Dan Nastase

Mă îndoiesc de sinceritatea "semnăturii" de la final... nu vorbesc de avatar: banalul cîrcel sau mitologoca... circe... pur și simplu sunt aproape convins că nu înțelegi exact subiectul discuției. !. Exact cum am spus, indiferent care este tema ajungem rapid la persoana mea... 2. Nu mă dau mare și nu sunt modest, pur și simplu expun realitatea... iar în privința realizărilor în competiții, într-adevăr sunt alții mult mai motocicliști decât mine. Stimă! Să-i alungăm dintre motociclisti sau să-i invidiem pentru asta? Noroc că ei nu își pierd vremea pe net! 3. Eu am scris decenii de reportaje, teste și editoriale în stilul meu. Care la berărie este de berărie, iar în salon... sunt de bon-ton. 4.Nu înțeleg de ce cuvintele mele nu mi-ar face cinste? Am foarte mulți fani care își amintesc și acum cu plăcere de stilul elevat în publicațiile moto. Vorbesc de publicații, respectiv cuvânt tipărit în ziare, reviste, cataloage și almanahuri... Pentru că eu in anii '70 nu m-am format la școala on-line a lui neica nimeni... ci in reviste de literatura precum Luceafărul. Într-adevăr, recunosc, când răspund unui atac injust și nedemn, nu folosesc un stil avocățesc... Asta e! 5. Am venit cu o idee, am propus o Mare Adunare Națională Moto. Vi se pare OK ideea, punerea ei în fapt... este la liber! Nu mi se cuvin pentru asta nici osanale, dar nici mistouri de gând și nici injurii. 6.Nu știu câți useri sunt pe acest forum dar presupun că sute... sau mii. ...Pai când eu fac referire la doar 2-3 motomormoloci, tu de ce-i bagi... "la gramadă"?! Oricum, nu obișnuiesc să fac speculații când nu cunosc omul din spatele avatarului... Când sunt sigur cine este în fapt... chiar dacă e Van Damme... dacă minte și insultă... așa cum am mai spus, îi dau muje pe fatza și nu pe PM! Așa au patit si o serie dintre "autoexilati"... si s-au bashicat tot ei! 7.Sunt mult mai multe de lămurit... așa că... ar fi mai bine să le rezolvăm printr-o întâlnire! Așa cum stilul este omul... și motocicletele diferă în funcție de proprietar! Eu mi-am permis mai multe panseuri pe temele astea, citez doar două: * Din pânză de sac nu faci costum de seară... ** La adunarea asta sunt mai multe motociclete decât motocicliști !

Daca ar fi vorba doar de "unii cu retard psihic"... care sunt... nu mi-as pierde timpul cu ei... Din pacate, este vorba despre despre mult mai mult: despre antagonisme mult mai profunde incepand cu cei care incearca desfiintarea adevarului din viata noastra... incepand cu mine... pe un topic care nu are nicio legatura cu ei... Interesant este insa faptul ca unii chiar recunosc ca nu au competentele necesare pe aceasta tema!... Este mult mai la indemana sa sustii ca "poeziile mele sunt libidinoase"... Limbajul este de lemn, diplomele mele de carton... talentul, pasiunea si tehnica mea moto sunt nule... Daca eram asa de avid de faima... daca nu cateva carti publicate... aveam si eu pana acum macar un blog... Chiar nu intelegeti ca nu ma intereseaza sa fiu in fata, ca nu imi sta in fire sa ma bag aiurea in seama, ci doar raspund la minciuni si percutez la atacuri? Nu realizati ca, fara voia mea, indiferent de tema... ajungeti mereu la subiectul Dan Nastase? Oare de ce?! Si totusi, unii continua sa isi dea cu parerea, facand supozitii si speculatii defaimatoare. Pe acestia i-as intreba sincer: pe ce va bazati?! V-ati riscat viata si ati fost vreodata cot-la-cot cu mine in vreo competitie? De-a lungul anilor ati citit toate articolele si editorialele mele? Ne-am educat impreuna?! Suntem de aceeasi generatie? Repet: Nu am furat niciodata locul nimanui. Apreciez intotdeauna si indeosebi oamenii capabili si plini de bun-simt. Indiferent de varsta. Nu am expus fapte masluite din viata, niciodata si in niciun scop! Nu sunt nici Gogu, nici Decebal si nici Popescu... Sunt pur si simplu Dan Nastase, un motociclist roman nereprezentativ pentru tara asta. Am facut moto din pasiune si nu din interes. Nu am cum sa fiu o victima... pentru ca viata mea se confunda cu pasiunea pentru moto. Si cu realizarile mele nu imi este niciodata rusine. Ca doi-trei motomormoloci nu au loc de mine... este problema lor!

Proiect Lo... sau R... Cea mai simpla forma... ar fi replica pe care au facut-o deja francezii... pornind de la R1200R. Deocamdata, eu zic ca nu merita, deoarece nu se respecta un criteriu de baza: furca upside-down! Daca ma mai gandesc si la costuri si respectarea arhitecturii spate... m-as gandi la un R1200S modificat, inclusiv repozitionarea triunghiului sa, ghidon, scarite... Din alte puncte de vedere ai dreptate cu "baza" 1100... care ar putea merge pana la "bazatul" BMW Mystic... Ca sa dau nastere ideii... va fac cunoscut faptul ca il vand pe actualul meu K1200R Sport, ABS, ESA, Carte de service, Fabricat 2007, rulat doar 14000 km, ca nou. "Von Blitzen" pleaca de la mine la cine imi ofera un cent peste 6400 euro cash. Din punctul de vedere al Meseriasilor, intr-adevar... au trecut vremurile cand puteam regiza orice film pe tema moto... alegand o distributie de elita... asa cum se poate vedea si acum din Almanahul Auto 1985... oameni de exceptie pe care nu-i pot uita nicicum. Ce nu stiu multi dintre noi (pentru ca am fost foarte discret in privinta asta)... este ca... cei peste 3 ani de munca m-au costat atunci cu mult peste valoarea unei Dacii 1300 noua-nouta! Multa sanatate, Sarbatori fericite, Sa auzim numai de bine!

Hei, taica... Vorbind de viata pe doua roti... Raman intotdeauna nomber one !... Fie ca Spiritil Craciunului sa renasca Spiritul Motociclismului Romanesc. La multi kilometri frumosi !

Andrei, in principiu ai foarte mare dreptate! Indiferent ca originalul se va numi Lo Rider, Custom sau Aniversar... Eu vorbeam, insa, despre satisfactia lucrului in echipa made in ro. un boxer clasic care sa se preteze la aceste imagini finale: In continuare, astept pareri despre un proiect hand-made. Multumesc.

Sincere felicitari Rares, baieti si fete. Asta este spiritul motociclismului! La multi kilometri frumosi!

TeDy, Sincer m-ai cucerit cu... "material antiderapant (si rezistent) la sezut"... pe bune! Putini se gandesc la faptul ca saua nu trebuie sa alunece... nu numai sa nu-l tii in carca pe "secund"... dar in principal pentru un control adecvat in conducere. Pentru tine a fost un Mos Nicolae boier (moldovean?!)... si artist. La multi kilometri frumosi! Revenind la "problema" mea... BMW Lo Rider: @COObra Nu este pe platforma actualului R1200R... Mai studiaza... "amanuntele"... In special furca upside-down! A facut o firma franceza asa ceva, dar... nu merita investitia. Pana la urma merge si furca asistata... dar dupa parerea mea, ori esti chitit pe R, ori pe Lo... Daca ai bani de viitorul Lo, cu atat mai bine! Eu ma gandeam la un clasic transformat si actualizat tehnic (frane, suspensii, eventual motor)... @l.u.v. In privinta greutatii... nu cred ca o sa iasa sub 205 kg... Faptul ca va fi tot... BMW... nu ma deranjeaza, au contraire... Astept in continuare propuneri pentru modelul care se preteaza cel mai bine ca... "lemn de lucru" Multam fain!

Gabishor, Sunt convins ca tu de la Suceava ai dat instantaneu o fuga pana la Botosani si l-ai rezolvat pe om cu toata documentatia necesara Bayerishe Motoren Werke... Ca motociclist batran ce sunt... imi cer scuze ca imi permit sa vin cu certitudini pe acest topic... Cam tarziu, evident! In privinta documentatiei si lucrului "la obiect" tin sa ii felicit pe khk si Dan a caror pasiune pentru alb-albastrii este dovedita intotdeauna cu prisosinta. Si acum... e randul meu sa supun oprobiului public atentiei publice o idee a carei realizare depinde de mai multi factori... In primul rand m-ar interesa parerea pasionatilor Vlad, Cata & co: Ce motocicleta BMW, boxer, evident... s-ar preta mai bine - si de ce - la realiza unui Lo Rider?... Ma cam bate gandul sa vand actualul patru in linie transversal pentru a "produce" asa ceva... Multumesc pentru orice comentariu on-topic.

Sunt doua posibilitati: 1. O alta forma de nebunie!... 2. Sabotaj!! Imi cer scuze pentru inconvenient.

PSIHOPAȚII Autor: Andreea Ciulac Doar 15%-20% dintre psihopați ajung să comită crime, violuri sau tâlhării. Majoritatea trec cu ușurință drept oameni normali,ba chiar amuzanți și bine-crescuți, spune psihiatrul Robert D, coordonatorul unui studiu cu rezultate controversate: trei din zece bărbați și una din zece femei suferă de psihoză. Robert D a creat el însuși o un mecanism de triere utilizat cu mare succes chiar și în sistemul american de justiție. Acesta presupune un mini-interviu cu întrebări notate de la 0 la 2, scorul total fiind de 40, adică grad maxim de risc. Până să se ajungă aici însă, adulții psihopați dezvoltă anumite comportamente încă din copilărie. Chinuie animalele, sunt extrem de obraznici și fac doar ce-i taie capul fără să țină cont de protestele părinților. · Una este Psihopatul si cu totul altceva este Sociopatul. Psihopatia este o boala care trebuie depistata iar pacientul trebuie izolat. Sociopatia sau Tulburarea de personalitate antisociala este o conditie in care persoana arata lipsa de consideratie fata de lege si de drepturile celor din jur. Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala tind sa minta sau sa fure si nu-si indeplinesc obligatiile profesionale si cele de parinte. Psihopatii se strecoara cu usurinta si prin orice metode in societate. Nu au emotii si cel mai mare beneficiu pentru ei e sa iti obtina compasiunea. Au un libidou anormal, dezvoltand inclusiv relatii incestuoase si de pedofilie. Seduc cu usurinta victimele. Cunosc un caz in care o femeie casatorita s-a culcat cu colegul de birou si acum nu mai scapa de santajul acestuia, la modul ca ea face si munca psihopatului. Din increngatura psihopati, cei mai periculosi sunt psihopatii invidiosi. Hai să îtţi răspund gospodăreşte: Ai impresia că între seniorii veteranii ai şoselelor şi cei doi-trei motomormoloci crescuţi intr-o oală de noapte găurită, poate exista vreo dispută?... Pentru asemenea specimene... transportul cu vidanja din groapa sordidă de pe maidanul de acasă în canalizarea oricărui târg de provincie... este revelaţia vietii lor ! Si pentru că neuronul i-a învăţat devreme cum să se automistifice (ştiind că vor deveni broaşte râioase la final)... se manifestă colcăind, băgându-se în seamă şi inventând băshini. Pentru un mormoloc grandiosul nu există, excelenţa doare... Oglinda nu poate fi acceptata, ea nu există, realitatea trebuie reinventată... după chipul, asemănarea şi gândirea împuţitului de mormoloc!

Salut, Radu! Ceea ce ai pozat tu "in curtea omului" este cu certitudine modelul K100LT. Faptul ca are parbrizul actionat electric nu este relevant in depistarea an/model, aceasta putand fi realizata home-made asa cum rezulta si din www.k100-forum.com Iti atasez mai jos doua poze cu principalele diferente vizibile intre 100LT produs 1986 -1991 si 1100LT produs 1989 -1999. Restul datelor tehnice si amanunte le poti afla usor, inclusiv http://www.bmwmoa.or...hp/t-32823.html Sa auzim numai de bine!

Grigore Alexandrescu (1810-1885) este La Fontaine-ul nostru. E drept, a sosit două secole mai târziu decât francezul, dar fabulele lui Alexandrescu nu sunt nici mai puțin savuroase, nici mai puțin adevărate decât cele ale distinsului său precursor. Câinele Âşi cățelul Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace, Cum lupii, urÂşii, leii Âşi alte câteva, Care cred despre sine că prețuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o întâmplare: ÂŞi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place. Oamenii spun adesea că-n țări civilizate Este egalitate. Toate iau o schimbare Âşi lumea se ciopleÂşte, Numai pe noi mândria nu ne mai părăseÂşte. Cât pentru mine unul, fieÂştecine Âştie C-o am de bucurie Când toată lighioana, măcar Âşi cea mai proastă, Câine sadea îmi zice, iar nu “domnia-voastră”. AÂşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare. Cățelul Samurache, ce Âşedea la o parte Ca simplu privitor, Auzind vorba lor, ÂŞi că n-au mândrie, nici capricii deÂşarte, S-apropie îndată Să-Âşi arate iubirea ce are pentru ei: - “Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată, ÂŞi sentimentul vostru îl cinstesc, frații mei”. - “Noi, frații tăi? – răspunse Samson plin de mânie, Noi, frații tăi, potaie! O să-ți dăm o bătaie Care s-o pomeneÂşti. CunoÂşti tu cine suntem, Âşi ți se cade ție, Lichea neruÂşinată, astfel să ne vorbeÂşti?” - “Dar ziceați…” – “ÂŞi ce-ți pasă? Te-ntreb eu ce ziceam? Adevărat vorbeam, Că nu iubesc mândria Âşi că-i urăsc pe lei, Că voi egalitate, dar nu pentru căței”. Aceasta între noi adesea o vedem, ÂŞi numai cu cei mari egalitate vrem.

Strategiile fatale, Editura Polirom, IaÂşi, 1996 … Sa-ti fie de bine!

Lumea meschina a "posesorilor" nu are cum sa aprecieze aparitia rarilor pasionati autentici. Faptul ca un motociclist aduce vorba aici de Helge Pedersen... nu conteza!

”Lipsa de rațiune e victorioasă în toate sensurile - chiar acesta este principiul Răului.” În viziunea lui Canetti, există pe axa timpului un punct mort dincolo de care lucrurile scapă de sub control, se potențializează, proliferează la infinit, îÂşi pierd sensul mergând către extreme. Lucrul este posibil, întrucât Universul nu este reconciliator, ci extremist, destinat antagonismului radical. Acesta este în esență Âşi principiul Răului. Astfel, în estetică tot ceea ce este arbitrar, aleatoriu, superficial, ex-centric, amoral, pare să fi absorbit întreaga energie a Răului”… Jean Baudrillard

Bunilor, stiti ce sustin astia micii?! Din pacate, au dreptate!

Sper sa va foloseasca: http://www.powersportsnetwork.com/enthusiasts/prof_review.asp?code=32 Sa auzim numai de bine!

Este adevarat ca, la inceput, aparitia modelelor Aprilia Pegaso si BMW F650 au fost rodul unei dezvoltari comune italo-germane folosind motoarele AUSTRIECE Rotax. Diferenta dintre aceste motociclete era la de trenul de rulare dar consta in special in faptul ca motoarele BMW foloseau 4 supape/cilindru, iar Pegaso 5... BMW F 650 GS Dakar cu totul alta mancare de peÂşte... Acest model a fost fabricat numai in Germania. Motorul cu un cilindru si patru supape, racit cu lichid foloseste tehnologia BMW a motoarelor auto de curse M3. Este "o legenda" ca motoarele F GS-ului ar fi similare cu cele de la Pegaso... BMW a bulversat lumea motocicletelor cand a prezentat pentru prima oara gama F 650. Aceasta motocicleta versatila iese din tiparele obisnuite ale firmei. Are un singur cilindru si transmisia finala prin lantz, reusind sa ofere publicului larg formula "funduro". Este intr-adevar o motocicleta cu care te simtzi bine in orice situatzie, in oras sau afara. Fun-bike si enduro in acelasi timp, F 650 creeaza o noua categorie, fiind o realizare simpla si fiabila. Motocicleta pe care pasionatzii o asteptau de mult. Dupa victoriile consecutive ale lui Richard Sainct in raidurile maraton africane din 1999 si 2000, germanii au luat hotararea de a produce un model hard-enduro avand ca baza invingatorul RR. In anul 2000, firma BMW lanseaza varianta "GS" - monociclindru care preia tehnologia motoarelor M3, urmare a cererii foarte mari pentru un model cu accentuate calitatzi sportive si off-road. O motocicleta sigura, pe care te urci si o potzi conduce oriunde, atat in aglomeratzia citadina, cat si pe drumurile neamenajate. Astfel, partidele de cross-country devin un prilej de bucucrie, iar senzatzia de libertate este prezenta tot timpul. Fatza de primul F, trecerea la categoria "profesionala" este marcata in primul rand de modificarile operate la sistemul de rulare. Astfel, diametrul rotii din fatza se mareste la 21 si se poate opta pentru o mai mare varietate de pneuri adaptate conditziilor mai dure de exploatare. Amortizarea se modifica corespunzator, incluzand atat furca, cat si monoamortizatorul spate reglabil, Showa. Cursa de lucru creste cu 40 mm in fatza si 45 mm in spate, ajungand la 210 mm atat la jambe, cat si la bascula. In aceste conditzii, inaltzimea seii este de 87 cm ! Cei cu o statura sub 1,80 m si enduristii de ocazie (cazul subsemnatului) trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte de a se aventura pe coclauri... Studiul modelelor moto... necesita tone de informatie corecta, mult timp... si imensa pasiune... http://faq.f650.com/...Differences.htm La multi kilometri frumosi!

Domnilor, sincer va multumesc! Scuze pentru calitate foto si imi pare foarte rau ca nu mai am originalele... Sa ne traiasca pasiunea, Sa auzim numai de bine!

Oldies, but goldies: Turul Romaniei pe motocicleta! Un vis implinit, demn de orice publicatie de profil care se respecta. Un tur de forta pe care l-a reusit in premiera in anul 2.000 revista "auto motor si sport", sora mai mare a revistei "Univers Moto". Un prilej oferit cititorilor nostri de a fi impreuna in aceasta "aventura rotunda" de peste 2.600 km. Si, de ce nu, poate, de a ne calca pe urme... Cum se "pregateste" turul tarii pe motocicleta?... Foarte simplu! Se ia un ziarist motociclist "bazat", care cunoaste de ani de zile aceasta "reteta", se "piseaza" contabilul-sef pana cedeaza, se "prepara" directorul revistei. Se "pun pe jar" si se mixeaza unul-doi sponsori pasionati, se adauga un copilot pe masura si se porneste la drum. Reportajul "se serveste" fierbinte... "Adventure R": un nume parca predestinat. Turul Romaniei: 2.662 km. Daca vrei il faci in 48 de ore! Si totusi, opt zile sunt total insuficiente... Este atata splendoare a naturii, atata istorie frumoasa si... atata imprevizibil pe drumurile nesfarsitei "tranzitii" incat este, de fapt, imposibil si o impietate sa relatezi un astfel de raid... pe scurt. "Adventure R", KTM 620 LC4. Adica o motocicleta enduro. Ceva ce nu s-ar potrivi in nici un caz cu un "trip" numai pe sosea. Se potriveste perfect! Cu ceea ce noi numim "autostrazi", "drumuri nationale" sau orice fel de drumuri, chipurile asfaltate... Daca i-ai spune producatorului cat de "touring" este motocicleta lui gen Paris-Dakar nu te-ar crede, ba chiar s-ar supara. Si totusi este... in Romania! De fapt, nu cred ca avand o altfel de motocicleta ai dovedi acest traseu. "Vitezist" din nastere, "long-rider" prin vocatie, "endurist" din curiozitate, trebuie sa recunosc ca "volens nolens" enduro-ul este la el acasa pe plaiurile mioritice... unde cateodata drumul este pe camp! ... Prea inalta, prea incomoda, trepte de viteza calculate "altfel"... un cosmar de vreo 30 km inclusiv iesirea din oras. Adica, de fapt, cat sa realizezi ca este un enduro, ca accelerezi si nu franezi la denivelari, ca treci "fluierand" peste sinele de cale ferata, ca nu te intereseaza deloc inexactitatile de constructie ale soselei, ca poti sa "musti" din acostament daca cineva venit din fata iti taie virajul, in sfarsit, ca poti evita greselile fatale ale cuiva de pe contrasens. Sau, pur si simplu, poti sa iesi "in peisaj" la un picnic. Traseul a inceput si s-a terminat la sediul firmei Egly din Satu Mare. Ii multumim si pe aceasta cale dlui director Zsolt Szilveszter ca a avut incredere sa ne dea "pe mana" aceasta adevarata bijuterie tehnica si ne pare rau ca nu a avut timp sa fim impreuna in acest raid. Drumul l-am inceput intr-o dupa-amiaza de septembrie, cu motocicleta minutios preparata si verificata. "Daca ai probleme, suna-ma si venim cu duba pentru depanare. Oricum, ia un set de placute de frana si macar o bujie...", spune Zsolt. "Si daca o sa cadeti numai de trei ori pe zi, totul e OK", glumeste el. Impresionant. De fapt, numai un motociclist adevarat ca el poate sti ce solicitant este acest tur al Romaniei. Oricum, nu am de gand sa dau vreodata telefon, vreau sa inchei cu forte proprii acest raid. Dar nu ii spun, sa nu ma inteleaga gresit. Pornim!... Satu Mare-Negresti Oas. Interesant: primul rau pe care il trecem se numeste chiar "Tur"! Sapanta. Dincolo de minunatul peisaj si talentul exceptional al femeilor care impletesc minunate scoarte si tes splendide ii, Sapanta este vestita prin unicitatea si pitorescul "Cimitirului Vesel". Adevarat monument al artei populare, cu cruci sculptate de mesterul Ion Stan Patraus, autorul unor epitafuri deosebit de interesante ce insotesc scenele care ii reprezinta pe cei raposati intr-un moment caracteristic din viata. "Mai bine in vizita aici la inceput, decat definitiv la sfarsit", glumesc gandindu-ma la pericolele unui drum atat de lung prin Romania... Dupa 205 km, incheiem prima zi la Borsa, intr-un superb si foarte tonifiant peisaj. A doua zi nu putem decat sa ne bucuram de performantele acestui gen de motocicleta. Am mers prin Pasul Prislop, una dintre cele mai inalte trecatori rutiere ale tarii. Am trecut "ca gandul" prin Valea Vantului, am intrat pe Valea Bistritei Aurii si ne-au bucurat privirea case cu fatade decorate cu motive geometrice asemanatoare cusaturilor de pe iile femeilor. Am parasit Valea Bistritei, cu minunatele ei "toance" si "chei", in favoarea faimoaselor manastiri: Voronet, Moldovita, Sucevita, Humor, Arbore si Putna. Opere unice in istoria artei universale, este chiar un sacrilegiu sa le vezi "en pasant". Din pacate, trebuia sa ne incadram in timp. Mai departe: Putna-Radauti-Suceava, inca115 km. Totalul zilei: 344 km. Putna este firesc si vrajit legata de Stefan cel Mare, dar, vrand-nevrand, treci prin Marginea si iti amintesti ca este un centru al ceramicii negre ale carei origini ajung pana in epoca bronzului. De vis! Sa strunesti un armasar naravas, un "cal de lupta al timpurilor moderne" care te poarta prin istorie... Suceava, unde si poposim. Elegantele si impunatoarele constructii moderne dispar parca in fata vechilor monumente ce amintesc glorioasa cetate de scaun a domnilor Moldovei. Ziua a treia a fost mult prea lunga: 526 km. Si a inceput bine de dimineata. Am trecut prin Dorohoi, oras uitat parca de lume, si a urmat o adevarata etapa hard enduro de toata frumusetea! O lume intreaga stie cine a fost George Enescu, dar ca sa-i aduci un omagiu la casa memoriala iti trebuie un Hummer sau un... KTM! Ca altfel nu ajungi deloc. Drumul arata, fara exagerare, de parca s-ar fi facut exercitii de bombardament. Pacat! Acolo ai impresia ca sublimul simfoniilor enesciene este transpunerea in muzica a splendorii inegalabile a peisajului. Ne-am odihnit putin sufletul si am reluat lupta cu gropile. Ma rog, de fapt a fost distractiv "sa zbori ca piatra pe apa" cu 90 km/h peste hartoapele intinse pe vreo 40 km! Adventure-ul imi devenea din ce in ce mai drag. Am atins din nou granita in zona lacului Stanca-Costesti si ne-am indreptat spre Iasi. Alt oras care ar fi trebuit "savurat" pe indelete. N-aveam timp. Era deja dupa-amiaza, ploaia venea amenintator din urma, asa ca... "pe cai"! Pe la ora zece seara am ajuns in Galati. Bineinteles, prima grija a fost sa ne cautam prietenii motociclisti din "Club G". Ratacisem, evident, numerele lor de telefon si ne-am invartit o ora prin centru in speranta ca o sa-i gasim pe la vreo terasa. Normal, exact in seara aceea nu iesisera la plimbare... I-am gasit a doua zi, dupa ce am facut putin pe detectivii. Bucurie mare, subiecte de conversatie inepuizabile, un pranz in grup si abia la ora 17,00 ne-am hotarat cu greu "sa ridicam ancora". Am trecut Dunarea cu bacul si ne-am indreptat spre Tulcea. Cu regret am lasat Delta si cetatile Dobrogei pentru altadata, oricum era prea frig si vremea prea urata. Ne-am grabit sa ajungem la Vama Veche, pentru ca turul tarii sa fie cat mai complet posibil. La sfarsitul lui septembrie litoralul este de-a dreptul pustiu. Ciudat, cat de deprimanta este marea in afara sezonului turistic. Cateva hoteluri deschise, total neospitaliere si cu preturi care sunau a fanfaronada si bataie de joc crunta, ne-au facut sa apreciem buna primire a unei gazde decente in 2 Mai. Rulajul zilei: 263 km. Dimineata, un vant care ameninta sa se transforme in uragan si niste nori de catran ne "strica ploile" si ne gonesc spre Bucuresti. Monumentul de la Adamclisi si urmele cetatii Tropaeum Traiani nu puteau sa ne "scape". De cateva ori, insa, era sa-mi scape din mana motocicleta smulsa de vantul de pe sosea... Foarte inalta si usoara, nu-i place deloc mersul in viteza pe furtuna. Si ca sa fiu mai catolic decat papa, in loc sa vin frumos de la Calarasi direct la Bucuresti, am facut stanga si am trecut prin Oltenita si Giurgiu. Doar faceam turul Romaniei "cat mai pe granita"... Ce daca era vijelie?! In sfarsit, dupa ce "ni se falfaie" vreo 425 km, intram triumfal in Bucuresti. Interesanta senzatie: sa fii acasa, dar, de fapt, la jumatatea drumului... Ne-am permis doua zile de ragaz "strategic", asteptand sa se indrepte vremea, care nu a tinut deloc cu noi in prima parte a acestui raid. Profitand de repaus, facem o vizita dupa toate regulile artei curtoaziei sponsorului nostru - Multioil Romania, importatorul celebrelor produse Repsol. Sa nu exageram, totusi. "Let's go!" Am "taiat-o" prin Pitesti spre Craiova, evitand, ca intotdeauna, zona Alexandria-Caracal. Am reintalnit Dunarea la Turnu Severin si ne-a insotit pana la Orsova. Din pacate, de data asta, fiind noapte, ca o vedeta internationala ce este, nu s-a lasat fotografiata. Putin mai departe, Herculane, cu al sau semizeu ocrotitor, trebuia sa ne fie iarasi loc de popas, ca de obicei in peregrinarile noastre moto, pentru ca raul Cerna murmura atat de frumos... "Noapte buna!" Se incheia o etapa de 392 km. A doua zi la pranz, spre Oravita peisajul este absolut dumnezeiesc. Dealuri impadurite, vai luminoase, totul este fantastic de lin, cald si odihnitor. Casele sunt frumoase si curate, iar pe sosea trec alene care incarcate, trase de boi. Aici chiar ca uiti urgent de nebunia lumii moderne, care nu ne uita ea pe noi si iata-ne ajunsi in Timisoara. Am admirat in graba frumosul oras, pret de cateva poze, vroiam sa ajungem in aceeasi zi la Satu Mare. N-am ajuns. Dupa mai bine de 2.300 km rulati cu KTM-ul a venit si randul unui incident mecanic! Bilele unui rulment de la roata din spate au gasit de cuviinta sa evadeze din colivia lor de otel, producand un scrasnet sinistru. Motocicleta nu mai tine bine drumul, este tarziu si in bezna idilica de pe sosea nu ai ce face decat sa strangi din dinti si sa incerci sa rulezi pana "la prima"... Continuam drumul la marele risc, dar ajungem in Arad! Totusi, aceasta etapa s-a incheiat si inca rezonabil. Ajungem teferi in oras si adaugam la bord inca 260 km. De o amabilitate exceptionala, directorul hotelului "Petrol Residence" ne-a pus la dispozitie apartamentul de protocol. La cat eram de necajiti, obositi, infrigurati si murdari pana la coate, eleganta si confortul camerelor au fost chiar ca o mana cereasca. Era si cazul! Multumim din suflet acestui domn, un om intre oameni, oricare ar fi numele lui. Dimineata cumparam un banal "6205", il inlocuim, ocazie cu care schimbam placutele de frana-spate si ne vedem de drum. Chiar "mi-am adus aminte" ca in afara de cafelele matinale ar fi cazul sa mai si mancam ceva si, dincolo de Salonta, descoperim cochetul han Madaras. Aici bunul-simt este la el acasa, se gateste excelent si preturile sunt mai mult decat rezonabile. Nitel cam prea ghiftuiti am ajuns la Oradea. Foarte frumos orasul; l-am vazut pe tot. Nu ca as fi vrut. Am urmat indicatoarele de Satu Mare, care erau din belsug si atat de bine puse ca am trecut de doua-trei ori prin acelasi loc! Pana la urma am intrebat cateva persoane si am scapat din labirint. Enervat bine de tot, cand am vazut dupa vreo 10 km, in comuna Biharia, un mare panou "Vizitati cetatea..." mi-am zis ca n-ar fi o idee proasta. N-a fost. Ne-am distrat copios! Era mai mare panoul decat "cetatea", reprezentata de o movilitade pamant, in motul careia statea infipt un catarg... gol. Asta este! Grabit sa ajung la destinatie, in Carei am avut o discutie amicala cu un politist simpatic, aferent unui aparat radar, referitoare la faptul ca "zburam prea jos si prea repede"... I-am promis ca nu mai fac, el nu m-a crezut, dar ii placeau motocicletele si i-a mers la inima ideea cu "Turul Romaniei". Astfel am aflat si unde trebuia sa "aterizam", ca uitasem complet pe ce strada este depozitul KTM din Satu Mare... Si asa, "in viteza", pe fondul unui superb apus de soare, am incheiat acest tur de forta de 2.662 km pe motocicleta, o adevarata si romantica aventura. O "aventura rotunda", implinita cu un diametru zburdalnic de inca 1.600 km, daca mai punem la socoteala si drumul Bucuresti-Baia Mare-Satu Mare si retur. Dar asta este o alta poveste... Carnet de bord Realizator: revista "auto motor si sport". Pilot: Dan Nastase. Copilot, "tripmaster" si fotograf: Manuela Bulat. Sponsori: - firma Multioil Romania, director Thanos Babalas; - firma Egly Romania, director Zsolt Szilveszter. Motocicleta: KTM Adventure R LC4 620. Motor in 4 timpi cu un cilindru si 4 supape. Capacitate cilindrica: 625 cmc. Pornire la demaror. Suspensii fata WP - Extreme 50, spate WP - Monoshock. Capacitatea rezervorului: 28 litri. Greutate la gol: 154 kg. Benzina: superplus. Consum: intre 5,4 si 8,2 litri/100 km. Ulei de motor: Repsol 4T sintetic. Consum ulei: 0 litri. Deoarece slide-urile originale s-au pierdut, ne cerem scuze pentru calitatea pozelor introduse.

Dane, tocmai asta este si ideea Marii Adunari Nationale moto... Da' n-ai cu cine, dom'le... Rumania uber alles!