Idealbike2018

Salutare, La sfarsitul lunii mai am avut ocazia sa testam cateva motociclete din gama Honda 2022 la evenimentul Honda Track Days. Un eveniment extrem de bine organizat, pe o vreme perfecta, unde ne-am putut distra in voie (in limita unor reguli clare) pe circuit. Este al doilea an in care se organizeaza un astfel de eveniment si trebuie sa recunoastem ca Honda stie foarte bine cum sa-si atraga publicul doritor de a testa si eventual achizitiona o motocicleta Honda. Atmosfera a fost una extrem de placuta si destinsa, s-au schimbat impresii si pareri dar mai ales s-au testat foarte multe motociclete, ce-i drept nu toate fiind in mediul lor natural pe circuit. Un mic filmulet gasiti mai jos:

Condoleanțe familiei și celor apropiați! Se justifică totuși o întrebare: Cu ce rămânem noi după acest accident cu deznodământ tragic? Oare învățăm ceva? Eu personal consider că indiferent de cât de experimentat motociclist ești, indiferent de motocicletă și echipamentul folosit (sau nu), avem datoria față de noi în primul rând dar mai ales față de cei dragi nouă, să ne cunoaștem limitele și să evaluăm riscurile înainte de fiecare tură. Rar am mai văzut o motocicletă să arate cum arăta GS-ul ăla practic rupt în două, cu siguranță viteza nu pare a fi fost de 50 km/h, cum ar fi fost normal în localitate și pe carosabil umed.... Nu l-am cunoscut personal pe Cristian, dar m-am uitat cu interes la videoclipurile lui de pe YouTube, chiar dacă erau cam reclamă mascată Odihnește-te în pace!

Am avut deosebita plăcere să particip vineri la Honda Track Days, un eveniment în premieră la noi. Mi-a plăcut foarte mult modul în care a fost organizat, am putut să testez pe circuit ultimele modele de motocicletele Honda și să-mi fac o idee mult mai clară despre fiecare model în parte. Favorita mea a fost surprinzător Africa Twin manuală, dar mi-a plăcut și CB650R. Nu am pregătirea și priceperea necesară că aș fi încercat și Fireblade. Am lucrat și la un film filmuleț de introducere în atmosfera evenimentului, sper să vă placă!

Haha, nici nu i-am dat atenție, așa s-a nimerit.

Mamă da' ce poze ați pus, fantastice. Vă felicit, și așteptăm filmările cu mare interes!

Salutare oameni buni! Înainte să încep școala moto, acum câțiva ani, am dat pe YouTube de un nenea cu barbă (câteodată și fără barbă), care foarte convingător fiind, împărtășea din experiența lui de motociclist și călătorea în jurul lumii. Recunosc, am fost foarte captivat de videoclipurile lui și am continuat să îl urmăresc. A reprezentat un reper pentru mine, și sfaturile lui direct la obiect m-au ajutat foarte mult. Nu mă gândeam vreodată că voi avea șansa să mă întâlnesc cu el, mai ales ținând cont de zonele pe unde călătorea. I-am mai dat câteva mail-uri de felicitare, și doar i-am propus să viziteze și România (el doar a tranzitat de multe ori, dar doar prin zona de Sud Vest apoi Sud spre Bulgaria). Când am aflat că plănuiește o călătorie prin România, mi-am zis că asta e șansa mea să îl întâlnesc personal măcar să facem o poză și să îl salut. Ce a urmat mi-a depășit toate așteptările : nu numai că mi-a răspuns foarte politicos la toate e-mailurile, dar s-a arătat interesat să ne vedem și să facem o tură împreună. Întâlnirea a început la 7:45 și s-a terminat la 0:30. Pe scurt : - o persoană foarte deschisă și modestă, fără ascunzișuri - extrem de politicos și gata să împărtășească din "secretele" lui - foarte bine organizat, atenție extrem de mare la detalii - un om și un mare caracter cum s-ar spune. Cum s-a desfășurat ziua : - planificarea zilei la o cafea - tură prin București, câteva cadre cu drona și vizitarea câtorva obiective turistice - un traseu la îndemână prin Transbucegi (via Păduchiosu), apoi Bolboci, lacul Scropoasa (pe ploaie) și retur prin Glod - Moroeni - Târgoviște - București. - cina la terasă la Radisson și concluziile zilei, schimb de videoclipuri filmate - apoi omul nostru s-a dus în cameră și a planificat harta extrem de meticulos pentru următoarele destinații pitorești din România. Nu vă mai zic că am văzut că a renunțat la șapca lui celebră din călătorii, iar eu i-am dat mail în secunda doi și l-am rugat să mi-o trimită. A doua zi aveam șapca în vitrină (bineînțeles că am băgat 2 programe la mașina de spălat să miroasă a flori). Toată această zi are de astăzi și un videoclip, sper să vă placă :

Așa este, ai dreptate. Am avut aproape 900 Km în două zile, și obiective clare. M-am axat pe șosea mai mult, în ideea de a cuprinde aceste obiective, e prima tură prin Dobrogea. Cu siguranță mă voi întoarce, am văzut zeci de drumuri prin coclauri, unele chiar accesibile. Mulțumesc și toate cele bune!

Salutare tuturor! Acum o săptămână mi-am făcut timp pentru o tură de 2 zile prin Dobrogea, având ca obiective : Lacul Iacobdeal, Munții Măcinului, satul Sarichioi, Lacul Razim, Cetatea Enisala și Cheile Dobrogei. Traseul a pornit din București, apoi Slobozia - Giurgeni - Gârliciu - Dăeni - Ostrov - Peceneaga - Cerna - Turcoaia (Lacul Iacobdeal) - Greci - Măcin - Luncavița - Nifon - Luncavița - Isaccea - Somova - Nufărul (cazare Stânca Dunării) apoi, a doua zi Beștepe - Mahmudia - Murighiol - Sarinasuf - Valea Nucarilor - Sarichioi (popas vizitare Biserica Nașterea Maicii Domnului și Lacul Razim) - Cetatea Enisala - Padurea Babadag - prin DJ222 spre Cheile Dobrogei - Mihail Kogălniceanu - București. Începutul primei zile a fost foarte bun, vremea perfectă mi-a permis să ma bucur de peisajul de stepă dobrogeană, în drumul spre Dăeni. După Cerna, am făcut la dreapta către drumul spre lacul Iacobdeal, și cu un pic de îndrumare locală am ajuns imediat la Iacobdeal. Aici s-a amenajat un camping destul de interesant, de către un nenea fost scafandru pe platformă maritimă, care a concesionat lacul. Acest lac este chiar deosebit, văzut la fața locului, apa extrem de limpede, adâncimea lacului conform spuselor celor de acolo ar fi de cca 30m. Apoi am continuat pe DN22D către Măcin, un drum superb, cu munții Măcinului pe partea dreaptă. Ajuns în Luncavița, am luat-o pe un drum șerpuit asfaltat, prin pădure, către Nifon. Scopul era să fac acest drum până la Nifon, să mă întorc în Luncavița, și să continui traseul inițial. A fost perfectă prima tură, apoi la întoarcere către Luncavița, a început o ploaie ca în filme, cu tunete și fulgere, chiar și un pic de grindină. Am reușit să mă adăpostesc într-o mică troiță timp de câteva minute bune, apoi am pornit spre Nufărul. Pot spune că a fost jale această porțiune, practic erau râuri adânci de cel puțin jumătate de metru pe șosea, râuri de apă cu nămol și pietre venite de pe câmp. Nici vorbă de șanțuri laterale, care să prevină astfel de fenomene. Nu mai zic de copaci căzuți. Tot ce îmi doream era să ajung cât mai repede, în siguranță, la cazare! Ajuns acolo la Stânca Dunării, nu am putut decât să mă bucur de priveliștea către brațul Sfântul Gheorghe și de o saramură de somn. A doua zi, vreme absolut superbă, 27 de grade și nici un nor pe cer ; porneam către Sarichioi, primul popas planificat al zilei. Drum liber, aproape gol, peisaj superb, vânt puternic, Mahmudia, Murighiol, Valea Nucarilor, Agighiol și imediat Sarichioi. Acest minunat sat, unde locuiește cea mai mare comunitate de lipoveni din România, are un farmec aparte, o biserică de rit vechi ortodox, fiind chiar pe malul lacului Razim. Din Sarichioi, următorul obiectiv : Cetatea Enisala, în câteva minute eram deja acolo. Priveliște foarte interesantă, un stol de berze trecea liniștit pe deasupra cetății. Doar 8 lei intrarea și un mic "muzeu", e mult spus, o căsuță unde puteți afla istoria zbuciumată a acestui loc. Plecat din Enisala, următorul obiectiv : Cheile Dobrogei prin DJ 222. Aici recunosc că mi-am cam luat țeapă, nu am rămas cine știe ce impresionat de aceste chei, era și în construcție drumul... Mă rog, merită vizitat doar dacă ai drum prin zonă. Tot acest traseul l-am transpus și în două episoade pe care vă invit cu drag să le urmăriți: Episodul 1 Episodul 2

Da au terminat de turnat asfaltul complet în curbă. În rest drumul a devenit gen "forestier", asfaltul dispărând sau degradându-se aproape total. În grabă am filmat un pic cu drona la mișto înainte de tunel, pun mai jos filmarea :

M-am întors și am luat-o normal pe asfalt

Salut, este DJ714A, sau Gâlma. Din Moroeni se face un drum către CHE Dobrești sau Gâlma Lespezi și apoi urci, e un pod peste Ialomicioara și ăla e drumul, urcă 20 Km aproximativ până la cabana Brătei (acolo stau cei de la ocolul silvic... Nu este deschisă publicului). Drumul se leagă și cu lacul Bolboci și Scropoasa dar e mai greu de ajuns. Revin și cu niște cadre din dronă zilele astea ca să vezi exact. Tăurașii nu au venit, erau doar câțiva oameni dornici de drumeție, în total 10 mașini și un turist care cobora de la Vf. OMU la pas. De la Gâlma am urcat cât am putut și apoi am coborât și am luat-o pe asfalt normal până pe Transbucegi.

Salutare! Vinerea trecută am avut inspirația să dau o tură pe Transbucegi și chiar am prins o vreme superbă. Inițiat am urcat pe un drum mai puțin cunoscut (un off-road ușor) spre Gâlma-Lespezi apoi direct spre Transbucegi. Sunt rare ocaziile când drumul nu e plin de mașini , am putut să filmez lejer cu drona. Starea drumului foarte bună, zero zăpadă La întoarcere spre București, de la Tărtășești mai exact, am avut un curcubeu ca ghid tot drumul până acasă, apoi o ploaie ca să curețe bine orice nămol de pe motoretă. Recomand o drumeție. Vă las un video ca amintire :

Frumoasă zona și traseul, eu l-am parcurs în toamnă... Ceva de vis! Legat de copaci puși la pământ am întâlnit recent același fenomen și pe drumul spre cascada Urlătoarea dar și pe lângă Transbucegi. Explicația cred că e un mix între tăiat și pus la pământ de natura vijelioasă

Mulțumesc mult, sperăm să putem călători din nou cât mai curând! Sunt încă multe locuri de explorat prin țară.

Salutare! Tocmai înainte de marea pandemie, pe 3 martie am făcut o excursie, pe o vreme superbă de primăvară, la Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari. Am luat-o prin Urlați urmând aproximativ drumul vinului, apoi ne-am oprit să admirăm Lacul Siriu și bătea un vânt năprasnic am plecat rapid spre vulcani. De la Berca spre Pâclele Mari drumul a fost foarte prost, gropi, denivelări și multă mizerie împrăștiată de conaționalii noștri de altă culoare. Ultimii 2 Km înainte de Pâclele Mari au fost interesanți, parca desprinși de pe altă planetă. Ajunși la vulcani, restaurantul bineînțeles că era închis, de ce să mai facă niște bani... Adevărul era totuși că noi eram cam singurii pe acolo într-o zi de marți. Cele mai bune momente le-am surprins într-un scurt filmuleț pe care vă invit călduros să îl urmăriți :