Semaca Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 (editat) Passant, qui est-tu ? Que cherches-tu ? Est-tu pret a partager ta vie, pour mieux te retrouver ? Acum vreun an, in vara, mai pe inserat, ma pregateam sa incalec pe Blanoasa in fata Patriarhiei, unde facusem niste poze. Cantarindu-ma din ochi, cu o bere in mana, un tip barbos cu plete, nici tanar nici batran, semana vag cu Isus intr-o camasa cu carouri si blugi. Pana la urma se decide sa-mi vorbeasca. Esti gata ? Aproape gata, spun eu gandindu-ma ca mai trebuia doar sa pornesc motorul. Si eu sunt gata, zise el. Noi sa fim sanatosi, adaug eu chinuindu-ma, ca de obicei, sa bag si manusile pe maini. Ofensiva de toamna va incepe curand, imi sopti el. De data asta vom actiona la cel mai inalt nivel ! adauga apasat, aratand in sus. Pai crezi ca avem vreo sansa de izbanda ? il intreb privindu-l cu compasiune. Am senzatia ca nu esti indeajuns de pregatit, imi spune el cu un soi de intelegere si dezgust in timp ce se indeparta incetisor...Am plecat si eu si in scurta vreme aproape ca uitasem discutia. Mi-am reamintit-o la spital dupa ce am reusit performanta sa-mi rup tibia si peroneul calare pe Blanoasa. Bonus, o tija foarte frumoasa si doua suruburi. Omul avusese dreptate, nu eram prea pregatit. Tot in vara aia varul meu Mihai Vioreanu, fost component al nationalei de rugby a Romaniei, a avut cununia religioasa cu Orla, aleasa inimii lui din Irlanda, in Brasov. Ei, nu-i nimic, m-a consolat el, lasa ca poate ma onorezi macar la cununia din Dublin, pe care o sa o facem anul viitor. Mda, nu stiu ce sa zic. Cine stie, poate vii pe motor...Am ramas cu telefonu in mana si ochii in tavan gandindu-ma: Bai da stii ca nu e rea ideea...si am inceput sa o pritocesc. Bun, n-o sa am bani sa ma sparg in figuri p-acolo dar pot sa dau o cautare pe Google dupa "top 10 most beautiful roads in europe" ca alea-s mocca. Si, cu putina bunavointa, au rezultat trei pe guardian dot uk. E primul link din rezulatate si articolul incepe cam asa: What makes a good biking road? Well, there's a saying among motorcyclists that driving a car is like watching a movie, whereas riding a motorbike is like being in one...bla bla bla. Cert este ca am gasit si Transfagarasanul listat acolo. Un drum de pe care eu am cules la un moment dat niste ciulini cu farul si am speriat de moarte o banda de mormoloci aflati intr-o balta. In care am ajuns si eu ca un mormoloc ce eram si sunt inca. Sau poate acum am avansat la stadiul de chitzulan (voi explica ce animal e asta la momentul potrivit, mai exact de unde vine si incotro se indreapta, deschid o paranteza patrata si va spun ca se indreapta unde vrea muschiu' lui, inchid paranteza patrata si pe urmatoarea ). Cert e ca mi-am dat seama ca tipul care a scris articolul nu era chiar lost in space din moment ce a avut de zis numai de bine despre Transfagarasan. Era un om voios si relaxat si imi place sa cred ca chiar a calarit pe drumurile despre care a scris, stiu sunt ipocrit pentru ca nici eu nu am sa merg chiar peste tot pe unde mi-am propus. Dar sa nu divaghez (sunt centura neagra la asta). Iata ce drumuri am ales: A2, the Antrim coast road, Belfast-Bushmills, Northern Ireland, The Cat and Fiddle run - A537 Buxton-Macclesfield, England si Cabo de Gata to Granada, Spain. Si iata cum Spania era deja in drumul spre casa. Sweet Home Alabama. Avea sa fie prima (si acum ca am facut-o pot afirma sincer, ultima) mea calatorie in europa de vest, de dupa 1989 incoace. Malaiul 1200E. Km, unknown , ca nu vroiam sa ma demoralizez din start. Echipament, cel de oras inclusiv basmalutza rosie de la bunica pentru pus pe mecla plus un costum de ploaie chinezesc. Asta dupa multe insistente din partea lui Bizoo_n si Gaxel care mi-au spus ca "e posibil sa si ploua pe alocuri". Truse de chei, cabluri si camere de rezerva, releu de incarcare. Bineinteles aparatul foto asezat in tankbag pe care aveam si gps-ul. Mult tupeu (de fapt o fiola de prostie cristalizata, in afara de 2 feriboturi si nunta, nimic planificat). Moralul la maxim (din asta mai am si acum). Blanoasa, totul pus la punct mai putin "rezerva de benzina", respectiv cand ramaneam fara benzina mai aveam 2.5 l in rezervor. Si mai primisem si doaua sfaturi pretioase, unul de la mama si altul de la bunica. Cel de la bunica era realist: mamaie, sa-ti iei niste apa la tine daca ti-o fi sete pe drum. Cel de la mama era irealizabil: sa te feresti de hoti si prosti. Eu prin conceptie sunt un idiot cinstit. Veni si ziua de 18 august 2008. Caldura mare, adormisem la 4 dimineata. La 8 punct vine mama si incepe sa ma zgaltaie. Hai mai ca doar n-ai de gand sa pleci cand or fi 34 de grade afara. Deschid ochii buimac, mi-e asa o lene bagami-as...dracu m-a pus sa le zic ca plec. Pana sa-mi beau nessu, aud la poarta un motor de Dakar, apare si bunul meu prieten aka Bizoo_n: Hai Chitzulaneeeeee, nu mai dormi, ca ai un drum de facut ! Nu mai aveam loc de intors, toata gasca vroia sa ma dea afara din casa. Apare pana si tata, mai categoric decat mama, hai ba ce dreq faci ca or sa fie 34 de grade astazi, te mai coiesti mult ? Inca in pijama cu nesu in mana si tigarea in cealalta ma gandeam ca au damblagit cu totii. Pana la urma reusim sa incarcam tot calabalacu pe motor si plec, mai mult ca sa scap de gura lor. Daca am zis ca am duc la nunta ce ? N-am voie sa dorm si eu ca omu' pan la 12 ? Ma duc! Ho. Ma indrept catre Petrila, metropola unde mama lui Bizoo_n, doamna Silvia Barbu, impreuna cu comitetul de primire format din catelul Igor si motanul Mitzu, ma asteptau cu bratele si labutele deschise. Si ma mai asteptau cu o mancare de fasole cu ciolan afumat, una dintre minunile lumii moderne. A doua zi, dimineata pe racoare, ieseam din Petrila contempland voios peisajul cu care Dumnezeu a dotat partea aia de lume. Inima-mi vibra in acelasi ritm cu cei doi cilindri in V si i-am promis Blanoasei ca orice s-ar intampla ne vom intoarce impreuna acasa. Traseul era simplu: Viena via Budapesta-Frankfurt-Antwerp(Belgia)-Cherbourg(Franta), feribotul pana in Rosslare(Irlanda) si tzup-tzup la nunta in Dublin, o aruncatura de batz. In mod normal Antwerp nu prea era in drum dar Gaxel aka domnu' motociclist cercetator Mihai Tolea, mi-a spus ca in chilia lui studenteasca s-o gasi un locsor si pentru un biet motociclist amarat. Nu puteam sa-l refuz si n-am regretat nici o clipa. Tot contempland bucuros peisajul am remarcat ca desi plecasem de la ora 9 dimineata din Petrila se facuse ora 14 iar eu inca nu iesisem din tara. Ai dreq, nu numai ca au pus Aradul cam departe dar ii si apucase reparatul drumului, coloane nesfarsite de masini, aglomeratie, injuraturi, flegme plictisite in praf. Pe la 3 dupa-amiaza, in sfarsit, am trecut in Ungaria cumparand vinieta de la o domnisoara atat de decoltata incat m-am simtit bine in tara ei din prima clipa. Si la ei ca si la noi, foarte cald, doar ca au autostrada pana in Austria. Spre norocul meu au si benzinarii pe autostrada, autonomia Blanoasei fiind limitata la 180km din cauza ca "rezerva rezervorului" era blocata dupa cum am mentionat. Lucru care nu m-a deranjat prea tare dat fiind ca daca dupa o ora nu fumez o tigare , inebunesc si inca am benzina sa mai inebunesc odata. Noaptea ajung in Austria, admir uriasele eolienele in lumina lunii pline precum si privelistea de Star Trek a rafinariei OMV de la intrarea in Viena si caut ceva gen Camping Wien Sud sau Est. Nu numai ca luminile erau stinse toate de ziceai ca e camuflaj antiaerian, strazile pustii, totu inchis cu lacat. Am supt-o, imi trece prin cap inevitabil. Tot incercand sa ma dumiresc ce vrea sa-mi mai zica dracovenia aia de GPS intru pe un drum inchis si hop, apare si politia la petrecere. Nu prea intelegeau ce vreu eu sa fac la 2 noaptea pe un drum inchis. Le explic ca am remarcat si eu ca drumul e inchis dar GPS'u s-a tampit de tot si ca vreau doar sa gasesc un hotel deschis. Aflu ca nu am nici o sansa pe autostrada catre Linz, asa cum planuiam si mai aflu ca exista un Novotel in Viena care "s-ar putea" sa fie deschis. Normal ca era deschis pentru ca o noapte de cazare acolo era 95 de euro dupa cum ma informeaza receptionerul. Simpatic. Desi destul de obosit, imi inabus cu greu un ras isteric si-i zic ca mai bine dorm afara sub un copac. Omul foarte amabil imi spune ca ii pare rau dar ca macar cu atat ma poate ajuta. Pana sa se razgandeasca eram afara uitandu-ma dupa un loc cu peluza mai moale si, ca etern tanar si nelinistitul Eminescu, mi-am ales sa dorm la umbra unui tei. In parcare. Era 3 noaptea iar eu inca mai trageam niste basini asurzitoare. Ciorba de fasole cu ciolan a facut minuni cu moralul meu. Sarumana pentru masa ! A doua zi la 7 dimneata venise toamna, adia un uragan rece, teiul fosnea duios a jale, m-am trezit fresh, inghetat tun si ud fleasca, nu prea ma ajutase nici costumul de ploaie, facuse condens. Reminder, daca mai adorm in costumul de ploaie sa pun mai multe straturi de haine pe dedesubt. Bag benzina, bag un ceai, bag o cafea, mai impusc in aer o basina de ramas bun ca-n vestu salbatic si ma astern pe drumul catre Frankfurt. Alti 700 de km. Coafura rezista. Vestea proasta e ca si nemtii isi mai repara autostrazile dar macar ei chiar au ce repara, nu ca la noi. Vestea...tzeapa, tot proasta, e ca pe drum s-a desurubat contactul de la cric fara ca eu sa-mi dau seama. Eu obisnuiam sa opresc motorul pur si simplu lasand cricul. Dintr-un anume moment a trebuit sa ma dezobisnuiesc de asta. Mai exact din momentul in care am lasat cricul intr-o benzinarie si cand am descalecat am luat-o catre pompa iar Blanoasa catre autostrada. Singura veste buna e ca am reusit sa o prind, aproape aruncandu-ma sub ea. Am reusit sa ies de sub ea destul de sobru, incercand sa par firesc iar la casierie toata benzinaria cred ca se strica de ras revazand faza a 5-a oara...Nici in Easy Rider nu apare asa ceva. Poate doar in Not So Easy Rider. Intru in Frankfurt pe la 10 noaptea un pic cam obosit, ca sa folosesc din nou acest eufemism. Stiam deja ce urmeaza. Ratacit prin oras, oprit de politie, dormit din nou sub un pom. Rahat ! Ei bine asta nu se va intampla, decid dement intr-o milisecunda eroica. Ii dau un sms lu' Gaxel ca sa-l bulversez un pic si-l intreb daca ma primeste cu o seara inainte la el. Saracu ce sa zica, zice ca da, daca nu adorm. Ok, am crezut ca am inteles eu gresit. Din Viena pana in Antwerp nu-s decat vreo 1100 de kilometri. Aproape eram in Frankfurt deci mai aveam un pic. Vreo 450 , un fleac. Cu ochii deja injectati, deh casca open face da mai bine in poza, sar in saua Blanoasei si...pe ei pe mama lor ! De kilometri facuti din milimetri. Noapte, frig, incepe ploaia. Hahaha, nu mai vad nimic. Pe ploaie e mult mai sigur de mers in spatele unui tir, nu prea aproape insa. Daca ploua si vizibilitatea scade foarte mult pot fi folosite pentru orientare cele 4 luminite din spatele tirului. Luminite care se transforma rapid in 16 apoi in 128 apoi in 512, apar si luminitele albe cand esti pe contrasens, o sirena de tir, e ca la discoteca in aer liber. Maestre da muzica mai tare si ploaia mai incet ! Pana cand trag o manusa pe vizor si tirul reparare in fata. Sau in spate, cine poate sti. Imi vine sa ma pish. Mai mersesem la toaleta de multe ori dar de data asta chiar simt nevoia sa mentionez. Opresc la o benzinarie. Alimentez. Intru val vartej, platesc si inteb apasat unde e toaleta. E la subsol. Ok. Ajung la subsol un pic crispat, aveam si costumul de ploaie pe mine iar secundele erau numarate. Dau de o poarta de intrare ca la metrou. Ma prind ca e cu cartela. Strang din dinti, urc pana sus si cumpar cartela. Ajung din nou la poarta de metrou. O voce feminina incepe sa-mi vorbeasca suav in germana. Eu nu stiu germana si ma pish pe mine in T minus 10 seconds. Caut disperat un orificiu in care sa introduc cartela aia blestemata. Il gasesc. Probabil vocea imi ureaza bun venit. Tuvangura de perversi ! Razbesc disperat pana la toaleta, inlatur violent tot ce-mi statea in cale. Ma....stiti voi, si inca ceva, nimic deosebit. Rasuflu usurat. Reusesc sa ma reechipez. Care dracu' o fi butonul de tras apa ? Erau doua, drept care o trag de vreo 3 ori lung si de doua ori scurt. Better safe than sorry. Mai gasesc un buton si apare si o manutza de plastic care spala si colacul. Ma bucur ca nu am apasat pe butonul ala in timp ce eram ocupat cu ochii bulbucati. Mai aveam 220 de km si scapam. Astia-s nebuni la cap, imi zic pentru a suta oara. Relaxat, imi vad de drum. Intrase deja in reflex. La un moment dat trec printr-o vama parasita si trec rapid pe langa un panou cu "wellcome to netherland"... Bai, da parca io trebuia sa ajung in Belgia dupa ce ieseam din Germania, ma gandesc holbandu-ma la linia verde de pe gps. Cand mi-am dezlipit privirea de pe el totul s-a luminat. Eram in Belgia. Iar autostrada era luminata. Mai erau 180km. Ei, 180 de km am mai mers imi dau curaj si accelerez. Pustiu. Ma pregateam sa adorm. Alba ca Zapada si cei 40 de hoti plus Hansel si Gretel varianta beta isi faceau de cap prin creierul meu. Nu mai vedeam decat frimituri si incepuse sa fie cald si bine. Nu-mi mai simteam mainile, nu ma mai durea fundul si vedeam negru pe fond rosu. Tin minte ca am cedat trecerea unui camion care mi-a multumit calduros. Nu stiu de ce am cedat-o pentru ca eu eram pe autostrada. Pilotu' automat era si el pe duca. M-am trezit cand am decolat un pic trecand cu viteza de croaziera peste un speedbreker. Antwerpen. My love ! Dupa 18 ore de drum ajung la punctul terminus si-l sun pe Gaxel. O data. De doua ori. De trei ori...o fi adormit... Vis-a-vis era un parc, pastele masii, deja ochisem un petic de iarba mai stufos. Dupa o vreme suna nebunu' inapoi. Ce plm faci ? ingaim de abia tinundu-ma pe picioare si cu ochii injectati ca un zombie. Bai scuza-ma jucam un ping-pong. La 3 noaptea iti arde de pin-pong ? Pai te asteptam, ce era sa fac ? Unde esti ? Am ajuns. Si unde esti ? Langa un parc. Bine, hai ca vin sa te iau. Am baut o bere, am facut un dus si am gasit maieul pe care-l pierdusem cand am plecat din Petrila... In Antwerpen s-au intamplat lucruri importante. Mihaitza m-a plimbat un pic si am ajuns la barul cu sfinti. Un ceai costa 4 euro dar sa-l bei in compania Sfantului Gheorghe si a Sfintei Fecioare era ceva deosebit. Mi-am cumparat cort si sac de dormit. Si nu in ultimul rand, am cunoscut-o pe domnisoara Monica John Kaine, colega de campus al lui Mihai, care gateste demential si cu care, dupa un prim refuz din partea mea (eram obosit ), am vizitat Bruxellesul. Printre altele, "Atomul" si cartierul marocan. Atomul nu e deloc o statueta de vreo 15 metri inaltime cum mi-o amintesc de la jurnalele de stiri. E ditamai hardughia, fiecare bila (nu ma pricep la fizica si urasc chimia) avand vreo 2 nivele lejer iar betzele alea care unesc bilele sunt prevazute cu scari rulante in interior. Din fericire la casa de bilete era o coada monumentala drept care am admirat constructia doar din exterior economisind timp ca sa-l pierdem acolo unde merita. In drum spre cartierul marocan ne-am abatut si prin Notre Dame unde ne-a intampinat intrebarea de la inceput povestirii. Nu ma duce pe mine capul prea mult dar parca incepeam sa inteleg in ce va consta calatoria mea. Noroc ca am cititori mai inteligenti ca mine. Am facut o scurta pauza si la "piticul pishecios". O statueta care va dati si singuri seama ce face, imbracata in propriile hainute. Are de altfel o garderoba intreaga. Si tot face ce face de vreo 400 de ani incoace. Asta da traditie. Oamenii nici ei nu s-au schimbat deloc, la moda este inca sa se pozeze cu gura deschisa in fata piticului. In cartierul marocan agitatie maxima, nunti, botezuri, se claxoneaza la greu iar aerul e plin de acordurile de rumba si de mirosurile de aripioare condimentate asezonate cu cartofi copti si mirodenii iuti. Seara, o multime de oameni umple o strada din centrul orasului intr-o sarbatoare a luminii, se distreza, beau bere, unii mai si vomita un pic prin tiribombe dar beau inca o bere sa se dreaga. Vata de zahar, copilasi, jucarii, bere, cascaval, mere poleite, cartofi prajiti, alte chestii tot poleite, oameni ca mine si ca tine bucurandu-se decent, civilizat. Aproape ca m-a durut sa vad atata normalitate. Fara coji de seminte pe jos, fara flegme, fara urlete, fara manele, fara mitocani, fara tigani, fara jeepuri cu ecuson parcate pe trotuar, fara militieni, fara gramezi de gunoi...fara nici o grija...Ma uitam si nu-mi dadeam seama cum reusesc oamenii aia sa se simta bine . La o cafea de dimineata Mihaitza mi-a propus sa facem si o mica excursie in Gent impreuna cu Monica si prietena lui, Belen. Un orasel la vreo 40 de km de Antwerp. Un fel de Amsterdam al Belgiei, intretaiat de canale navigabile si prevazut cu biserici si carciumi in punctele strategice. Se poate vizita foarte usor cu barci turistice prevazute cu ghizi. Prilej cu care am aflat ca fosta parnaie a orasului a fost transformata in supermarket, ce preturi mai au apartamentele de pe maluri si cate ceva despre Meg cea Nebuna (Dulle Griet ). Un tun de asalt. Am sa ma opresc un pic aici pentru ca povestioara atat cat am reusit sa ma documentez, e destul de haioasa. In secolul 16, cam cand intra piticu' in functiune si era ceva fenomenal, orasele de pe actualul teritoriul actual al Belgiei se plesneau intre ele pentru suprematie. Cum nici pe atunci nu duceau lipsa de creiere, accentul era pus uneori pe marime, drept care un bastan al Antwerpenului a decis sa fac cel mai al dreq tun de pana atunci cu care sa sparga la nara un oras vecin care se dadea independent. Zis si facut, tunu' are vreo 16 tone, probabil le-a luat ceva timp sa-l transporte pana la orasul vecin. Oricum timp aveau din belsug, erau de abia in secolul 16. Se pare ca tunul a tras doar de doua ori, a doua oara si cea consemnata in anale, la o distanta de 15 centimetri. In cele din urma cavaleriei din orasul vecin i s-a facut mila, a capturat tunul si a terminat balciul. Cei din Antwerpen au trebuit sa plateasca o rascumparare uriasa ca sa-si poata decora orasul cu nemaipomenitul lor tun. Legenda spune ca pana la urma tot i-au capacit p-aia din orasul vecin. Ma gandesc ca or fi organizat un turneu de sah. Sau poate le-au propus ceva mai indecent...Hip hip ura... Ma rup cu greu de Antwerpen, de Monica si Mihaitza sincer ingrijorati de soarta mea, probabil s-au prins ca nu prea ma duce capu' cand au vazut cat de mult injuram cand pedalam, si ma indrept catre Cherbourg. Un fleac, vreo 650km. Chiar n-are rost sa mentionez pretul la benzina in Franta, e nesimtire curata dar e singurul pret la care se gaseste asa ca e foarte buna. Ciocu' mic si joc de glezne. In Aras nimeresc intr-o benzinarie cu automate pe baza de card. Ma scarpin in cap si ochesc pe partea cealalta a intersectiei o benzinarie "normala", nu mai pun casca in cap si tai intersectia. Ma claxoneaza un politist moto: alo, baiatu', casca ? Ii fac semn ca doar trec dintr-o benzinarie in alta. Vine ala dupa mine si ma intreaba ca un tata suparat: Ai prea multi bani ? Pentru ca acum chiar va trebui sa platesti. Realizez ca de raspunsul meu atarna multe. Imi iau o fata de catelus calcat de camion si-i spun ca stiu ca am facut o greseala foarte grava si ca sunt gata sa platesc prostia daca ajuta la ceva in fata legii. "A, ok, asa mai merge !" imi spuse el parinteste, si se pierdu la orizont. Expir si-mi continui drumul. Ajung in Cherbourg pe seara, reusesc sa gasesc campingul La Saline, din nefericire si asta avea poarta inchisa dar nici temperatura nu mai era de dormit sub pomi. Mission impossible. Arunc cortul, neoprenul si sacul de dormit pe partea cealalta a zidului, il escaladez si aterizez in fund pe niste maracini. In timp ce-mi stergeam transpiratia bineinteles ca poarta se deschide si o masina iese din camping. Fugi repede afara si impinge-o si pe Blanoasa inauntru. Poarta se inchide. Pun cortul, dorm. Asta a fost partea usoara. Dimineata ma lupt vreo juma' de ora sa strang cortul. Se impotriveste rau de tot saracu', e pe baza de tije elastice. Pana la urma cel mai destept cedeaza. Dupa ce i-am aplicat un genunchi la mijloc reusesc sa-l impachetez cat de cat. Inainte sa ma imbarc ma asez la o terasa beau un phar cu bere si pap o pizza, 20 de euro. Un fel de Ai-sictir sur Mer, totusi mi-a placut atmosfera. Pe feribot il ceama Oscar Wilde. Trec de vamesii francezi care se uita cu lupa la permisul meu de conducere, la buletin si la pasaport si reusesc sa urc pe el Blanoasa cu nenorocitu ala de cort si toate sperantele mele intr-o lume mai buna, unde se circula pe partea stanga. Oscar Wilde, scriitorul nu feribotul, a spus ca experienta este suma tuturor esecurilor. Stia el ce stia. Inima-mi batea puternic cand enormul vas, cat un bloc cu opt etaje, a parasit incetisor portul la sapte dupa amiaza. Nu m-am putut abtine sa nu remarc la gatul multor femei prezenta salului gen Titanic, un fenomen destul de ingrijorator de altfel. Din fericire accesul papagalilor la prova era strict interzis si in afara de o ploaie de test, noaptea nu a fost nimic de semnalat. Am sfarsit prin a adormi pe jos pentru ca pe fotoliul rezervat mie acest lucru s-a dovedit a fi imposibil. To be continued... Editat Octombrie 14, 2008 de Semaca Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Conu' Nae Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 wow... speechless... baga! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Clau_C Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 Prietene, esti demn de tot respectul - chiar asa habauc cum pari a fi Daca am mai avea cativa "inconstienti" frumosi si nebuni, talentati in ale povestirii si ale pozatului (in afara de dl. Bizoo_n bineinteles) poate ne-om schimba optica despre motociclism. Iertare pentru intreruperea topicului Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Semaca Postat Octombrie 14, 2008 Autor Share Postat Octombrie 14, 2008 Prietene, esti demn de tot respectul - chiar asa habauc cum pari a fi Daca am mai avea cativa "inconstienti" frumosi si nebuni, talentati in ale povestirii si ale pozatului (in afara de dl. Bizoo_n bineinteles) poate ne-om schimba optica despre motociclism. Iertare pentru intreruperea topicului Nu e nici o suparare, oricum o sa va rog sa-mi acordati un ragaz de o zi doua sa pun in ordine imaginile si ideile pentru partea a doua a povestii, ea fiind alcatuita din 3 bucati. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
piccolino Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 oh yeah! asa calatorie insotita de poveste si fotografii pe masura te face sa iti scoti mobra din garaj si sa plec incotro vezi cu ochii. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
uzunu Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 Chitzulane, ai grija unde bagi pauzele de publicitate, da??? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dopeman1979 Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 pentru tine s-a inventat motocicleta, bravo. frumoase poze. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
DUKE Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 Superbe pozele, m-au inebunit. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CuCun Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 STIMA!!!...mult prea minunat.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Angi Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 "Da-te-n k.k.t" cu aparatu' si obiectivele tale "scumpe"....... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gaxel Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 citesc.. comentez dupa "Cel de la mama era irealizabil: sa te feresti de prosti." la ce-ai mai venit ma la mine? "Am baut o bere, am facut un dus" berea cu mine, dusu singur sa nu inteleaga lumea prostii "Monica John Kaine" bai, in primul rand e KEY si sa editezi postu ca se site fata jignita sa nu ii tii minte numele:D . o sa ii arat poza oricum. atomiumul ala, e destul de intalt, la vremea lui avea cel mai rapid lift din europa, in urcare nu in cadere libera, si fiecare sfera are 3 etaje, si cam 9m inaltime. una din sfere e amenajata pentru copii, sa poata petrece, in exucrsiile cu scoala , noaptea acolo.. maine am prima conferinta si nu pot chiuli si un proiect de predat , dar promit sa scriu usor, usor, cateva cuvinte despre sederea aici. nu vreau sa intrerup topicul, dar voi pune un post, pe care il voi edita ulterior cu poze si tot ce trebe. ma bucur ca te-a lasat lenea aia din frecus si ai pus topicul .. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator _Raul_ Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 Omule, exista si text in posturile tale ???????????????? Eu nu mai am timp sa il observ. Am ramas fara cuvinte... Mi s-a uscat gatul si ma uit ca prostul . M-ai ciuruit. De citit, putin mai tarziu. Inteleg din fotografii 90 %. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gaxel Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 "Da-te-n k.k.t" cu aparatu' si obiectivele tale "scumpe"....... acesta va fi motoul postului meu urmator, in care voi insera si ceva poze vazute prin ochiul meu, ale unor lucruri pe care le-a pozat si maestrul. voi edita ce am scris aici cu detalii, timpul ma preseaza. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator _Raul_ Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 Gata, am si citit... Am un zambet linistit pe fata . Fain, fain de tot. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gaxel Postat Octombrie 14, 2008 Share Postat Octombrie 14, 2008 (editat) text la pozele de mai sus dupa cum spunea mesterul , ora trei dimineata, il asteptam, nu stiu daca Belen dormea sau nu, important e ca eu am mers sa joc o bere si sa beau un ping pong. in mijlocul unui set, pe care il castigam sper, partea mea feminina imi spune ca ar fi bine sa ma duc sa verific telefonul ca nu e o miscare desteapta sa il uit in camera.. si tocmai atunci suna. ies, il culeg pe domnu, totul e ok .. mancam, bem , e foarte important pentru ca o sa revenim la acest astect, bem, si el merge sa se culce eu ma duc sa ma culc intr-un pat cald ca nu sunt pe drumuri. mi-am amintit.. primul moment dificil a fost ca am vrut sa ii arat ca ma bucur ca vine asa ca il asteptam cu niste ciocolata. partea proasta e ca proasta care tinea ciocolata si care o adusese din bruxelles, o pierduse asa ca am mers la ea in camera, disperat, sa caut gramul de ciocolata.. nu stiu daca ai aflat, l-am gasit uletrior. bem,ajung in camera unde voi dormi ei, peste drum, incerc sa pastrez linsitea, deschis usa tiptil, o inchid dupa mine, lovesc un scaun cu picioru, injur, daramn niste chestii lasate langa birou, injur si hotarasc sa aprind lumina injurad.. ma bag si in pat fireste cat pot de linsitit fara sa o trezesc.. pana la urma se aude o voce adormita .. mihai esti beat ? nu foarte rau, data viitoare vino mai beat, macar atunci ma lasi sa dorm si nu mai vrei nimic. nu tin minte pataniile in ordine cronologica asa ca incerc sa imi amintesc, sa corelez cu imagini si sa incropesc un text mergem si noi in oras.. nu imi amintesc daca am inceput cu biserica sau cu districtul rosu , dar ambele sunt daruri de la dumnezeu. ne-am plimbat putin, din bar in bodega, si s-au tras si cateva cadre.. partea frumoasa, si aici as vrea sa inserez niste poze, este ca am avut privilegiul de a atinge si de a folosi obiectivele cu care s-au tras aceste poze.. rezultatu, ca sa il citez pe angi : "Da-te-n k.k.t" cu aparatu' si obiectivele tale "scumpe"....... bai, nimic nu a iesit.. mi-a fost o rusine fata de mine ... oricum o sa pun cateva poze.. macar prietena, vazandu-ma amarat, mi-a soptit suav ca ei ii plac mai mult pozele mele. asa ca frumosu e in ochiu privitorului. multumesc. ps: am avut cateva tentative de a invata sa fac poze, asa ca m-am consultat si eu cu cei care au un ochi mai bun si daca la unii am gasit sprijin si m-au incurajat, semaca mereu mi-a zis : ce-i cacatul asta.. spre surprinderea mea, si ii multumesc public ca nu i-am zis aici, acum a avut rabdare, mi-a explicat, mi-a dat sfaturi si chiar in alegerea unui subiect tampit mi-a aratat ca totul depinde de talentul de a face un pas la stanga, sau dreapta, poate te lasi nitel pe vine sau te ridici pe varfuri si tragi poza. ps2 : asta nu l-am impiedicat, cand am pozat niste copilasi ce se tineau de mana, sa imi zica ca sunt pedofil .. si argumentele au fost : poza e de (cuvant urat), asa ca singura explciatie pentru a poza copiii aia e ca ai anumite inclinatii .. multam mestere. ps3 : la baru cu sfinti m-am duc ofticat a doua zi si chitit sa fac poze fara el , poate sunt mai dezinhibat.. rezultate ioc dupa cum spunea mesterul , ora trei dimineata, il asteptam, nu stiu daca Belen dormea sau nu, important e ca eu am mers sa joc o bere si sa beau un ping pong. in mijlocul unui set, pe care il castigam sper, partea mea feminina imi spune ca ar fi bine sa ma duc sa verific telefonul ca nu e o miscare desteapta sa il uit in camera.. si tocmai atunci suna. ies, il culeg pe domnu, totul e ok .. mancam, bem , e foarte important pentru ca o sa revenim la acest astect, bem, si el merge sa se culce eu ma duc sa ma culc intr-un pat cald ca nu sunt pe drumuri. mi-am amintit.. primul moment dificil a fost ca am vrut sa ii arat ca ma bucur ca vine asa ca il asteptam cu niste ciocolata. partea proasta e ca proasta care tinea ciocolata si care o adusese din bruxelles, o pierduse asa ca am mers la ea in camera, disperat, sa caut gramul de ciocolata.. nu stiu daca ai aflat, l-am gasit uletrior. bem,ajung in camera unde voi dormi ei, peste drum, incerc sa pastrez linsitea, deschis usa tiptil, o inchid dupa mine, lovesc un scaun cu picioru, injur, daramn niste chestii lasate langa birou, injur si hotarasc sa aprind lumina injurad.. ma bag si in pat fireste cat pot de linsitit fara sa o trezesc.. pana la urma se aude o voce adormita .. mihai esti beat ? nu foarte rau, data viitoare vino mai beat, macar atunci ma lasi sa dorm si nu mai vrei nimic. nu tin minte pataniile in ordine cronologica asa ca incerc sa imi amintesc, sa corelez cu imagini si sa incropesc un text mergem si noi in oras.. nu imi amintesc daca am inceput cu biserica sau cu districtul rosu , dar ambele sunt daruri de la dumnezeu. ne-am plimbat putin, din bar in bodega, si s-au tras si cateva cadre.. partea frumoasa, si aici as vrea sa inserez niste poze, este ca am avut privilegiul de a atinge si de a folosi obiectivele cu care s-au tras aceste poze.. rezultatu, ca sa il citez pe angi : "Da-te-n k.k.t" cu aparatu' si obiectivele tale "scumpe"....... bai, nimic nu a iesit.. mi-a fost o rusine fata de mine ... oricum o sa pun cateva poze.. macar prietena, vazandu-ma amarat, mi-a soptit suav ca ei ii plac mai mult pozele mele. asa ca frumosu e in ochiu privitorului. multumesc. ps: am avut cateva tentative de a invata sa fac poze, asa ca m-am consultat si eu cu cei care au un ochi mai bun si daca la unii am gasit sprijin si m-au incurajat, semaca mereu mi-a zis : ce-i cacatul asta.. spre surprinderea mea, si ii multumesc public ca nu i-am zis aici, acum a avut rabdare, mi-a explicat, mi-a dat sfaturi si chiar in alegerea unui subiect tampit mi-a aratat ca totul depinde de talentul de a face un pas la stanga, sau dreapta, poate te lasi nitel pe vine sau te ridici pe varfuri si tragi poza. ps2 : asta nu l-am impiedicat, cand am pozat niste copilasi ce se tineau de mana, sa imi zica ca sunt pedofil .. si argumentele au fost : poza e de (cuvant urat), asa ca singura explciatie pentru a poza copiii aia e ca ai anumite inclinatii .. multam mestere. ps3 : la baru cu sfinti m-am duc ofticat a doua zi si chitit sa fac poze fara el , poate sunt mai dezinhibat.. rezultate ioc Editat Octombrie 14, 2008 de gaxel Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
GabiButon Postat Octombrie 15, 2008 Share Postat Octombrie 15, 2008 (editat) woow!!! ce dumnezeului sa mai zic? Esti foarte talentat, maestre Felicitari P.S. Ce timp de expunere ai folosit la fotografierea caruselului ? multumesc Editat Octombrie 15, 2008 de gabibuton Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Semaca Postat Octombrie 15, 2008 Autor Share Postat Octombrie 15, 2008 For the faithful departed, especially those who we orselves have loved, that God will take care of them in all their needs and one day unite us all again. Lord hear us. ...Dupa un somn fara vise ma trezesc dimineata cu modelul mochetei imprimat pe fatza, cobor pe puntea 7 a vasului, imi cumpar o cafea extrem de scumpa dar, ca si benzina frantuzeasca, singura disponibila si o termin taman la timp sa pot admira Irlanda aparand in zare. Debarc emotionat in Rosslare, ma asez in sirul de vreo 200 de masini si astept sa trec prin vama. Singura persoana pe care au oprit-o am fost eu iar dialogul cu vamesul a fost desprins un pic din Tarantino. "Al cui e motorul asta ? Al meu. Vreau sa zic, ce motor este ? Yamaha Virago 535. Ok dar unde e inmatriculat ? In Romania. Si ai venit pe el pana aici ? Da, pentru ca vreau sa ajung la o nunta in Dublin, si-i arat invitatia de parca era pasaport. Bine ai venit in Irlanda si drum bun !" Asa ca am pornit-o pe "contrasens" spre Dublin. Eu am permis de conducere de la 18 ani si aproape ca am in sange sa merg pe partea dreapta. Ei bine, intr-o curba stransa era sa fac schimb de ADN cu un jeep. Extrem de neplacut momentul, frana, derapaj, oprit la 30cm de botul jeepului. Alalalt vazand un (cuvant urat) avansand hotarat spre el intr-o curba stransa s-a speriat si el ca dracu, bine ca macar el avea abs. L-am asigurat ca-s sanatos la cap dar vin din Europa. Mi-am aranjat un pic nodul din gat si am continuat catre Dublin. In Dublin reusesc sa dau de varmiu si ne pregatim moral pentru nunta impreuna cu alti prieteni din tzara. Din trei Guiness mi se inclestasera falcile de nu mai puteam decat sa zambesc cu subinteles. Ziua urmatoare, ne-am transferat intr-un mic satuc de langa Dublin, un loc numit Straffan unde avea sa se oficieze cununia religioasa. Mi-a placut foarte mult acolo, pe o parte a strazii era biserica iar pe cealalta un pub, am vizitat o herghelie si iar am baut de mi-a stat ceasul. Trebuie sa mentionez ca desi nu sunt fan bere irlandeza am preferat mereu berea cea mai proaspata pentru ca de cea mai ieftina a trebuit sa uit de cand plecasem din tzara. Sa nu ma intelegeti gresit dar mereu pe parcursul calatoriei am preferat sa beau ca omul normal intr-un bar fie si doar o bere decat sa cumpar la acelasi pret 6 beri dintr-un supermarket, pe care sa le beau ca un alcoolic anonim, singur. In majoritatea pub-urilor irlandeze se bea cu traditie de cateva sute de ani aceeasi bere Murphy's sau Guiness bruna (nu am sesizat diferenta dintre ele) care trebuie lasata mai intai sa se sedimenteze daca nu vrei sa se uite barmanul la tine ca la ultimul om. Tot traditia spune ca un pint (ceva intre pahar si halba) se bea din patru inghitituri. Puteam sa beau si din patru inghitituri insa era clar ca nu voi mai nimeri toaleta in stilul asta. Oamenii sunt foarte prietenosi si amabili, gata oricand sa stea la un pahar de vorba, chiar nu conteaza ca tu vii din pampas. Ca iar am pomenit de toaleta, la un moment dat tipul care se pisha in dreapta mea zice: Salut, ce mai faci ? Ma uit in jur un pic jenat, nu eram deloc obisnuit cu politetzile la pishoar dar ma gandesc, ei daca asa e obiceiu' p-aici...Si-i zic ca fac foarte bine, ca sunt din Romania si am venit cu motocicleta pana in Dublin ca sa particip la nunta varului meu. Asta ramane blocat cu obiectul in mana si cu ochii la mine. Intre timp in stanga mea se mai asezase un tip, care era fratele celui din dreapta. Bai John sa fiu al dreq, ii zice ala din dreapta, fii atent la tipu asta de langa tine, a venit cu motoru din Romania pana aici ! La care ala din stanga se intoarce cu totul, aproape pishandu-se pe mine: WoW ! Eu sunt John iar el e fratele meu Liam, bine ai venit si ne bucuram sa cunoastem un tip atat de coios. Dupa ce ne-am incheiat la pantaloni ne-am strans mainile calduros si am mai ciocnit cu ei la bar una mica. Cununia a fost blana, in sensul ca a durat mult mai putin decat ma asteptam (1 ora) insa a fost la fel de cuprinzatoare ca si micuta si cocheta capela din Straffan in care spre mirarea mea am incaput cu totii. Preotul, un tip beton, pus pe glume a oficiat nunta cum nu cred ca o sa mai vad vreodata, cuvantarea lui era punctata de hohotele de ras ale asistentei. Mi-a placut predica lui pentru ca e mult mai placut in viata sa-ti aduci aminte de lucrurile importante puse in cuvinte vesele. Si ca sa nu faci doua drumuri cand te casatoresti, preotul tine loc si de ofiter al starii civile, contractul de casatorie semnandu-se direct la biserica. Parte din slujba cere ca oameni apropiati atat din partea mirelui cat si a miresei sa citeasca in fata celor reuniti la cununie, cate un scurt pasaj din Rugaciunea Credinciosului. Ca sa inteleaga toti invitatii pasajele trebuiau citite atat in engleza cat si in romana. Ai repetat si tu un pic inainte ? m-a intrebat varmiu' , am zambit jenat si am rostit un nu hotarat. Pentru credinciosii plecati, in special pentru aceia pe care i-am iubit, fie ca Domnul sa ii aiba in paza si sa ne reuneasca intr-o buna zi. In momentu asta pare simplu dar cand vreo 80 de oameni se uita la tine sorbind fiecare cuvant si esti in costum negru la pupitrul unei biserici, credeti-ma ca nu mai e atat de simplu. Cert e ca m-am descurcat mai mult decat onorabil. Au urmat masa, speechurile si dansul. Am plecat catre pensiunea in care eram cazat, inca in costum dar cu pantofii in mana, pe la 3 noaptea, manga. La despartire i-am imbratisat calduros pe Mihai si Orla, multumindu-le din inima pentru minunatul motiv care a stat la baza acestei calatorii. Pe 1 septembrie ies din Dublin si ma indrept catre Belfast. In sfarsit incepe una din celebrele ploi irlandeze, nu pot sa zic ca ploua tare dar pana sa ma prind care e treaba si sa scot costumul de ploaie eram deja fleasca. Ma refugiez intr-o benzinarie unde beau o cafea si stau la o palavra cu un alt confrate motociclist pana a stat ploaia. Pana in Belfast a mai plouat de doua ori cu inca o ploaie in pauza dintre cele doua ploi. In Belfast aveam de gand sa vizitez picturile de pe cladirile orasului, picturi in marea lor majoritate celebrand sau deplangand conflictul dintre catolici si protestanti pe o parte si cel dintre republicani si nationalisti (sau unionisti...?) pe de alta. Bilantul victimelor acelui razboi de gherila nu va fi niciodata cunoscut in totalitate. Nu a fost o simpla comfruntare intre Armata Republicana Irlandeza si Armata Britanica ci si intre militiile catolice si cele protestante. Mai pe scurt, au existat multe momente in care irlandezii se executau intre ei cand nu erau ocupati sa arunce cu caramizi dupa patrulele engleze. Problema a inceput pe la 1848, a continuat in 1916 cand irlanda s-a revoltat impotriva stapanirii engleze si a continuat pana la sfarsitul anilor '90 cand deja a devenit cunoscuta sub numele de "The Troubles" tocmai pentru ca razboi nu i se prea putea spune. S-a murit pe capete de toate partile inclusiv nevinovati. Ura era atat de mare incat in 1988 pana si inmormantarea a trei membri IRA a fost atacata de un activist al unei grupari opuse, inarmat cu grenade si pistoale, inca trei oameni au murit atunci si 60 au fost raniti de schije. Dupa ce a scapat sa fie linsat de multime fiind capturat in cele din urma a primit la proces 682 de ani de inchisoare. Nici nu se terminase bine prima inmormantare ca doi ofiteri englezi au intrat din greseala in convoiul funerar care-l conducea pe ultimul drum pe unul din cei ucisi la cea dinainte. De data aia nu a mai urmat nici un proces, cei doi fiind impuscati de IRA dupa ce au fost prinsi, dezbracati si batuti...O scurta plimbare cu motorul pe Falls Road, Shankill Road si, de ce nu, RPG Avenue, locul unde fortele britanice au fost atacate cu lansatoare portabile de rachete ( ), poate dezvalui multe din povestile scrise cu sange din acest oras. De parca toate astea nu erau de ajuns mare parte din oras este strabatuta de ziduri care au menirea de a-i apara pe oameni de ei insisi, ziduri facute sa-i desparta pe Unionisti de Republicani si pe Republicani de Loialisti si de cine s-o mai simti Gica Contra p-acolo. Culmea este ca desi prin Good Friday Agreement semnat in 1998 in Belfast este pace, majoritatea oamenilor considera inca zidurile drept foarte utile, resentimentele si neincrederea fiind inca destul de mari in toate taberele... Parasesc Belfastul si calaresc agale prin ploaia trista pe primul drum de pe ordinea de zi, A2 Antrim Coast Road avand ca destinatie Bushmills aflat in nordul insulei. Ca sa va faceti o oarecare idee despre ploaia irlandeza am sa-l parafrazez pe John P. McAfee si va propun urmatorul experiment: Intrati imbracat sub dus si dati drumul la apa. Ok, acum inchideti-o pentru cateva secunde si deschideti-o din nou. Faceti asta toata ziua timp de o saptamana. Sau faceti o excursie pe motor in Irlanda, e exact acelasi lucru. A2-ul unduieste frumos uneori la 10 metri de malul marii trecand prin Larne si oferind niste senzatii si privelisti greu de uitat, la un moment dat trec de un orasel numit Cushendun, deja putea sa fie tornada pentru ca nu mai conta, ala este unul dintre cele mai frumose drumuri pe care am mers vreodata. Marea in dreapta, ca un ocean de otzel si piscurile muntoase cu varfurile invaluite in ceatza creaza impresia de Higway to Hell mai ales cand trec de un semn de avertizare pe care scrie "Try your brakes", asta ce gluma o mai fi ? ma intreb. Drumul tocmai parasise tarmul si se pierdea printre dealurile verzi puncate cu oi si capre. Din fericire franele functioneaza ok pentru ca incepe o sectiune cu urcari si coborari de am impresia ba ca o sa cad pe spate ba ca o sa pic in nas. Pante si rampe cu inclinatii nebunesti de 30-40 de grade intr-o succesiune care da clasa la orice montagne-russe. Este singurul drum care m-a facut sa rad in hohote si sa chiui ca nebunul. Poate si pentru ca eram singur pe drumul ala iar ala era Drumul ! Per total, fantastic. Imi cer scuze ca nu am imagini si de pe portiunea aceea dar trebuia sa fiu pur si simplu tampit sa ma opresc. Ajung la Giants Causeway despre care stiam ca este un ansamblu de coloane bazaltice rezultat al unei stravechi eruptii vulcanice. Ma mananca in fund si intru pe poarta ca sa nimeresc intr-un Visitors Centre. Pana la punctul de interes mai era vreun kilometru de mers pe jos, lucru nu tocmai greu in conditii normale cand esti uscat insa eu eram ud, ghetele aratau ca niste broaste strivite facand buboci la fiecare pas, cu casca intr-o mana si tankbag-ul cu camera foto in cealalta. Ajung jos si regret amarnic decizia. Faptul ca ne tragem din maimute inca mai conteaza se pare, toata lumea prezenta tinea mortis sa-si faca poze in varful coloanelor si nu undeva langa ele, astfel incat sictirit fac 2-3 poze si ma indrept catre Downhill. Hostelul acolo costa 11 pounds pe noapte, un pret foarte bun pentru Irlanda. Proprietarul este de asemenea un om deosebit, facuse minuni cu modul in care arata hostelul. Desi am stat doar o noapte m-am simtit ca acasa, lucru foarte bun pentru moral cand esti departe de casa. Cu hainele inca umede pornesc catre Galway (coasta de vest), prin Donegal si Sligo. Fac o scurta oprire si in Derry (Londonderry) unde s-a consumat un alt episod trist din istoria Irlandei in 1969. In luna august a acelui an, timp de trei zile, locuitorii orasului au construit baricade infruntand politia intr-o incercare disperata de a obtine mai multe libertati si drepturi civile dupa ce o manifestatie pasnica in acelasi sens fusese destramata cu brutalitate de politie. Cantitati industriala de tear gas si sticle incendiare au fost folosite, aproape 1000 oameni au fost raniti in acele evenimente ilustrate aproape fotografic pe zidurile cladirilor din oras. Situatia a degenerat si mai mult in ianuarie 1972 cand 13 oameni au fost impuscati de armata britanica in timpul unui mars de protest, aceea fiind ziua cunoscuta drept "Bloody Sunday". Bineinteles ca toate acestea nu au facut decat sa creasca suportul populatiei pentru IRA iar violenta nu a nascut decat violenta... Continui pe coasta de vest a Irlandei, una dintre cele mai fotogenice zone prin care mi-a fost dat sa trec, atunci cand nu ploua prea tare bineinteles. Ajung in Galway obosit mort si ud ca un soarece, reusesc sa negociez o camera de hotel cu 30 de euro si ma arunc in pat. Ma trezesc buimac pe la 11 si constat cu tristete ca nici gand de soare dar macar inca nu incepuse ploaia. Ma bag default in costumul de ploaie si o apuc pe drumul de coasta catre Cliffs of Moher si mai departe catre Cork daca vremea nu se imbunatateste cat de cat astfel incat sa merg mai mult pe drumuri de coasta si sa ma opresc in alta parte. Nu era obligatoriu sa ajung in Cork in ziua aia. Bineinteles ca se sparge teava si incepe sa ploua salbatic astfel incat, fortat, fac calculul si rezulta 450km pana in Cork. Pe drumurile de coasta se mai adauga si vanturi puternice care sufla din toate partile. Ca sa nu-si inchipuie nimeni ca in pauzele dintre ploi nu ma distram suficient de bine. Din cauza umezelii GPS-ul incepuse sa dea semne de oboseala, imaginea disparea din cand in cand (in Cork s-a dat obstescul sfarsit). Nu pun prea mult la suflet si ma bucur din inima de R479 din Galway catre Cliffs, ca si A2-ul, un drum costal fantastic de frumos strajuit de stanci tacute si ziduri de piatra. Trec pe langa Cliffs of Moher fara nici cea mai mica remuscare cand imi dau seama ca exista un Visitors Centre langa care parcarea e obligatorie daca vrei sa vezi ceva si costa pe ora doar 5 euro, asadar mai era si contracronomentru jocul de glezne. Stiam ce urmeaza: parcam si mergeam pe jos de-mi venea rau ca sa admir o gramada de tantalai pozandu-se pe maluri. Skipped this part. Insa puteti gasi niste poze foarte frumoase pe Gugal . La dracu, nu stiu de ce nu ma mai lasa sa termin partea a doua, cica-s prea multe poze ... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Semaca Postat Octombrie 15, 2008 Autor Share Postat Octombrie 15, 2008 (editat) wow... speechless... baga! Poate asa o sa mearga , ia sa vedem... Dupa 450km pe ploaie intru in Cork la 8 jumate seara, ma cazez la un Youth Hostel cu 17 euro pe noapte si fac cunostiinta in camera cu doi pustani din Belgia, Steve si Jens. Si ei faceau turul Irlandei dar cu masina. I-am invitat sa bem o bere, au refuzat politicos. Dimineata (sa mai mentionez ca ploua ? ) ne trezim toti trei fara nici un chef, toate hainele mele miroseau a mucegai. Impachetez decis sa plec direct catre Rosslare chiar daca feribotul pleca de abia peste doua zile. Imi strang mainile cu cei doi pustani si coboram impreuna in parcare. In parcarea in care nu mai era nici urma de Blanoasa. Am crezut ca visez urat si inca nu m-am trezit. Cu tot calabalacul in maini ies afara din parcare convins ca cineva o fi vrut sa faca vreo gluma. Nimic. Moment in care degetele mi se deschid singure si las lucrurile sa alunece incetisor pe langa mine. Belgienii s-au prins ca ceva nu e in regula si ma priveau in tacere. Vine si proprietarul hostelului si paleste la fata cand ii spun ce se intampla. Vine si politia. Doi cretini, care cu chiu cu vai s-au lasat induplecati sa noteze seria stantata pe motor, mi-au luat adresa de mail si telefonul si mi-au spus sa ma duc linistit acasa ca ma cauta ei cand afla ceva, mi-au lasat o carte de vizita a unei asociatii care oferea asistenta psihologica victimelor jafurilor, dupa care au plecat. Raman in picioare in parcare langa un zid, cu cartea de vizita strivita in pumn, uitandu-ma cu atentie la mortarul care tinea caramizile la un loc si cautand o cat de mica crapatura in care sa incap si eu. Eram impietrit, atata amar de drum pentru nimic, imi rasuna in cap. Jens se apropie incetisor de mine, uite ce e noi putem sa plecam si maine si daca vrei te luam si pe tine ca sa nu pierzi si feribotul, ramanem cu tine astazi pana-ti revii. Nu pot sa plec fara motocicleta, ii zic lui Jens, macar cateva zile trebuie sa raman. Bine dar poate sa dureze saptamani pana or sa o gaseasca ceva din ea si chiar daca o gasesc ce te face sa crezi ca o sa si poti pleca cu ea ? Daca o gasesc macar o pun intr-un container si o trimit acasa, i-am spus eu. Dar fara ea nu pot sa plec, am adaugat. Si ce o sa faci acum ? ma intreba privindu-ma in ochi. Nu stiu, probabil ca o sa astept un miracol, ingaim sfarsit. Mi-am anulat cele doua feriboturi spre casa, cel spre Anglia si cel din Anglia catre Franta si m-am asezat pe scarile hostelului cu capul in maini. Totul se sfarsise, nu mai ramanea decat sa ma sui in avion si sa ma intorc acasa....La un moment dat usa se deschise si o femeie din personalul hostelului care auzise ce mi se intamplase imi spune pe un ton hotarat: Stii, n-ar trebui sa-ti pierzi speranta niciodata. Si daca oricum nu mai ai nimic de facut ar fi bine sa faci o plimbare pe malul raului. Pentru ca eu imi amintesc ca in urma cu catva timp s-a mai intamplat ceva de genul asta iar scuterul a fost gasit abandonat pe malul raului. Ii multumesc pentru sfat, urc in camera si le expun planul celor doi belgieni: ne plimbam un pic pe malul raului dupa care intram intr-o carciuma si ne facem manga, erau invitatii mei. Mergem pe strada din spatele hostelului, trecem printr-un parc si intram pe un pod pietonal care traversa raul. Eram complet absent. Deodata Steven ma intreaba si n-am sa-l uit niciodata: Dude, is that your motorcycle? Where ? There ! WHERE THE HELL DO U SEE IT ? There Dude, IN the river ! Blanoasa !!! Din pacate era submarin dar nu mai conta... Ajungem in dreptul ei si simt ca explodez de furie, oare ce tembel ar fi in stare sa faca asa ceva ? Pun pariu ca nu au reusit sa o porneasca imi spuse Jens. Ramasesem impietrit din nou. Stai linistit, o sa o scotem noi ! spusera amandoi batandu-se cu pumnul in piept ca niste pui de lei. M-a pufnit rasul. Are 190 de kilograme si e jumatate ingropata in namol. Poate sa aiba si 400 tot o scoatem spuse Jens zambind. Si ne-am asezat in fund cu totii sa punem la cale un plan de actiune. Eram pe cale sa ajungem la o concluzie cand apare si un politist moto. Jens, ca fost anarhist retinut de politie de multe ori in Belgia, il intreaba pe politist daca are vreo solutie. Ala zice ca mai intai trebuie sa anunte dispeceratul. Amandoi belgienii dau din maini a lehamite. Politaiul observa si intreaba daca noi avem vreo solutie. Avem, raspunde Steve intzepat. Intram in apa o legam cu franghii si folosindu-ne de pomul de pe mal ca de bratul unei macarale o ridicam si o tragem pe mal. Observatia politistului ca s-a mai inecat cineva in locul ala in urma cu o luna si ca nu poate sa ne permita sa intram in apa nu pare sa-i sperie pe mititei. Si cam cum te gandesti sa ne impiedici ? L-a intrebat Jens zambind ironic. In disperare de cauza politistul apeleaza la argumentul suprem. Pai azi e sambata, toate magazinele sunt inchise, de unde veti face rost de franghii ? Pai le vom fura ! Raspunde Jens pe cel mai categoric ton din lume. Intervin, calmez spiritele si-l rog pe politist sa incerce sa fac rost de ceva oameni de la descarcerare sau pompieri. Problema e ca era sambata iar la aia sambata probabil e zi sfanta. Nu era nici dracu on duty. Pana la urma vin inca doi politisti inarmati cu niste vinci-uri si cu ajutorul lor si cu al franghiilor pe care intr-adevar, le-am furat dintr-un santier, am reusit sa o scoatem pe Blanoasa dupa vreo juma de ora de chin in 5 oameni, cu mine in apa incercand sa o tin dreapta cat de cat. Blanoasa a fost incarcata pe autoplatforma si a plecat la politie iar noi am urmat planul initial si am luat la colindat toate carciumile din Cork. Nu am luat prizonieri in seara aia, ne-am intors la hostel morti de beti pe la 2 noaptea. Ziua urmatoare am reusit sa-i determin sa plece, chiar nu avea rost sa scape si ei feribotul, spunandu-le ca e doar o chestiune de timp pana cand o sa plec si eu mai departe. Ne-am despartit cu o strangere de mana prieteneasca si cu ochii umezi, niste oameni deosebiti, nu am cuvinte. Si iata-ma in vacanta pe termen nedefinit in Cork. Duminica am mers la politie sa fac inspectia Blanoasei. Blocajul ghidonului fusese fortat insa dupa ce au impins la ea vreun kilometru jumate idiotii si-au dat seama ca motorul nu vrea sa porneasca cu briceagul cu care au incercat ei sa-l porneasca asa ca au scapat de ea. Apa in motor si in general peste tot cat cuprinde, am scos bateria care era moarta deja si am asteptat cu nerabdare ziua de luni. Luni am impins-o eu inca 1,5 kilometri de la politie pana la un servis moto caruia nu merita sa-i mentionez numele. Patronul de acolo insa mi-a replicat destul de sictirit ca au foarte multe rezervari si ca sa mai incerc dupa vreo 4 zile, asta desi ii explicasem in amanunt situatia. Dezamagit dau sa ies din magazin insa ma intorc si-i spun: Nu o lua personal dar daca ai un minut liber gandeste-te la urmatoarea situatie. Tu ai fi la vreo 3000km de casa, ti-ai gasi motocicleta intr-un rau si ai veni la mine care am un servis moto iar eu ti-as spune sa mai incerci peste vreo 4 zile. Cam cum plm te-ai simti ? Si plec un pic mai racorit fara sa mai astept vreun raspuns. Singura varianta era sa ma apuc singur de reparatii pe strada din spatele atelierului. Desi toate sculele mele si piese de schimb erau in coburile blanoasei, idiotii nu au luat absolut nimic, asa ca aveam cu ce sa ma apuc de surubarit. Din fericire un mecanic mai tanar de acolo a auzit discutia si m-a mai ajutat pe fereastra cu niste chei, un furtun cu aer comprimat si o baterie ca sa invart motorul, cinste lui. A fost singurul om care a miscat macar un deget din toata sleahta aia de dobitoci. Mai ales ca sa platesc reparatia plus o taxa de urgenta chiar nu ar fi fost o problema, in fine , nu mai conteaza. Doua zile, mare parte din timp in ploaie, am verificat pas cu pas instalatia electrica, golit uleiul, suflat motorul, scos filtru de aer si suflat, pus la loc, pus ulei nou, golit rezervorul, pus benzina, schimbat bateria, verificat scanteia la bujii, scos apa din far si semnalizatoare, nu porneste, de ce nu porneste, brainstorming, gasit buba la contactul fortat al cheii...In a doua zi de surubareala de un real ajutor mi-a fost Brian Lee un tip navetist, ingrijitor la un camin de batrani. Desi Brian nu avea nici cea mai mica idee despre mecanica avea alte calitati. In primul rand a tinut mortis sa vina si sa se uite la mine, astfel ca in loc sa ma ploua doar pe mine l-a plouat si pe el. In al doilea rand Brian fiind nascut in Cork cunostea o gramada de lume, saluta sau era salutat pe strada odata la 2 minute. Si la un moment dat ma intreaba, auzi Radu, da de ce stam noi in strada in ploaie si nu o impingem la alt service ? Pentru ca nu stiu unde dracu e alt service Brian, poate o fi la 20 de kilometri. Nici eu nu stiu da stai ca-ti aflu imediat imi spuse el in timp ce sorbeam doua cafele ca sa ne mai incalzim un pic. Nici 2 minute nu trec si Bingo! Un cunsocut ii spune lui Brian ca mai e un service la 3 kilometri departare. Problema era ca reusisem sa o alimentez, starterul invartea, bujiile aveau scantei insa atunci cand pornea pompa de benzina carburatoarele dadeau pe afara pe la supraplin. La astea chiar nu aveam nici cea mai mica idee ce trebuie sa le fac si datorita unor suruburi speciale mi-a fost cu desavarsire imposibil sa le desfac. Eram blocat. Ne punem pe impins. Ajungem la CB Motorcycles exact la ora inchiderii. Nu-i nimic, ne uitam maine un pic la ele ma asigura un mecanic tanar in timp ce tragea grilajul. Brian imi da un cot complice, i told you. Mi-a venit sa-l pup. M-a ingrijorat un pic doar faptul ca acolo aveau mult mai multe motoare asteptand la rand decat la primul service. La prima ora eram inapoi. Vorbesc cu John, mecanicul sef si-i zic toata tarasenia subliniind ca nu este absolut nici o problema cu malaiul. Se codeste el un pic, ca au si ei multe rezervari, ca o fi ca o patzi si ma intreaba pentru ce atata graba din moment ce locuiesc in Irlanda. Total gresit, il lamuresc, locuiesc in Romania, de acolo vin si intr-acolo ma indrept. M-au invitat la un ceai inauntru si am stat la o tigare tot spunandu-le ce am facut deja si ce as mai vrea sa fac. Ia baga bai nene motoru ala inauntru, decide John scurt. Nu numai ca au desfacut carburatoarele, le-au curatat pe toate partile si au peticit membranele. Au scos din nou uleiul, au spalat motorul cu terbentina, au testat din nou instalatia electrica, mi-au inlocuit contactele de la cheie, au pus alt ulei, au schimbat si filtrul de ulei. Cand Blanoasa a pornit parea un drac resuscitat, tot atelierul s-a umplut de fum si abur iar eu am tras un chiot de bucurie de s-a zgaltait cladirea. Dupa care a trebuit sa ies urgent afara pentru ca-mi dadusera lacrimile. De la fum, desigur. Totul a durat doua ore pe ceas. John si tanarul lui asistent nu au acceptat sa-mi ia nici un ban pe reparatie. Am plecat dator pe viatza de acolo. Stii, cand eram de varsta ta si eu am facut o calatorie cu motocicleta din Cork pana in Australia, mi-a spus la plecare John zambind. Eram mic copil. Imi iau ramas bun si de la cei de la hostel si plec direct catre Rosslare unde deja facusem rezervarea pentru feribot. Aveam doua zile la dispozitie dar m-am gandit ca daca nu o sa mai vrea sa porneasca macar pot sa o imping pana pe vas si tot ajung in Franta. Astfel ca mi-am petrecut o zi jumate stand in fata cortului pe plaja din Rosslare si privind pescarusii, navele ce intrau si ieseau din port, norii, ascultandu-mi inima si incercand inca sa visez frumos... Huh, a dat Dumnezeu si de data asta ...Va urma partea 3-a si totodata ultima. Editat Octombrie 15, 2008 de Semaca Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bizoo_n Postat Octombrie 15, 2008 Share Postat Octombrie 15, 2008 Chitzulane, merci! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Semaca Postat Octombrie 15, 2008 Autor Share Postat Octombrie 15, 2008 (editat) Chitzulane, merci! Placerea a fost de partea mea. Ai putea te rog sa povestesti de unde vine termenul de "chitzulan" ? Pentru ca vine dinspre Petrila iar tu esti un pic mai aproape. Editat Octombrie 15, 2008 de Semaca Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
DUKE Postat Octombrie 15, 2008 Share Postat Octombrie 15, 2008 Am citit si vizualizat tot, ce sa zic... in momentu` asta ma simt putin indragostit de tine... ... mare aventura, frumos povestit, sunt cu capu`n nori, ma frec in el servici, haideti la drum... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
uzunu Postat Octombrie 15, 2008 Share Postat Octombrie 15, 2008 Stii ca asta-i material de ADVrider, nu? In sfarsit am citit si eu povestea first hand. You lucky... chitzulan!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Pijama Postat Octombrie 15, 2008 Share Postat Octombrie 15, 2008 Nepotii tai vor avea ce auzii. Chiar ai putea scrie o carte (ai talent cand vine vorba de povestit, ai ce povestii, ai niste poze superbe drept dovada a celor spuse) si as fi primul care ar cumpara cartea. Oricum hai cu partea a 3a care sper sa fie cat mai lunga Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gaxel Postat Octombrie 15, 2008 Share Postat Octombrie 15, 2008 e prima data cand vad pozele cu balnoasa la inmuiat... aventura ai vrut, aventura ai avut. esti adevarat domnule... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
JimBeam Postat Octombrie 16, 2008 Share Postat Octombrie 16, 2008 esti de poveste foarte frumos povestit, superbe pozele Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.