Vizitator MosRahao Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 moaaaa. ... dar cel cu cisterna ramasa in rau a iesit de-acolo? au venit ajutoarele pe care le-ai chemat? cum naiba l-au scos? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 moaaaa. ... dar cel cu cisterna ramasa in rau a iesit de-acolo? au venit ajutoarele pe care le-ai chemat? cum naiba l-au scos? Probabil ca cei de la exploatarea forestiera la care am dat alarma au plecat spre el cu un camion si au reusit sa l scoata cumva. Asa cum am "patit" si eu, in Rusia cand cineva e la ananghie sigur ii sare altcineva in ajutor. ________________________________________________________________________________________________ In urbea cu pricina, mai intai imi refac proviziile, si abia dupa aia incep sa intreb de adresa. Sunt reperat de Volodea, un rusnac trecut de 50 de primaveri, abtiguit, bine dispus, la volanul unei dubite. Benzin iesti? ii arunc, si Volodea imi face semn sa-l urmez. Trecem mai intai printr-o curte plina de barci unde nu e tipenie, apoi ne abatem sa-i culegem un tovaras si in fine esuam undeva in varful unui deal, in fata unei bojdeuci care se arata a fi chiar locuinta si benzinaria ambulanta a celui recomandat de moldoveanul meu. Totul bine, numai ca respectivul nu e acasa. Insotitorii mei se apuca sa traga de usa si sa bata in obloane, ceea ce determina un vecin sa se deranjeze pana la noi cu informatia ca stapanul casei e plecat, dar ca vine numaidecat. In asteptare ne consolam cu un festin pe capota dubitei, la care eu contribui cu clasicul sprot afumat, iar rusii cu doza de vodca.Problema nu este primul shot, ci lupta sa refuz urmatoarele zece, pana cand sticla ramane mai uscata ca Gobi. Dupa ce negustorul de benzina isi face in fine aparitia, alimentez si gasesc ca nu sunt altii mai nimeriti decat betivii mei sa ma conduca la chioscul unde pot cumpara o sticla de vodca. Taria e un fel de asigurare – dupa sfatul lui Walter – ca urmatorul paznic o sa ma lase sa trec peste pod. BAM-ul e noapte si zi: fiecare portiune e menita sa ma opreasca din drum cu o schema diferita. Trebuie sa stau cu ochii in patru. O balta ma prinde nepregatit; ori diavolii albastri din Hadesul mongol, ori amicii mei cu dubita de deaunazi, dar cineva a lasat de curand transee adanci pe fundul malos. Derapajul ma trimite in S-uri de-a lungul piscinei de 50 de cm adancime; cumva inchei executia la verticala, la un pas de boscheti. Asta e unul dintre ghionturile de teama pe care mi le da BAM-ul. Pentru ca sa inec ceva cu atata electronica pe el ca un 690, poate fi aici echivalent cu sfarsitul. Urmeaza o trecere de rau inselatoare: cativa zeci de metri latime, apa limpede, pietris alunecos pe albie. Pornesc GoPro-ul si ii dau drumul. Baldabacul ma anunta ca ma scufund in rau si imi aminteste tardiv si ca efectul de lentila face ca adancimea reala fata de cea pe care o estimezi cand vezi un rau cu apa cristalina e considerabil mai mare. Desi sunt in picioare, apa mi-a ajuns pana la jumatatea gambei; in loc sa raman calm si sa tin trasa, abdic in directia unei zone semi-solide, un fel de insulita napadita de lastari. Ma reculeg, si continui cativa metri, dupa care ma retrag in defensiva si imping pur si simplu motocicleta impotriva curentului si apoi afara din rau. Cand ajung la casuta portarului care vegheaza peste raul Olykoma, bariera e pusa. La auzul motorului, omul vine sa ii dau darul si imi face semn sa astept. Il aud cum da prin statie intrebarea, si imediat urmeaza semnul ca pot sa trec. In zona de pietris de marmura, riscul sa ma blochez in strat e ridicat. Prefer suita de sleauri prin padure, trecerea standard de rau si zona nisipoasa prin care ajung la liziera, dar aici descopar ca raul pe care tocmai l-am traversat este doar un tributar. Adevaratul rau, Imangra, e imens – nu pot sa trec pe aici. Sunt nevoit sa refac traseul, sa gasesc o bifurcatie, sa urc pe terasament si apoi pe podul de cale ferata. Bifurcatia isi indeplineste mizerabil functia – este poate cea mai adanca zona mlastinoasa, una dintre baltile din serie inghitindu-mi fata cu tot cu lumini. Pentru o clipa imi imaginez cum in sfarsit ma voi scufunda, dar in secunda urmatoare dau cu roata de teren solid. Ceferistii de dupa pod ma intreaba cat e ceasul Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 nu e jucarie ce vad si ce citesc... pana acum -prin comparatie- parca a fost o plimbare in parc, ce am citit la voi, inclusiv Africa... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
tavibasca Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 Unde nu te astepti dai de romani.....drumuri bune sa ai in continuare astept urmatoarele postari... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 nu e jucarie ce vad si ce citesc... pana acum -prin comparatie- parca a fost o plimbare in parc, ce am citit la voi, inclusiv Africa... BAM-ul nu e pt. cei slabi de inima asta e clar; dar nici Ekok-Mamfe sau 3000km de DRC . Asa cum amicul Colebatch bine spune, daca nu suferi un pic, nu e adevarata aventura . Unde nu te astepti dai de romani.....drumuri bune sa ai in continuare astept urmatoarele postari... Suntem peste tot!!! Mai ramane sa incepem sa ne si iubim intre noi si atunci lumea o sa devina "locul nostru de joaca" iar evreii mici diletanti . Nu stiu daca ti mai amintesti ca si in Africa am avut niste intalniri d'astea de gradul III inclusiv una despre care nu am povestit pe blog dar despre care o sa amintim in carte. _______________________________________________________________________________ Frigul ma incetineste foarte mult, iar soarele se stinge cu viteza. Din cand in cand trebuie sa opresc si sa dansez ca apucatul in jurul mobrei, ca sa imi pun in miscare sangele din picioare. Cel mai neplacut e sa trebuiasca sa tot intru si ies prin apa, in aerul care e la fel de limpede si la fel de taios ca diamantul. Daca diseara nu gasesc o incapare in care sa ma dezbrac, nu cred sa ma pot incalzi suficient cat sa pun geana pe geana. Dupa amiaza ajung in orasul Olekma si pentru ca nu exista benzinarie, niste pustoaice pe scuter ma conduc la statia de pompieri. Iti fac rost de benzina, imi zice Kostea, dar maine dimineata. Mai tarziu ma lamuresc ca omul e de garda si de abia in zori ar putea sa-si paraseasca postul si sa se repeada de acasa cu bidon din rezerva lui de combustibil. Intreb de gastelnitza si toti trei pufnesc in ras: nu exista gazda pe aici, dar, si Kostea imi face semn catre usa care duce intr-o camaruta adiacenta, poti sa dormi la mine. Spre norocul meu peste noapte nu izbucneste nici un incendiu in oras, altfel de recunostinta ma tem ca as fi sarit impreuna cu Kostea in foc. In statie insa se face suficient de cald incat cizmele si cortul insirate fleasca langa ZIL-ul pompierilor se usuca aproape integral pana in zori. Rezumatul zilei 2: BC1 5:30 – Yuktali 9:30 – Pompieri in Olekma 14:30 225km; Poza de grup dimineata cu seful garnizoanei. Nu contenesc sa apreciez lipsa oamenilor intre localitati; pe de alta parte, fiecare asezare din Siberia pare un recipient cu esenta a tot ceea ce ne face dor si nevoie de spiritul uman: caldura, compasiune, altruism. Mi-e destul o picatura ca sa-mi refac toate rezervele de energie. La una dintre treceri dimensiunea bolovanilor ma ia prin surprindere si KTM-ul gusta din rau. Noroc ca perioada anului e propice: cotele apelor sunt scazute. Scenariul enduro al zilei continua pe masura 690-ului sau a altuia de-o teapa: poduri prabusite sau de cale ferata, ‘fast gravel’ cu intervale nisipoase si poate cea mai dificila suprafata de rulaj de pe ruta – pamant batatorit cu pepite de granit de pana la 10 cm inaltime (‘rough gravel’). Ori le treci in viteza riscand sa iti defectezi suspensia (daca nu ai o suspensie mai buna) sau abordezi cu viteza moderata si ochii in patru la cataroaie (ca pe Marsabit-Moyale). Eu, cu cadrul lipit cu scuipat si mobra echipata cu suspensia de fabrica, este limpede cum am procedat. Cu dezavantajul ca fiecare piatra se simte in ghidon. Din a treia zi de condus in felul asta durerile de incheieturi sunt infioratoare, dar cum spune si colegul Walter, “you have to suck it up, princess”. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
popp Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 Am incercat, privind pozele, sa imi imaginez de ce drumul este tinut in asemenea hal... Nu am reusit. Poate pentru ca drumul, de fapt, este cel de cale ferata? Dar chiar si asa, podurile acelea par neintretinute din vremea lui Stalin... In fine, e uluitor... Dar si mai uluitori sunt oamenii de-acolo iar tu povestesti foarte frumos despre ei. Poate si alti cititori sunt curiosi sa afle cateva date despre BAM: http://en.wikipedia.org/wiki/Baikal%E2%80%93Amur_Mainline Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 Din Chara merg in Old Chara, cu gandul sa ajung la dunele de nisip. O mlastina ma intoarce din drum la fix cat sa gasesc un cui infipt ineficient in cauciuc. Pe malul lacului Leprindo indur cu greu inca o noapte de cancer. Trebuie sa incerc sa ma grabesc pe timpul zilei. Pacat, caci e tare frumos pe aici. Rezumatul zilei 3: Olekma 7:40 – Old Chara 12:30 – Novaya Chara 13:30 – BC2 pe malul lacului Leprindo 16:00 296km Rezist la orizontala pana la 4, cand imi fac fiertura salvatoare, indulcita cu cateva picaturi din sticla pe care am pregatit-o pentru paznicul urmator. Ceai cu rom la gamela, ca in tabarele din copilarie. Ca un adevarat cercetas, imi moi indexul in gura si testez vantul care imi scutura binisor cortul. Lampa frontala ilumineaza un deget care pare sa fumege. Soarele topeste bruma si incet ma pun in miscare. Zilele nomade in Siberia sunt glorioase, pentru ca sunt limpezi ca cristalul. Inteleg de ce multi si-au cautat refugiu unde Revolutia care s-a nascut 6000 de km mai la vest a ajuns mai tarziu decat internetul. Pe langa refugiatii politici si cei impinsi de devotamentul pentru solitudine, taigaua e o gazda regretabil de intelegatoare cu tantarii care ii sunt fara indoiala imigrantii cei mai nesuferiti. Ma consolez cu peisajul care e uneori ca in seara asta: prea grandios ca sa ingaduie altceva decat contemplare si mutenie. Sublim. Din trei culori modeste: albastru, negru si verde, taigaua naste un univers cu nuante de care ochiul ramane sedus. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
popp Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 super, asteptam continuarea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 Supravietuiesc noptii polare si urmeaza trecerea peste raul Kuanda, unde Kim si Noah, alungati de paznic, au fost nevoiti sa inchirieze o duba care i-a trecut prin rau. Dar casuta portarului e abia pe partea cealalta; daca imi reuseste planul, nu vad cum ar putea sa ma intoarca din drum. Sincronizarea e perfecta: cu 2-3 km inainte de pod aud si imediat vad marfarul salvator in oglinzile mele retrovizoare. E permisul de libera trecere peste pod. Ta na naa! Las trenul sa ma depaseasca si cu tema Mission Impossible in gand, accelerez in trena ultimului vagon. La intrarea pe pod ma pozitonez pe cei 30 de cm. Marfarul acopera sunetul motorului meu. Cand ajung in raza paznicului, ii dau gaz pe langa el si sar de pe pod inapoi pe terasament. Strigatele lui disperate ma lasa indiferent, cascadoria mi-a reusit. Ma indepartez fredonand melodia din film, in bubuitul tobei Akrapovic. Urmaresc pe GPS: arata ca Vitim, este pe unde ar trebuie sa fie Vitim – am ajuns deja lafaimosul pod? Ma bantuie din Uzbekistan. O orizontala de 2,5 metri latime si 570 de metri lungime suspendata la mai mult de 15 deasupra raului. Minutele ramase imi intensifica pulsul. S-au inregistrat recorduri de viteza, a aparut “Vitim Bridge club” in semnaturile unora de pe adv – Vitimul e una dintre probele clasice pe BAM. Opresc sa ma reculeg cateva secunde. Pun contactul, bag 1-a, ii dau, bag a doua, ma ridic in scarite si doua curbe mai tarziu am intrat pe Vitim. Pe prima portiune merg intre plankurile batute de-a lungul podului. Un crampei de secunda simt ca laterala anvelopei rade lemnul, dar ma redresez si sar peste zona urmatoare care are circa doua palme inaltime (un fel de speed bump racordat grosolan la suprafata orizontala), dupa zicala “cand nu sti ce sa faci, da-i gaz”. La un moment dat aud un bip: sa stii ca s-a oprit gopro-ul. Calculez ca nu-mi arde sa trec de trei ori Vitimul ca sa-l trag in film si opresc. Fir-ar sa fie, de fapt camera functiona. Respiratia imi e domoala ca in apnee si percep amplificat bazaitul accesoriilor. Redemarez; nu aveam in plan oricum sa bat nici un record. De partea cealalata sentimentul de bucurie, chiar daca nu e nimeni cu care sa-l impartasesc, e deplin. Desfac un borcan de muraturi si o conserva de sprot afumat si dupa cele 30 de minute de gustare o iau din loc. La caderea noptii regasesc bolta atat de instelata incat chiar daca am o camera decenta la gazda, nu ma indur sa inchid ochii si sa adorm. Rezumatul zilei 4:Leprindo 6:36 – Taksimo GH 13:20 202km; A cincea zi debuteaza cu tripticul taiga, liniste, ceata. Deja m-am obisnuit sa am singuratatea drept fidel companion. Incep sa cred ca era necesara, pentru ca dialogul nu ar fi putut sa contribuie cu nimic la experienta. Pornesc devreme din Taksimo, dar injur copios segmentul de 200 de km pe care revine schema cu pamant batatorit si bolovani (rough gravel). O noua succesiune de poduri rupte si drumuri asisderea imi fac o foame de lup. Mai scap o data mobra in apa, dar fara urmari. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gms245 Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 Superb! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 2, 2014 Autor Share Postat Februarie 2, 2014 Dar cand ies de pe ultimii 180 de km de nisip si pietris, regret reintalnirea cu asfaltul. Noaptea trecuta mi-am dat seama ca m-am miscat mai repede decat ma asteptam, si i-am cerut Anei, care e in drum spre Baikal, sa imi trimita prin SMS coordonatele GPS ale locului in care va campa pe Olkhon. Vreau sa-i fac o surpriza insa, i-am scris sa nu ma astepte acolo mai devreme de sapte zile. Raman in Severobaikalsk; cat dau o tura de oras si imi cumpar de-ale gurii, aflu ca in Rusia notiunea de tarif single se refera la dimensiunea patului in care dorm eu, si nu a impiedicat receptia ca intre timp sa-mi atribuie un coleg de camera. Un rusnac slabanog savureaza un omul afumat de Baikal si un PET de 2 litri de bere cu televizorul pe mute. Camera miroase a afumatoare. A doua zi dimineata ma pun din nou in miscare. Putine ceasuri mai tarziu, o senzatie familiara imi coboara ca un vitriol inghetat in picioare. Cadranul arata doar 80 de km din Severobaikalsk. Cu un presentiment sumbru, opresc, descalec, si inspectez cadrul. A crapat din nou. Doar pinii eterni de la orizont imi calmeaza cat de cat furia. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
popp Postat Februarie 2, 2014 Share Postat Februarie 2, 2014 asa...cadrul... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Buggy Postat Februarie 4, 2014 Share Postat Februarie 4, 2014 mda din pacate KTM ul se dovedeste inca o data o motoreta performanta si nu asa fiabila...dupa parerea mea la ritmul impus nu avea voie sa cedeze ,poate o rupatura sa zicem dar nu in halul asta...oricum asteptam continuarea... PS: ce inaltime are ANA?...ms anticipat ...bafta Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Februarie 4, 2014 Share Postat Februarie 4, 2014 Imi place cum ati inceput sa vedeti lumea si ce se intampla in ea. Se vede (pe langa talentul literar ) si faptul ca nu ati trait, calatorit si numarat kilometri degeaba (sau pe bani). Se zice ca viata e o calatorie - si se pare ca voi o faceti 'cum traba'. Respect, si la cat mai multe experiente in continuare! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
sprike Postat Februarie 4, 2014 Share Postat Februarie 4, 2014 (editat) salut mrwwwhite; -poate o sarma infasurata in zona de ruptura a cadrului poate sa fie o reparatie temporara pana ajungi la urmatoare destinatie; - am patit-o cu un prieten la tara; cadrul s-a fisurat iar solutia a fost sa il prindem cu sarma infasurat de mai multe ori ca sa puteam ajunge pana la o asezare umana Editat Februarie 4, 2014 de sprike Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CipriAT Postat Februarie 8, 2014 Share Postat Februarie 8, 2014 (editat) Bam..Bam...Bam... Super tare acum am reusit sa ajung si eu la zi cu cititul, de vreo 2 zile bag fara incetare:) si acum sunt ca un narcoman... mai vreau un pic... Felicitari maxime!!! Si astept ca un copil mic in fata calcularorului sa vad ce ai mai facut cu cadrul rupt.... Hit the road Jhon!!! )) Editat Februarie 8, 2014 de CipriAT Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
chopperman Postat Februarie 10, 2014 Share Postat Februarie 10, 2014 (editat) Nu inteleg cum se poate rupe cadrul unei astfel de motorete. Hai, un subframe poate, de la greutate and shit... Editat Februarie 10, 2014 de choppermaniac Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 13, 2014 Autor Share Postat Februarie 13, 2014 asa...cadrul... Vine, vine... mda din pacate KTM ul se dovedeste inca o data o motoreta performanta si nu asa fiabila...dupa parerea mea la ritmul impus nu avea voie sa cedeze ,poate o rupatura sa zicem dar nu in halul asta...oricum asteptam continuarea... PS: ce inaltime are ANA?...ms anticipat ...bafta Pai sincer fractura asta asa severa tot de la o (micro)fisura trebuie sa fi plecat. Odată o bara rupta structura a început sa cada precum un castel de cărți. Mai nasol e ca toată fata se mai susținea doar in barele superioare deci sa mi fi rupt gâtul sau măcar un picior ar fi fost foarte posibil dacă aveam ghinionul sa mai continui drumul in starea aia. Daca ar fi sa speculam in continuare, intrebarea se pune dacă (micro)fisura a apărut datorită unui incident in care a fost implicată motoreta la primul proprietar (in primii o mie si ceva de km ai motocicletei) sau in procesul de fabricație. Din folosit motocicleta in mod "normal" oricât de entuziast este riderul si având in vedere participările la Dakar ale acestui cadru (cadrul de 690 este 95% identic cu cel de 690 Rally Factory Replica sau 450 Rally Factory Replica) este greu de prevazut ca o fractura de genul asta sa se întâmple. Ana are 1.55m înălțime Imi place cum ati inceput sa vedeti lumea si ce se intampla in ea. Se vede (pe langa talentul literar ) si faptul ca nu ati trait, calatorit si numarat kilometri degeaba (sau pe bani). Se zice ca viata e o calatorie - si se pare ca voi o faceti 'cum traba'. Respect, si la cat mai multe experiente in continuare! Multumim, Tija! Este, as spune destul de dificil ca dupa o asemenea experiența sa nu evoluezi in niciun fel. Iar motivul pentru care o facem publica este de a încuraja lumea sa facă acest pas. Numai asa avem o șansa de a schimba ceva in societatea in care trăim. Aceasta schimbare începe in fiecare dintre noi cu o decizie. A noastră a fost de a ne urca pe o motocicleta si de a pleca in Africa. salut mrwwwhite; -poate o sarma infasurata in zona de ruptura a cadrului poate sa fie o reparatie temporara pana ajungi la urmatoare destinatie; - am patit-o cu un prieten la tara; cadrul s-a fisurat iar solutia a fost sa il prindem cu sarma infasurat de mai multe ori ca sa puteam ajunge pana la o asezare umana Asa este Sprike, este o soluție buna pentru a avansa din câmp. In cazul meu am descoperit fractura prima data intr un oraș deci am reușit sa ma târâi pana la sudor cu viteza redusă. Bam..Bam...Bam... Super tare acum am reusit sa ajung si eu la zi cu cititul, de vreo 2 zile bag fara incetare:) si acum sunt ca un narcoman... mai vreau un pic... Felicitari maxime!!! Si astept ca un copil mic in fata calcularorului sa vad ce ai mai facut cu cadrul rupt.... Hit the road Jhon!!! )) Pentru mine a fost mai de graba BANG, BAM, BANG Multumim ca ne urmărești CipriAT! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CipriAT Postat Februarie 13, 2014 Share Postat Februarie 13, 2014 Cu cea mai mare placere Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 13, 2014 Autor Share Postat Februarie 13, 2014 Nu inteleg cum se poate rupe cadrul unei astfel de motorete. Hai, un subframe poate, de la greutate and shit... Nici noi! Mai sus sunt niște supozitii personale. Răspunsul oficial încetează sa apară la mai mult de patru luni de la incident iar având in vedere ca motocicleta este iesita din garanției este logic ca interesul producătorului pentru acest caz este minim. Mai jos gasiti continuarea pe care o asteptati, adica primul calup din povestea inceputului unui sfarsit. _________________________________________________________________________ 'Sa nu conduci motociclete' Hotarasc sa ma tarai inapoi in Severobaikalsk. Conduc cat pot de incet, asa ca voi face de doua ori mai mult timp decat la dus. Pe drum am destul ragaz cat sa-mi cumpanesc optiunile, in functie de timp si de bani. E duminica la pranz; sa caut un alt sudor in Severobaikalsk care sa peticeasca ce a mai ramas din cadru in speranta ca voi reusi sa parcurg si ultimii ~800 kilometri pana in Irkutsk inseamna sa ma amagesc singur. Desi, ura si la gara! La casa de bilete ma interesez mai intai de trenuri, si aflu ca azi pleaca unul la Irkutsk si ca maine va pleca cel de Moscova. Dar daca pot imi iau bilet de Irkutsk, pot sa pun si moto la bagaje? Tanti de la informatie ma trimite la ‘bagajnaia adilenia‘, adica, deduc eu, la biroul de bagaje. Insa nu inteleg ca e vorba de un alt corp de cladire (corpul nr. 2) si cu biletul de Irkutsk in mana, nimeresc la etajul 2 al aceleiasi cladiri, taman in camera de comanda a garii de tren. Liubea, o rusoaica prezentabila, blonda, inalta, la vreo 40 de ani, ma ia in primire din usa. Ii explic ce caut si Liuba – care vorbeste putina engleza – propune sa ne interesam impreuna la informatii. Se confirma ca e in regula sa trimit 690-ul la Moscova, dar numai daca pe biletul meu este trecuta aceeasi destinatie. Sunt deci nevoit sa imi schimb biletul si dupa ce imbuc ceva la cantina garii, sa ii trimit Anei un SMS: Houston we have a problem, ii scriu. La 2 pm se deschide biroul de bagaje si la ghiseu ma intampina o acritura comunista care nu are nici un chef sa dialogheze cu un strain care vorbeste cu doua cuvinte in rusa si restul in engleza. Nu-ti putem incarca motocicleta in vagon, imi spune, pentru ca nu avem lucratori. Ma gandesc sa o sun pe Tanea din Tynda si sa o rog sa ii explice babei ca sunt gata sa platesc suplimentar pentru incarcare. Dar pe Tanea o gasesc in toiul serbarii din prima zi de scoala; imi dau seama ca nu pot sa abuzez de bunatatea ei, ii trasmit imbratisari si inchid, apoi ma intorc la Liuba. Sunt primit ca un prieten vechi: stai jos, ma pofteste Liuba impingandu-mi o farfurie cu prajituri de cofetarie in fata, nu vrei sa-ti fac un ceai? Imediat ce Liuba poate lua o pauza, mergem sa parlamentam cu acritura. 15 minute si cateva telefoane mai tarziu Liuba are o veste buna: ti-am gasit un vagon care pleaca chiar acum la Moscova, zice; am eu niste baieti care pot sa te rezolve cu incarcarea marfii, uite numarul lor de telefon. Sar’m'na Liuba, cam cat o sa ma coste? Nu stiu, Ioane, imi spune Liuba, noi de regula nu facem astfel de servicii; banuiesc ca te vor taxa la kg. Apar baietii cu duba: niste azeri cu mainile batatorite de munca. Incarcam motocicleta in duba, apoi mergem in gara de marfa unde ca sa o putem pune in vagon suntem nevoiti sa o ridicam – noi patru plus doi oameni de la caile ferate – mai sus de nivelul umarului! Pe drumul inapoi in gara de calatori intram un pic in vorba: soferul dubitei are impreuna cu baietii lui o mica afacere-capusa, care supravietuieste, ca multe altele, de pe urma marilor corporatii ruse. Desi am convenit la 1500 de ruble pentru incarcare, cu tot cu spagi si taxe la diferiti marunti ai garii, azerul imi spune: omule, m-ai ajutat, ai muncit cot la cot cu noi, o sa-ti iau numai 1000 de ruble. Pentru ca nu am ars gazul prin Asia Centrala degeaba, imi pica fisa sa ii multumesc in turceste. Iar pentru a-l impiedica pe omul super incantat de gestul meu sa imi returneze toti banii, imi iau imediat si adio. In toata operatiunea asta, nu s-a discutat inca nimic de acte… peste 5 zile suni la Moscova la numarul asta, mi-a spus azerul la despartire si sunt suficient de paranoic ca sa ma intorc pentru a treia oara in zi la prietena mea Liuba. Nu-ti face griji, totul va fi ok, imi spune rusoaica; dupa inca o noapte in Severobaikalsk si o bere savurata pe dealul din dosul pensiunii, cu vedere la Lacul Baikal, a doua zi urc in Trans-Siberianul care ma va duce la Moscova. The next day I start my bikeless Trans-Siberian journey to Moscow. La clasa a treia vagoanele nu sunt compartimentate, ci organizate in celule cu cate 4 paturi suprapuse. Pe culoarul ramas sunt aliniate alte perechi de paturi rabatabile si eu nimeresc in cel de sus. Atmosfera e joviala: betiva de vizavi ma indeamna la o chiftea si o votca si schimbam doua vorbe. De unde esti, ma intreaba betiva, din Romania ii zic. Asta e tigan, ii spune ceva mai tarziu grasul din patul de jos unui vecin de vagon, ceea ce incheie orice dialog intre noi. Imi indrept deci atentia catre un alt alcoolist prietenos, Tolea, care rupe destula engleza cat sa ne amuzam cu istorioare din fundul taigalei, unde el munceste ca inginer silvicultor. In restul timpului ma intretin cu cele doua tantici care lucreaza in ture ca intendente de vagon. Sictirite la debutul voiajului, apoi din ce in ce mai prietenoase si zambitoare, ele sunt responsabile peste distributia lenjeriei de pat, mustruluirea pasagerilor, intretinerea samovarului care duduie la capatul culoarului, vanzarea de suveniruri demodate si supa la plic catre calatori si, desigur, spalatul linoleumului cu mopul. In Omsk Tolea coboara din tren si in locul lui urca trei negri. Cat sunt interogati de cele doua intendente incerc sa trag cu ochiul la pasapoarte. Cantaret amator in baruri, in varsta de 22 de ani, Michael e cel mai vorbaret dintre cei trei. Ne imprietenim. Michael imi povesteste ca el si amicii provin din familii bogate din Accra si ca tocmai au efectuat un stagiu intr-o tabara de vara internationala, un fel de practica care ii va ajuta sa adune credite pentru a aplica la facultatea la care viseaza sa ajunga, celebra MIT. Sunt impresionat de povestea africanilor care fac voluntariat in Rusia si istorisesc cate ceva din propriile aventuri moto. Inainte sa ne despartim, ghanezii imi imprumuta incarcatorul ‘african’, un gizmo pe care ultima data l-am folosit in Mozambique! Zilele trec incet. Prizonieri in cutia de metal pe roti, profitam de orice oprire pentru a ne dezmorti oasele, dar garile par mereu aceleasi alcatuiri utopiene din linii care converg la infinit, populate cu gherete din care se intampla sa-si faca aparitia femei in uniforme impecabile incep sa patruleze agale, pe tocuri ametitor de inalte, chiar pe linia de tren. La 4 dimineata sunt pescuit din gara de Vlad. Romanul este o gazda desavarsita: rasfaturile culinare si sesiunile de dormit ca buturuga in caminul primitor sunt alternate cu o tura prin centrul Moscovei impreuna cu amicul Max, o bere cu Walter @Sibirsky Extreme si un concert de muzica cubaneza cu Tom si Tony. Dupa saptamani petrecute in taiga si cu stresul cadrului fracturat pe cap, nu imi e lesne sa ma relaxez, dar rusii si expatii sai nu sunt niste oameni oarecare. Ca bine a zis-o Churchill: “Russia is a riddle wrapped in a mystery inside an enigma.” Ospitalitatea si spiritul de camaraderie trebuie sa-si fi atins desavarsirea aici. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CipriAT Postat Februarie 13, 2014 Share Postat Februarie 13, 2014 Super... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Rotila Postat Februarie 13, 2014 Share Postat Februarie 13, 2014 Ce mica e lumea ) aflu de prin alte parti ca ai ajuns la Tiglariu cu cadru in punga ) Cand va mai astept la o bere...doua trei ? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Februarie 13, 2014 Autor Share Postat Februarie 13, 2014 Ce mica e lumea. aflu de prin alte parti ca ai ajuns la Tiglariu cu cadru in punga Cand va mai astept la o bere...doua trei ? Maine am lua un avion spre Lagos !!! Cat despre Vlad, ne am pus in gand sa va conectam pe toti. Aaa... si mai subtire cu emoticoanele ca o ia forumul razna!!! Continuam, Cu cateva zile in urma, cam pe cand eu treceam al tz-spelea rau de pe BAM-ul de vest, Ana parasea Ulaanbaatarul impreuna cu Baptiste. Ca de obicei, soarele este absent peste orasul amortit de noxe. Centimetru cu centimetru, DRZ-ul si TTR-ul strabat pentru ultima oara favelele de iurte care demonstreaza ca in Mongolia nu trebuie sa fi nomad ca sa traiesti la cort. Orasul asta e ceva special – o anomalie in inima stepei, o urbe care si-a incarcerat cetatenii sub promisiunea unui viitor de obiecte care le vor pecetlui nefericirea. Sau poate e doar Ana enervata din cauza vremii mizerabile. Spre finalul zilei cei doi motoristi decid sa nu-si prelungeasca agonia cu o noapte la cort, mai ales ca potopul e in toi. Pentru 30 de dolari camera nu ofera clante la usa, intrerupatoarele scot scantei si panorama este incantatoare. Pana in Ulan-Ude drumul este impecabil. Ana continua sa se intrebe de ce atatia motociclisti soseau in oaza oripilati de ruta dinspre Rusia, si abandonau traversarea Mongoliei, intorcandu-se inapoi in fostul imperiu. Sa fie o coincidenta ca majoritatea abandonurilor se faceau pe mobre intre 800 si 1200cc? Ca si eu doua saptamani mai devreme, Ana si Baptiste sunt fermecati de peisajul Siberiei, care este splendid. Trickul rusesc este admirabil de reusit: la mongoli au ramas stepele sterpe si norii de furtuna, la rusi cerul e albatru ca speranta si un soare stralucitor vegheaza peste taiga. Ca un facut, si primul pranz in Rusia este delicios, iar Ana chicoteste cu veselie de cate ori cate un soldat sau o precupeata o abordeaza pe strada, ambii convinsi ca Ana e rusoaica get beget. In fata celui mai mare cap de Lenin din fosta URSS, indragostii din Ulan Ude isi fac poze cu telefonul iar turistii isi dau rendez-vous cu gazdele de couchsurfing. Omul Anei nu raspunde. Dar cele doua motociclete cu crampoanele pline de noroi si cu numere straine au atras deja atentia cui trebuie. Stas, se prezinta tanarul inalt, osos, cu ochi jucausi si o cicatrice proaspata care ii acopera tot antebratul stang. Ha ha, rade el, am luat o ‘lama’. Asta insemnand ca a luat o cazatura serioasa de pe un Kawasaki. Voi de unde si incotro? Romania, spune Ana, iar el, si arata spre Baptiste, e din Franta. Stas este primul dintr-o lunga serie de rusi pe care numele patriei lui Baudelaire pare sa ii dea gata. Cat Ana incearca sa ii explice ca in principiu merg la cineva, Stas formeaza un numar in telefon si incepe sa discute aprins. Baptiste s-a fastacit. Ce facem? o intreaba pe Ana, care ii raspunde sa stea linistit si sa lasa magia Rusiei sa isi faca treaba. Ti-am povestit ca asa fac rusii, acum o sa sa vezi cu ochii tai. Stas inchide telefonul si pare absolut incantat sa ne anunte sa prietenii lui – membri in clubul de bikeri al urbei – ne vor caza la ei in sediu. Nici nu se pune problema unui refuz: in cateva minute vin doi baieti in veste de piele si blugi zdrentuiti artistic, care ii conduc pana la periferia unde o gasca consistenta s-a adunat in fata unei structuri de cadre abandonate intre cladiri industriale. Acesta este sediul clubului de bikeri: doua camarute, bar, de-ale muzicii si canapele pentru prieteni sositi pe neasteptate dar intotdeauna bineveniti. Tot ce lipseste – apa, buda, confort – este compensat de energia molipsitoare a rusilor. Ana si Baptiste parcheaza la caldurica, apoi cineaza, sporovaiesc si petrec pana in zori cu fabuloasele gazde. Dimineata – de fapt pe la zece – sunt treziti de Andrei pe CBR 1000 RR. E prea tarziu pentru a mai onora propunerea lui de ieri pentru o tura la manastirea buddhista din oras; dar se simte dezamagirea din ochii lui Andrei. Hai sa mergem, ii spune Ana lui Baptiste, baiatul asta isi doreste din tot sufletul sa faca un gest frumos pentru noi. Poza de adio. Alaturi, Sasha aka “Real men ride choppers” Ulan-Ude este capitala Republicii Buryate. Etnia din republica este o ramura mai conservatoare din familia mongola, unde traditiile samanice sunt inca foarte puternice, desi buddhismul este practicat cu tot atata devotament. Padurea din spatele manastirii este o dovada poetica a credintelor animiste ale buryatilor. In apropiere de Irkutsk, Ana, care ruleaza la circa o ora in urma lui Baptiste, vede pentru prima oara Lacul Baikal, aceasta mare siberiana. Pe partea cealalta a lacului, eu rulam inca sub un soare la fel de glorios, dar pe un drum complet diferit si intr-un frig feroce. Orasul Irkutsk este unul dintre cele mai pitoresti din Rusia: arhitectura tzarista aliniaza armonios promenada de pe rau. Pe fundul apei odihnesc cheile de la zecile de mii de lacate care asigura perenitatea legamintelor de dragoste dintre bastinasi. Seara, Ana si francezul ies la o bere cu gazda lor, Marina, si cu Roman, colegul de couchsurfing care calatoreste de mai bine de un an din Argentina natala prin toata lumea. Baptiste nu poate parasi orasul fara sa schimbe lantul in parcarea unui atelier moto, unde Ana gaseste dosit vehiculul lui de suflet: un monociclu. Francezul face o demonstratie. Apusul urmator ii prinde pe cei doi motociclisti instalati confortabil la bivuac. Mesajul prin care ii cer Anei sa imi trimita coordonatele GPS de pe insula Olkhon, incotro se indreapta, o incurajeaza sa creada ca totul este in regula cu mine pe BAM. Nici ca s-ar putea insela mai mult. 300 de km de sosea prin taiga si un feribot gratis mai tarziu, DRZ-ul si TTR-ul ruleaza pe o insula care pare desprinsa din povesti: Olkhon. Este 1 septembrie, prima zi de scoala in Rusia, si toti turistii au parasit insula. Pustie, inconjurata de albastrul calm al lacului, Olkhon are un farmec unic. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CipriAT Postat Februarie 13, 2014 Share Postat Februarie 13, 2014 Fara replica! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.