, tentandu-ma sa sting farurile si sa pilotez la lumina ei. Ceea ce nu am facut si pentru ca nu prea gaseam switchul de la lumini. O chestie enervanta la Dominator esta ca in loc sa semnalizezi, poti usor atinge butonul de claxon. Sau daca ai abiitatile mele speciale, poti chiar sa-ti tai luminile, incercand sa scoti faza scurta. Bals - Dragasani- Ramnicu Valcea. Pasnic si pustiu, Profit de lumina oraselor sa-mi cresc media orara si merg pe asumptia ca nu are cum sa fie radar. Pe Valea Oltului se lasa frigul. Am eu ce am cu frigul si noaptea. Si cu ploaia. Fac prima pauza de carnati si nu de tigare pentru ca nu vreau sa dau si mai tare in corpul meu. Este 01 28 AM. Parca as fi o sonda navigand in arterele unui organism gigantic. Coloane de tiruri defileaza ritualic pe contrasens. Cand si cand ard suta. Zen sau arta motociclismului. Se instaleaza semi-transa. Am eu ce am cu pilotajul virtual dar lumini de tir din fata, ochii de pisica din parapeti, reflexii pe geamul ochelarilor. Re-creeaza Marque! In Sibiu, alimentez zgribulit. Domi a luat 10 la suta din Craiova. Pe drum nu mai e nimeni iar frigul trece parca prin mine. Soseaua devine o curge intunecata care ma poarta fara ca eu sa ma pot impotrivi cumva. In Copsa Mica ma ridic in scarite si traversez asa tot orasul. Oricum nu e nimeni sa ma vada. Mi-e somn dar sunt si foarte vigilent. Apoi vine ceata. Okay, sa vina ceata, stiu doar ca se va face si mai frig. Mediasul e chiar gol si luminat in rosu. Foarte bine, suta pe ora. Trece repede si pe serpentinele dinspre Tarnaveni, ma apuca cheful de lasat in viraje, desi parca nu m-as prea incredere in asfaltul asta rece. Dincolo de Tarnaveni simt ca nu mai pot dar imi revin rapid odata ce intru in E60. Restul e o plutire lina, pe asfalturi fara de cusur. Noul coleg de ¨apartament¨ a lui Domi e un Kawasaki ZX 6 R. Ii las pe amandoi sa se socializeze, precis au o gramada de povesti sa isi spuna. E 0430 AM.

Despre neajunsul de a avea motorul stricat: Recviem pentru un DR De ce trebuies sa stau ca un copil bolnav la fereastra si sa vad ce fac amicii in spatiul verde sau ma rog gri si curbat. Lasand poezelele la o parte sa va spun ce mai face DR-ul. Ei bine s-a mutat din garajul lui Sadik in casa scarilor din blocul bunicilor. Si chiar am mers pe el. Vreo 20 km, in jurul blocului, de necaz si de durere. Ocazie cu care am constatat ce enorm talent motociclistic se risipeste ireversibil odata cu inaintarea mea in varsta. Adica sa nu te dai toata vara decat sporadic si cu motoare de imprumut si sa faci glisade in jurul blocului este ceva deosebit. Si lucurile mergeau bine. La Motomobil aflai ca trebuie capac nou, fapt ce se putea intampla doar pe la jumatatea lui Septembrie. Printr-un extraordinar efort logistic si financiar am avut capacul vineri si montat sambata. Neamtul este o fiinta foarte calculata, caci a trimis capacul dezbracat de toate cele. Chiar nu ma mai asteptam sa se potriveasca toate cele de pe capacul vechi, pe capacul cel nou. Ei, dar zeii motociclismului imi pregatisera alte neplacute suprize... Bateria DR-ului era total descarcata, asa ca am decis sa il pornim pe un deal in jos, chiar langa un frumos cimitir targumuresean. Ei bine nu a pornit. Dupa o ora de impins in sus si jos, motorul a pornit in toata splendoarea lui. Ulei nu mai curgea. Sambata trebuia sa fie ziua cea mare. Planuiam sa pornesc DR-ul pe un deal in jos, ceea ce trebuia sa se intample mult mai usor decat in seara precedenta. Dealul era mai lung si mai abrupt. Motorul, pornit cu o zi inainte. Ei bine, am coborat dealul si tot nu a pornit... Eram o imagine in miscare a pasiunii ranite. Transfigurat si impingand cu sarg motorul pe marginea strazii. Am decis ca singura cale de a ajuge inapoi era un ocol pe asa numita serpentina mica. Asta imi permitea sa sa ma intorc naibii acasa sau sa ma duc pe serpentina mare, cam lunga dar cam moale. Va place cum scriu? Asa-i ca e un soi de Korn verbal? Intre timp am avut buna inspiratie sa chem pretenii cu S-ul lui Rad-u si a sa baterie fortoasa. Motorul a pornit. Prima impresie a fost ca deja nu are benzina. Dupa 4000 ture incepe sa mearga de parca ar fi in doi timpi si nu patru. Am gasit un deal, am tras vreo 3 urcari cu 60 intr-a patra si m-am dus acasa.

Bun...SI nu trebuie schimbat capacul ala? Tine cu ce i-ai facut acolo? Eu tocmai mi-am comandat capac nou pentru ambreiaj dupa ce mi-au aparut niste fisuri in partea superioara, sub suruburi. A fost ¨reparat¨ adica sudat dar tot curge ulei. Si mi s-a spus sa vin cu altul. Oamenii nu aveau nici un interes pentru ca am comandat capacul prin altcineva.

Iata un raspuns la obiect! Crapatura a fost acoperita dar nu am apucat sa testez cat de bine. In acest moment plec sa pun DR-ul intr-un papuc si valea la service.TIneti-mi pumnii...

Mersi pentru toti cei care au raspuns. Nu m-am suparat deloc la sugestiile religioase. Pana la urma am ajuns intr-o faza in care vad partea amuzanta a lucrurilor. Vineri am pus capacul sus cu Alex si Sadik si am observat ca macar cu motorul oprit nu mai curge ulei. Mi-am facut o cruce cu inima stransa si am am zis fire down the hall dar harr harr harr nu mai ducea bateria. Dupa aia a inceput sa se auda tic tic tic. Fenomen care se repeta si dupa ce am legat bateria DR-ului de cea a incercatului si consolatorului Clio. Tot nimic. Ticaitul se aude dintr-o piesa din latereala stanga a seii. Si eu m-am gandit serios sa dau fok la motor. Iar apropo de Cel de Sus, adevarul e ca in rugaciunile mele eu ii tot cerusem o motocicleta si nu una care sa si merga...Era varianta sa pornesc motorul pe deal in jos dar cum ambreiajul e proaspat schimbat (de vreo 2 luni...) am zis ca nu e o solutie viabila. Astazi sper ca bunicul mei face rost de o ride si duc motorul la Motomobil... Despre cum Marque a fost la Reghin la motocross, in curand...

Wow...Am contribuit la salvarea benzilor desenate!

Este trist doar deocamdata si cred ca datorita unor motive obiective. Vor veni si vremuri mai bune si voi scrie si atunci. Despre cum voi pleca din nou cu DR-ul la drum va fi alta poveste. Cea deasupra a fost o lacrima de motociclist far de motocicleta. Scrisa din dorinta de a stabili totusi o conexiune cu cei care sunt acum pe doua roti. Asfalt uscat la comunitate!

Am stat foarte mult sa ma gandesc daca sa scriu topicul asta sau nu. Patetic sau nu el constituie pana la urma o poveste. DR-ul a mai fost doar eroul unor povestioare precum "Cu DR-ul pe circuitul de cross" sau "Cu DR-ul la snowboarding". DR-ul meu albastru a fost sfarsitul visarii si inceputul aventurii traite cu adevarat. La el am visat 3 ani si acesti 3 ani si chiar mi-a influentat viata, undeva prin domeniul carierei. Cine stie cunoaste... In 2005, DR-ul a mers ceas. 10.000 de km din Carei unde ne-am intalnit prima oara, prin lunca Argesului, pe Cheia, pe Transfagarasan, pentru ca sa ne oprim intr-o dupa amiaza in care plecasem intr-o plimbare de 30 de minute taman pe cheile Dunarii, in Giurgiu, holbandu-ne la blocurile bulgaresti care par mai voluminoase. Cu DR-ul am mers prin ploaie, prin noapte si prin ceturi ce proveneau din propria persoana. Pe DR eram intr-o seara de noiembrie cand ma intrebam ce naiba e cu dependenta asta...Si tot pe DR am descoprit ce locuri fascinante se pot ascunde la 12 km de blocul meu sau cum e sa te dai in decembrie la temperaturi negative. Nici anul 2006 nu a inceput rau. Chiar promitator as spune. Biker's Brotherhood, iesiri la Brasov, Cluj Napoca, desi ceva foarte drag lipsea din orasul care m-a tinut langa el atatia ani. As fi trecut prin fata blocului ei sa ambalez motorul si sa plec in tromba dar gesturi ca asta nu prea au rost si nu-i asa se fac prin filmele americane in care motociclistii sunt niste tipi dubiosi. Am plecat cu baietii sa ne bem cafeaua undeva pe E60-ul la al carui capat o sa ajung poate odata. Martie si Aprilie. 2500 de kilometri. Apoi consumabilele au inceput sa dea semne de slabiciune. Lantul s-a inmuiat, ambreiajul ma lasa de la 120 km/h apoi la viteze din ce in ce mai mici. Intre timp l-am cunoscut pe Sadik, care culmea sta de 8 ani la 5 minute de blocul bunicilor si are tot un DR dar alb. De 1 Mai am mers pe dealuri. Lantul si ambreiajul au venit cumva si aici totul se transforma intr-un cosmar tehnic. Motorul porneste greu, se tureaza fortat, saxofonul ajunge la rosu. Incep vestile proaste. Rectificare de supape, DR-ul se preda pe la 50.000-60.000 km, reparatie capitala bani. Incepe prin bunavointa lui Sebi un gratios proces de inlocuire a consumabilelor. Leasingul expira si il botez MS 46 DRS. Imi dau demisia de la legendarul meu loc de munca. Il bat la cap pe Dan Nastase daca nu m-as putea angaja la Univers Moto. Imi spune ca nu poate fi bunul samaritean. Ce copil pot fi cateodata...Sadik da examene peste examene cu masterul lui in literatura. Seara, mai strangem cate un surub...Incet, incet DR-ul se reface...De carburator se ocupa bunicul meu, dar surpriza ambreiajul nu mai cupleaza. Urmeaza detalii tehnice. Il chemam pe Alex din Sangeorgiu. Alex din Sangeorgiu e omul care te scoate din r^^^t. Dupa ce la 3 zile trecute de la achizitionarea DR-ului am ramas seara impotmolit total aiurea undeva prin padurea ce domina orasul, la 10 seara Alex si-a luat casca, geaca cu protectii si a venit sa ma ajute desi ne mai intalnisem doar de cateva ori. Alex a facut si ambreiajul sa mearga. Asta se intampla prin iulie. De atunci, a inceput crunta joaca de-a "gata, in seara asta ma dau cu motorul". Ah, inainte de asta am mai pierdut cateva zile si 450.000 cu confectionarea unei garnituri la nenea Misi, unul din "contactele" strategice ale bunicului. Prima surpriza neplacuta. DR sangereaza prin suruburile din partea superioara a capacului de la ambreiaj. Perioada confuza, din care imi aduc care imi aduc aminte cum prietena lui Sadik confectiona garnituri de ambreiaj. Asta in timp ce eu plecam sa-mi iau echipamentul sa plecam in Calimani.Apoi au inceput orele siliconului. Hai sa mai stam vreo doua ore, sa se uste siliconul...S-a tot uscat si degeaba.Vesel uleiul se scurgea din suruburi. Primesc sfaturi competente. Nu va merge decat cu garnitura originala. De la Suzuki. Intre timp apare Otar si are nevoie de cineva care sa-i duca Dominatorul la Craiova. O prima etapa din Bistrita la Mures. Cu sinuzita cantandu-mi in cap, racit bocna. Dar e bine. Se pare ca viata mai si compenseaza. Tot atunci, ma uit noptile la colectia integrala "The Long Way Round". Visez. Dorm, din pura intamplare, cu casca in pat. Ewan si Charlie imi devin un soi de prieteni. Ma gandesc sa scriu topicul asta dar mi se pare fara nici un rost. Duc Dominatorul la Craiova...Senzatie de usurare. Inainte, chiar daca sa poate spune ca nu mai am motor imi iau geaca de touring. In cea veche deja aratam ca un cersetor. Parintii nu inteleg de ce am dat banii pe geaca cand eu de fapt nu mai motor. Le explic ca e o investitie de viitor. Pe drumul de Craiova ma gandesc cum ar fi sa scriu un articol despre Dominatorul asta si imi dau seama ca nu e un lucru usor. Tot ce pot sa zic...Domina Thor dar de fapt D(ominato)R... In Craiova e superb. Cunosc cultura comuniste custom. Ma intorc acasa cu microbuzul.Sa vedem ce mai face DR-ul. Vine si garnitura originala. Senzatia pe care o am e ca se apropie data nuntii. Dar nu a fost sa fie, uleiul curge, spre stupefactia generala...Primii pumni in peretii garajului si hmm...primele semne de lacrimi in coltul ochilor. Urmeaza un lung proces de pregatire a suruburilor cu saibe si cu ceva banda smechera si izolanta. Iarasi, poate deseara ma dau. Aseara nu m-am dat. Din nou, motorul meu pierdea ulei. Am avut ideea geniala sa il pornesc fara cele 3 surburi pe la care se producea scurgerea. Ma asteptam ca uleiul sa tasneasca prin gaurile ramase dar surpriza. A inceput sa apara pe capac, sub ele. Quod erat demonstratum. Am identificat fisuri minusule in canalul de presiune din capac. Urmatorul pas, sudura in aluminiu, dar omul care se ocupa de asa ceva a plecat in concediu... Iar vara trece, trece...Ma descar scriind. Si mai sunt atatea de scris...

DAAA, vrem! Chiar ma gandeam sa scriu o scrisorica prin care imi exprimam aprecierea. Matza e super tare. Si ca sa vedeti cu cata atentie le urmaream, la un moment dat, intr-un episod, la o masa, aparea unul care semana cu Mathe Szabolcs. Cred ca cel mai tare episod a fost ala cu demonstratie pentru drepturile motociclistilot. Sau cand au plecat gagicile cu scuterele electrice la supermarket. Deci, eu unul chiar mai vreau.... Semneaza: Partidul Desenelor Animate

PROPUN o sectiune speciala pentru bikerii care tradati de probleme tehnice trec prin astfel de nefaste experiente. Deja ma gandesc serios la PROJECT WINTER, cum sa ma dau iarna pe motor, dupa probabil il voi fi reparat...

Da e misto. Cel mai mult imi place profilul de la guma spate.

Hmmm...Tin minte ca in liceu erau la mare pret fetele metaliste. Unele lucruri se intampla deci cu ciclicitate...Nu pot sa nu remarc ca exista unele fete pe aicea cu care am pasiuni comune. Ceea ce este foarte rar...

Eu sunt prietenul in sevraj, de o luna fara motor. Saptamama asta ar trebui sa repun in ordine situatia. Gratie lui Sadik. Oricum, de ce sa te dai cu motorul in iulie, cand poti sa o faci toamna tarziu. E mai special...Invat ce inseamna rabdarea si rezistenta la frustrare. Motociclismul e o chestie de stare si se pare ca iarasi trebuie sa visez. Dar, pana acum am invatat multe. De la Sadiku asta. Cum se schimba un kit de lant, ambreiajul, surubareala in carburator...Dr ul va fi iarasi ce a fost si mai mult decat atat!

Da,am verificat si corespundeau. Cam aici se opreste expertiza "noastra"...

Ce sa fie d-le? Evacuarea de la DR se incinge ca dracu la relanti, imediat dupa pornire. Motorul se opreste de la sine sau daca ii dai gaz, moare la 2000. Cu socul tras merge... Am verificat carburatorul, in afara de reglaje si pare okay. Am dat jos si evacuarea si ea este okay. Am inteles ca ar mai trebui verificat si avansul. Cauza ar putea fi mi s-a spus, amestecul foarte sarac. Aveti ceva sfaturi? Evident, dupa ce verific avansul o sa ajung cu ea la un mecanic.

Nu se poate comanda separat de pe Louis? Sau nu merita sa iei kitul de lant cu totul?

Mda...Mai am cateva in sertar...Povesti, nu DR-uri, atat doar cad in cauza problemelor tehnice, inregistrate pe doua rosti, am devenit un pericol pe patru.

Povestirea este putin mai veche dar ajung mai rar pe la net. S-a intamplat tocmai de paste, cand toata lumea normala se aduna pe acasa. Niste prieteni care sunt din salvamont au plecat de vineri in Lunca Bradului, pe Valea Muresului, cu gandul sa urce pe Calimani, pe Ilva. Sunt vreo 20 si ceva de kilometri de drum forestier si aveau la dispozitie papucul Salvamontului. De acolo, calare pe skiuri de tura si inca vreo 8 ore pane sus pe creasta. Eu am putut sa plec doar sambata de dimineata dar asta nu prea m-a impiedicat sa o fac. Planul era foarte bine pus la punct. Un rucsacel mic pe spate cu mancare, sub el snowboardul si bagul louis pe gratarul din spate. De mult imi doream sa aduc impreuna cele doua pasiuni mistuitoare si in sfarsit aveam ocazia. M-am urcat destul de greu pe motor si cand am alimentat am starnit senzatie prin Mol. Pe drum totul a mers struna, atat doar ca la peste 100 kmh boardul actiona ca frana aerodinamica. Totodata, cateva automobile erau sa iasa din sosea cand ma vedeau si trebuia sa fiu si cu ochii in patru la depasiri. Pe Valea Muresului atmosfera era pasnica si se simtea un miros placut de lemn in aer. In Lunca Bradului, la intrarea pe drumul forestier am avut o neplacuta surpriza. Cum nu putusem vedea in oglinda ce se intampla cu bagul din cauza placii, geanta a cazut pe toba si s-a cam topit. 15 euro mi-am zis relativ senin dar am observat ca din geanta iesea fum. Incendiu la bord! Asta nu era bine, riscam sa imi ia foc motorul. Am scos o pretioasa sticla cu apa plata din rucsacel si am stins focul care ardea mocnit. Iata cum se pot intampla dezastrele. Mi s-au topit o grozava pereche de bocanci Puma de goretex, care ar mai fi avut mult de trait si pantalonii Axo luati la mana a doua si pe care apucasem sa ii port de vreo 3 ori. Echipamentul asta era gandit sa fie uscat pentru intoarcerea de pe munte. Am luat-o precaut pe drumul forestier. Baietii din Salvamont mi-au spus ca trebuia sa tin mereu dreapta si eventual sa ma iau dupa urmele de papuc. Cel mai interesant a fost cand treceam prin noroaie si apoi zapezi. Din spirit de precautie mi-am scos boadul de pe spate si l-am legat de gratar. In caz de tranta. Bineinteles ca eram stresat dar eram foarte hotarat sa ajung la destinatie. La un moment dat pe drum era numai zapada si am observat ca daca mergeam relativ turat in prima treapta de viteza si cu picioarele scoase in afara, razbeam. Am luat si vreo doua trante, ocazie cu care am crapat carena dreapta, proaspat reparata. Iata cum aceste aventuri irespionsabile imi distrugeau "materialul de concurs"... Pana la urma zapada a devenit prea mare si am decis sa parchez DR-ul, dupa ce l-am legat cu vreo lanturi. Ar fi fost bine sa ajung pana la masina Salvamont dar daca ma impotmoleam aveam 20 de km pana in sosea si 5 pana la echipa. Baietii imi lasasera cheile ingropate langa pneul dreapta fata al papucului. In el sa gasea o harta cu traseul insemnat si un walkie talkie. Mi-a parut tare bine sa iau legatura cu ei. Totodata, ca intr-un quest adevarat, aveam si sageti date cu spray rosu pe zapada si repere orare. Din pacate, fara skiuri de tura nu aveai ce cauta prin zapezile alea. Ma afundam pana la brau la fiecare pas si mai incepuse si ploaia. Noroc cu casca. PEntru a nu o mai lungi mult, baietii mi-au dat prin statie ca daca nu am ajuns pana la punctul unde grafitasera pe zapada ora 1600 era bine sa ma intorc. Dupa un dialog scurt dar intens prin statie si gandindu-ma la toate emisiunile de pe discovery in care subiectii nu tineau cont de sfaturi m-am intors. A fost o decizie buna. Cand am ajuns la masina vorbeam singur iar ulterior am aflat ca baietii facusera 16 ore pe skiuri. A doua zi am plecat de consolare intr-o excursie pana la Cluj cu Biker's Brotherhood. Si pentru ca totul a fost adevarat, iata si pozele:

Excelent! Sa-mi repar o data DR-ul si mi-ar face placere sa vin si eu cu voi! Clujul e aproape...Pana atunci va las sa va delectati cu ce se poate face cu un DR!

tHIS SUCKS! Si dr-ul meu e bolnav tare...

Buna treaba. Astazi am dus motorul la un prieten la care va veni un tip care se pricepe, sa dea niste diagnostice. Ma pregateam de o sedinta zdravana de impins dar am observat ca la peste doua mii de ture, motorul merge. Tot turandu-l am reusit sa ajung. Acum. Poate fi carburatorul?Dar e cam brusc. Sau supapele? Amicul la care l-am dus a masurat jocul supapelor nu mai tin minte ce valori a scos dar nu erau chiar cele bune. Asaa...Omul a zis ca nu ar fi rau sa alezez supapele. POate sa fie de la supape? Sau o fi o chestie combinata. Oricum pana nu vine omul sa puna un diagnostic nu mai am liniste... DR-ul va fi iarasi ce-a fost si mai mult decat atat!

Hello again! Astazi a fost prima mea zi neagra cu DR-ul. Nu mai porneste. Intrebare pentru toti cei care au dr650 varianta rse sau se pricep: la voi cum suna la pornire, ca la mine face urat, scoate zgomote ascutite. Unii spune ca e foarte normal iar altii ca e dus preambreaiajul de pornire, ce o mai fi si ala. Ieri, nu mai statea la relanti si cand ii dadeam gaz murea. M-am gandit ca e sau carburatie sau aprindere. I-am schimbat bujiile si astazi, pe langa faptul ca a pornit foarte greu, nu a mai stat la relanti. Am verificat daca are scanteie si are ceva foarte foarte anemic. Ma poate ajuta cineva si sa imi spuna ce o fi ? Totodata, pe bascula este o piesa de cauciuc pe care merge lantul. Acum e foarte uzata si ma intreb oare ce pun in loc? Se gaseste asa ceva sau se poate confectiona? Mersi anticipat pentru toti cei care vor sa raspunda.

Noroc! Sunt pe stand by, week-endul asta nu cred, pot iesi si in timpul saptamanii. Suna la 0745-083191

oki doki. DAr nu l-ai scapat pe picior prin Reghin?

Ce tare faza cu venitul in SM! Asta da echipa de interventie! Ei bine, Marque este din targul mures. Si a aflat urmatoarele chestiuni: piesa care imi bazaia mie nu este releul de incarcare, e un releu de semnalizare si bazaie pentru ca intr-o campanie prin padure am pierdut un semnalalizator. Pana la urma releu de incarcare ar fi cica piesa de langa cutia cu FUSE, aia de metal si cu aripioare de racire. Care, culmea, am fost la al doilea electrician incarca normal. Si totusi, am mici picaturi de acid pe baterie. Ar fi o faza sa vin la Bucuresti la salonul de dr-uri Ivane, am citit povestea ta cu tura cu DR-bigul prin tara, a fost super misto, imi pare rau ca tocmai prin giudetul meu ai avut niscaiva probleme.