Sari la conținut

Into the World - Pe moto prin Africa si mai departe


Postări Recomandate

  • Răspunsuri 596
  • Created
  • Ultimul Răspuns

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

dragut ce se-'ntampla' pe-aici :)

 

oare suna mai bine in romana? :grinbandit: (adica "in lume")

Multumim! e si mai dragut ce se-ntampla p'acolo (adica p'aici) :P

Numele este o aluzie la titlul cartii "Into The Wild" scrisa de Jon Krakauer sau a filmului cu acelasi nume regizat de Sean Penn in care este descrisa incredibila calatorie a lui Christopher McCandless.

 

 

 

georgial-27.jpg
Cotaile vecinilor ne latra toata noaptea, dar mai mult din curiozitate. Locurile astea - carora li se cam dusese buhul ca ar colcai de hoti si infractori - s-au linistit. Doar caravana de tancuri si vehicule blindate care coboara muntele dinspre biata republica separatista nu ne face sa ne simtim foarte in largul nostru. Colac peste pupaza, dis de dimineata faimoasa baterie Shorai imi da rateuri. S-o fi descarcat de la GoPro? Asta ma pune un pic pe ganduri, dar ii dau repede de cap:
georgial-28.jpg
georgial-29.jpg
Transfagarasanul pe care il pomeneam mai devreme, ii da Anei ocazia sa invete cum sta treaba cu virajele. O vad cum din ora in ora se lasa mai jos si cum incepe sa se increada in gaz la iesirea din bucla, sa ocoleasca bolovanii pravaliti din munte si sa urmeze desenul piezis al soselei fara teama de abisul care se casca la stanga. Nici ca se putea o zi mai minunata pe munte, nici ca ne-am putea simti mai in elementul nostru aici.
georgial-81.jpg
georgial-94.jpg
georgiapano-1.jpg
Ca si la noi, la ses si la deal e plin de cadavrele colectivizarii socialiste. De la statii de autobuz la fabrici cu frontoane acoperite cu mozaic, pana la hale imense din care au mai ramas doar cadrele si in care vacile si-au facut salas. Imagini suprarealiste ale modului in care natura reclama in felul ei ceea ce omul a abandonat.
georgial-32.jpg
georgial-33.jpg
Fascinati de atmosfera ciudata din hala, ne petrecem mai bine de o ora cu vacile. Hait! parca era vorba sa ajungem azi undeva...
georgial-30.jpg
georgial-24.jpg
georgial-31.jpg
georgial-34.jpg
georgial-35.jpg
georgial-36.jpg
georgial-37.jpg
georgiap-8.jpg
georgiap-45.jpg
georgiap-46.jpg
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Vizitator MosRahao

foarte misto combinatia intre hala dezafectata si vitzelusii aceia... foarte, foarte misto.

 

ah. am tot vrut sa te intreb: ce scule de pozat folosesti acum? pozele sunt diferite fata de cele din africa.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Mai departe.... :)

 

Poti sa bagi preview direct pe blog Aici e destul de dificil sa postam (vezi limita de 20 de poze) si ajutorul nu pare sa soseasca.

 

superb :10:

 

Multumim.

 

foarte misto combinatia intre hala dezafectata si vitzelusii aceia... foarte, foarte misto.

 

ah. am tot vrut sa te intreb: ce scule de pozat folosesti acum? pozele sunt diferite fata de cele din africa.

 

Sincer locul era destul de ireal. Am petrecut vreo 2 ore p'acolo.

Poate lumina e diferita in partea asta de lume :P Folosim acelasi 5dMK2 + 24mm (80%) si 70-200mm (20%) . Noutatea este un HERO2 cu care e foarte usor sa surprinzi momente speciale atunci cand un dslr este mult prea greoi.

 

Asfaltul apare exagerat de granulat si imaginile au ceva nenatural in ele . Modificati reglajele .

 

Scuze remu1, dar Gopro-ul nu are prea multe reglaje.

 

Bravo, tinem pumnii in continuare !

 

Bob

 

Ms, see u in Mogolia. Ce tare ar fi!

 

reglaje- nereglaje , HDR- neHDR , vedem o evolutie spectaculoasa a fotografiilor...

 

bun , da pe unde mai fiintati ?

Multumim Petrisor!

Am mancat multi km intre timp si tocmai am intrat in Kyrgyzstan.

Povestea este un pic mai la zi pe blog si ne straduim sa punem updateuri pe pagina de FB

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Flashbacks, flashbacks...asa m-a apucat acum dorul de Georgia si de Caucaz :)

Pozele tale sunt totusi mai 'altfel' decat ale mele.... :rusinica:

Mult spor in continuare!

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...

Multumim, pina in Uzbekistan sa terminam cu Caucazul!

 

 

In curand drumul se transforma din sosea bunicica intr-o insailare neindemantica de dale de beton, cu rosturi pe care Ana are ghionionul sa le incerce duritatea. Nici o problema insa pentru echipamentul Rukka, care isi face din nou treaba. Acum trebuie sa recunoastem ca Ana are toate motivele sa isi mai piarda din concentrare. Peisajul e extraordinar, privirea ne ramane involuntar agatata departe, unde muntii Caucaz promit peisaje de basm.

georgiapano-3.jpg

georgiapano-4.jpg

georgiapano-5.jpg

Intr-acolo mergem, chicotim amandoi in casti, inspre tinutul Svaneti, una dintre regiunile etnografice distincte din Georgia. Tara asta e un amalgam interesant format din nu mai putin de patru culturi, fiecare cu limba si traditiile proprii. Svaneti apartine celor mai caposi dintre georgieni, care nu s-au lasat induplecati de comercianti, ingenunchiati de cotropitori sau amagiti de misionari. Ca sa stea cu ochii pe strainii care le-ar putea ameninta libertatea, svanii si-au inaltat deasupra caselor nu hornuri pentru cuptorul de paine, ci turnuri fortificate. Si nu dureaza mult pana le zarim cum domina, semete, desi cam stirbe, profilul satelor.

georgial-45.jpg

georgiapano-13.jpg

georgiap-15.jpg

georgiapano-12.jpg

georgiap-43.jpg

Pentru ca suntem la munte, apa de izvor e usor de gasit. Prilej sa oprim, sa ne umplem sticlele si sa mai indrept ghidonul Anei, care s-a strambat nitel de la ultimele cazaturi. De fapt nu sunt cazaturi, problema Anei e ca se mai intampla - destul de rar - sa opreasca intr-un loc unde exista o mica denivelare, suficient cat sa nu poata pune varfurile pe sol. Caz in care aseaza cu grija motorul pe jos, fara alte urmari asupra carenelor sau a piticei motocicliste.

georgiap-19.jpg

georgiap-10.jpg

Uite un exemplu:

georgiap-18.jpg

Un pic osteniti, cautam ceva de-ale gurii in Mestia. Oraselul ni se pare plictisitor si prafuit: hoteluri comuniste, magazine cu ciocolata si sucuri care anunta victoria brandurilor internationale asupra produselor locale. Exceptia de la regula e sediul politiei, semn ca arhitectii din Georgia sunt la zi cu abonamentele la El Croquis.

georgiapano-6.jpg

georgiapano-7.jpg

georgiapano-8.jpg

Cumparam niste peste uscat si branza georgiana - sulguni, ceva intre cascaval si mozarella. Dar eu sunt un om de cuvant. Am o datorie fata de porcul georgian, asa ca e musai sa gasim un birt unde sa pot investiga pe indelete legatura dintre libertate si coltunasi - ambele de porc. Din gura in gura nimerim in ceva care imi aminteste de revelioanele de pana in '89, pe care le faceam cu ai mei la Cabana Capra, la Vidraru. Mobilier monumental, tenebros, de un rustic grosolan, si zeci de minute in asteptarea unui personal plictisit, care nu pare cu toate mintile acasa. Comandam pantagruelic, a la Anthony Bourdain, tot ce gasim disponibil in meniu si orice suna cat mai necunoscut si mai amenintator. Dar ce soseste pe masa miroase bine, si face si mai bine la moral: placinta cu carne - kubdari (adica versiunea pentru carnivori a lui khatchapuri), sulguni - branza de care povesteam mai sus, dar usor afumata, chiftele de mamaliga cu branza. Obligat comandam coltunasii cu porc liber inauntru. Tanti cea fosta comunista ne arata rostul coltunasilor: trebuie sa ii tinem de mot si sa ciupim cu dintii aluatul, apoi sa sorbim supa. Aaaaa...bun este! Condimentat, putin iute, aromat cu coriandru. Cand credeam ca am gatat pranzul, vine si ostri, o fiertura de vita. Luam la pachet tot ce nu dovedim. Nota de plata nu e ieftina, dar nici fara masura de scumpa, vreo 8-10 dolari. Acuma na, nu ne putem abtine sa nu mustacim, dar ne-a stricat Africa, unde cu banii astia mancam pe saturate o zi intreaga, basca fructe din piata!

georgiap-47.jpg

Problema este ca din Mestia cei 44 de km pana in comuna Ushguli sunt 100% off-road. Curaj, gaina ca maine te tai. Ana trage ambreiajul, baga in viteza si o ia pe urmele mele, dardaind in ritmul monocilindrului. Incepem cu un ac de par, apoi pista e domoala. E drept ca la prima traversare mai serioasa de rau Ana se paranoizeaza putin, dar dupa ce ii vine inima la loc si o trec garla (in carca) isi vede de drum.

georgial-39.jpg

georgial-40.jpg

Ne intalnim si cu un grup vesel: 4 turisti polonezi care o ard cu un 4x4 inchiriat si care se intorc de unde vrem sa ajungem noi. Sunt in extaz fata de tripul nostru, dar banuim ceva adjuvante la bord. Polonezii sunt incantati sa afle ca Ana e incepatoare. Dar mai bine o las pe ea sa povesteasca:
Ana: Daca pana in seara asta oi fi acumulat eu minimele cunostinte despre cum e sa te dai pe motor, azi o iau de la capat. Drumul ma trezeste la viata cu o palma - prieteneasca, dar ferma. Destul cu aroganta asfaltului, cu siguranta amortita a benzilor, imi zice drumul. Daca la sosea ma dor in fiecare seara incheieturile, incordate in acceleratie si fortate de la diametrul prea mare al mansoanelor, de data asta nici nu mai simt vibratiile, pentru ca fiecare celula din corp a intrat in alerta. Strang, asa cum am invatat, rezervorul intre genunchi si incerc sa cred ca Suzuki-ul asta de plastic si metal ca o sa ma scoata din necaz. Daca pe strada sunt semne si reguli dupa care orice isi poate musamaliza slabiciunile, in off-road, o spun cu mana pe inima, sunt nevoita sa mi le asum pe toate. Asa cum orice pietricica sau hop scoate in evidenta adevaratul profil al drumului, motorul ma obliga sa recunosc fiecare greseala, fiecare clipa de lasitate. Tripul asta nu mai e demult pentru mine focusat pe partea culturala, pentru ca sunt atat de consumata de condusul masinariei in sine. Cu fiecare zi si fiecare bucata de drum carora le supravietuiesc imi dau seama ca invat sa-mi asum respunsabilitatea de a manipula o arma - una care ma si te poate ucide, daca imi ingadui sa fiu, asa cum m-am acomodat sa fiu de multe ori, mai ales dimineata, cu mintea aiurea, la "ale mele".
Si mai e ceva. E greu si straniu ca adult sa te deschizi fata de cineva nou, sa te lasi cunoscut. Cel putin mie imi e greu. Motocicleta asta mi-a dat ceva nopti de nesomn, m-am temut sa o incerc, apoi mi-au tremurat genunchii cand am trecut-o dintr-o parte in alta a Bucurestiului. Nu am inca habar de ce e in stare sa faca, deocamdata imi arata ea mie de ce sunt EU in stare. Invat sa am incredere in ea, sa ii dau suficient avant incat sa ma scoata din groapa cu noroi, sa ii mangai acceleratia atat cat trebuie incat sa nu imi fuga cauciucul spate si saua de sub mine. Si sincer, de cate ori o las sa isi faca treaba, castig, putin cate putin un prieten. Stiu ca nu e decat o motocicleta, un instrument de care ma ajut pentru a ajunge la o experienta anume, dar ceea ce se intampla acum intre noi este asemanator cu debutul unei relatii.
In dupa-amiaza asta sunt prea ostenita ca sa imi ingadui ceva mai mult avant, asa ca relatia noastra se intampla domol, cu 15 la ora, intr-antaia. Crosetez pista metru cu metru, panta cu panta, nu mi-am propus nimic decat sa merg atat cat ma tin puterile. Inca un ac de par, inca o groapa, imi zic, hai si peste piatra asta, hopa, ca n-am cazut, hai inca putin. Ionut e in fata, ma uit tinta la roata lui spate dupa trasa pe care incerc sa o urmez intocmai. In ureche imi susura parau dupa parau. In cate o fractiune de fractiune de clipa de respiro adulmec pofticios muntele care musteste de apa. In zare - in toate cele patru zari ca sa fiu mai exacta - peisajul e imposibil de frumos. Muchii drepte de piatra glazurata cu zapada. Tapsane in toate nuantele de verde. Cer de Lord of The Rings.
Lumina vesteste apusul. Trebuie sa ne oprim, imi zice Ionut in casca, sa cautam un bushcamp. Da, raspund, poate prind si eu jumatate de ora de jogging. O sa ma intrebi daca sunt intreaga: jogging cand ma plang de osteneala? Sau nu o sa ma intrebi nimic, pentru ca stii ce efect revigorant are miscarea altor parti ale corpului decat cele care ti-au amortit, si ma intelegi.

georgial-46.jpg

georgiap-16.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

De cand am plecat din Bucuresti, fiecare bushcamp a fost mai fain decat precedentul. Cand a tras pe stanga in campingul ala abandonat de la Marea Neagra, nu credeam ca Ionut sa nimereasca atat de bine. Poiana dupa poiana, padure dupa padure, pana acum i-au cam iesit, dar aici peisajul e deja atat de frumos incat si daca o sa dormim pe pietre o sa fie bine. Dar Ionutul meu nu se multumeste cu primul petec inierbat. Hai sa mai mergem putin, imi spune, poate gasim ceva mai bun. Si cativa metri mai sus dam peste ce trebuie: o poiana brazdata de canale, colorata cu flori care de data asta chiar se asorteaza la cortul nostru. Si care miros asemanator cu Papucul Doamnei, doar ca sunt de vreo 5 ori mai mari. Bineinteles ca privelistea e de milioane.

georgiapano-9.jpg

georgiapano-10.jpg

georgial-42.jpg

Ma dezechipez in pripa si fuguta la joggingul de detensionare. Cat fac sus-jos pe pietre Ionut inalta casa si ma asteapta cu un buchetel.

georgial-1.jpg

georgial-10.jpg

Pe care il agat de tavanul cortului

georgial-41.jpg

Iar dimineata la bordul DRZ-ului, pentru noroc.

georgiap-141.jpg

Uite ce minunatie de view avem la trezire: in planul cel mai din spate sunt piscurile de circa 5000 de metri din Upper Svaneti.

georgiap-12.jpg

Si paraul cu apa proaspata pentru spalat si ceai e la cativa metri de cort, la buza poienii

georgiap-49.jpg

Nu avem decat sa ne ospatam, sa ne strangem catrafusele si sa vedem ce ne asteapta in continuare...

georgial-43.jpg

Pentru mine, cursul intensiv de moto abia incepe!

georgiapano-24.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

E aici cu mine si-ti multumim pentru mesaj!

 

Castele de vrajitoare pe taramul zanelor

Urmeza o serie de cinci ace de par. Unele sunt la deal, unele sunt la vale. Mergi usor, da? imi zice Ionut. Dumul nu arata incurajator, dar e uscat.

georgiap-11.jpg

In dimineata asta suntem singuri pe munte. Ionut e in elementul lui.

??georgiap-13.jpg
?georgiap-48.jpg

Eu continui sa crosetez pantele in ritmul meu greoi. De cand am plecat pe doua motociclete, m-am gandit de mai multe ori ca ar fi fost poate mai fun - cel putin pentru Ionut - daca am fi fost mai apropriati ca nivel de experienta si stil de mers. Dar ma straduiesc sa imi infrunt lasitatile si fricile (si sentimentul de vinovatie ca sunt the party pooper), iar el ma asteapta, rabdator, sa imi capat increderea de sine necesara pentru a profita mai mult de acest voiaj. Desigur ca nu e totul pe roze. Avem momente in care mai sar si scantei, ceea ce face parte din normalitatea acesti anormalitati. Cred...
Mirosul de pin ma patrunde. E ca o cafea tare: ma trezeste instantaneu si imi da curaj sa tai mai repede cele doua curbe dulci care ma separa de Ionut. Aproape ca nu imi tremura deloc picioarele cand cobor si fac o poza.

??georgiap-17.jpg

?georgial-44.jpg

Mi-e sete, ii spun lui Ionut, si scotocesc cupa sticlele de apa legata in spate. Iar a cazut una? Intotdeauna asta e un motiv de galceava... ne scoate din sarite pa amandoi sa irosim atata plastic pentru pretiosul lichid pe care il ofera gratis muntele. De fapt astea sunt micicle supape prin care mai depresurizam si noi tensiunile acumulate: oboseala fizica, stresul emotional. Dar astea sunt detalii. Cea mai buna metoda pentru a ne limpezi mintea si intinde muschii este tot pe sleauri si prin balti. Nu stiam ca noroiul are un efect terapeutic chiar daca nu e aplicat direct pe piele...

??georgial-47.jpg

?georgiap-4.jpg

?georgial-9.jpg

Sa mai repet ca nu se compara cu nimic sentimentul de implinire dupa ce trec de cate un gropan in care imi fuge spatele, deraiez, dar tin ghidonul si ies? E prea misto, si nici mainile nu ma mai dor, si la tample sunt zane care imi susura ode de lauda. Dar nu te imbatosa cu succesele tale de doi lei Ano, abia ai facut cativa kilometri de pamant, si aia cu viteza melcului. Cat mai avem? il intreb pe Ionut. Vreo 17. Wow, am trecut de jumate. La fix sa inceapa ploaia.

??georgiapano-24.jpg

Dar cerul doar se incrunta. Daca mariti pasul, va iert. Uf, o sa incerc sa ma grabesc, poate il prind pe Ionut din urma.

??georgial-12.jpg
?georgial-3.jpg

Curbele astea i-ar pune oricui un zambet pe fata. Iar eu ranjesc in casca si din cand in cand scot cate un "uau!". Din pacate mufa de la microfonul lui Ionut s-a rupt acum cateva zile, si nu mai avem cum sa ne impartasim unul altuia emotiile drumului. Dar sunt sigura ca si el se simte grozav, in acest taram de zane, cu turnuri de piatra plamadite de om care se ivesc in zare, printre cele incretite din carnea naturii.
Dupa doua ore de tocat marunt piatra cu piatra si sleau dupa sleau, trecem in sfarsit printr-o asezare: un catun de cateva sate si un birt, in fata caruia barbatii o ard la bere si incarcat saci cu ceva intr-un camion. Camionul insa nu o sa ajunga prea curand in vale, pentru ca se apropie ploaia. Asa ca oamenii sunt mai preocupati de noi, si chiuie si saluta, in timp ce noi trecem cu un semn rapid, prin malul puturos, imbacsit de balega si... da, sticle de plastic turtite. Afara din sat, urmeaza o portiune mai plata, care traverseaza un palc de copaci. Aici pamantul e mai moale si apa de ploaie a stagnat in balti mincinoase. Unele par de-o palma, si ajung sa imi inghita aproape toate roata fata. Altele imi dau ghimpi in inima, si abia daca starnesc cativa stropi. Imi place!
Inca o jumatate de ora de relache pe plat, si incepem iar sa urcam. Pamantul batatorit a fost inlocuit de pietris, iar copacii sunt o amintire. Asta inseamna ca am cam scapat de noroi, dar si ca prapastia in care bubuie raul e tot mai adanca. Mergem pe buza ei, ca nu avem pe unde: drumul nu are nici 3 metri, si cel mai misto e cand ne intersectam cu cate o masina. Normal ca soferii georgieni - mai putin obisnuiti cu motociclistii - asteapta sa ne dam noi la o parte, inghesuiti la limita dezastrului intre sant si abis, ca sa treaca ei, 4 pe 4. Mai avem 5 kilometri! anunta Ionut la urmatorul popas. Pe care il facem ca sa luam o gura de apa si sa ne frecam cefele amortite. De data asta amenintarea devine certitudine: picura! In cateva minute drumul supureaza. Mergi prin santurile cu apa, imi indica Ionut, si imi dau seama repede de ce. Pe acolo noroiul se dezlipeste mai usor de pe roata, si trec fara voblaj. In fata hohotul apei anunta o manevra dificila. Nu e de mine. Raul - cu care mergem de ieri, pe care l-am traversat pe seara, ai carui zeci de afluenti (paraie si paraiase marunte) ne-au tot taiat calea de dimineata - primeste, de-a curmezisul drumului, forte noi. Suvoiul de apa se pravaleste de pe munte, spala drumul si se arunca in vale, lasand in urma o poteca de cateva palme. Ma incumet sa trec pe picoare, iar cavalerul meu o face calare.

??georgial-11.jpg

?georgial-48.jpg

Ploua bine. Bafta mea - dar dupa versantul asta ajungem, ma incurajeaza Ionut. E un pic dupa pranz, si ne-a luat si foamea. Jumatate de kilometru mai sus, muntele se da la o parte ca o perdea cenusie, si ca prin farmec rulam de dealuri molcome, de lut. Poteca se ingusteaza, apoi devine mai ampla, cat sa iti poti alege in voie trasa. La poalele dealului se vede comuna Ushguli. Am ajuns! In spatele turnurilor svane privelisteaza ramane de basm: numai zapada vesnica si cer.

??georgiapano-14.jpg

?georgiapano-17.jpg

Spre ghinionul nostru, aerul e vanat, ploaia bate piezis si imaginea celor trei sate care compun Ushguli ramane, cu tot farmecul, amentintatoare. Un loc necucerit. Gandul asta mai bine nu-l gandeam, va sa fie de rau augur... Ultimul sleau: noroiul luceste ca oglinda, si am o ezitare. Sa il las pe Ionut sa imi duca mobra peste? Ma incumet, si in varf de panta, de bucurie ca am iesit, ceva nu-mi iese la calcul. Poate mi-a lipsit momentul ala de incredere in om si masina, poate mi-a scapat ceva mai mult gaz... intr-o clipa ordinea fireasca a lucrurilor se muta cu susul in jos. Levitez cu picioarele in aer cat sa imi amintesc scena in care lui Knoxville de la Jackass mobra i se infige in cadere fix intre picioare, la mostenitori. Dar eu am noroc, si lovitura e scurta, si usoara. Pe o rana, in noroi, il astept pe Ionut sa ridice fierul de pe mine. Nu ma doare nimic. Dar imi crapa capul de ciuda. La ultima balta! La intrare in sat! Nici ca se putea rusine mai mare!
De abia dupa ce ma ridic de pe jos si vad bucatile de oglinda, fairingul crapat, parbrizul spart si totul imbibat in noroiul asta mizerabil, imi dau drumul si la lacrimi. Ca un facut, in clipa in care mi se umezesc ochii, ploaia se transforma in grindina...
Bun! O sa lasam comentariile tehnice despre cat ar fi trebuit sa reziste fairingul la impact: asta e prima cazatura pe bune, si as zice ca suprafata a fost dintre cele mai ingaduitoare. Nenea svan care s-a hotarat sa nu mai lupte cu vremea si sa isi lase gradina in pace, ne priveste mirat. De unde om fi aparut, parca ar zice, si asta imi vine si mie sa spun la aparitia, parca si mai neverosimila, a tanarului calare si cu mobil la ureche.
Cat Ionut duce DRZ-ul in sat - pentru ca eu sunt cu nervii nitel zdruncinati - am vreme sa admir cloaca in care am esuat sa marchez o victorie. Dar nu e dracul chiar atat de negru: ar trebui sa ma simt mai bine pentru ca am condus pana aici, chiar daca am luat gura de pamant pe linia de finish. Grindina insa nu imi face favoruri, ultimul gand inghetat in minte este... de oftica.
Orebecaim un timp dupa o gazda: rupti, uzi, zgribuliti si suparati, nu prea ne arde sa plantam cortul in noroi, laolalta cu porcii care nici ei nu ni se mai par asa simpatici. E clar: nu ne prea arde de nimic. Svanii ne masoara intrebator, batem la usa a doua case, negociem in rusa amestecata cu romana, ne hotaram, apoi ne razgandim, si intr-un final gasim ce ne trebuie. Etajul gospodariei lui Tico a fost transformat in casa de oaspeti. Ne caram bagajele fara un cuvant. Argumentul hotarator este soba din care iradiaza caldura catre antreu. Si nevasta lui Tico, care ma intreaba cand vrem sa mancam: super, in cealalta parte ne-au spus ca pe la 8 ar fi sanse, si noi nu am pus nimic in gura de la 9 dimineata. Cazarea in Ushguli e all inclusive, iar noi vom plati aici 30 de dolari pentru amandoi. Nu e ieftin, dar asta e. Intre timp m-am dezmortit, si a inceput criza de ipohondrie. Vezi tu, eu sunt un om sanatos tun de fel, nu racesc, nu ma tai, nu cad. Si acuma... hmm... parca ma dor coastele. Le-oi fi crapat, imi zic inveninata si las dusul fierbinte sa-mi aline gandurile negre, si foamea. Dar pe masa ne asteapta salate de legume, o tocana de carne, matsoni, ceai, paine, dulceata, unt, halva. Dupa un ceas sosesc in pensiune si cuplul format dintr-un irlandez, Callum, lucrator social in Dublin, si Hakan, originar din Turcia, profesor de stiinte politice in Glasgow. De fapt intalnirea de mai devreme cu ei a fost al doilea argument pentru a ne caza aici: baietii sunt super simpatici, inteligenti, umblati si ne dorim sa putem conversa cu cineva mai departe de rudimentarele saluturi in rusa. Hakan cunoaste Romania, pe care a studiat-o pentru doctorat. E interesat de arhitectura - ca premisa a elaborarii oricarui context social - si stam toata seara la taclale. Callum si Hakan au ajuns aici cu un prieten, Khaha, care lucreaza in Tbilisi, intr-un NGO implicat in protejarea mediului. Sefa NGO-ului l-a rugat sa ii aduca pe cei doi in Svaneti. Si cum Khaha se stia cu Tico, au venit impreuna aici. Poza cu gasca e de a doua zi, dar e buna si asa.

??georgial-21.jpg

Cum bate noaptea si culmile inzapezite dispar in bezna, vine si adevaratul leac pentru ziua asta grea. Bucuros ca are casa plina, Tico da semn sa inceapa supra! Am citit despre aceste bairamuri georgiene, dar nu speram sa participam la unul pe bune, pentru ca se vede ca oamenii nu o duc usor in tara asta. Dar uite ce karma buna pe capul nostru!. Masa se acopera de bunataturi - salatele de mai devreme, sulguni si unt de casa (mai devreme gazda exact cu asta se ocupa), votca - cum altfel - si ceea ce va deveni in urmatoarele ore motivul adevaratului dezastru al zilei: o carafa inalta si larga la gura, plina ochi cu un tulburel misterios.

??georgial-65.jpg

Pentru Georgia! incepe Tico sa toasteze. Hait, asta e ritualul: la o supra, stapanul casei, sau un toast-master desemnat, toarna in pahare, apoi toti mesenii cinstesc, sorbind vinul pana la fundul paharului. Pentru pace! striga Khaha. Si dai! Pentru prietenie, spune Tico, si iara paharele sunt pline cu lichidul purpuriu si gust acrisor. Vinul e naspa, dar tare. Asa ca dupa trei pahare m-a si luat de cap. Pentru Ana! Hac! Pentru Ion! Hac! Pentru Khaha! Hac! Pentru... Si tot asa... De la un moment dat insa doar ma prefac ca beau: imi inmoi buzele discret si inchin, doar doar oi scapa. Nu de alta, dar pe branci nu as reusi niciodata sa urc scarita de vapor care leaga salonul de orgii de etaj.
Pentru Georgia! striga cat il tin rarunchii Tico, care a dat pe gat nenumarate pahare. A, carevasazica deja o luam de la capat. Intre timp carafa nu apuca sa se usuce; o mana dibace o umple la loc, si aceeasi mana umple paharele mesenilor. Georgienii astia sunt tari: cu noi la supra e si profesoara de matematica, dar e clar ca si ea a pierdut sirul paharelor. Doamna profesoara (in stanga imaginii), Khaha si Tico isi dau drumul la glas, si nu mult trece pana cand se incinge dansul. Ce s-a intamplat mai departe a fost sters de aburii alcoolului. Sau merita tinut, din bun-simt, sub tacere :)

??georgial-68.jpg

?georgial-67.jpg

?georgial-66.jpg

?georgial-100.jpg

?georgial-98.jpg

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Cert e ca am dormit bustean. Nu tu durere de spate, nu tu junghi in coaste, nu tu inima amara. Bineinteles insa ca nu am scapat fara o migrena de toata frumusetea la micul dejun. Sa ne fie invatare de minte! Cu ochii in zarea incredibil de ascutita si la svanurile incredibil de tocite, mai ca uitam de mahmureala. Ionut ma scoate din nou la plimbare prin cetatea de zane:

??georgiapano-15.jpg

Ionut: In Occident tanjim dupa asemenea vestigii. Aici casele fortificate ale svanilor au ajuns un contur al gloriei de odinioara - o barna de lemn sugereaza o structura de rezistenta pentru un pod daramat, un morman de pietre daltuite ar fi putut fi candva o prispa. Spre est locuintele moderne - unele cu dus in casa, precum are si gazda noastra, Tico - au virusat tesutul istoric. Turnurile abia se mai zaresc printre stresinile de tabla, intesate de burlane si rufe puse la uscat, ingramadite de semnele scrijelite care anunta o explozie in oferta turistica. E bine ca oamenii au reinceput sa vina in Upper Svaneti, e bine ca satele se trezesc din amortire si ca tendinta naturala a omului sarac de la tara de a zidi fara discernamant, nou peste vechi, sa fie indrumata. UNESCO a declarat Ushguli sit protejat, si pe drept cuvant. In toata valea fermecata in care unele dintre cele mai inalte varfuri caucaziene se bat in semetie cu unele dintre cele mai interesante expresii ale arhitecturii vernaculare, Ushguli e rege. Aici e cea mai mare concentratie de structuri bine conservate, aici a dainuit un exemplu coerent de urbanism svan. Urcam aleea plina de gunoaie prin care se patrunde in aceasta cetate de basm. Si ne trezim intre castele de vrajitoare...

??georgial-52.jpg

Ne-am obisnuit sa fim intampinati de ciobanestii caucazieni, irezistibili de frumosi. Mosul asta abia daca ne mai simte mangaierile.

??georgiap-22.jpg

?georgiap-20.jpg

?georgiap-19.jpg?

georgial-51.jpg

In cetate e liniste. Studiile arheologice si etnografice de pana acum au fost sporadice si precare: datorita interventiilor recente, e greu de stiut cat de vechi sunt cladirile acestea si o judecata de stil e prematura. Structuri fortificate similare exista si in afara zonei Svaneti, dar aici a inceput totul. Unele case sunt inaltate pe pivnita, un gest firesc intr-o zona care e bucura de precipitatii abundente tot anul. Iarna mijlocul de transport preferat este sania de lemn.

??georgial-55.jpg

?georgial-54.jpg

?georgial-53.jpg

?georgial-25.jpg

?georgial-23.jpg

?georgial-99.jpg

In secolele recente a fost construita si o bisericuta. Georgienii sunt printre neamurile care au adoptat cel mai recent crestinismul si sunt in majoritate ortodocsi. Ca in toate formele de arhitectura crestina timpurie, planul este circular, iar spatiul interior este conceput sa ramana aproape neiluminat; lumina in acea vreme era ceva sacru, destinat doar celor alesi. Mai sus, cocotat in deal, inca un turn, care nu are adosata o locuinta. Probabil un punct de observatie si orientare. Cineva mai instarit a ajuns chiar sa aiba aici loc de veci.

??georgiap-29.jpg

?georgiap-28.jpg

?georgiap-25.jpg

?georgiap-24.jpg

?georgiap-23.jpg

?georgiap-21.jpg

De sus, valea celor trei sate ingemanate arata ca un Lego din lada bunicilor: ciobit, mancat de patina, dar plin de farmec.
??georgial-63.jpg

?georgial-62.jpg

Editat de mrwwwhite
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...

Am impresia ca oamenii astia nu o sa mai posteze pe topicul asta !

Nu sa rezolvat nimic cu contul Anei si pe buna dreptate au motive sa fie suparati. Am creeat o discutie la Zona Moderatori, insa ... de pomana ! ... doar 5 vizionari, niciun replay ... nimeni nu a luat nicio masura !

Pacat !

 

Puteti afla mai multe despre ai pe pagina lor de Facebook: https://www.facebook.com/#!/www.intotheworld.eu?hc_location=stream

 

Altfel le urez sanatate si drum bun in continuare !

post-10224-0-82114600-1375869155_thumb.jpg

Editat de petrica
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Am impresia ca oamenii astia nu o sa mai posteze pe topicul asta !

Nu sa rezolvat nimic cu contul Anei si pe buna dreptate au motive sa fie suparati. Am creeat o discutie la Zona Moderatori, insa ... de pomana ! ... doar 5 vizionari, niciun replay ... nimeni nu a luat nicio masura !

Pacat !

 

Puteti afla mai multe despre ai pe pagina lor de Facebook: https://www.facebook.com/#!/www.intotheworld.eu?hc_location=stream

 

Altfel le urez sanatate si drum bun in continuare !

 

Nu o sa intru in detalii despre aceasta problema dar am un gust foarte amar dupa toate astea...

Multumesc Petrica pentru incercari... n ai cu cine...

 

O sa incerc sa mai postez din cand in cand iar postul in romana complet poate fi vazut pe forumul Probike sau la noi pe blog unde nu exista limitarea la 20 de poze.

 

PE DRUMUL MILITAR

 

Are aratatorul mainii stangi lipsa, o cicatrice in spranceana si dintii de dus imbracati in metal auriu. Dar nu asta il face inspaimantator, ci ceea ce ii iese pe gura. Dumul e inchis mai departe, zambeste svanul osos, care ne ranjeste de la volanul uui 4x4, singurul mojloc de transport care face fata drumurilor astea. Gipanul si Kamazul de fapt, cel de-al doilea contribuind la convertirea pistei in teren de incercare a nervilor. Cum adica e inchis? intreb eu. Pericol de avalanse, vine raspunsul. Nu merge nimeni mai sus de Ushguli, daca vrei poti sa incerci, dar nu o sa vina nimeni sa te caute. Planul meu a fost sa facem bucla intreaga, de aici sa coboram in Tbilisi, si abia dupa aia sa o luam inspre Rusia. Cumpanim situatia: ultimele zile au fost de anduranta, suntem destul de consumati fizic si sufleteste, DRZ-ul cam zdrangane (din cauza fairingului crapat, pe care l-am legat cu zip-ties), si vremea nu e deloc de partea noastra. O sa ploua toata saptamana, confirma Tico, adulmecand in zare. Iar la 2000 si ceva altitudine cat e pe aici, asta poate sa insemne nu doar grindina, ci chiar ninsoare. Trebuie profitat de orice ragaz uscat, sau ramanem aici blocati pana se indreapta vremea. In perioada asta avem noroc daca prindem o zi mai uscata pe saptamana, si aia jumate, in general dimineata. Adica azi. Adica acum. Trebuie sa strangem din dinti si sa plecam. Vom face cale intoarsa in Mestia, apoi la sosea.

Nu mai fac drumul asta inca o data! spusese Ana in dupa-amiaza in care am ajuns in Ushguli. Si imi amintesc ca am vorbit despre asta: oare e mai greu, se intreba ea, sa stiu exact ce ma asteapta, sa ma taie fiorul la revederea cate un hop, sau sa merg orbeste, pe un drum nou, fara sa banui cat de piezis imi va fi curba, cat de alunecoasa pista? Na, ca nu avem de ales. Ne impachetam catrafusele in tacere, protestele si speculatiile nu-si au rostul. E umed si rece, chiar daca a iesit soarele pe culme. Speram doar ca drumul s-a mai zvantat. Hakan si Callum ne sar in ajutor: pleaca cu doua ore mai devreme, cu masina, si sunt de acord sa ne ia cu ei cauciucurile de rezerva, pana in Tbilisi. le vom recupera de la Khaha. O sa fie mai usor cu greutate in minus. Trecem pe langa scoala din Ushguli, care nu arata deloc rau...
georgial-74.jpg
georgial-49.jpg
Si e mai usor. Faptul ca nu am trecut de mult timp pe aici ne ajuta. Reperele - o piatra, un sant, o gura de prapastie, un pod, o trecere de rau, sunt tot atatea confirmari ca inaintam intr-un ritm mai bun, ca tinta noastra nu e departe. Din cand in cand ne oprim sa ne bucuram si sa ne imbatam cu frumusetea asta neimblanzita.
georgiap-38.jpg
georgiap-37.jpg
Din cand in cand da o boare de ploaie, cu care ne-am obisnuit. Si al doilea buchet de flori pe care Ana il poarta la fairingul ranit pare ca-si face efectul magic. Conducem, fara incidente, de doua ori mai repede decat la venire.
georgiap-36.jpg
georgiap-35.jpg
georgiap-34.jpg
georgial-72.jpg
Iar la trecerea de rau care vesteste ultimii zece kilometri pana in Mestia am mood-ul necesar pentru a struni KTM-ul asa cum si lui ii place mai tare!
georgiap-110.jpg
georgiap-39.jpg
georgiap-2.jpg
La ultima trecere de rau aproape ca regreta amandoi ca in curand vom ajunge la asfalt!
georgial-731.jpg
In Mestia ne taie o foame de lup: schimbam carciuma, dar mancarea tot buna ramane! Le stiti: khachapuri, doldora de sulguni, salata, si ce se mai gaseste prin batatura.
georgial-75.jpg
Dupa care o intindem spre asfalt. De usurare sa poate schimba a doua, si a treia, Anei ii scapa un oftat de rasuna Caucazul. Spre final de zi ne dam seama insa ca ideea de a ajunge azi in aceeasi poienita cu margarete si caini nervosi in care am dormit acum cateva zile nu e fezabila. Osteniti, tragem pe dreapta la mai putin de 10 kilometri de locul cu pricina, pe o movila, langa un adapost parasit.
georgial-76.jpg
Drumul de a doua zi pana in capitala ne duce departe de peisajul exuberant al caucazilor. Oprim doar in Kutaisi la o tocana de uns stomacul la prima ora.
georgial-77.jpg
georgial-78.jpg
Si ca sa facem un pic pe turistii, vizitand manastirea Jvari, sit protejat UNESCO. Cocotata strategic pe un deal cu vedere la orasul Mtskheta. Rostul, ctitorul si perioda in care a fost construita sunt controversate, dar ideea unanima este ca structura originara dateaza de prin secolul VI. Candva locul asta a fost un punct important de intalnire pentru pelerinii Evului Mediu, iar compozitia spatiala este unul dintre cele mai vechi exemple de arhitectura religioasa din categoria sa; dar nu vreau sa devin plicticos cu amanunte. Afara dam peste o nunta. Inauntru, peste atmosfera familiara, usor macabra, din locasurile de cult ortodoxe.
georgial-22.jpg
georgiap-41.jpg
georgiap-42.jpg
Editat de mrwwwhite
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Vizitator MosRahao

pe blog e mult mai bine structurata povestea, pentru ca si formatul blogului e foarte bine ales.

 

mi-a placut foarte mult seria "povestea celor trei orase". bafta la drum!

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Vizitator
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Restituie formatare

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.

 Share

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.


MOTOCICLISM.ro
Grup Facebook: +36000 membri
Înscrie-te în grup
Discutii despre motociclism pe Facebook
 
BIKESHOP.ro
Grup Facebook: +18000 membri
Înscrie-te în grup
Anunturi de vanzare - cumparare pe Facebook.


×
×
  • Creează nouă...