Povesti la gura sobei..

[sailordana8]

Ai dat bir cu fugitii sau ce s-a petrecut aici?

[petrisor]

ce s a intamplat totusi cu Namaste ? nu cred ca a lasat o asa in coada de peste, nu i omu !

 

o fi patit ceva?

[namaste]

Imi pare rau ca n-am mai putut posta in ultima perioada. Jurnalul tace aruncat intr-un colt de camera.

Am pierdut un prieten acum putin timp, intr-una din primele zile in care ne-am putut rasfata mobrele cu cateva raze de soare.

Va rog sa nu imi cereti mai multe detalii. O sa continui povestea in curand, sperand ca o poate citi si el, de acolo de sus.

 

Va multumesc pentru intelegere.

 

Andrei..

Editat Ianuarie 23, 2011 de namaste

[mony]

Suntem cu gandul alaturi de tine. Imi pare rau pentru pierderea suferita.

[sailordana8]

[namaste]

Încălzirea de dimineață o fac învârtindu-mă în jurul motocicletei pentru inspecția zilnică. Ieri am completat uleiul ungătorului de lanț Âşi pe cel al motorului; azi necesită doar două palme pe topcase, un zâmbet Âşi cinci minute de mers la relanti înainte de a porni înspre Adyiaman. Sunt peste 450 km până acolo Âşi alte câteva zeci până în Nemrut Dagi.

 

Trec de Kaserz si înainte de Malatza opresc pentru un mic dejun luat la ora prânzului. Responsabilă pentru popas nu e doar senzația de foame, ci Âşi căldura excesivă. Rezultanta celor două e o stare de amețeală nu tocmai plăcută. Opresc buimac într-o stație de autobuz (n-am mai văzut o umbră de câțiva zeci de km), pun cricul prost, mă sprijin de ea când cobor pe stânga Âşi o privesc lipsit de reacție cum cade pe dreapta Âşi se răstoarnă peste cutia laterală. AÂş râde copios dacă benzina prețioasă nu s-ar prelinge pe la buÂşon. O ridic cu greu Âşi îi dau vânt pe cric. Îmi Âşterg sudoarea de pe frunte Âşi observ cu aceeaÂşi lipsă de reacție cum înaintează puțin (nu era în viteză) Âşi cade pe cealaltă parte. De data asta nu am nicio Âşansă să o ridic, dar apare din neant o familie de turci care se pune repede pe treabă; fac totul ca la carte Âşi de tata asta o imobilizez corect. Pagubele sunt minore: distanțierul de la oglinda dreaptă s-a rupt pentru că am folosit oglinda drept suport pentru cască (îl elimin Âşi pun oglinda la loc) Âşi bonus: o completare a zgârieturilor de pe cutii. Epuizat fiind, ronțăi ceva Âşi pornesc la drum, conÂştient totuÂşi că nu am cum să ajung la destinație în cursul zilei.

 

Sunt încetinit constant de drumurile aflate în reparație/construcție Âşi ajung în Adyiaman pe înserat. GreÂşesc ieÂşirea din oraÂş, dar sunt ajutat de un turc care se îndreaptă în aceeaÂşi direcție. În scurt timp se înnoptează, dar nu mai am energie nici să mă cert cu mine. Îmi spun că sunt un caz pierdut Âşi continui să urmez maÂşina care înaintează pe un drum în curs de asfaltare. E noapte, praf Âşi mult pietriÂş. Nu mă pot opri pentru că mi-ar fi greu să ies de aici singur. Turcul se opreÂşte în Kahta Âşi îmi arată semnul maro care indică “Nemrut Dagi”. Îi mulțumesc din suflet Âşi decid să continui. Ce poate fi mai rău de atât? Întâlnesc un alt indicator pe care zăresc ridicola distanță de 51 km. Floare la ureche; optimismul se zbate să mă acapareze din nou.

 

Cad într-o capcană grosolană. Drumul devine îngust, se ramifică de câteva ori (aleg drumurile care par principale, din lipsa de indicatoare) Âşi curbele de nivel îÂşi fac apariția din noaptea curată. Asfaltul e lat de doi metri Âşi întotdeauna în pantă sau rampă. Într-un final zăresc un punct de lumină în depărtare. E un grup de muncitori care construiesc drumuri. Stau la o bere sub un bec palid Âşi mă primesc călduros. Nu mă înțeleg verbal cu niciunul, dar le explic prin semne că vreau să dorm. Îmi fac semn către un loc unde să îmi pot aÂşeza cortul Âşi cu ajutorul lor îl ridic imediat. Se retrag, iar eu adorm aproape instantaneu cu promisiunea că ziua de mâine va fi una de relaxare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reply, va rog..

[petrisor]

inainte, da i inainte !

[namaste]

Mă trezesc în zgomot de copite de capră. Ies afară în grabă pentru că Âştiu că sunt în stare să se cațere pe orice ca să ajungă la ramurile unui arbust, iar eu am pus cortul sub unul. Strâng cortul Âşi salut constructorii turci care încep noua zi în acelaÂşi mod în care au încheiat-o pe precedenta.

E o dimineață rece Âşi uscată. La intrarea în rezervație achit două lire, decis să nu mă opresc pănă la gazdele de piatră. Trec pe lângă câteva obiective turistice, însă fără a opri pentru că am văzut destule grote în ultimele zile. Vreau ceva spectaculos Âşi cu siguranță Nemrut Dagi e răspunsul la dorința mea.

 

Drumul devine din ce în ce mai îngust Âşi mai periculos; schimbări bruÂşte de nivel, zeci de ace de păr, pietriÂş peste tot Âşi parapeți inexistenți. Ajung în vărful muntelui acoperit de o transpirație rece Âşi uscată.

 

La o altitudine de 2150 de metri, se înalță muntele Nemrut Dagi pe platoul căruia în anul 1881 a fost descoperit un ansamblu de temple, ziduri Âşi statui gigantice ale unor zeități de inspirație romano-perso-macedoneană. Săpăturile arheologice ulterioare au condus la teoria conform căreia, acest enigmatic lăcaÂş a fost de fapt un mormant al unei parsonalități pregnante de la începutul erei noastre. Se presupune că muntele sacru adăposteÂşte mormantul regelui Antioh.

 

E ora 8:30 Âşi sunt singur pe muntele sacru. Pornesc entuziasmat spre pietrele însuflețite, dar ascensiunea are un randament scăzut pentru că sunt oprit obsesiv de un peisaj superb ce se cere admirat. După câțiva zeci de metri de scări sunt complet extenuat. Statuile îÂşi aÂşteaptă admiratorii în timp ce se scaldă în soare. Le privesc în ochi Âşi rămân mut; au o privire incredibilă. Greu de crezut că Âşi ochii de piatră pot vorbi. Le admir pe rând Âşi pornesc către cealaltă latură. Pe drum întâlnesc un american grăbit care îÂşi aÂşteptă soția. Se pare că am luat-o din nou pe calea cea mai lungă. Pe latura principală sunt aproximativ aceleaÂşi statui, păzite de cinci regi impunători rămaÂşi fără cap, cel mai probabil din cauza unor cutremure.

 

Mă odihnesc puțin, imortalizez peisajul Âşi încep coborârea; îi întâlnesc din nou pecei doi americani Âşi purtăm o scurtă conversație. Îmi povestesc că vin din Syria Âşi că a fost o experiență extraordinară. Le spun că mă îndrept într-acolo Âşi mă sfătuiesc să nu mă tem de hoți Âşi să nu dau Âşpagă la graniță pentru că nu e necesar. Rămân puțin uimit de fascinația cu care vorbesc de Syria. Atât de uimit încât decid să pornesc chiar azi într-acolo.

 

Cea mai simplă metodă de a ajunge în Syria este să mă îndrept către sud, pe cea mai dreaptă rută posibilă. Aleg Sanlyurfa ca punct de reper. Oboseala începe să se resimtă. Cu greu îmi găsesc o poziție nedureroasă pe imitația de Corbin cu gândul să nu îmi menajez dosul bătătorit până în granița de la Ackacale. Harta e inexactă Âşi mă trezesc într-un sat extrem de sărac numit Suruc. Sunt înfometat Âşi mă opresc într-o patiserie locală. La ieÂşire aproape că nu-mi mai zăresc mobra din cauza mulțimii fascinate care o înconjoară. Îmi fac loc printre roiul de curioÂşi Âşi pornesc către prima porție de deÂşert.

 

La ora 16 sunt la graniță. Formalitățile decurg rapid. În 30 de minute ajung la ultimul post de control unde sunt pus să plătesc asigurarea în valoare de 30 dolari Âşi taxa de intrare în valoare de 104. Nu-mi dau niciun act pentru fiÂşa de intrare decât după ce insist. Sunt plimbat alte 30 de minute prin diverse birouri de către funcționarii leneÂşi. Ca prima impresie, mi se pare că scaunul este cel mai apreciat obiect de mobilier, pupatul este cel mai iubit obicei, iar lenea cea mai importantă virtute a sirienilor. Îmi iau actele Âşi după un control amănunțit sunt lăsat să plec, dar nu înainte de a fi servit cu apă Âşi alune.

 

 

Sunt în Syria Âşi se întunecă. În primul oraÂş mic întreb de un hotel Âşi aflu că asemenea facilități nu pot fi găsite decât în oraÂşele mari. TotuÂşi, sunt îndrumat către o benzinărie de către doi tineri călare pe o chinezărie de 150. Alimentez de la o pompă ruginită 16 litri pentru care plătesc 15 dolari. Pornesc grăbit înspre Aleppo cu gândul de a campa undeva pe traseu. E o liniÂşte deplină. Străbat Âşoseaua văluroasă Âşi cânt de fericire. Opresc pe dreapta la prima urmă de civilizație. E o benzinărie veche, cumpărată recent de o familie tânără. E propria lor afacere Âşi le este în acelaÂşi timp Âşi casă. Mi se spune că pot campa oriunde, dar insistă să dorm în unul din paturile lor. Paturile sunt în aer liber aÂşa că prefer comfortul cortului. Sunt invitat la masă, dar refuz de teamă să nu fiu servit cu carne Âşi să nu le pot explica de ce nu mănânc. Îmi aduc ceai Âşi mere, iar eu le ofer din puținele dulciuri pe care le mai gasesc prin cutie. Mă mai plimb puțin pe afară, îmi imprim gândurile pe o coală Âşi adorm.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Replay...

[amatoru]

SUPER TARE !!!

[amatoru]

SUPER TARE !!!

 

A luat-o razna calculatorul ,scuze .

Editat Ianuarie 26, 2011 de amatoru

[namaste]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Taz Asg]

poftim

[scabron]

degeaba zici matale de DSLR, ca ai o calitate f ok a imaginilor. poate nu uiti la finalul povestirii sa dai si oarece detalii in legatura cu aparatura utilizata.

 

in rest... faina tura... faina mobra...

[namaste]

degeaba zici matale de DSLR, ca ai o calitate f ok a imaginilor. poate nu uiti la finalul povestirii sa dai si oarece detalii in legatura cu aparatura utilizata.

 

in rest... faina tura... faina mobra...

 

 

Pozele sunt facute cu un Fujifilm Finepix S 6500. In legatura cu calitatea pozelor, eu sunt nemultumit in primul rand de mine (am facut poze destul de rar) si in al doilea rand de aparat (utilizare greoaie, focalizare manuala foarte proasta, calitate scazuta in lipsa de lumina, balans de culori ciudat).

 

Foarte multe cadre impuneau un obiectiv wide. De asemenea mi-ar fi fost de folos un aparat solid, care sa porneasca repede si sa redea culorile mult mai natural decat a facut-o Fuji-ul.

 

Toate astea se vor rezolva in tura urmatoare.

Cu siguranta n-am sa mai plec de acasa fara un DSLR, un fix, un wide si cateva filtre.

Cel mai mult am simtit nevoia unui obiectiv luminos. Rabdarea le rezolva pe toate.

 

Toate cele bune.

 

Andrei..

[silviu_r]

esti mare frate .

eu unul nu cred ca m-as fi incumetat sa o ard de unul singur dar daca asta te face pe tine fericit bv tie

felicitari pentru tura si felicitari pt cum o redai

imi pare rau de prietenul tau , condoleante

da-i bice cu povestea ca io nu luam pauza daca nu ajungeam la finalul posturilor tale

PACE

[namaste]

După ora 5, autovehicule de tot soiul încep să sosească în benzinăria modestă. Proprietarii alimentează și apoi se ascund de răcoarea dimineații sub un teanc de pături zdrențuite. Strâng totul în liniște, îmi iau rămas bun și pornesc înspre Aleppo.

Calitatea asfaltului este acceptabilă, dar cu cât înaintez mai mult înspre sud, cu atât vântul se înfurie mai tare. Indicatoarele sunt scrise atât în arabă cât Âşi în engleză, nu sunt multe, dar sunt suficiente pentru o țară cu o infrastructură rutieră sumară.

 

In ultimele zile nu am avut ocazia sa-mi scald ochii in vreun lac sau rau. Ochii incep sa mi se obisnuiasca cu culorile desertului, iar cand Eufratul rasare dupa o curba stransa aproape ca mă sperie. Opresc pe pod, dar sunt izgonit de un militar de la postul de paza. Trag rapid doua cadre si cand soldatul incepe sa se apropie ii dau pinteni.

 

Mă apropii de Aleppo Âşi traficul devine infernal. Am văzut acum mult timp pe Discovery un documentar despre India Âşi am fost fascinat de modul în care conduc indienii. Nu îmi închipuiam că într-o zi voi fi parte dintr-un haos pe roți similar. Aproape toate maÂşinile sunt avariate. Traficul e la mica înțelegere, semafoarele aproape inexistente, claxoanele sunt principala formă de comunicare, iar prioritate nu ai decât după ce ți-o iei. Taxiurile care par ieÂşite dintr-o competiție de car smashing îmi ating cutiile laterale Âşi apoi mă salută ca Âşi cum totul ar fi normal. Pe motocicletă, deÂşi eÂşti atins des de alți participanți la trafic nu cazi, pentru că nu ai unde. Mă dezechilibrez de câteva ori Âşi îmi sprijn cutiile de maÂşina de lângă, dar nu obțin nicio reacție. La prima vedere, oraÂşul pare o mahala imensă.

 

Trag pe dreapta să îmi trag sufletul Âşi lângă mine se opreÂşte un tânăr vorbitor de engleză. Se oferă să mă ajute să ajung la o bancă cu condiția să trec testul suprem – trebuie să urmăresc taxiul în care s-a urcat. Încep să mă obiÂşnuiesc cu traficul Âşi devine plăcut să abuzez de frână Âşi accelerație fără să țin cont de aderență. E o armonie ciudată care îmi provoacă un râs nervos. Trec cu bine testul Âşi câÂştig accesul la un bancomat Âşi bonus câteva informații necesare pentru a ieÂşi din oraÂş. Cu portofelul plin Âşi oarecum acomodat cu agitația din jur, pornesc către Damasc urmând sfaturile primite mai devreme. AÂşa cum mă aÂşteptam, după două schimbări de direcție sunt complet pierdut în spațiu. O maÂşină mă urmăreÂşte claxonând insistent. Opresc să văd ce vrea Âşi sunt întrebat dacă am nevoie de ajutor. Încearcă să îmi explice cum să ies de aici, dar după ce ajunge la cel de-al zecelea „turn” se decide să mă conducă până la autostradă, conÂştient fiind că n-am Âşanse singur.

 

Autostrada e o Âşosea cu patru benzi Âşi două de urgență. Pe banda de urgență nu se ține cont de sensul de mers, multe maÂşini Âşi motociclete folosind-o pentru a merge pe contrasens. Traficul e mult mai civilizat decât în oraÂş. Vântul îÂşi dă toată silința pentru a mă împinge în afara Âşoselei, iar tirurile care circulă cu viteză mare nu îmi uÂşurează deloc situația. Judecând după înclinația arborilor de la marginea Âşoselei e vorba de un curent care îÂşi etalează des puterile în zonă. Mai mult de 30 de km nu reuÂşesc să conduc fără pauză. UÂşor, uÂşor, ajutat de pauze lungi Âşi dese, ajung în Tartus unde virez dreapta către Chevalers. După alte 30 de minute, pe înserat, îmi ridic viziera Âşi caut în zare monumentul de piatră.

 

Krak des Chevaliers (Kalat el Hosn), situat lângă oraÂşul Homs, este unul dintre cele mai mari si mai bine păstrate castele din perioada Cruciadelor. Chiar dacă timpul Âşi-a spus cuvântul, iar impresionantul castel din secol XII nu Âşi-a păstrat decât parțial arhitectura, în principal zidurile de apărare Âşi câteva dintre elementele de interior, rămâne unul dintre cele mai importante mărturii din acea perioadă. Fondat de Raymon du Puy, avea să fie cucerit de musulmani în 1271. Aflat la altitudinea de 2300 de metri, Krak Des Chevaliers era privit în trecut ca o fortăreață de neînvins, controlând regiunea dimprejur Âşi mai ales valea dintre Homs Âşi Tripoli. AÂşa că mai târziu, cucerirea sa îi va surprinde pe cruciați Âşi îi va acoperi de glorie pe musulmani.

 

Ajung la porțile castelului cu o oră înainte de închidere. Îmi iau rapid bilet Âşi pătrund în coridoarele întunecare. Sunt de-a dreptul fascinat de modul în care s-a opus timpului o construcție peste care au trecut mai bine de nouă secole. Dau o tură castelului, iau câteva cadre în grabă Âşi mă retrag în vârf până la lăsarea întunericului.

 

Cazarea am negociat-o rapid Âşi ieftin cu cel de la care am cumparat biletul. O să dorm aproape de castel, în curtea unei pensiuni pustii. Pun cortul pe un vânt puternic, dar având totuÂşi parte de un public numeros format dintr-un măgar Âşi o haită de câini blânzi. Trag cortina Âşi adorm fericit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reply, va rog, mai sunt câteva poze..

[Doctor X]

Hai cu pozele!

[namaste]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[rares_borzi]

profund impresionat de mdul in care ai reusit sa iti exprimi trairile din aceasta excursie si pentru curajul pe care l-ai avut sa te arunci in calatoria asta sperr ca nu sa terminat

[mony]

Asteptam sa continui cand mai ai timp

[2008crisan]

Ce fain e sa citesti descrierea unei asemenea calatorii fascinante de-a dreptul acum, IARNA... Da' las' ca vine si primavara ...

Mesaj completat

Ce fain e sa citesti descrierea unei asemenea calatorii fascinante de-a dreptul acum, IARNA... Da' las' ca vine si primavara ...

[kris]

frumoasa tura..asteptam continuarea

Mi-au placut fotografiile..se vede ca intelegi si cunosti destule despre fotografie, nici regula treimilor nu iti e straina

 

felicitari

[B.B.]

Bravo, superb povestit si poze asemenea!

 

Continua te rog!

[suzukigsx550es]

"Curajul nu este, pur Âşi simplu, una din virtuți, ci forma pe care o ia fiecare virtute când e pusă la încercare." C.S. Lewis

Pana acum nu am intrat pe topic. Dupa ce am inceput sa citesc randurile pe care le-ai asternut m-am pierdut cu totul in relatarile tale. Iti multumim ca ne redai din experientele tale si ca faci ca toate frumusetile intalnite de tine in calatoria ta mareata sa ne incante si pe noi. Bravo.

[Cavaleru]

superb povestit si foarte frumoasa pozele.