Pelerinajul nostru la Ierusalim

[vanjanius]

O trecut si Revelionul deci asteptam continuarea....

 

CONTINUAREAAAAAAAAAAAA.........................................

[dhamzea]

Dl. Samo, initial a fost faza acuta, acum e cronica.

Ce nevoia, ne internam la cronici sau cum 'a fi voia Domnului ???

Nu de alta, da' nevoia-i mare

[samolapraga]

Ca sa fiu sadic, pot sa spun ca interesul asta acordat lipsei mele pe topic mi se pare chiar super?

Oricum, acum, azi, la ora 18, e prima data cand imi merge motociclism.ro de la Craciun incoace si in consecinta o sa vin cu pozele si povestea din Israel diseara.

 

 

Unul din primele lucruri ciudate pe care le-am experimentat in dimineata de 20 octombrie, pe cand incercam sa iesim din Aqaba, este ca desi intre Israel si Iordania este pace, si par a fi relatii normale, in orasul asta port, exista 23729 semne spre Arabia Saudita, iar spre Israel 1. Oricum, nu e ca si cum primul oras ca apropiere din Arabia Saudita ar avea 50 locuitori iar Eilat-ul vreo 50.000 . Dar am reusit sa gasim si punctul de trecere, si dupa formalitati de 20 minute in Iordania si aproximativ 2 ore in Israel, am trecut.

Uitandu-ma acum pe poze sunt surprins de selectia detaliilor pe care o face mintea mea. Lucruri pe care le consideram importante le-am uitat si altele oarecum banale sunt foarte vii in minte. De exemplu pot spune ce am facut exact in astea doua ore in vama. Am stat 10 minute la poarta, am ajuns la control vama unde a trebuit sa ne dezbracam, si noi, si motocicletele, complet, la piele, nici cizmele nu le-am putut pastra in picioare, si am trecut, ca la aeroport, cu toate bagajele, prin detector de metale si raze X. Apoi am dus motocicletele la un garaj langa, pentru o examinare in detaliu, iar noi ne-am intors si am mai trecut odata la iradiere. Apoi dupa cateva momente emotionante in care fiecare am fost intrebati la cate un bagaj ales la intamplare daca l-a pregatit altcineva sau daca ne-a fost dat ceva, ne-am pus pe asteptat intr-un cort in care aerul conditionat nu prea facea fata. Intinsi fiecare pe cate o banca, luptandu-ne cu mustele, asteptam raspunsul de la Tel Aviv daca putem intra sau nu in tara.

Prezenta noastra in Siria cu o saptamana inainte nu era vazuta ca un lucru prea bun, si in lumina ultimelor evolutii politice, poate ca aveau dreptate si atunci. Noi insa nu aveam preocupari politice ci mai degraba sociale, si ne minunam sa vedem, dupa 2 saptamani petrecute in societatea musulmana, fete cu pantaloni, maneci scurte si decoltee, cu pistolul la brau, baieti in adidasi si tricou si cu mitraliera la spate, care pentru noi reprezentau niste lucruri la fel de ciudate ca probabil pentru studentii arabi veniti la in bucuresti si care ajungeau inevitabil la Melody bar. Am primit ok-ul si am putut pleca mai departe, fiind destul de devreme, spre Ierusalim, unde am si ajuns seara. Am "ars" din nou o etapa pentru ca pe drumurile israeliene se merge foarte organizat si civilizat si... bine dar si pentru ca de la Eilat pana hat, in sus, mergi numai prin desert ari. Care cam cauzeaza la entuziasm si te determina sa vrei sa mergi, sa mergi, sa nu te opresti. Noua nu ne-a cauzat chiar asa de tare, si am apucat sa facem baia in marea moarta pe care o ratasem in Iordania. Eu cand eram mai mic petreceam verile langa un lac sarat, la Telega, si acolo am invatat sa innot si petreceam mai fiecare zi, asa ca nu ma asteptam la cine stie ce "senzatii" de la baia asta. Dar nu e chiar asa. Apa este cristal de clara, fiind foarte sarata iti da si o senzatie "uleioasa" pe piele, si te tine mult mai sus la suprafata. Nu e nevoie sa innoti, sa te misti, sa faci nimic, poti sta pe spate si citi ziarul. Clatitul de dupa insa, este un lucru absolut obligatoriu.

Mai departe, pana la Ierusalim nu mai sunt multi km si ii facem repede si reusim, surprinzator de repede, sa gasim centrul si locul unde erau hostelurile recomandate. Orasul vechi, cartierul armenesc, hotel cu rezonanta europeana, receptioner arab, preturi americane. Un amestec despre care aveam sa-mi dau seama ca e atat de reprezentativ pentru orasul asta. Nu stiu daca am facut bine, dar in zilele pe care le-am petrecut aici ne-am limitat la a vizita orasul vechi si imprejurimile lui. Aveam mari asteptari, credeam ca e un loc plin de spiritualitate, ca aici imi va veni sa cad in genunchi, sa ma caiesc si sa ma rog. Dar n-a prea fost asa, orasul este foarte viu, animat, turistic, comercial, modern si din cauza asta, pentru mine, paradoxal. La nici 800m de biserica Sfintei Cruci este un nou si frumos mall, pe Via Dolorosa se vand chiloti, mingi de plastic si maturi, in Gradina Ghetsemani este gard si se merge pe langa el dand coate sutelor de turisti rusi, iar de capela Sfantului Mormant nu te poti apropia decat foarte greu, deci spiritualitate asa cum ma asteptam eu sa gasec si mai ales unde ma asteptam...nema. Am gasit-o insa, intr-o seara, cand totul in orasul vechi era inchis, iar eu veneam cu Vlad pe stradutele stramte si bagand nasul intr-un gang sa fac o poza, am simtit miros de tamaie. Odata cu mirosul a venit si o bucurie atunci inexplicabila, si o senzatie ca scopul meu in aceasta excursie a fost atins. Nu pot nici acum sa spun de ce sau cum, dar asa am simtit, desi eu de fel nu sunt foarte religios, sunt slab practicant, stiu 2 rugaciuni si merg la biserica doar la sarbatori. Am descoperit a doua zi, pe lumina, ca gangul era una din intrarile/iesirile de la Biserica Sfintei Cruci.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Vlad S]

Frumos

[jangrasu]

bravo domne!

ai fost in locuri deosebite, dar povestirea mi-a deschis o rana veche. Sunt ofticat rau de tot pe evrei ca au nesimtirea sa permita actele de comert pe Via Dolorosa. Din respect pentru crestini ar putea sa pastreze zona aceea curata, numai pentru cei religiosi. N-ar muri nimeni. Si mai incolo sa faca un targ unde sa se vanda toate tampeniile alea.

 

se mai mira ca au parte numai de balamuc. pai Dumnezeu nu doarme.

[samolapraga]

Sa stii ca si eu am avut o senzatie asemanatoare pe Via Dolorosa. Am fost revoltat la inceput de cum e asa bazar acolo, dar pana la urma mi-am dat seama ca si acum 2000 ani probabil era la fel. Deci de ce ar schimba?

[MotoridersClub]

Superba excursie !!!!!! Samolapraga iti urez bafta multa pe viitor...

 

In vara asta am calatorit in Turcia, Syria, Jordan si Egypt cu motocicleta (map). Am plecat din Grecia pt 44 zile si am facut 11.500 km. Am fost 2 persoane cu 2 motociclete (Honda Varadero 1000 & Yamaha Fazer 600).

Era superb....!!!

 

Astept continuarea cu nerabdare....

Editat Ianuarie 11, 2009 de MotoridersClub

[THC]

Am ramas foarte impresionat de tura voastra, precum si de poze.

Imi vine sa dau naiba serviciul, si sa plec....

Bafta multa la urmatoarele excursii si astept cu nerabdare urmatorul episod din aceasta.

[CuCun]

.....hai cu story-u k ne innebunesti cu pauzele astea...

[Vlad S]

Deja si serveru merge deci ai putea continua

Si Samo ce anume ti-ai luat cu tine in excursie pt foto?

[alinutza]

....mai e nevoie sa spun si eu....ASTEPTAM CONTINUAREA....impresionant tur iar pozele sunt de vis...felicitari

[Metal Heart]

Mai are vreun rost commentul meu?

 

Poze de exceptie, un story bine pus la punct si daca citesti tot threadul de la cap la coada (cum am facut eu in ultimele 80 min) nu-ti vine decat sa iesi, sa te urci pe motor si sa mergi... sa bagi kilometri indiferent de directie si de tipul motocicletei... si sa nu-ti mai pese de nimic.

 

Totusi, o asemenea calatorie ar fi bine sa fie insotita de un desfasurator aproximativ al cheltuielilor - cam cat costa benzina intr-o tara si in alta, unde poti manca, ce si cu cat, cazarea - de ce sa te feresti si unde sa-ti pui cortul, drumuri de evitat, etc... chiar daca nu poti reface calatoria, macar sa ti-o poti imagina in detaliu.

[samolapraga]

Baieti, multumesc pentru aprecieri si pentru indemnuri, eu insa am o oarecare retinere in a continua pentru ca sunt din ce in ce mai aproape de final si astfel sunt nevoit sa-mi reamintesc senzatia usor neplacuta pe care o traiam atunci. Care era cam de parere de rau, desi in momentul cand am pus piciorul pe pamant grec primul lucru a fost sa rasuflu usurat. Si nu pentru ca am fi "scapat" de ceva ci pentru ca simteam apropierea de casa, de care incepuse sa ne fie cam dor. Uimitor, dar dupa atatea lucruri formidabile pe care le vazusem si pe care le vedeam in continuare, discutiile de seara de pe marginea patului se centrau pe "ce faci cand ajungi acasa", "pe cine suni primul?", "cand crezi ca o sa ajungem", "ai de gand sa-i spui maica-tii pe unde ai fost" si altele asemenea.

Dar pana la acel moment trebuiau rezolvate niste mici probleme tehnice dintre care cea mai mare a BMW-ului, care desi in urma zdranganelilor din Wadi Rum isi revenise si se comporta normal, nu puteam risca sa ne faca figuri pe "forja" de intoarcere. Asa ca din a doua zi la Ierusalim am plecat spre Tel Aviv sa gasim solutie la problema si 120km mai tarziu si cam tot pe-atatia euro in minus la buget, era rezolvata. Rezolvare care a fost gasita cu ajutorul prietenilor de acasa care ne-au directionat la un service BMW. Acolo am aflat ca din cauza taxelor, motoretele in Israel sunt de vreo 2 ori si un pic mai scumpe decat in Europa de exemplu. De-aia probabil am vazut si atat de putine. Dupa vizita la BMW a urmat si cea la service-ul KTM, fiind in acelasi oras si "doar" 20km departare. Desi motoreta mea nu avea nici o problema nasoala, perspectiva a 2000km in plus peste cei recomandati de producator pentru schimbul de ulei, nu era prea buna, si cum aflasem ca pe vas nu vom avea acces la motociclete, o mica revizie era chiar obligatorie. Desi imi carasem cu mine toate sculele necesare schimbului de ulei, inclusiv uleiul si filtrele, si desi stiam ca asta imi va stirbi imaginea de adventurist, perspectiva pierderii unei jumatati de zi si disconfortul schimbului de ulei la lc4 m-au facut sa aleg varianta cea mai usoara. Si s-a dovedit si mai inspirata pentru ca am plecat de la ei cu motocicleta overall intr-o stare mai buna, spre rusinea mea, decat atunci cand plecasem din romania, ei rezolvand si problema micii scapari de ulei care-mi murdarise blocul motor toata excursia.

Linistiti ne-am intors la Ierusalim si am continuat sa vizitam pe acolo, pentru ca doua zile mai tarziu sa o luam din loc cu destinatia Marea Galileei. De data asta navigand cu greu spre nord, ratand iesiri spre autostrada si nimerind in West Bank, ne-a cam luat cu frica. Aici am vazut ce inseamna o tara tinuta cu arma in mana, aici am vazut cum arata coloniile de evrei, aici ne-am intrebat cum e sa-ti traiesti viata, poate bine, dar in spatele unor garduri de 3 metri, aici am vazut cum o duc palestinienii saraci lipiti, aici am trecut de 4-5 posturi militare si am fost opriti de 3 ori, aici am mers pe langa terenuri minate, aici am mancat kosher la mcdonald's, aici ne-a plouat de ne-a luat gaia, aici de fapt consider ca am vazut adevaratul Israel. Din cauza asta n-am mai ajuns la marea Galileei cum ne propusesem si am taiat-o facand o scurta oprire in Nazaret, spre Haifa. De aici urma ca a doua zi, dupa-masa, sa ne imbarcam pe vas.

Aici am stat la cel mai curat hostel din toata excursia, unde puteai dormi linistit pe jos, spre deosebire de celelalte locuri de pana acum. Oamenii insa total diferiti. Stiam ca o mare parte dintre romanii din Israel stau in Haifa, si dupa experienta siriana ma asteptam ca aici sa zicem macar un "Buna ziua", dar n-a fost asa. Oamenii s-au dovedit in general mai reci si mai distanti fata de ce cunoscusem pana acum. Totul a culminat cu momentul cand ni s-a refuzat intrarea in frumoasele gradini Baha'i pe motiv ca tocmai plouase si erau scari ude si riscam sa ne accidentam. Imaginea noastra de haiduci ai Orientului Mijlociu deja nu mai avea nici un efect.

Am mai resimtit asta din plin cand am fost incarcati ultimii in ceea ce noi ne imaginasem ca va fi un ferry de croaziera cu cocktailuri cu umbrelute, fete in bikini si pool bar, dar in loc era un fost vas finlandez din '75 cu marfa , marinari mustaciosi si mancare de cantina. Un deliciu, mai ales cand stii ca ai platit 500euro pentru asta si ca vei petrece 2 zile intregi si inca un pic la bord. Da, cam atat a facut pana la Atena, cu o pauza de 7 ore in Limassol unde ne-am dat jos sa vizitam orasul, sa facem o baie si sa ne injuram cu soferi de autobuz retardati. Programul foarte dificil de somn-mancare-somn-mancare ne-a facut bine dupa atatea zile de mers, mai ales ca am avut timp si de citit si am incercat sa ajung la zi cu jurnalul calatoriei., desi dupa cum poate ati putut remarca din cum am scris pana acum, acest lucru nu s-a mai intamplat.

Ajunsi in Pireu si obisnuiti cu controalele la sange Israeliene, am fost foarte uimiti cum putem iesi din port si intra in tara fara sa ne ceara nimeni macar pasapoartele, ca sa nu mai vorbesc de uitat la bagaje. Cu acest sentiment de siguranta si de mandrie ca suntem cetateni europeni, am plecat din Atena cu directia casa, sau mai precis Salonic. Cele 6 ore petrecute in port in asteptarea unui chei pe care sa ne descarce ne-au cam spart timing-ul pe ziua respectiva, la fel ca si intunericul si ploaia care au inceput cam de la 200km de destinatie, dar am ajuns intr-un tarziu cu bine, infometati, uzi si terminati de oboseala. Am rezistat totusi si am reusit sa spunem nu primului hotel care ne-a iesit in cale si care ne-a cerut o caruta de bani si am gasit unul mai de buget unde am dormit lemn. A doua zi stiind ca ne asteapta multi km am plecat devreme si avand un mare dor de casa am mers intr-o cadenta neasteptat de buna ajungand ca pe la ora 7 sa pupam pamantul romanesc in benzinaria petrom de la Giurgiu si apoi reusind, dupa ceva orbecait(ca asa-i in Romania ca niciunde) sa ajungem in Bucuresti seara pe la 8. Dupa o pauza in benzinarie menita sa dea ragaz comitetului de primire sa se organizeze, pe 31 noiembrie la ora 20:30 intram in Piata Romana de unde plecasem cu totii cu mai mult de o luna mai devreme.

Am fost fericit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[bizoo_n]

Bravo, bai copii! Multumesc tare.

[v-twin]

That's....it?

[Vlad S]

Am asteptat mult continuarea, dar parca mai trebuia sa fie...

[fade2black]

Felicitari pentru excursie. Un pelerinaj in adevaratul sens al cuvantului, cu popasuri de rigoare.

Bravo!

 

Fade

 

P.S. Din cauza voastra mi-am luat SLR

[samolapraga]

That's....it?

 

Da, stiu, asta a fost si gandul meu dupa ce am ajuns acasa si doar doua zile mai tarziu ma duceam la munca si reveneam la viata dinainte. Asta e tot? Se pare ca da, asta a fost.

 

Mi-am promis cand am ajuns ca o sa pun o groaza de informatii utile pentru care am pastrat chitante, notite, bilete, etc. Inca nu am facut ordine printre ele, dar sper ca o sa fac asta odata ce o sa-mi fac curaj si o sa scriu aici cateva din parerile cu care am ramas in urma excursiei. Dar mai tarziu, sa se aseze.

[eto]

superb.raman fara cuvinte cand ma uit la poze.

[Falco]

De ceva timp ma batea gandul sa fac un astfel de moto-pelerinaj si uite ca mi-ati luat-o inainte. Asa ca am urmarit topicul asta inca de la inceput, cu mare interes, mereu in asteptarea unui nou episod.

Foarte frumoasa povestirea si pozele Parca s-a terminat cam brusc, totusi Dar, chiar asa, ce-ar mai fi fost de spus? Poate doar ca, pana la urma, in calatoriile moto scopul este drumul in sine si nu destinatia.

Bravo voua, felicitari pentru o astfel de vacanta

[ozzy]

Nu am cuvinte. Mare curaj si o mare aventura. Felicitari si multe asemenea calatorii.

Frumos povestit, frumoase poze. Am trait alaturi de voi prin modul minunat de a povesti.

 

Bravo.

[MihaiM]

aveam aceasta poveste salvata de ceva timp la favorite, am recitit-o si ramane una din povestile favorite.

consider ca merita un remember,cel putin pana cand alte povesti o vor trimite din nou in trecut