marque

Super-super- super- tare! Felicitari! Stiu ca e cliseistic dar aceste cuvinte chiar merita spuse...Felicitari si tatalui, pentru sprijin!

Stiu ca Honda a renuntat la cei cinci cilindri. Ala era un text dummy scris pentru placerea de a face diverse greseli. Consider subiectul inchis, am spus ce aveam de spus, nu mai insist.

No one gives a @#$ about grammar these days! Asadar, cred ca o sa fie perfect normal cand o sa vedem urmatorul text: concurentii i-au startul in primii kilometrii ai curselor, calare pe monstri cu 5 cilindrii, numai au nevoie de carene bla bla bla.

Pe un ton neutru, spun urmatoarele: in articolul referitor la Yamaha TT, autorul folosea forumula "primii kilometrii". Desigur, este vorba despre "primii kilometri". A scrie kilometri cu doi de "i" este ca si cum ai scrie "cilindrii". As indrazni sa critic putin si osatura gramaticala a editorialului. In finalul acestuia, se afirma - redare aproximativa: "segmentul reprezentat de servicii (ateliere specializate) si piese de schimb vor fi singurele care vor inregistra o evolutie ascendenta". Intrucat ne referim la "segment", fara a mai consulta carti de gramatica si bazandu-ma pe amintiri scolare si logica, as spune ca este corect " segmentul reprezentat de etc...va fi singurul care va inregistra o eveolutie ascendenta". In formularea actuala se intelege ca...hmm...piesele vor fi cele care vor inregistra o evolutie ascendenta. Astept raspunsuri acide.

Dominatorul poate face cam tot atat ce poate si DR-ul. Cu ambele am fost pe drumuri forestiere, carari de padure sau am taiat-o de-a dreptul pe dealuri sau printre pomi. In acest caz trebuie sa adopti stilul de camionagiu, ca si pilotaj. Nu pot sa spun ca am ajuns prin cine stie ce balarii dar nu s-a intamplat sa nu pot iesi de undeva, calare pe Domi. Pe asphalt, DR-ul este oleaca mai rapid. Prinde 150 – 160 km/h, pe cand Domi sa opreste la 140 km/h. DR-ul este mai stabil si parca ma inclinam cu mai multa incredere in viraje. Domi nu lasa aceeasi senzatie de tren pe sine. In schimb are altceva: mai mult cuplu la turatii joase. Se ridica pe o roata intr-a I –a exclusiv din gaz pe cand cu DR-ul ma chinuiam. Totodat Domi se preteaza si la un soi de stoppie – uri mai barbare. M-am imprietenit cu Domi la 34.000 de km. Am facut cateva drumuri mai lungi, unde as spune ca s-a comportat excelent. Pe la 36.000 a inceput sa mi se opreasca din cand in cand la relanti, asta am inteles ca e o problema des intalnita si o rezolvam dand relanti-ul mai mare. Apoi pe la 38.000 a inceput sa zornaie lantul de distributie si de prin Decembrie sa porneasca dupa din ce in mai multe butoane. Am pus aceasta problem ape seama frigului dar din pacate nu e asa. In urma cu 2 saptmani am plecat la o tura pana la Sovata si pe drum au inceput figurile. Motorul a inceput sa dea rateuri sa se opreasca si sa nu o mai ia decat impins. Acum urmeaza sa o duc la doctor cand am timp. Un topic foarte detaliat despre Domi stiu ca a fost initiat de Axa cu Scame la Coltul Enduristilor. Cum DR- R –ul cum e? Am vrut si eu sa imi iau unul dar in luna de zile in care Banca Romaneasca (whatta joke!) s-a mosmondit sa imi dea creditul s- a vandut si am ajuns la RSE.

Doar nu vrei sa cumperi unul...

HEllo! O sa scriu un review detaliat referitor la ce s-a intamplat cu Domi intre 34.000 km si 40.000 km zilele astea cand am timp.

Sunt misto, dar parca putin cam intunecate. In spatele tau era o tornada cumva sau doar fum...agricol?

Iata si pozele, fara de care povestea nu are noima. Se pot observa conditiile meteo nefavorabile, masurile luate, atitudinea escapista, tirul care a dat numele excursiei si alte asemenea. Iata si pozele, fara de care povestea nu are noima. Se pot observa conditiile meteo nefavorabile, masurile luate, atitudinea escapista, tirul care a dat numele excursiei si alte asemenea. Iata si pozele, fara de care povestea nu are noima. Se pot observa conditiile meteo nefavorabile, masurile luate, atitudinea escapista, tirul care a dat numele excursiei si alte asemenea. Oriunde merg, netul functioneaza execrabil. Scuze pentru poze lasate in aer si texte care se repeta!

Cum m-am dat jos de pe motocicleta, m-am trezit la Centrul Cultural din Aiud. Aparitia mea a fost una de extraterestru, combinat cu scafandru si bastinas islandez din cauza chicuirii care se adunase pe haine. Oamenii de cultura mi-au tolerat aparitia motociclistica si m-au hranit. Apoi am facut un preafrumos blat alaturi de Otar si a ei sora, care beneficiau de cazare. Sambata ne-am uitat toti trei la Titanic Vals si la Patima ( cu Draga Olteanu Matei) si ne-am culcat devreme. A doua zi am deschis geamul de la mansarda, precum un tanchist care deschide chepengul turelei. Afara era o vreme neprietenoasa care chiar arata a inceput de Decembrie. Chichiura peste tot! Intr-un moment de sublima inconstienta Otar declara ca vine cu mine! Pentru orice eventualitate luasem si o casca in plus... Am plecat sa mancam ceva cald intr-un restaurant ramas neschimbat din vremea copilariei mele pionieresti. Un grup mare de oameni serveau o masa care arata a pomana dar pareau destul de veseli ceea m-a incurajat sa-i spun tot soiul de tampenii lui Otar: - Iubito, te rog intelege-ma, iti promit, nu se va mai intampla niciodata asa ceva! La primavara voi face si eu cumva sa avem si noi masinuta noastra. Macar un Tico! - Haide mananca-ti ciorba, sa plecam ca pana la Bucuresti e cale lunga! Lumea ne privea cu respect si compasiune in acelasi timp. Ne-am incotosmanat si hai calare pe saua inghetata, noroc ca aveam o bucata de carton amplasata strategic. Alta decat cea de la piept. Pe drum ne-am simtit ca niste piloti de biplane. A fost grozav, mergeam cu 80-90 km/h si parca nici nu era frig. In schimb ne-a lovit un soi de betie, de incetineala si au inceput pe amandoi sa ne doara capetele motarde pe sub casca. Otar spunea ca acestea s-ar fi umflat din cauza frigului si a propus sa nu mai facem asa ceva in veci. In Iernut am facut o pauza, de parca am fi facut 300 km si nu 70 si ne-am adapostit intr-un bar unde Otar a cerut o tigara barmanitei, ceea ce mi s-a parut cel putin ciudat. Apoi a inceput sa ninga, foarte marunt dar am intrat in Mures la lasarea intunericului.

Motorul e 2000. Eu ma gandesc asa: daca are peste 150 de kg si are, nu are cum sa fie hard, ci dual. Un hard nu ajunge sa bata mai mult de 130 kg, nu? Deci TE 610 e dual si se poate folosi ca atare. Nu ma deranjeaza ca Husqvarna face si drujbe. Si mi se pare ca e numele unei localitati...din Suedia?

Vreau sa fac enduro dar vreau sa o utilizez si prin oras sa de exemplu sa meg pana in Grecia. Sa inteleg ca nu prea e o idee buna. Si totusi in MotoAfrika, MotoGruzia sau MotoMongolia, se merge cu Yamaha TTR in regim de allrounder, bineinteles cu escapadele lor prin tufisuri. Cam asa as vrea si eu. Modelul care ma intereseaza ar fi dupa 2000. Si arata destul de streetwise. Are si chestia din aia de pus bagajele in spatele seii.

Sunt asa de rare si necunoscute husqvarnele aistea?

Salutare! Sunt foarte curios ce imi puteti spune despre despre Husqvarna 610 TE! Am vazut ca au preturi atragatoare. Sa fie asta din cauza unei valori generale mai scazute? Mi s-a spus sa nu cumpar motor de hard - enduro, pentru ca uzura e mare si intretinerea scumpa. Modelul asta mi se pare cam dual de felul lui. Cam cati km poate duce o Husky pana la reparatia capitala? Cum sta cu fiabilitatea, comparativ cu japonezele (DR, Dominator)? Se gasesc piese? Sunt scumpe? Am gasit cu greu pe net un review in care se spunea ca se duc piesele de cauciuc si se rupe cablul de ambreiaj. Cam atat. Iata doar cateva intrebari la care as aprecia mult daca mi-ati raspunde. Mersi! Din experienta proprie: la 40.000 la monocilindrice incep problemele. La DR a murit preambreiajul de pornire iar la Domi s-a dus lantul de distributie, supapele trebuie reglate si se pare ca a crapat nu stiu ce valva in carburator. DR a plecat inspre zari mai bune prin vindere iar Domi asteapta rabdatore reparatia.

E permis sa intreb ce necazuri a facut DR-ul?

Super tari irakienii astia!

Mersi! Daca nu mi-as fi pierdut in circumstante neclare aparatul foto digital pentru care o sa mai plateswc rate vreo 3 ani jumate, as fi updatat aceaste poveste cu imagini graitoare despre starea Transfagarasanului iarna. Din cauza incalzirii globale, aceasta este foarte proasta. Se poate urca cu masina pana la stana. In rest, grupe compacte de pantofari invadeaza telecabina, generand cozi de mai multe ore. Ciorchine de jeepuri, pasaturii, octavii si alte automobile plictisitoare atarna in parcare, mai multe ca nicioadata. Manelistii se bulgaresc cu sarg. Andra isi arata sanii cu Saua Caprei in fundal. Ce bine ca m-am dat si eu pe acolo... Boarderii si skierii sunt pe cale de disparitie. Bine totusi ca am intrat in UE! Si acum finalul maret: tot al doilea automobilist are lipit pe geamul spate al conservei steagul UE. Cel mai probabilIn cinstea taxei de inamtriculare!

Bine ai venit pe forum! Strasnic hard enduro! Acum ceva timp, a aparut ceva asemanator in Motolife ( pe cand il mai citeam...). Sa fie acelasi?

Un drum de nici 100 de km se poate transforma intr-o adevarata calatorie. Daca e facut in Decembrie. Otar avea treaba la Aiud, la o expozitie de icoane, asa ca se cadea sa apar si eu pe acolo. Pentru ca mult incercatul Clio era pe punctul sa isi piarda toba, pentru ca mormaiam eu ceva la birou despre "designed for racing and not for desk job" si pentru ca 16.12.2006 fusese anuntata drept o zi calda, am decis sa incalec Dominatorul. De data asta nu a mai trebuit sa imi pun grija parintilor pentru ca astora nici macar nu le mai putea trece prin cap ca o sa iau din nou motorul. M-am gandit la drag la conducatorii de atelaje cu reni din indepartata Groenlanda, la cum se dau cei din Alaska cu snowmobilele si am decis ca nu aveam ce mare lucru sa patesc la nici 100 de km de drum. Tg.Muresul stralucea frumos, acoperit de chiciura, termometrul din aceeasi statie de benzina in care de Paste aparusem cu snowboard-ul in spate - s-o fi obsinuit bietul staff...- arata -2 grade Celsius, iar eu am purces la drum. Cum am iesit din oras, m-am trezit inr-una din cele mai mari ceti din viata mea, ca nu am mai putut decat sa incantez minute bune the "F word" pe diverse tonuri in casca. Era de departe cea mai exagerata treaba pe care o faceam pe motor. Ochelarii imi inghetau si trebuiau racaiti cu degete congelate din minut in minuit, soseaua devenise o masa intunecata si inselatoare, am incercat sa fac o poza dar bateriile de la aparat imi murisera. Nu vedeam mai nimic. Masinile parca disparusera de pe drum, cand si cand, ma aruncam prudent in depasirea vreunui camion, precum o pisica agitandu-se pe un patinoar. Ceea ce ar fi fost un adevarat Joyride la vreme de vara, devenise o tura foarte elaborata. Incet incet ma retrasesem intr-o un soi de cochilie, ciudat...propriul meu corp. Pilotam parca Dominatorul dintr-un soi de turn de control inghetat, fara prea mare legatura cu lumea din afara. Iernut, Ludus...Asta nu era in ceata asa ca am putut sarja linistit, spre nedumerirea cetatenilor. La intrarea in judetul Cluj, la Hanul Pescarilor am facut stanga si am luat-o pe o scurtatura, prin Razboieni. Am oprit putin si am constatat ca echipamentul mi se umpluse de un soi de zapada, aparuta probabil din cauza contactului intre aburii cetii si cei 60,70 km/h. Am bajbait putin pana am intrat nazdravan in E81, prin Unirea. Mainile si picioarele ma dureau, dar incercam sa nu le dau atentie, gandindu-ma intens la destinatie: Aiud. Dar asa ceva nu aparea pe nici un indicator. Unde naiba au pus astia Aiudul? Ceata ma scosese altundeva? Pana la urma a aparut si prima tabla de Aiud - 7 km si numaratoarea inversa. 7 kilometri foarte lungi, cu bateriile descarcate. In oras, ma pregateam sa identific Centrul Cultural unde se gasea Otar, cand am vazut ca doua fete imi fac semne de pe trotuar. Adica stiam eu ca eram foarte cool, dar sa am chiar asa efecte asupra localnicelor...Hmm...Erau Otar si sora-sa. In episodul urmator, Otar il insoteste pe Marque inapoi in orasul sau de bastina. Marque ii promite iubitei in vazul si auzul aiudenilor ca va strange bani si isi va cumpara macar un Tico. Din cauza frigului patrunzator, Otar cere tigari unei barmanite din Iernut.

Un drum de nici 100 de km se poate transforma intr-o adevarata calatorie. Daca e facut in Decembrie. Otar avea treaba la Aiud, la o expozitie de icoane, asa ca se cadea sa apar si eu pe acolo. Pentru ca mult incercatul Clio era pe punctul sa isi piarda toba, pentru ca mormaiam eu ceva la birou despre "designed for racing and not for desk job" si pentru ca 16.12.2006 fusese anuntata drept o zi calda, am decis sa incalec Dominatorul. De data asta nu a mai trebuit sa imi pun grija parintilor pentru ca astora nici macar nu le mai putea trece prin cap ca o sa iau din nou motorul. M-am gandit la drag la conducatorii de atelaje cu reni din indepartata Groenlanda, la cum se dau cei din Alaska cu snowmobilele si am decis ca nu aveam ce mare lucru sa patesc la nici 100 de km de drum. Tg.Muresul stralucea frumos, acoperit de chiciura, termometrul din aceeasi statie de benzina in care de Paste aparusem cu snowboard-ul in spate - s-o fi obsinuit bietul staff...- arata -2 grade Celsius, iar eu am purces la drum. Cum am iesit din oras, m-am trezit inr-una din cele mai mari ceti din viata mea, ca nu am mai putut decat sa incantez minute bune the "F word" pe diverse tonuri in casca. Era de departe cea mai exagerata treaba pe care o faceam pe motor. Ochelarii imi inghetau si trebuiau racaiti cu degete congelate din minut in minuit, soseaua devenise o masa intunecata si inselatoare, am incercat sa fac o poza dar bateriile de la aparat imi murisera. Nu vedeam mai nimic. Masinile parca disparusera de pe drum, cand si cand, ma aruncam prudent in depasirea vreunui camion, precum o pisica agitandu-se pe un patinoar. Ceea ce ar fi fost un adevarat Joyride la vreme de vara, devenise o tura foarte elaborata. Incet incet ma retrasesem intr-o un soi de cochilie, ciudat...propriul meu corp. Pilotam parca Dominatorul dintr-un soi de turn de control inghetat, fara prea mare legatura cu lumea din afara. Iernut, Ludus...Asta nu era in ceata asa ca am putut sarja linistit, spre nedumerirea cetatenilor. La intrarea in judetul Cluj, la Hanul Pescarilor am facut stanga si am luat-o pe o scurtatura, prin Razboieni. Am oprit putin si am constatat ca echipamentul mi se umpluse de un soi de zapada, aparuta probabil din cauza contactului intre aburii cetii si cei 60,70 km/h. Am bajbait putin pana am intrat nazdravan in E81, prin Unirea. Mainile si picioarele ma dureau, dar incercam sa nu le dau atentie, gandindu-ma intens la destinatie: Aiud. Dar asa ceva nu aparea pe nici un indicator. Unde naiba au pus astia Aiudul? Ceata ma scosese altundeva? Pana la urma a aparut si prima tabla de Aiud - 7 km si numaratoarea inversa. 7 kilometri foarte lungi, cu bateriile descarcate. In oras, ma pregateam sa identific Centrul Cultural unde se gasea Otar, cand am vazut ca doua fete imi fac semne de pe trotuar. Adica stiam eu ca eram foarte cool, dar sa am chiar asa efecte asupra localnicelor...Hmm...Erau Otar si sora-sa. In episodul urmator, Otar il insoteste pe Marque inapoi in orasul sau de bastina. Marque ii promite iubitei in vazul si auzul aiudenilor ca va strange bani si isi va cumpara macar un Tico. Din cauza frigului patrunzator, Otar cere tigari unei barmanite din Iernut.

nu am background in spate de bmw Apai nici eu...Eram curios. Dar cred ca pentru cei care au experienta cred ca e tare distractiv. Have fun!

Dar chiar va pricepeti la trickuri din astea? Scuze ca ma bagin seama, dar intrebarea care ma intriga este: pentru trial, nu trebuie un background puternic de BMX sau Mountain-Bike ?

Okay...Dar care ar fi autorii cu un stil asemanator ca al meu?Hmm...Ca mie imi place Hesse, care e cam atemporal. I am from Targu Mures,Romania and now riding my girlfriend's bike, dar da, putem face o tura impreuna.

Buna treaba Gepeto! Cred ca te-ai simtit special cand "navigai" in jurul masinii cu prieteni. Felicitari!

am si o guma cu crampoane dar e pe balcon la mama... iar sadik pregateste ceva letal...