Into the World - Pe moto prin Africa si mai departe

[mrwwwhite]

Spre finele lui octombrie deschidem primul nostru vernisaj de fotografie. Chiar daca a fost un eveniment efemer, de o seara, la care noi doi am muncit timp de doua luni, ne-a facut o mare bucurie sa starnim zambete cu imagini din locuri care de obicei ridica parul pe spinare. De la 10 dimineata pana la 6 seara montam impreuna cu Stefan, fara pauze de buda, poze, etichete, perdele. Pe la 6 cineva ne solicita un interviu. „Iarta-ma,” spun pe fuga, „daca iti dau interviul asta acum va fi despre o expozitia care nu exista. Dupa ce termin ce am de facut suntem ai tai.” A fost o miscare gresita de PR, dupa cum am realizat abia niste luni mai tarziu, dar ce sa-i faci, din greseli invata omul. In Garajul McCann – care este chiar ce ii spune numele, un garaj, insa unul care gazduieste uneori evenimente urbane mai... altfel – se perinda in seara de 25 octombrie sute de oameni. Trebuie sa multumim unor oameni grozavi fara ajutorul carora ideea noastra ar fi ramas doar un proiect: Leykom – care au sponsorizat productia printurilor, Trusteam – care au oferit in completare printuri Haptic de senzatie, gastii McCann pentru organizare si suportul de milioane si prietenului nostru Iulian care a legat A cu B si a comis cine stie ce crime ca sa avem generator, lumini, sunet, intr-un cuvant un eveniment asa cum trebuie. Apoi multam fain voua, ca ati venit si ati umplut garajul cu energie si vise proaspete. Poate cine stie, intr-o zi unii dintre voi, poate chiar pustiul de doua luni din carutul de colo, poate constanteanul inimos care si-a lasat nevasta gravida acasa si a dat fuga ca Ana sa-i scrie cu markerul coordonatele GPS ale Capului Agulhas pe capacul de la rezervorul mobrei, sau poate chiar tu - o sa va intoarceti din drumetie si o sa ne faceti inimile sa freamate.

Una peste alta, expozitia Into The World Africa 420 e o seara de vis, desi noi doi, exact ca mirii la nunta, nu ne vedem nici capul de treburi, nici musafirii. In pantofi de imprumut, cu obrajii rosii si balbaindu-ne de emotie, sa zicem ca ne descurcam. Dupa un timp, fotografiile se muta ba la galeria no9 in Bucuresti ba la Cluj la l’Atelier Cafe - unde intalnim o comunitate electrizanta de oameni cu pasiuni si inimi cat casa, ba la Carturesti Cluj si Brasov.

La intoarcerea din Cluj trecem pe la Salina Turda, un model elegant pentru cum se pot cheltui fondurile structurale.

Cat mai e soare afara incerc sa fac un test-ride cu un BMW Xchallenge, dar pentru ca nu gasesc nici unul in raza mea de actiune, ma multumesc cu Çertao. Testul ramane neconcludent.

Pana sa dea zapada inghesuim o tura de placere pe Transfagarasan si avem doi oaspeti mult dragi noua: Alper si Esther, nemtii cu care am trecut parleazul intr-unul dintre momentele cele mai fierbinti din expeditie: Congo spre RD Congo. Mai tineti minte: granite blocate, sateni inarmati, ploi torentiale si poduri rupte. Dar detaliile care nu au apucat sa ajunga pe blog le pastram pentru mai incolo...
Alper e in tura cu clientii lui – el lucreaza ca ghid moto in Europa si Turcia. Am povestit despre intalnirea noastra aici.

Esther vine sa petrecem cateva zile impreuna. Avem multe sa ne spunem: in general am descoperit ca oamenii care se astern la drum lung cauta ceva, si dupa ceea ce am trait mai ales in inima Africii, in Congo, cu greu ne mai gasim, si ei, si noi, locul. Suntem cumva alienati de valorile de la care ne-am decuplat.

Inapoi in Bucuresti, ne luptam cu anxietatea. Ne mutam din dormitor inapoi in living, unde astern salteaua pe jos, pentru ca in patul moale pe mine m-a luat spatele si nu ne putem odihni ca lumea. Ne-am mai obisnuit cu sunetele orasului, incet-incet, nici masinile care bantuie strazile noaptea, nici tarsaitul papucilor vecinei de deasupra nu ne mai tulbura somnul. Ne simtim pe dos fata de animalele din filmul Madagascar, care adormeau la zgmotul de ambulante, sirene si ferestre date de perete. Urechea incepe sa uite zumzetul de insecte si sipotitul de parauri. Dar nici nu ne mai trezim odata cu primii zori. Am redevenit oraseni.
Trebuie sa mentionez ceva ciudat din prima saptamana inapoi in tara. Noapte, ne uitam la un film in pat, auzim o rapaiala suspecta. Ana se duce sa deschida geamul la bucatarie: ploua! O ploaie marunta, deasa, de vara, din aceea care face pana si nenorocitul asta de asfalt sa miroasa bine, care scoate ramele la plimbare si indeamna oamenii sa faca dragoste. Dar pe noi ne inteapa nostalgia, ascutit, si abia dupa ce stam un pic de vorba despre asta, intelegem de ce. Ploaia asta datatoare de viata e „afara” si noi suntem „inauntru”. In cort stiam ca o sa vina inainte sa cada prima picatura, o miroseam in felul in care se curba pamantul sub noi, in lumina un pic schimbata a orizontului, in fosnetul ierburilor. Acum, daca era sonorul la laptop dat ceva mai tare, nici nu am fi stiut de ea. In noiembrie povestea noastra aduce lacrimi in 2000 de ochi la TEDxBucharest.

Suntem profund onorati si vizibil emotionati sa o impartasim unei audiente tinere, atat de generoase cu aplauzele si incurajarile. Devine limpede ca experienta noastra, ca atatea alte povesti similare, poate ajuta, poate mobiliza, poate inspira. 
Asa ca mai acceptam cateva invitatii sa povestim despre noi si Into The World.

Asteptam cuminti sa treaca sarbatorile de iarna. O alinare temporara vine prin Radu, care acum un an ne gazduia in Gabon pe plaja vietii. Radu ne oblojeste auzul cu noutati din Africa si papilele cu o pasta de ardei iute si niste role de cassava framantate si impachetate ca la carte in foi de bananier de soacra gaboneza.

Pe nesimtite se instaleaza zapada, frigul, intunericul. Noroc cu Mihai Barbu cu care ne incalzim la o bauta. Acum suntem, asa cum bine a zis chiar el, colegi pe inca o planeta, pentru ca Fundatia Ted Simon ne face onoarea de a ne primi in gasca asa-zisilor Jupiter's Travellers. Toate astea ne fac sa parem ori niste laudarosi, ori niste smecherasi de suces, dar nimic nu poate fi mai departe de adevar. Schimbarile din viata noastra raman marunte la nivel social, si profunde doar la interior. Am ramas niste oameni obisnuiti, despre care au aparut cateva randuri intr-un ziar. Atat. Pe Mihai il descoperim asa cum il stiam din carte, un om dintr-o bucata. Il indragim imediat. Intre timp urzim si muncim la planul nostru de continuare a peregrinarilor pe doua roti. Dupa Revelion, pe 1 Ana face febra. Nu ne impacientam, dar spre noapte febra revine in cicluri acute, cu frisoane si nici un semn ca s-ar datora unei banale raceli. De altfel nici unul din noi nu a mai racit de multi ani, ce poate sa fie? Pe 3 se deschide sectia de boli infectioase si Ana face un test de malarie: daca in Congo a fost infectata cu un anume tip de Falciparum, boala poate reveni chiar si dupa douazeci de ani. Paranoia creste mai ales ca rezultatul dureaza 24 de ore, asa ca seara Ana incepe sa ia pilulele. Dar a doua zi rezultatul e negativ, iar febra continua, pana cand Ana nici nu doarme, nici nu mananca si o vad cum se stinge de oboseala. Abia pe 5 mergem la spital, Ana are tensiune 8 si e palida ca hartia. Dupa alte teste aflam ca are pielonefrita, o infectie in rinichiul drept. Ironic, nu-i asa? In oras, in conditii de curatenie si confort se presupune ca suntem safe, dar uite ca treaba sta altfel. In Africa – sau la iarba verde – am mancat de atatea ori cu mainile „murdare” fara consecinte asupra sanatatii. Momentul are insa si partea sa buna: ne face sa ne amintim ceea ce omul uita cel mai usor – ca suntem norocosi in fiecare zi in care suntem sanatosi.

 

Ziua de Sf. Valentin, pe care am ignorat-o dintotdeauna, vine in 2013 cu o despartire emotionala. Dupa atatea aventuri, dupa ce ne-a fost casa, masa si tovaras de nadejde, trebuie sa-i spunem adio Tenerelui nostru cel albastru. A dus tot greul din Romania pana in fundul Africii si inapoi, fara compromisuri, nici pe drumul usor nici pe calea mai scurta. E un motor care iti pune zambetul pe fata, care nu trage demential dar care nu te lasa balta cand ti-e lumea mai draga. L-as pastra in garaj, pentru mici ture de placere, pentru suflet. Cu mana pe inima recunosc ca a fost greu sa fac pasul asta.


Dar etapa urmatoare din tura Into The World bate la usa, si avem nevoie de forte proaspete: Ana, care odata cu primul fir al ierbii primeste drept cadou de ziua ei un laser in ochi, isi face curaj cu un DRZ 400. Eu ma sui in saua unui KTM 690 Enduro R. O bestie cu chip de inger.

Garajul copilariei se umple iar de piese si sudoare, mainile de vaselina si capul de ganduri. Am o gramada de facut, sper numai sa termin pana ne va veni sorocul sa ii dam gaz.

Deloc asa de repede cum ne-am fi dorit, ispravim primele pagini din Oyibo – jurnalul extins al aventurii in Africa. Acesta este un proiect de suflet. Nu suntem nici scriitori, nici jurnalisti, nici fotografi. Am decis sa impartasim cu tine experienta noastra nu pentru a comercializa, cu pentru a starni vise. Pentru ca spre deosebire de calatoriile noastre din trecut aceasta a fost si mai publica si cu un inceput alambicat, prima parte este dedicata acelor inceputuri. Nu uita, o poti descarca in format digital aici.

[petrisor]

Abia acum o inteleg pe fiica-mea cand astepta urmatorul Harry Potter !...

[mrwwwhite]

Abia acum o inteleg pe fiica-mea cand astepta urmatorul Harry Potter !...

 

 

… si mai departe.

 

Cand in 2011 ne-a traznit ideea sa publicam blogul pe motociclism.ro aveam nevoie de un titlu. Era noapte, eram obositi, si i-am zis "Into The World - pe moto prin Africa si mai departe" La ora aia habar nu aveam ce avea sa urmeze. Aveam o idee de traseu, stiam ca nu o sa ne ajunga niciodata banii sa trecem, asa cum desenasem in Google maps, din Djibouti in Yemen si dupa aia in Oman si tot asa, dar am apasat ENTER si aia a fost. La multe luni distanta, prin Kenya, ne rodeam unghiile de ciuda ca nu am stat mai mult prin unele locuri, ca nu ne-am dramuit mai bine bugetul - desi sincer nu stiu daca ar fi fost omeneste posibil. Era deja limpede ca tura prin Africa se va incheia, dar nu ne indoiam ca va exista un "mai departe". Am avut nevoie de ceva timp, si zicem noi ca nu l-am irosit in van. Am inchis, rezonabil ptr Romanica, capitolul accident 2010, daune, chin judiciar etc. Am muncit, am scris, ne-am stresat si am cugetat. Am hotarat sa ne impingem limitele mai departe. Sa mergem pe doua moto.

 

Anei i-a tatait poponeata cand si-a vazut armasarul. I-am dat jos potcoavele, i-am facut linkuri noi intr-o fabrica, i-am butcherit saua pana la os. Rezultatul este ca Ana e o balerina pe DRZ. In doua saptamani face tranzitia de la poligon, adica parcararile de pe platforma Semanatoarea...

 

 

 

 

 

 

...la autostrada.

 

 

 

 

 

Iata lista modificarilor la Suzuki:

- Linx fairing Britannia Composites


- rezervor 4Gal IMS


- linkuri homemade


- sa custom Seat Concepts Low, decupata extra fara mila pentru inaltimea Anei (1.55m)


- genti Enduristan (1x Tornado L, 1xSandstorm)


- anvelope Dunlop Trailmax & 908 Rallyraid

- roti DRZ 400 S (21" + 18") - am facut schimb cu un rider din UK, caruia i-am trimis rotile de SM

- ghidon Renthal KTM bend, handguards KTM + rally ride foam grips + heater

 

 

 

 

 

 

KTM-ul e alta poveste. Pentru ca Barbu & comp. ma someaza la o tura prin Dobrogea, legam manevra cu un test trip pana la Galati, Contanta si inapoi in Bucuresti. Ocazie sa redescoperim cat de faina ne e tara si cat de putin o stim. La MamaYa trophy, o tura indie prea misto ca sa dezvalui mai multe si sa o scot din underground, am hotarat ca imi cam place motoreta asta fasneata. Pozele sunt de pe drumul catre Galati si apoi de la Galati la Constanta, si de la MamaYa trophy 2nd edition. Nu lipsesc poze cu oamenii cu capul mare care au venit cu ideea acestei ture si care ne-au hranit si gazduit mai ceva ca la mama acasa.

 

 

 

 

 

 

Nu ca are legatura cu postul tau Petrisor da asta e limitarea la poze asa ca daca nu mai suporti asteptarea continuarea e aici:

 

http://intotheworld.eu/2013/05/si-mai-departe/

[Vizitator MosRahao]

wow! deci lucrurile merg inainte, spre bine! super!

 

cum s-a acomodat Ana cu motocicleta, cu noua senzatie, aceea de pilot? (ca un bun pasager este, precum am vazut in toata calatoria africana)...

[mrwwwhite]

wow! deci lucrurile merg inainte, spre bine! super!

 

cum s-a acomodat Ana cu motocicleta, cu noua senzatie, aceea de pilot? (ca un bun pasager este, precum am vazut in toata calatoria africana)...

 

merg! merg! La inceput cu teama dar pe zi ce trece din ce in ce mai bine...

 

 

­

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iata lista modificarilor la KTM:

- sprocket Dirt Tricks Ironman


- rezervor 14l Aqualine Safari


- sa custom Seat Concepts + perna AirHawk2


- Linx fairing Britannia Composites


- MK3 pivot pegs adaptate de la Tenere


- filtru aer Unifilter din spuma
- Renthal Dakar fatbar + KTM plastic hand guards + rally ride foam grips + heater


- amortizor de ghidon RalleMoto RM2


- Scottoiler


- 150W invertor


- genti Enduristan (1x Monsoon 2 + isolation bags, 1x Tornado L, 1xSandstorm)

- anvelope Dunlop Trailmax & 908 Rallyraid

- GPS GARMIN Montana 650 + OSM Maps

- Cablu OBD2 + TuneECU

 

 

 

 

 

 

 

[Vizitator Su Shi]

Prima modificare la 690 a fost tapetarea scutului de aluminiu cu varianta saracului a Dynamat, care se gaseste la orice hardwarestore in forma de benzi cu diferite latimi. Rezultatul incredibil. Sunteul motorului nu mai rezoneaza asa tare in scutul de aluminiu si motocicleta si-a schimbat complet sound-ul. Apoi dupa un service complet in care am folosit fluide Motul si in care am desfacut si am uns toate piesele in miscare ale motocicletei (rulmenti roti, bascula, jug etc) am inceput transormarea bestiei enduro intr-una mai adventure. Am montat fairingul Linx de la Britannia Composites pentru o protectie minimala la vant si un iluminat mult inbunatatit (modelul Linx foloseste doua proiectoare Hella de 55W), am pus ghidonul Renthal Dakar Fatbar cu care m-am inteles atat de bine in Africa cu doua noi gripuri Rally de la Progrip si incalzitoare de manere direct din China, am instalat proaspat sositul amortizor de ghidon RM2 de la RalleMoto (se spune ca un amortizor de ghidon valoreaza cat greutatea lui in aur si sincer dupa cateva ture de test nici ca nu pot sa fiu mai de acord).

 

Pe panoul fairingului si-au facut locul simplistul bord de Enduro R si complexul sistem de navigatie Garmin Montana 650. Pentru ca imediat dupa achizitie am observat probleme cu opriri involuntare ale motorului am decis sa investesc intr un cablu de date OBD2 cu adaptor pentru mufa de KTM pentru o diagnoza prin softul free TuneEcu. Dupa o modificare a mapelor de injectie de la cele Akra cu care a fost incarcata motocicleta dupa montarea evacuarii full Akrapovic de catre fostul proprietar la cea CodeOrange conceputa de regretatul Beanie impreuna cu gasca de pasionati de pe ADVRider am reusit sa rezolv problemele si 690ul mergea acum mai bine ca niciodata. Desi am realizat doua machete pentru un scut rally, care sa contina un loc pentru trusa de scule, timpul nu m-a ajutat sa duc acest mic proiect la final. Odata cu gentile textile de la Enduristan a trebuit sa consider echiparea 690ului aproape finalizata.

 

 

Bun, nu o mai lungesc. A iesit deja urzicile si leurda, a trecut si pastele, e cazul sa o taiem, destul v-am plictisit cu promisiuni.

 

 

 

Ne punem pe facut bagaje. Ca sa ne scoatem - zicem noi - ne-am comandat prin iarna chestiile de camping din America. Un cort - ca ala vechi era praf, saltele - ca cele din Africa plesnisera din prima luna, niste baterii Shorai - sa mai salvam din greutate si, cel mai important, pompa de benzina ptr. KTM (calcaiul lui Achile la modelul asta) si un rezervor auxiliar tot pentru mine. Transportatorul incercat de atatea ori se gaseste taman acu' sa dea chix. Intr-un mare fel: Coletul nostru ajunge cu mai mult de 2 (da, peste doua) luni intarziere, si incomplet. Nu lipsesc pantofii de hiking - care ne sunt amandorura mici - ci chiar pompa de benzina si rezervorul Safari. Super, exact de ce aveam nevoie. Insa cum am luat deja vize si Ana nu are inca un ritm prea grozav, e musai, dar musai sa plecam. Planul pe care il ticluiesc este ca cineva sa ridice coletul in urma mea si sa il trimita la Istanbul unde ne vom opri pentru niste vize. Dorm cu dintii inclestati si sper ca planul asta sa se lege.

 

 

In ajun prietenii ne prind iara cu nadragii in vine, impachetand si sucind la bagaje. Mihai mustaceste si ne arata niste trasee traznet prin Pamir. Spre dimineata suntem gata.

 

 

Dimineata plecarii - e un 13 de mai, iar Mihai si Bobe ne fac sa ne indoim ca am ales cele mai potrivite mijloace de transport pentru tura asta.

 

 

[mrwwwhite]

Dar plecam tot cu mobrele noastre. Impreuna cu Iulian care, in ceea ce promite sa devina o miscare de traditie, ne insoteste pe Hornet pana la bacul de la Calarasi.

 

Bacul e prea fain: clar ne aminteste de epavele mancate de rugina care ne-au trecut de cateva ori garla numita Congo. Macar aici nu trebuie sa dam motorina si baterie pentru a demara bacul. Si putem sa stam linistiti: suntem echipati cu veste de salvare!

 

Coboram de pe bac pe un alt mal al Dunarii pe care apele l-au inundat precum pe noi emotiile. Te iubesc, ii spun Anei in casca. Chinezaria fasie, dar izbuteste sa transmita vocea ei care imi raspunde asa cum trebuie. Si ne asternem la drum de-a curmezisul Bulgariei. Nu stiu cum se face, dar de data asta totul ni se pare cum nu se poate mai misto: cafeaua din OMV e delicioasa, oraselele cochete, parcurile curatel toaletate... parca si gagicile de pe strada sunt bune. Hmmm.... e excta pe invers fata de cum am inregistrat Bulgaria la intoarcerea din Africa in Romania. Ca sa ne tinem moralul sus, ocolim autostrazile si o luam pe cat se poate pe drumuri laturalnice, dar bune, pentru ca sa nu uitam, Ana are vreo 400 de km la bord. Si cum altfel sa botezam treaba asta daca nu cu ceva ploaie?

 

E vremea aia cand innebunesc salcamii. Galateanca din Ana nu se poate abtine sa nu ia o gustare de flori, direct din pom. Gust si eu - o aroma delicata, un pic dulce. Cica la ei in oras de sarbatoarea salcamului se prepara si pane, in aluat de clatite. Nu suna rau.

 

Luam de-ale gurii dintr-un supermarket. La intrare, bulgarii - ca noi - cu micul in nas, dupa cum arata si chioscul de mai sus, pozat in Varna. Dupa circa 350 de km meritam un loc linistit sa ne odihnim. Normal ca vrem la tarm de Mare Neagra. Normal ca la asa ceva nu se ajunge pe sosea. Asa ca Ana are ocazia sa faca primii 5 km de off-road, pe o pista care duce la premiu. De pe faleza se vede cam despre ce e vorba aici:

 

Dupa ce cobor rapa la 45 de grade, locul se arata si mai frumos decat il banuiam de pe costisa. Un liman plin de maci si cimbrisor, un parau care desparte trestia si apoi se impreuneaza cu marea, nici macar prea multi tantari nu sunt. Bajbaisem dupa punctul asta pe GPS, si la un moment dat ideea incepuse sa sune ca primul bushcamp din Maroc, care a fost un esec spectaculos. Dar de data asta am tras lozul castigator

[Vizitator Su Shi]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-o spun pe aia dreapta, desi locul e foarte frumos, nu petrecem cea mai odihnitoare noapte. Tragem nitel frigul, cortul - na, ca orice lucru nou - fasaie din toate fermoarele, iar valurile huruie si rod cu furie din tarm. Ne trebuie, zic, o zi-doua ca sa ne salbaticim la loc si sa ne reacomodam cu sunetele naturii, cu senzatia ca delimitarea dintre spatiul nostru intim si imprevizibilitatea naturii e frugala. Sa lasam garda jos, sa ne incredem ca totul va fi bine. Dar simtim deja - si eu, si Ana - cum incepe sa ni se ridice asa... nu stiu cum, o greutate de pe suflet.

 

A doua zi dimineata parasim - cu parare de rau, dar cu moralul sus, primul bushcamp din tura spre Asia. Si lasam locul asa cum l-am gasit, sa se bucure si alti drumeti de el.

 

[MotĂśrizer]

drum bun si asteptam poze

[robertkiran]

Frumos. Inca o calatorie superba. Dar de ce au sters moderatorii/admini contul Su Shi? Banuesc ca era contul Anei .... Care a fost motivul?

[mrwwwhite]

drum bun si asteptam poze

 

Multumim!

 

Frumos. Inca o calatorie superba. Dar de ce au sters moderatorii/admini contul Su Shi? Banuesc ca era contul Anei .... Care a fost motivul?

 

Multumim! Inca nu intelegem nici noi si asteptam un raspuns. Sper ca sunt doar niste probleme tehnice, ca ne tot chinuim cu contul acela (cu logare prin FB) de ceva timp.

Pina se rezolva, iata inca o bucatica cu doar 20 de poze .

 

 

In sanul lui Özgür

Primul bushcamp se soldeaza si cu primele victime. Mai intai vantul ne sufla unul dintre izoprenele cu care fixam gentile pe sei si il duce in mare, apoi ne crapa una dintre canile in care ne fierbem ceaiul. Dar nu-i bai, pentru ca avem de facut cei 5 km de drum de pamant inapoi la sosea care o tin pe Ana in priza. Acum ca stie drumul, ii da gaz peste hopuri si se inscrie in santurile lasate in urma de ploi. Pamantul e uscat, cu doar cateva petice de noroi, dar sunt cateva suisuri si coborasuri sufiecient de abrupte incat sa fie un botez off-road frugal, dar cinstit. In capul pantei Anei ii sclipesc ochii. E mai amuzant dect pe asfalt, spune ea, si nu pot decat sa ma bucur de ce aud. Bagam benzina in burtile cailor si ii dam bice. Iar o zi de cox: avem de recuperat cele doua saptamani in care am tot sperat sa primesc coletul cu rezervorul auxiliar pentru KTM care vine din America. Asa ca mancam kilometri pe paine si nici unul dintre noi nu speram sa mergem in ritm atat de legat. Trecem granita si prima surpriza e ca la benzinarie ceaiul e gratis

Din fericire de data asta mergem in urma ploii - abia daca avem parte de cativa stropi. Insa padurea in care tragem pe dreapta pentru odihna binemeritata - la 100 de km de Istanbul - musteste de apa. Gumele de strada nu fac fata noroiului si Ana nu scapa fara o tranta. Noroc ca poienita noastra e prea frumoasa ca sa nu uitam amandoi si de jegul de pe haine si de incident, mai ales ca se intampla la viteza mica. Si dupa cum se va vedea mai departe, iesirile astea in ...decor vor fi niste exercitii utile pentru ce va urma. Deocamdata punem cortul si asteptam sa treaca ploaia.

Istanbul - un oras de 17 milioane de suflete si parca toti sunt deja pe strada, in masina sau pe scuter sau la volanul cate unui camion. Traficul este dupa cum i s-a dus buhul: sufocant, naucitor. Inaintam centimetru cu centimetru. Bara la bara, roata la roata. Cu 2 la ora pe curbe, pante si culoare care o fac pe Ana sa transpire intens. Cu varfurile abia slefuind asfaltul, cu mainile inclestate pe ambreiajul care maraie, o simt la capatul puterilor, la capatul nervilor. Dar rezista si ca prin miracol ajungem in zona ambasadei Uzbekistanului, unde avem prima daravera... birocratica. Nu vreau sa plictisesc cu detaliile: costa de ustura, basca iti trebuie invitatie, dar merge uns. In doua ore am pasapoartele stampilate.



Intre timp Ana se familiarizeaza cu cartierul. Iar se vede ca am intrat intr-o tara de harnici, remarca ea, de cand am intrat in Turcia e plin de mosnegi si tineri care imping sau cara cate ceva. In croitoria de peste drum un nene cu fata de mos craciun coase intr-una impreuna cu fiul sau ucenicul mai tanar, zarzavagiul nu sta nici el locului, aranjand standul cu fructe, improspatand salata, decorand cu frunze de feriga. Miroase a capsuni si flori, strada vibreaza cu o energie care insufleteste minunat Instanbulul.Asa ca ne oprim la un pranz sa mai tragem atmosfera asta in piept.

Dupa masa crosetam orasul pana in cartierul Kurtulus, unde avem intalnire cu Ozgur, gazda noatra in Istanbul. Nu mai conteaza ca pana in fata blocului avem de negociat un labirint de alei la 45 de grade, important e ca am regasit Turcia pe care o stim, cu midiile ei umplute cu pilaf cu tot. Asa ca bagam repede o gustare la botul calului, sa ne gaseasca Ozgur binedispusi.

Dar fara sa stim, Ozgur avea planuri mult mai serioase cu noi. Parca ne-ar fi mirosit ca suntem niste foodie inraiti. Dupa ce am facut Istanbulul in trecut in hosteluri, hoteluri si case de bunici, aveam chef sa stam cu oameni mai de varsta noastra, si mai de-ai locului. Couchsurfingul e un risc - nu stii peste cine dai, si noua ne place sa nu o facem organizat, cu mesaje si puncte de intalnire, ci sa gasim oamenii unde sa tragem la o vorba direct pe strada, spontan. De data asta a mers si cu organizare, si am gasit nu o gazda, ci un prieten. Las la o parte detalii gen dormit in patul omului si primit la dispozitie tot ce nu avem nici acasa, si trec direct la partea care ma face si acum sa salivez. Daca detine cineva lista adreselor celor mai savuroase din Constantinopol, Ozgur e acela. Iar adresele sunt verificate si mostenite de la bunici, cum ar fi bistroul care serveste meze si raki din '31, sau Adem Baba in Arnavutköy, specialisti in peste prajit din 1998. Cum sa-ti explic cat de aerat si crocant este pane-ul care invaluie intr-o crusta cat pergamentul cei mai proaspeti stavrizi si cele mai dulci sardine si hamsii, care ti se topesc in gura cu oase, cap si coada cu tot? Cum sa te fac sa-ti imaginezi cum pigmenteaza branza o salata pe care da-mi voie sa o declar opera de arta. Midiile umplute? Zece clase peste cele mai bune pe care le-am mancat in viata mea. Iar dupa frigarui de peste, creveti sotati in unt si alte nebunii servite cu paine de porumb, vine desertul, nimic mai fitos decat niste dovleac copt cu miere si nuci. Dar ce dovleac! Si ce nuci!

[petrisor]

drum bun si aventuri frumoase va doresc!... gata, m-am hotarat

sunteti cei mai frumosi !!!

[mrwwwhite]

drum bun si aventuri frumoase va doresc!... gata, m-am hotarat

sunteti cei mai frumosi !!!

Multumim pentru urari si aprecieri Petrisor!

 

 

Dar nu stiu de ce ma mir ca totul e atat de gustos. Jumatate din populatia de sex masculin a Istanbulului o arde la pescuit pe malul Bosforului, fiecare cand poate, unii pana in miez de noapte. Si e perfect legal si sa vinzi, si sa iti duci prada acasa sau sa o faci direct sushi pe un ziar, ca intre prieteni. Ozgur insa considera ca e cazul sa incheiem plimbarea cu cea mai buna inghetata din Istanbul: un gang minuscul din Bebek care serveste lipicioasa dondurma turceasca, numai ca versiunea 5.1

Si pentru ca orasul asta nu e unul oarecare, plimbarea noastra are un final neasteptat, si cu atat mai grozav. Una dintre barcile ancorate la tarm e pentru cateva ore scena unui concert acustic. Luam bilete si ne alaturam unei audiente tinere si relaxate si... vocea lui Birsen Tezer face aerul sa vibreze. Suntem fermecati. Inchid ochii si ascult cu sunetele inchipuie valuri domoale, invizibile pulsatii de aripi, indragostite batai de inima. Nu-i asa ca Istanbulul e minunat? spune Birsen dupa al treilea cantec. Suntem norocosi sa traim intr-un asa oras, haideti sa bem in cinstea acestui lucru.

A doua zi rezolvam si viza pentru Tadjikistan, si o supa de linte, si un adana la Durumzade, si o plimbare prin Taksim. Seara Ozgur ne scoate la un restaurant cu staif care serveste de aproape 100 de ani feluri clasice otomane. Vinete umplute, anghinare in ulei de masline, sarmale, pulpa de miel, dar fara nici o legatura cu felurile rasfierte si fade care poarta acelasi nume pe la noi. Un deliciu.

Dar ce mai aventura ar mai fi si asta daca totul ar merge dupa plan? Vestea proasta imi parvine prin Iulian: coletul meu cu rezervorul si bateriile si pompa de benzina e in Otopeni, dupa ...nu mai spun ce giumbuslucuri a fost smuls din mainile hraparete ale vamesilor (uitam ca toata tevatura se intampla cu mai bine de doua luni intarziere fata de ce am platit) dar - caci exista un dar - nu exista nici o solutie viabila pentru a-l primi la Istanbul. Cargo par-avion din Romania in Turcia e exclus - ultra scump, acte, alte taxe, balamuc. Alt curier - nu e cazul, coletul e voluminos, mi se cere cat nu face. Iar autocarele de bisnitari care fac Istanbulul s-au domnit. Mie mi-au zis ca e ok, pe Iulian l-au refuzat unul dupa altul. Ba ca nu va trece de vama, ba ca e periculos... nu-mi trebuie mai mult sa decid ca cel mai sigur e sa conduc doar eu inapoi in Bucuresti si sa mi iau lucrul. E oricum mai bine sa montez cu mana mea in garajul unde am tot ce-mi trebuie, decat pe genunchi, undeva prin Bulgaria unde poate as fi reusit sa induplec pe cineva sa mi-l aduca in portbagaj. Deci iata-ma la 7 dimineata parasind in tromba Istanbulul, catre inapoi de unde am venit. Na ca si expeditia asta o sa aiba doua inceputuri, sa vedem de unde s-or descalci toate...

Ana: Dupa ce Ionut pleaca in tromba sa revolve balamucul pieselor pentru KTM, periplul culinar continua in trei. Cand soarele e deja de multi stanjeni pe cer si Ionut a mancat multi kilometri, eu, Ozgur si prietena lui plecam in cautarea unui brunch. Trecem pe langa una dintre cele mai vechi constructii din caramida din Constantinopol si nimerim undeva in zona turnului Galata, de pe care legenda spune ca si-ar fi luat zborul cu niste aripi improvizate un pionier al aviatiei. Asta e un om periculos, ar fi spus Sultanul Murad Khan, e in stare sa faca orice isi pune in minte. Nu e bine sa avem astfel de indivizi pe langa noi. Asa ca vizionarul a fost trimis sa plimbe ursul prin Algeria, unde a si murit. De ce-o fi in firea omului sa se teama de necunoscut, nu stiu.

Nu gasim brunchul, dar nu avem de ce sa ne plangem. Cu o seara in urma am savurat bucatarie otomana clasica, acum degustam versiunea contemporana. In acest bistro - ca in multe altele din Turcia - un bucatar tanar updateaza feluri vechi de sute de ani, redescopera retete uitate, celebrand diversitatea mostenirii din Imperiu si minunatele ingrediente locale. Asta am vrea sa vedem si pe mesele tavernelor si pensiunilor de la noi, mai putini shrimpi si fitze, mai multa onestitate si respect pentru traditie si terroir. In meniu: o ciorba specifica in Gaziantep - din grau, linte, naut si rosii Maş çorbası, o selectie de sarmale in felurite frunze cu umplutura aromata cu rozmarin si menta, nuci si stafide, vinete umplute - care se fac dupa ce carcasa legumei a fost uscata la soare! si Sirken & Hindibağ kavurma, adica diverse buruieni locale - gen stevie, leurda, untisor, din astea - sotate in ulei de masline cu smochine si caise uscate. O nebunie.

[Vizitator MosRahao]

Este uluitor de frumos cam tot ce citesc de la voi. De poze nici nu mai zic...

 

Pacat ca un fir de nemernicie se strecoara SI *** aici, anume stergerea contului SuShi (al Anei, cred). Pacat mare si R U S I N E !

 

*** cand spun SI aici ma refer desigur la cealalta nemernicie abjecta, pedepsirea lui Mihai pentru ca a "indraznit" sa ne spuna despre cartea lui la rubrica de evenimente. Si nu la rubrica de vanzari, asa cum neobisnuitul cu cartea asociaza scrierea cu o marfa.

 

Eu va multumesc si acum pentru marfa voastra de calatorie, de fotografii si de spirit! Voi sa fiti sanatosi si sa va intoarceti cu bine! Drum bun, OAMENI !

[mrwwwhite]

Este uluitor de frumos cam tot ce citesc de la voi. De poze nici nu mai zic...

 

Pacat ca un fir de nemernicie se strecoara SI *** aici, anume stergerea contului SuShi (al Anei, cred). Pacat mare si R U S I N E !

 

*** cand spun SI aici ma refer desigur la cealalta nemernicie abjecta, pedepsirea lui Mihai pentru ca a "indraznit" sa ne spuna despre cartea lui la rubrica de evenimente. Si nu la rubrica de vanzari, asa cum neobisnuitul cu cartea asociaza scrierea cu o marfa.

 

Eu va multumesc si acum pentru marfa voastra de calatorie, de fotografii si de spirit! Voi sa fiti sanatosi si sa va intoarceti cu bine! Drum bun, OAMENI !

 

Multumim, Rares!

Inca nu vreau sa asociez treaba asta cu ce a patit Mihai (lucru mult mai grav din punctul meu de vedere) si inca sper ca este o problema tehnica datorita logarii prin fb. Oricum este clar ca serviciul clienti pe acest forum este aproape inexistent.

Cu ocazia mesajului tau uite inca o lingurita de text + cele 20 de poze aferente...

 

 

Niste kilometri de plimbare ne dau dreptul la desert. Unde altundeva decat la o adresa celebra in Istanbul - patiseria Güllüoğlu, care din 1820 starneste pasiuni si gemete de placere. Am urmatoarea revelatie - bomba calorica este si mai buna cu o portie de caimac. Nu stiu alta tara in care sa existe asa ceva. Laptele de bivolita se incalzeste in bain-marie si apoi se raceste lent, rezultatul fiind ceva intre unt si smantana. Se spune ca in Rai numai asta baga la mat cei trecuti in lumea celor drepti, fara sa se mai teama de cateva kilograme in plus sau de un atac vascular. Daca suna exagerat, inseamna ca nu ai gustat inca din caimacul turcesc, si sincer, te deplang

Apropo, cel mai tare caimacagiu din Istanbul e un mos de 85 de ani, Pando Usta, de origine bulgara. Un fel de caimac nazy se spune, pentru ca nu toti pofticiosii care ii trec pragul ajung sa si guste din legendara lui creme de la creme. Macinam ce putem din calorii la o plimbare pe Bosfor. Turcii la pescuit. Iar un artist naravas le da motive in plus sa-si incerce norocul.

La miezul noptii suna ceasul platii pacatelor culinare: cu ajutorul lui Ozgur fac rost de o bicicleta si ma alatur primului tur nocturn Velonotte Istanbul. Trebuia sa fie un traseu prin cartierele istorice ale orasului, cu explicatii via radio oferite de un prof de istorie, dar in stil asiatic, totul se transforma intr-o imbulzeala de 4000 de ciclisti nauci care impanzesc strazile. Spre 2 dimineata abandonam turul care se termina abia pe la 6, cu un tea-party pe vapor. Aferim!

Nebunia foodie in Istanbul nu putea sa se termine fara un mic dejun turcesc ca la manual. Pentru localnici asta e o masa de baza in zi, desi sincer nu stiu cine ar face fata fiecarui festin de dimineata, apoi celui de la pranz, ceaiului cu desert si in fine cinei abundente. Ne dezlantuim - de data asta doar eu si Ozgur - la Kale Cafe in Rumeli, o institutie in domeniu. Abia dupa mi-am amintit ca si Anthony Bourdain a mancat acolo. Kahvaltı-ul nostru contine branza cipriota halemi la tigaie, cascaval si feta turceasca, masline in vinegreta, legume proaspete, menemen si o selectie de paine dintre care lavaş - un soi de lipie - e facuta pentru a fi savurata cu bal kaymac, adica da, iar caimacul turcesc, de data asta scaldat in miere. Sa mai spun ca ceaiul e nelimitat? Of, pai mai e loc de ceai?

Ca sa lasam mancarea sa se aseze luam la pas tot malul Bosforului. La picnic, la plaja, dar mai ales la pescuit, pasiunea localnicilor pentru mare e de netagaduit. Iar imi amintesc de Dunare, iar oftez ca parca imi place mai mult prin straini decat acasa.

Intre timp in Romania drama rezervorului continua. Ionut preia cuvantul:

Ionut: Traseul e mai direct: 650 de kilometri de autostrazi si benzinarii in care imi mai injectez cate o cafea in vene. In vreo 8 ore sunt in garaj, cu caterul in mana. Am in sfarsit ocazia, dupa luni de asteptare, sa desfac faimosul colet.

[mrwwwhite]

... m-ati rupt cu pozele alea cu haleala !

 

Asta DA, viata ! Va invidiez, MAXIM !

 

Sanatate si drum bun !

 

Multumim Petrica, sincer dupa cum se vede pe noi ne au rupt mancarurile din Turcia si de aici nr de poze

 

 

Si lovitura vine sub centura, cand ma astept mai putin: desi i-am prevenit pe cei din Sate ca transportul va fi alambicat, piesele si accesoriile mici pentru montajul rezervorului au fost trimise intr-un ziplock obosit, care oricum numai intreg nu a ajuns la mine. Saibe si suruburi plutesc prin cutia de carton si dupa ce pescuiesc totul, fac strigarea la catalog: lipsesc destule. Golul in stomac e pe cale sa se transforme in lesin. Confrunt din nou cu lista din intructiuni, imi vine sa ma despoi in pielea goala si sa plec urland si smulgandu-mi perii pe strazi. Lipsesc cateva chestii pe care le pot rezolva in orice Honrbach, dar restul sunt de neinlocuit!

Si uite ce idee imi vine. El, sa-i zicem www.wildwalk.ro, a avut candva un 690 ca al meu. Cu - auzi ce intamplare - un rezervor Aqualine ca asta de incerc eu sa mi-l montez. Acum nu-l mai are, l-a vandut. Dar n-o avea contactul baiatului care e noul proprietar? Ba bine ca nu. Si Alex se dovedeste un tip de milioane: KTM-ul lui e in service, dupa un necaz, dar se invoieste pe data sa imi imprumute piesele care imi lipsesc pana reusesc sa obtin altele pe care i le voi da lui. Cumva.

Numai ca e sambata, si service-ul e inchis. Se dau telefoane. Se fac interventii. Se fac promisiuni. Duminica astept in zadar cu sufletul la gura ca din clipa in clipa cineva sa se indure de cineva care a condus ca disperatul, care e musai sa plece ca ii expira vizele... dar urechile sunt surde si promisiunile desarte. Abia luni dimineata extrag pretioasele piese si le transplantez pe KTM. La amiaza sunt la Giurgiu cu inca mai bine de 600 de kilometri de parcurs pana inapoi in Istanbul, si sunt deja epuizat. De oboseala, de draci, de emotie. Daca la dus am avut un obiectiv clar care ma mana inainte, acum drumul pare interminabil, cafeaua amara si pleopele de plumb.

Cumva, nu stiu nici eu cu ce puteri, ma screm sa imi ating tinta. Pe la 9 si ceva seara cad lat pe pragul lui Ozgur, car ma trateaza iar regeste, cu un Doner cat bratul de lung si de gros, lahmacun, ayran si inca ceva ce contribuie la resuscitarea maratonistului din mine: Şalgam fratilor, adica un fel de zeama de varza, numa' ca de ceva ce ei numesc morcov negru. Ceva de sa-ti treaca toate oboselile si supararile din lume. Multumesc Bob, multumesc Alex! Si multumesc Ozgur!

[robertkiran]

Si totusi nici un admin/moderator nu ne spune de ce s-a sters contul Anei?

[Vizitator MosRahao]

Sa stii ca am remarcat echipamentul tau (vostru) nou, de la rukka. M-ar tenta si pe mine - insa ar fi un efort financiar consistent unul similar. Trebuie sa-l schimb si eu pe al meu dar e nevoie sa cumpanesc bine... L-am gasit si pe net p`asta de-l ai tu, suna incurajator ce citesc dar tocmai de aceea as vrea sa te rog -dupa ce prinzi in el vreme mai rea si iti poti forma o impresie mai consistenta, dupa oarece kilometri, sa imi zici si mie te rog:

 

- daca e intr-adevar impermeabil - la ploi zdravene vreau sa zic,

- daca e comod - in toate sensurile in care intelegem asta despre un echipament moto,

- daca se aeriseste suficient,

- daca ti se pare ca ofera o protectie buna (pe net nu pomeneau decat in treacat despre protectiile acestui echipament).

 

Si ce parti rele ai observat in exploatarea echipamentului tau... Daca se poate si nu uiti de asta, multumesc!

 

Despre aventura pachetului comandat in state: nu stiu de ce dar am avut presimtirea ca nu va fi totul in regula, de la bun inceput cand am citit - n-am vrut sa zic dinainte sa nu cobesc. Insa extraordinar mi s-a parut gestul acelui motociclist, care te-a ajutat cu piesele lipsa demontandu-le, practic, de pe motoreta lui, ca sa ti le dea tie. Cu totii avem motorete: cati am fi capabili de un gest ca asta? Maxim respect omului! Si voua, bafta mare la drum! Sa fie bine!

[mrwwwhite]

Si totusi nici un admin/moderator nu ne spune de ce s-a sters contul Anei?

 

Sa stii ca am remarcat echipamentul tau (vostru) nou, de la rukka. M-ar tenta si pe mine - insa ar fi un efort financiar consistent unul similar. Trebuie sa-l schimb si eu pe al meu dar e nevoie sa cumpanesc bine... L-am gasit si pe net p`asta de-l ai tu, suna incurajator ce citesc dar tocmai de aceea as vrea sa te rog -dupa ce prinzi in el vreme mai rea si iti poti forma o impresie mai consistenta, dupa oarece kilometri, sa imi zici si mie te rog:

 

- daca e intr-adevar impermeabil - la ploi zdravene vreau sa zic,

- daca e comod - in toate sensurile in care intelegem asta despre un echipament moto,

- daca se aeriseste suficient,

- daca ti se pare ca ofera o protectie buna (pe net nu pomeneau decat in treacat despre protectiile acestui echipament).

 

Si ce parti rele ai observat in exploatarea echipamentului tau... Daca se poate si nu uiti de asta, multumesc!

 

Despre aventura pachetului comandat in state: nu stiu de ce dar am avut presimtirea ca nu va fi totul in regula, de la bun inceput cand am citit - n-am vrut sa zic dinainte sa nu cobesc. Insa extraordinar mi s-a parut gestul acelui motociclist, care te-a ajutat cu piesele lipsa demontandu-le, practic, de pe motoreta lui, ca sa ti le dea tie. Cu totii avem motorete: cati am fi capabili de un gest ca asta? Maxim respect omului! Si voua, bafta mare la drum! Sa fie bine!

La un moment dat (probabil dupa etapa aceasta) o sa fac review-uri complet la tot echipamentul folosit (geaca, pantaloni, cizme, genti textile, cauciucuri, echiparea motocicletelor, motociclete, echipament de camping etc)

Pina atunci pot sa ti zic ca dupa peste 10.000km in echipamentul Rukka este absolut fenomenal. Pentru etapa a II a ITW eram nehotarat intre RUKKA si KLIM dar dupa gestul extraordinar de generos al celor de la RUKKA am ajuns sa testez acest brand. Calitatea materialelor este pe masura pretului (sunt folosite numai materiale premium) iar manufactura si atentia la detalii este incredibila. Sistemul Lockout este destul de SF - fermoarul central este format din doua benzi de cauciuc cu mici canale care se intrepatrund.

L-am testat in temperaturi de la 2 la 45 de grade si sincer este clar un echipament gandit pentru vreme rea. Am mers pe ploaie terentiala sau ore intregi in ploaie normala si niciodata nu m-am udat. Nu este la fel de ventilat ca cel de la KLIM dar sincer cred ca aici sta secretul pentru impermeabilitate. Am discutat cu 3 persoane diferite care mi au spus ca echipamentul KILM nu e 100% waterproof. Sincer e destul de logic; apa nu intra prin goretex ci prin imbinarile dintre el, deci multe deschideri in material pentru ventilatie cresc riscul de patrundere al apei (esti arhitect deci cunosti problemele legate de infiltratia apei). Sincer in orice moment poti deschide fermoarul principal si ai ventilatie suficienta. Gecile noastre au doar 2 fante de ventilatie in zona pieptului. Pantalonii nu au nici o venitlatie si sincer se simte. La peste 30 de grade devin destul de inconfortabili. Am descoperit ca secretul este lenjeria tehnica - seamless underwear care regleaza foarte bine confortul termic si tine transpiratia la exterior.

Protectiile au fost primul lucru pe care l-am remarcat la acest echipament. Sunt toate D3O, adica o plasa din material compozit care absoarbe energia impactului. Cu toti cunoastem senzatia unei geci de motor mai ales datorita protectiilor destul de masive si grele. E adevart ca unii o cauta desi nu au motor ca deh e cool sa stai cu un umeras la spate. Cu aceste protectii acea senzatie specifica de echipament moto dispare dar nu intr un sens negativ ci intr un sens confortabil. Referitor la calitatea proctectiilor in sine pot sa spun ca din teste si alte reviewuri citite se pare ca sunt cele mai avansate iar Ana a avut ocazia sa le testeze deja in Georgia de cateva ori pe offroad cu rezultate foarte bune.

Puncte slabe... in primul rand pretul, daca ar fi trebuit sa le cumparam probabil ca nu ni le-am fi permis niciodata dar sincer acum cred ca merita toti banii. Mai sunt doua chestii dar sunt foarte subiective: culoarea echipamentului nostru (verdele e cam tipator si ne am obisnit din Africa sa o ardem cat mai undercover cu putinta - imposibil acum cu acest echipament) si croiala (este gandit destul de slim fit si sincer cand mergi in afara asfaltului ai nevoie de ceva mai multa libertate de miscare).

Am reusit amandoi performanta sa ardem pantalonii in evacuare dar inca sunt impermeabili

Cam atat pentru moment daca mai apare ceva pe parcurs o sa adaug la reviewul final.

Bafta si tie si multumim ca ne urmaresti.

[Haotika]

Nimic, nimic?!

[ERU]

Daca tot ai deschis discutia tehnica mi-am facut curaj sa te intreb niste chestii.

 

De unde ai luat guma de pe spate? Adica na am vazut ca te sponsorizeaza oamenii aia dar banuiesc ca gumele ar trebui sa le poata cumpara si muritorii de rand.

 

Sunt curios cum se vor comporta cizmele tale. Am o pereche si din multe puncte de vedere imi plac insa am si plangeri la adresa lor .

 

Cel mai curios sunt despre mobra ta. Sincer de abia astept sa spui mai multe despre ea.

 

 

In incheiere nu ma pot abtine sa nu fiu gica contra cu privire la Klim. Din experienta proprie cu niste nadragi de la ei pot spune cu mana pe inima ca sunt 100% impermeabili, cei mai bine ventilati pantaloni moto impermeabili cu care am mers pana acum. De principiu daca pe un produs care contine Gore-Tex apare logo-ul "guaranteed to keep you dry" asta inseamna ca e chiar impermeabil , este o certificare data de catre brand-ul Gore-Tex al celor de la DuPont ca produsul lor este utilizat corespunzator astfel incat produsul sa fie 100% impermeabil.

[petrisor]

si eu am rukka(armas) si ca un facut, la prima iesire mi-am parlit pantalonii

la galeria de evacuare...

a fost scump cand l-am luat,dar pe termen lung se amortizeaza investitia. nu mai

ai nevoie de mai multe costume, geci, impermeabile,de vara ,de iarna etc.

iti iei un bun de la inceput si ai uitat de subiect. inclusiv de subiectul: ploua nu ploua !

 

astept si eu de la voi, Ana si Ionut mai multe pareri proprii despre echipamente si logistica!

multumesc oricum ca impartasiti cu noi toate experientele voastre!

[mrwwwhite]

Daca tot ai deschis discutia tehnica mi-am facut curaj sa te intreb niste chestii.

 

De unde ai luat guma de pe spate? Adica na am vazut ca te sponsorizeaza oamenii aia dar banuiesc ca gumele ar trebui sa le poata cumpara si muritorii de rand.

 

Sunt curios cum se vor comporta cizmele tale. Am o pereche si din multe puncte de vedere imi plac insa am si plangeri la adresa lor .

 

Cel mai curios sunt despre mobra ta. Sincer de abia astept sa spui mai multe despre ea.

 

 

In incheiere nu ma pot abtine sa nu fiu gica contra cu privire la Klim. Din experienta proprie cu niste nadragi de la ei pot spune cu mana pe inima ca sunt 100% impermeabili, cei mai bine ventilati pantaloni moto impermeabili cu care am mers pana acum. De principiu daca pe un produs care contine Gore-Tex apare logo-ul "guaranteed to keep you dry" asta inseamna ca e chiar impermeabil , este o certificare data de catre brand-ul Gore-Tex al celor de la DuPont ca produsul lor este utilizat corespunzator astfel incat produsul sa fie 100% impermeabil.

 

La care anvelopa te referi? Trailmax sau D908RR? Noi le-am primit direct de la Dunlop Romania dar exista multe magazine online de unde poti cumpara: pam.ro, anvelopemoto.eu etc. D908RR nu exista pe 17" asa deci nu se poatriveste la F800 (asta daca nu ai facut upgrade la jante).

 

Despre Sidi Adventure am numai cuvinte de lauda... Dupa Gaerne SG10 de care am fost super multumit, trecerea la Adventure a rezolvat exact de ma deranja la SG10 - mult prea hardcore enduro pentru ce facem noi si nu sunt impremeabile. Pina acum Adventure-urile au fost 99% waterproof (dupa mers pin' rau si ploaie parca la varfuri erau ceva mai racoroase) si sincer sunt foarte comode. Scartaiul de care se plange toate lumea se poate rezolva daca le dai niste vaselina la articulatie (am facut asta la SG10 dar nu am apucat la astea asa ca traiesc cu scartaitul)

 

Am deja peste 10k cu 690ul si I JUST LOVE IT!!! Stiu ca nu ai cum sa folosesti cei peste 60 de cai (tot timpul) dar venind dupa TNR (210kg-48hp) e placuta senzatia sa-i ai acolo si sa i mai incerci din cand in cand (sa vezi ca nu au plecat ) Suspensia desi e WP e cam varza (mult prea rigida pentru ce a fost conceputa motoreta asta) si costurile s-o aduci unde ar trebui sa fie sunt destul de mari. Sunt curios daca exista in RO oameni care sa se priceapa la revalveing si alte chestii dastea. Oricum daca treci peste disconfort atunci cand te dai tare este destul de ok setata. In rest am auzit de probleme la pompa de benzina (motiv pentru care am o pompa de rezerva), ambreiaj picat destul de devreme (cine stie ce-a facut respectivul cu ea... eu recunosc ca-n africa marea parte din vina-mi apartine cand am prajit ambreiaju la TNR), si rulmentii de la tacheti prajiti - poate genera o reparatie costisitoare daca nu e depistata problema la timp (sa fie oare de vina uleiul "impus" de KTM? Motorex 10W-60? Mie unu nu mi suna foarte ok ca un producator sa impuna o marca de ulei).

Eu unul folosesc de cand sunt motociclist (2005) numai uleiuri Motul si am fost foarte fericit cand cei de la Motul Romania au raspuns pozitiv propunerii noastre.

 

In alta ordine de idei DRZ-ul este bestial daca renunti la momentele racing. Suspensia este super plush si pare indestructibila. Desi am hacuit-o maxim pentru dimensiunile si abilitatile Anei a ramas un catar ultra usor cu care poti ajunge foarte departe.

 

Referitor la Klim chiar nu vreau sa intru intr-o polemica legata de branduri (mai ales ca 99% sunt made in china). Nu sunt atat de increzator in sloganurile lor asa ca am o atitudine mai retinuta si-mi bazez parerile pe experienta personala sau pe discutii directe cu oameni care au testat respectivul brand. Noah (http://advrider.com/forums/showthread.php?t=781893) si Jon (http://www.jaba-mundus.com pe care l-am intalnit personal) mi-au spus ca echipamentul lor Klim Badland Pro nu este 100% waterproof dupa cateva ore de ploaie. De aici am tras concluzia logica ca daca ai multe fermoare ai mai multe sanse sa te uzi chiar daca echipamentul este 100% waterproof. Nu ma intelege gresit in continuare cred ca Klim are o croiala mai buna pentru offroad sau adventure iar calitatea se prezinta cel putin la fel de buna ca Rukka (doar deh ambele sunt branduri top end)

 

 

si eu am rukka(armas) si ca un facut, la prima iesire mi-am parlit pantalonii

la galeria de evacuare...

a fost scump cand l-am luat,dar pe termen lung se amortizeaza investitia. nu mai

ai nevoie de mai multe costume, geci, impermeabile,de vara ,de iarna etc.

iti iei un bun de la inceput si ai uitat de subiect. inclusiv de subiectul: ploua nu ploua !

 

astept si eu de la voi, Ana si Ionut mai multe pareri proprii despre echipamente si logistica!

multumesc oricum ca impartasiti cu noi toate experientele voastre!

 

ar fi pacat sa tinem aceasta experienta numai prentu noi! Revin cu finalul povestirii in Turcia.

Editat Iunie 20, 2013 de mrwwwhite

[mrwwwhite]

Pe celalalt liman al Marii Negre si in patria ceaiului turcesc

Deja suntem instalati in cartier ca acasa: ne stie zarzavagiul, ne stie brutarul, ne stie croitorul. Dar daca nu vrem ca simpaticele mate sa si continue sa fac purici pe DRZ-ul Anei, trebuie sa o taiem. Mai intai fac un schimb rapid de ulei, apoi montez Shorai-ul Anei pe Suzuki. Un cuvant deocamdata despre bateriile astea: sunt usoare ca fulgul si se vede calitatea. Sa vedem cat o sa ne tina.



Iesiti cu bine din Istanbul, o luam catre Marea Neagra, cu planul de a rula pe drumurile de coasta o vreme. Pana sa vedem marea trecem prin cateva orasele de provincie care dezvaluie o alta Turcie, cu mult diferita de cosmopolitul Istanbul, de moderna capitala, de coasta Egeei sau de Cappadoccia cea misterioasa. Luam masa cu soferii intr-o autogara: un pranz cinstit de pita, salata de legume in iaurt si un kebap; trecem in revista si primele semne ca echipamentul este pus sa faca ceea ce stie el mai bine:). E destul cat sa ne tina in priza pana cand zarim primele nave.

Deja aerul miroase sarat, dar mai avem destul pana sa ajungem pe litoral. Asa ca taiem serpentinele piezis in cautarea unui coltisor linistit sa punem capul. Norocul calatorului: intr-un ac de par observ un drum forestier, care dupa un morman de gunoaie nefericite se opreste pe umarul golas al unui deal. Cu vedere superba la valea impadurita in care rasuna deja chemarea muezinului la rugaciune. Cum sa nu ne oprim intr-un astfel de loc?



Dimineata hotaram sa nu mai pierdem vremea cu preparea micului dejun, si bine facem. Nici nu apucam sa facem tot drumul inapoi la sosea cand dam peste o patrula de politie. Pana sa se dumireasca ce e cu noi, ii luam in primire. Chicotind le povestim despre testoasa pe care tocmai am incercat sa o fotografiem, si asta ii face sa zambeasca. Nu stiu daca aveau de gand sa ne ia la intrebari, dar nu o mai fac. Iar noi ne vedem de drum, catre limanul sudic la marii pe care o stim de o viata. Dar care ne intoarce o alta fata, necunoscuta. Cu pometi inalti din faleze stancoase, cu orasele cocotate pe culme, cu stradute in panta cat sa strecori doua Matizuri, cu panorame ametitoare catre oglinda albastra a apei pe care plutesc scheletele gratioase ale crescatoriilor de scoici.



La pranz ajungem in pitoreasca Amasra, o mica statiune care vara geme de turisti sositi din Istanbul sau Ankara. Acum totul e pustiu, dar pescarii tocmai au sosit cu plasele pline de stavrid si hamsii. Cat sa avem ce pune langa o salata. Departe de delicatetea pane-ului in care erau inveliti pestisorii la Adem Baba, dar tot suficient de fresh incat sa-i infulecam cu oase cu tot.



Editat Iunie 20, 2013 de mrwwwhite

[robertkiran]

 

Iesiti cu bine din Istanbul, o luam catre Marea Neagra, cu planul de a rula pe drumurile de coasta o vreme. Pana sa vedem marea trecem prin cateva orasele de provincie care dezvaluie o alta Turcie, cu mult diferita de cosmopolitul Istanbul, de moderna capitala, de coasta Egeei sau de Cappadoccia cea misterioasa. Luam masa cu soferii intr-o autogara: un pranz cinstit de pita, salata de legume in iaurt si un kebap; trecem in revista si primele semne ca echipamentul este pus sa faca ceea ce stie el mai bine:). E destul cat sa ne tina in priza pana cand zarim primele nave.

Dar ce ati patit? O cazatura? Sper ca nu e ceva serios ...