Dan Nastase

Asa, pe ne-ve... Cu ce garantezi?!

ATENTIE! De la minutul 4.00 pana la 4.40 !!! QED

Marius, foarte corect ce zice l.u.v. Eu iti mai recomand o... batraneasca: Mergi pe drept cu 20-30 la ora, taie contactul din cheie pentru 2-3 secunde si pune-l din nou din mers. Posibil rezultat pozitiv in alte 2-3 secunde! Atentie la pozitia cheii sa nu se blocheze ghidonul!! La multi kilometri frumosi!

Adunare care a intrat in traditie si care impune respect prin sinceritate. Evident, nu este vorba numai de ideea de comuniste si cu atas! Dincolo de motocicletele clasice si de colectie... in primul rand, se simte o mare si adevarata pasiune pentru motoare si se vede, dincolo de paduri, rauri involburate sau macadamul muntilor, calitatea oamenilor. Sunt onorat sa salut astfel de motociclisti! Dan Nastase

Adunare care a intrat in traditie si care impune respect prin sinceritate. Evident, nu este vorba numai de ideea de comuniste si cu atas! Dincolo de motocicletele clasice si de colectie... in primul rand, se simte o mare si adevarata pasiune pentru motoare si se vede, dincolo de paduri, rauri involburate sau macadamul muntilor, calitatea oamenilor. Sunt onorat sa salut astfel de motociclisti! Dan Nastase

Dragi motociclisti, Domnilor colegi! La cei 62 de ani de viata ai mei dintre care 44 motocicletele au fost pentru mine un mod de viatza... Inca o data ma vad nevoit sa afirm ca la varsta mea cel mai important lucru nu mai este simpatia majoritatii ci adevarul si respectarea lui... Volens nolens, incepatori sau campioni, antitalente sau virtuosi pasionatzi, considerand motociclismul o moda de fitze sau o profunda stare de spirit... in trafic toti suntem colegi, conducatori auto-moto. Si aceasta colegialitate ar trebui sa devina un bun public, un benefic parteneriat reciproc-avantajos. Pentru aceasta, nu speculatiile ci adevarul si obiectivitatea trebuie sa primeze, nu atitudinea pro domo, pro-gashca sau de suporter fanatic de galerie de cartier... Nu va aduce niciun beneficiu nici voua si nici colegior de trafic ! In intreaga lumea nici macar 50% dintre posesorii de motociclete, inclusiv “profesorii amatori” nu stiu sa se incrie corect intr-un viraj, o succesiune de viraje, sau nu stiu sa foloseasca in mod corect franele "atelajului" ! Ganditi-va ca un accident de motocicleta in lumea reala, fie pe strada, sosea, fie pe coclauri sau pe autostrada este un proces ireversibil ! Nu este niciodata un joc video unde potzi sa dai “stop cadru” sau “reluare” ori de cate ori vrea orgoliu tau shifonat !... Cu atat mai mult nu veti avea parte – intr-un topic de mentorat moto – de invataturi juste decat de la un profesor corect care nu lucreaza cu adevaruri duble, triple... sau cate interese de forumuri mai exista!... Din pacate... eu nu mai simt placere pentru niciun gen de misionarism... si nu mai am conditia fizica si rabdarea pentru niciun fel de demonstratii! Hotarat lucru... a cam venit vremea sa se schimbe "garda"... Fie vorba intre noi... M-ar tenta, totusi... un concurs fair intre motociclistii trecuti de varsta de 60 de ani! Succes ! La multi kilometri frumosi!

"Motorcycle Handling and Chassis Design"... "It's a great book to understand how motorcycles work, and a great information source about different technologies and designs used in motorcycles. Mr. Foale's book is a hugely practical treatise on the subject of motorcycle chassis design and the only worthwhile one I know of other than some very technical SAE papers from the 1970's on modeling and simulation of motorcycle handling. Mr. Foale's insight into the incredibly complex dynamics of motorcycle handling chassis design, and tire/chassis/rider interaction comes from decades of building and riding specialty and adjustable-geometry frames to test out theories, and in more recent times, instrumenting motorcycles to validate and refine dynamic models. He's NOT guessing (and while this is not unique in motorcycling, it is rare to say the least!), and his dedicated pursuit of the truth is both admirable and hugely valuable. This book is technical, but it also presents the material in such a way that, if you're curious enough to have asked yourself why your motorcycle behaves as it does, you will probably be able to understand and appreciate the book's presentation. This book won't tell you how to fabricate a motorcycle frame and suspension, but it will tell you why some geometries work and why others do not in a given situation, and give you practical, applicable design guidelines and theory. It is not a prescriptive description of how to tune forks and shocks, but it addresses how the suspension geometry, settings and function impact the bike's behavior and helps you think through how to sort out handling issues for street or track. It does not address design for strength, materials selection or provide much on chassis flex (and in the modern motorcycling era, chassis flex is a vitally important design attribute/choice), but it gives you a great perspective on the history of frame and suspension concepts, with very interesting insights on why some really superior approaches have not been deemed economically viable by the major motorcycle brands." A spune ca dinamica franarii motocicletelor este prezentata cu lux de amanunte in cartea lui Tony Foale dar tu sa escamotezi explicatiilee si afirmatiile mele din acest tutorial privind fenomenele prezente si efectele franarii fata-spate, ex: Atentie ! La apropierea de viraj, la franarea cu fata, fortele de inertie genereaza un moment in jurul centrului de greutate, moment destabilizator pentru directie ! Ineresant ! Franarea rotii spate are un efect stabilizator pe directia miscarii. Astfel, la intrarile in curbe sau in viraje lungi folosirea fina a franei spate are un efect de stabilizare asupra directiei, deci nu contribuie semnificativ la decelerare, ci la pastrarea directiei alese ! Acest efect de forta stabilizatoare se poate folosi si ca o solutie “de urgenta” la aprecierea gresita a vitezei cu care se intra intr-o curba. ...are cam aceeasi valoare ca si marturisirea ca nu esti in stare sa gestionezi ambele frane... da' mai dai si "sfaturi"... Este exact ca si cum ai recunoaste ca nu prea le ai cu schimbatorul si din cauza faptului ca nu sti niciodata in ce treapta de viteza te afli... preferi sa conduci doar cu a-ntaia si a doua... si ne mai si indici ca asta e cea mai buna metoda pentru cutiile in 6 trepte...

Corect! Sa speram ca "macar" 50%+1 dintre pasionatii armasarilor de otel gandesc asa! Nimeni nu contesta puterea de franare a franelor fata a motocicletelor moderne si este evident ca stilul de pilotaj difera de la pilot la pilot si se formeaza diferentiat in functie de personalitatea fiecaruia si a "utilajului" folosit. Dar pentru ca exista si frana spate... si am aflat aici de ce exista si la ce se folosete... Pe cale de consecinta e simplu si logic: pentru a stopa eficient motocicleta si pentru a folosi ca frana la intreaga ei capacitate si frana spate... acceasta se pune prima pentru a nu ramane in aer... si la propriu si la figurat... tocmai din pricina puterii de franare coplesitoare a franelor fata! SE PUNE PRIMA nu inseamna ca este cea mai puternica, sa ne uite Dumnezeu doar cu ea actionata... sau pana induce un derapaj cu scart! Daca avem o minima experienta... vom sti ca intr-o franare completa se pune prima inseamna sa plusam imediat cu fata. Am mai spus-o si cu alta ocazie: Un motociclist excelent foloseste cu maiestrie TOATE VALENTELE armasarului sau! Imaginati-va ca nu ati avea decat frana fata in conditii de mazga si piatra cubica uda... Sau cand doriti sa strangeti o trasa sau sa "atacati" instant curbe scurte, consecutive sau sa "crosetati" impetuos printre obstacole... Din cauza nefolosirii franei spate, a dozarii fortei aplicate, a secventei corecte de franare si a altor rafinamente care tin de profesor, posesor, tehnica si talent... din pacate... multi motociclisti se plang ca le-a fugit brusc fata, ca "au comis-o instant"... si ca le-a lipsit "doar cativa centimetri" pentru evitarea accidentului! Din pacate, in majoritatea cazurilor incepatorii asculta sfaturile "meseriasilor" locali care au numai competitii in cap... ... Dar care nu provoaca si nu fac decat "curse" pe Magheru... amuzandu-se mereu de "forje" si abuzand formidabilele franele fata ale S si SS-urilor! Este foarte clar ca ajung sa se si imprastie cu mare gratie pe asfaltul strazilor si soselelor... pentru ca "uita" sa invete intai tehnica corecta a conducerii motocicletelor in trafic. Nu poate decat sa ma bucure faptul ca discutia se diversifica. Desi nu eu sunt cel mai indicat sa acopar subiectul reglarea suspensiilor va ofer o mostra cu un reglaj meserias avand convingerea ca voi veti gasi si alte exemple de rezolvari benefice.Dupa scula, meserias si buget! La multi kiometri frumosi... si sa nu uitam ca in lume exista... daca nu alte pasiuni... si alte feluri de motoare... nu numai super-sportive!

Am uitat ca sunt baieti calaritori de mobre care nu au nevoie sa calareasca si gagici. Se descurca ei singuri... Pentru unu' d'asta nu conteaza ce vrea femeia ci... ce poate EL! Poate ai timp si nu te deranjez. Fii atent aicisha... Repetitia e mama invataturii:

Asa e! Suntem in tara lu' merge si asa... Putini. Din pacate. Foarte putini! Pe Mobra e ca si la femei: Una e sa vrei, alta e sa stii... Cu totul altceva e sa poti!

Excelent! ESCHIVA. O manevra uitata sau prea des... desconsiderata de majoritatea mobristilor in trafic! Mestere, da-mi si mie, te rog, o indicatie cu locantia exacta. Cu voia domniei tale... De mult doresc sa iti fac o vizita... Sper... Dupa ce trec ploaiele. La multi kilometri frumosi!

Franati cum puteti... mobristii mei!... Asa cum spuneam, pentru a intelege mai bine franarea, trebuie sa pornim de la elementele de baza. Unul dintre cele mai importante este fenomenul de transfer de greutate in timpul franarii. In cele mai multe cataloage ingineresti de specialitate este specificat raportul static de greutate fata/spate. Acest raport care se modifica in timpul franarii reprezinta cat la suta din greutatea totala ar arata un cantar pus sub roata fata, respectiv roata spate. Exagerat spus, la franare, roata din fata “se infinge in pamant”, iar roata din spate “se ridica in aer”. In practica, transferul de greutate depinde de decelerare. Pentru ca decelerarea sa aiba o valoare mare si sa nu se produca ruperea aderentei, deci blocarea rotii si aparitia derapajului, ne trebuie echilibru si un coeficient de frictiune mare . Acesta este si motivul pentru care nu se franeaza numai cu fata sau numai cu spatele !

@cristidb: Da, e mai bine cu ambele, dar pentru omul obisnuit nu foarte talentat, cum e mai safe? Sa risti sa blochezi roata spate sau sa franezi sanatos cu fata si sa te concentrezi pe ea? La asa o "logica" mi=as permite o gluma: De atata concentrare... Sa risti sa blochezi roata fata!... In fim se vede clar ca cea mai scurta, eficienta si corecta franare se face cu ambele frane. In acest topic, subsemnatul...motociclist cu peste patru decenii de experienta iti explica la bunul simt... indiferent de ce zice unul sau altul... si de ce. Daca tu vrei sa te distrezi si sa aterizezi fortat cu un avion de vanatoare care are trenul de aterizare intreg... eu nu am nimic impotriva! Numai sa nu implici si pe altii cand vei ateriza... pe burta!

Nimeni nu contesta puterea de franare a franelor fata a motocicletelor moderne si este evident ca stilul de pilotaj difera de la pilot la pilot si se formeaza diferentiat in functie de personalitatea fiecaruia si a "utilajului" folosit. Asa cum se vede si se aude din explicatia fimuletului de prezentare cea mai scurta franare se obtine folosind ambele frane. Pe cale de consecinta e simplu si logic: pentru a stopa eficient motocicleta si pentru a folosi ca frana la intreaga ei capacitate si frana spate... acceasta se pune prima pentru a nu ramane in aer... si la propriu si la figurat... tocmai din pricina puterii de franare coplesitoare si de necontestat a franelor fata! Am mai spus-o si cu alta ocazie: Un pilot excelent "stoarce" cu maiestrie TOATE VALENTELE utilajului sau. Priviti fara idei preconcepute filmul youtube si judecati obiectiv. Din cauza nefolosirii franei spate, a dozarii fortei aplicate, a secventei corecte de franare, si a altor rafinamente care tin de profesor, posesor, tehnica si talent... din pacate... multi motociclisti se plang ca le-a fugit brusc fata, ca "au comis-o instant"... si ca le-a lipsit "doar putin" pentru evitarea accidentului! In majoritatea cazurilor incepatorii asculta sfaturile "meseriasilor" locali care au numai competitii in cap... dar nu au batut nici un record mondial... care nu fac decat "curse" pe Magheru... si abuzeaza mereu de formidabilele franele fata ale S si SS-urilor si se imprastie cu mare gratie pe asfaltul strazilor si soselelor pentru ca "uita" sa invete tehnica corecta a conducerii motocicletelor in trafic.

Cea mai scurta franare se realizeaza cu ambele frane. Se franeaza intai cu spatele. Daca se franeaza doar cu fata... spatele ramane "in aer"...

@ Niko, l.u.v, khk: Excelent si pertinent comentariul. @gabyshor: Nu am foarte mare afinitate pentru S-uri. Sa-ti fie foarte clar: Nu am nici un merit nici la productia si nici la prezentarea acestui BMW sportiv. Deci, nu mi se cuvin osanale si nici bagari in seama. Eu am semnalat doar notabilul model 2013 intr-un site moto pentru pasionatii moto. Nu am inteles atitudinea agresiva a catorva chihuahua la o greseala neintentionata. Atat!

Cine detine informatia detine puterea! Multumin Moto it, multumim Signor Cereghini. http://www.moto.it/prove/honda-nc700x-new-concept.html Enjoy!

Multumiri pentru test, Moto.it http://www.moto.it/prove/prova-honda-crosstourer-test-.html

@'Adrian B' : "Mobra asta face parte din ciclu' "HP" de la BMW." :ok:

Cu multumiri, MOTO.IT http://www.moto.it/prove/yamaha-xt1200z-super-tenere-worldcrosser-long-test-nel-deserto.html

Desi au fost zile in care am condus de dimineata pana la miezul noptii, chiar si 1.400-1.600 km, am suportat diferente de temperatura de la -5° C la +27° C, am infruntat o furtuna demna de filmele lui Spielberg, am strabatut zece state ajungand sa traversez ultimul si cel mai indepartat pod din Key West - Florida, am fost marcat de o imagine cu adevarat grandioasa pe care nu o voi uita toata viata... La intoarcerea in New York, noaptea, am vazut “Gemenii” renascuti din doua imense turnuri de lumina care atingeau cerul... /index.php?/topic/488764-la-capatul-pamantului/

Cu multumiri, MOTO.IT: http://www.moto.it/prove/yamaha-xt1200z-super-tenere-worldcrosser-long-test-nel-deserto.html

http://www.moto.it/news/bmw-hp4-arriva-s1000rr-ancora-piu-prestante.html

AVANPREMIERA: http://www.moto.it/news/kawasaki-ninja-250r.html

Salutul meu in timp pentru (sper inca) pasionatul motociclist DEMOSTENE! Ocolul tarii in 48 de ore autor: Dan Nastase, Filip Pitaru 2009-10-26 Turul Romaniei pe motocicleta... Pentru multi dintre noi – un vis frumos, pentru cativa pasionati – o excursie de placere in tot felul de variante... De timp si spatiu. Noi am dat roata tarii intr-un weekend... Record Univers Moto septembrie 2005 Motocicleta Lumea ma cunoaste cu indicativul BMW R 1200 GS. Sunt motorul asteptat cu stoicism aproape un an de catre “capul rautatilor” din redactia “Univers Moto”. Numele meu este “Soldatul Universal” si cred ca acum am aratat ca fac fata cu succes acestui apelativ. Impreuna cu Dan Nastase si Filip Pitaru am pornit intr-o sarja de cavalerie de neuitat. Am fost protagonistul unui adevarat blitzkrieg victorios, demn de renumele unui panzer bavarez. Am un motor cu doi cilindri boxer din noua generatie, racit cu aer/ulei de 1.170 cmc, cu patru supape pe cilindru. Pot oferi oricand o herghelie de 100 CP la 7.000 rpm si un cuplu maxim de 115 Nm la 5.500 rpm celor care doresc un touring-enduro de inalta fiabilitate. Am o cutie de viteze cu sase rapoarte, transmisia finala prin ax cardanic si frane disc Evo cu ABS. Nu sunt pretentios, nu consum mult, merg cu benzina de 95, iar, la nevoie, sistemul electronic “accepta” si esente mai putin rafinate. Accelerez suta in 3.9 secunde si pot alerga cu 210 km/h. Sunt o masinarie germana, rasata, onesta, care te scoate din orice situatie dificila. Ma dau “grande” pentru ca asa si sunt: cel mai mare (si la propriu, si la figurat) enduro... Impun respect de la prima privire si in mainile unui pilot iscusit demonstrez si de ce. Navigatorul Ma numesc Filip Pitaru, pentru prieteni Demostene. Se spune ca aventurile cele mai frumoase sunt cele neprevazute si pe buna dreptate asa si este! Cert este si faptul ca o pauza de tigara impreuna cu Dan la redactie a avut rolul de a alimenta din plin imaginatia... Incotro? Simplu! Spre casa, bineinteles! Doar ca pe un drum putin ocolitor... Vremea se anunta potrivita, motorul trage vartos, iar weekendul acesta in nici un caz nu trebuie iertat. Asadar, buna dimineata! Un pont pentru calatorii insetati, fara cea mai mica urma de reclama mascata: trebuie sa incercati cafeaua de la OMV, o zi buna clar nu poate incepe altfel... O doza de regret mi se inghesuie in suflet odata cu primii metri parcursi, fiindca se pare ca experienta mea de pilot nu are nimic de-a face cu cea de pasager, iar primele viraje devin o mare provocare, din toate punctele de vedere. Ar fi trebuit sa se inventeze macar un ghidon destinat pasagerului, special pentru astfel de ocazii, cand strangerea lui ar fi creat macar un fals sentiment de siguranta si confort spiritual. Oricum, dupa primele sute de kilometri, vocea tacita care striga “Nuuuu!!!” sau scurt “Nu!” la fiecare abordare in forta a unei depasiri ori curbe s-a calmat, iar experienta de zeci de ani ca pilot a lui Dan a fost intr-adevar apreciata. Nu stiu daca exista vreo diferenta intre un motociclist in ipostaza de pasager si un “osandit”, insa ce pot spune este ca intre timp am capatat subit respect fata de oricine rezista mai mult de 10 minute pe saua din spate. Daca la inceputul calatoriei in mintea mea se insurubase utopica idee ca puteam realiza totul si in 24 de ore (de ce nu?!), la Craiova socotelile mele s-au cam schimbat si i-am dat dreptate “batranului” Dan: “Ca sa reusim si sa nu ne rupem gatul, trebuie sa ne multumim cu 48...”. Poate singura modalitate sa rezisti unei astfel de performante ar fi adoptarea unei gandiri de kamikaze, eventual si cu ochii inchisi, fiindca drumurile noastre pline de cratere, denivelari “mestesugarite”, carute, caini si soferi dornici de a apela urgent la serviciile Casco nu prea iti ofera alternative. Insa mergem inainte, tot inainte... Saua, initial confortabila, incepe sa devina un veritabil pat chinezesc cu ace, iar noaptea isi face simtita pe deplin prezenta printr-o bezna angoasanta si printr-un frig care ar fi facut lumea sa jure ca tocmai m-am decuplat de la o priza de 220. Norocul si farul motocicletei ne permit sa gasim in apropiere de Baia Mare un loc calduros in care sa “innoptam”, bineinteles tot “in viteza”, pentru ca dimineata s-o stergem din nou la drum. Sa ma repet? O zi buna nu poate incepe fara o cafea potrivita! Mai ales dupa un somn de frumusete de doar 4 ore... Sighetu Marmatiei este tocmai indicat pentru a alimenta toate fiarele si stomacurile chiorainde, deci si rezervorul Soldatului Universal, care, pe buna dreptate, isi cere si el tributul. Din nou tot inainte! Suceava, Iasi, Galati, Braila... Intre timp se pare ca metamorfoza seii a fost completa si inca ma mai intreb daca era vorba de fapt despre un pat chinezesc sau plita aragazului incins de acasa. Perpendicular cu aceasta traire, in mod cert frigul inconjurator devine si el insuportabil, pentru ca nici pantalonii din piele groasa nu ii mai pot face fata. Solutia de moment este una oarecum ingenioasa si venita rapid in lipsa de alternative: un popas de cateva minute la un “nonstop” pentru cumpararea unor ciorapi de dama! Desi un barbos imbracat in costum de motociclist, in miez de noapte, care te intreaba ce numar de dres i s-ar potrivi nu inspira chiar o totala incredere, se pare ca totusi am avut succes. Dupa un moment initial de teroare, care i se citea clar in priviri, draguta domnisoara a inteles motivul durerii mele. Asadar, cu noua mea pereche de “sosete lungi”, masura trei (a se tine minte pe viitor!), o luam din loc. Dupa Braila, in drum spre Constanta, oboseala se face si ea simtita si devine cronica, in pofida galetilor de cafea inghitite sau a energizantelor baute ca apa. Un popas de 20 de minute, timp in care se motaie letargic pe banca de lemn, la poarta unei case taranesti, echipati complet, cu castile pe cap si vizierele aburite, si suntem ca noi. Nu chiar, dar sa vrei si nu se poate sta mai mult. Frigul taios face imposibile chiar si cele mai elementare necesitati fiziologice. Mai bine mergi, iti ia gandul! Cel putin pana la Constanta, unde rasaritul ne prinde din urma. De acolo, fuga pana acasa e o joaca de copii! Pilotul Sunt Dan Nastase, un veteran motociclist care a dorit de foarte multi ani sa reuseasca turul tarii in 48 de ore... Ma bucur ca am realizat deosebita performanta alaturi de un coleg de redactie si in saua unui motor demn de toata lauda. Foarte multi motociclisti constientizeaza cat de obositor este acest lucru. Si, mai presus de orice, cat de periculos... Marturisesc cu toata luciditatea de care sunt capabil ca singura mea grija adevarata era responsabilitatea care imi revenea fata de omul pe care l-am ales sa imi fie tovaras de drum. Intr-o aventura care, pe soselele din Romania, si nu numai, s-ar fi putut termina tragic in fiecare secunda... In primul rand, am hotarat ca nu va fi o competitie de viteza propriu-zisa. Trebuia pur si simplu sa rezistam cu stoicism rigorilor acestui raid. Adica sa parcurgem in 48 de ore 2.200 km. Cu pauze pentru alimentari, odihna, fotografii si intalniri cu prietenii... Prima etapa: iesim din Bucuresti spre Alexandria sambata, 10 septembrie 2005, la ora 8.15 dimineata, si poposim la ora 4 spre ziua, dupa 950 km. Etapa a doua: rulam inca 1.250 km si intram in Bucuresti in dimineata zilei de 12 septembrie, la ora 8.10. In 2.200 km, motorul de 1.170 cmc s-a multumit cu 114 litri de benzina. Consum mediu: 5,2 l/100 km! A fost o cursa de regularitate si rezistenta in care am condus si ziua, si noaptea... Insumat, in doua zile si doua nopti, am “dormit” doar 4 ore si 20 de minute! Intr-un pat, la un motel aflat langa Baia Mare, de la 4 pana la 8 dimineata, apoi, in ziua urmatoare, pe la doua noaptea, am picotit vreo 20 de minute pe o banca, in poarta unei case de tara, aproape de Constanta... Cea mai crunta oboseala era sa ma doboare insa pe autostrada A2... la 50 km de Bucuresti! Am oprit motocicleta, i-am spus lui Filip sa ma “vegheze” si m-am pravalit in iarba de pe marginea drumului... Simteam in cap un arc voltaic care vroia sa imi paralizeze toate simturile. Ce pacat, sa pierdem tocmai acum, la final... Cu un imens efort de vointa, dupa numai cateva minute, am plecat mai departe. O voce venita din toata fiinta mea striga: “Ridica-te si lupta!”.