Audiofili

[gn77b]

cum definim "parere"?

dp meu de vedere e mai mult fapt decit parere urmatorul lucru. ascult un sistem si mi se pare ca toate sunetele se aud de la 2 metri in fata mea. apoi ascult altul si am senzatia ca fiecare instrument e precis localizat in spatiu. ce legatura are asta cu urechea muzicala?

pt. mine ureche muzicala inseamna in primul rind abilitatea de a identifica o nota muzicala cu precizie cit mai mare. adica, daca dezacordez intentionat pianul si fac nota "la" din gama centrala de 455 Hz in loc de 440 (adica mai putin de-un semiton), ala cu ureche muzicala se prinde, ala fara, nu.

dar chiar si ala fara ureche muzicala se poate bucura linistit de muzica, chiar daca ii cinti cu pianul dezacordat. si asa cum acelasi e capabil sa-si dea seama doar dupa sunet daca o masina se apropie din singa sau din dreapta lui, e capabil si sa sesizeze diferenta dintre cele doua sisteme ipotetice de mai sus.

 

"Urechea muzicală este abilitatea unei persoane de a identifica sau reproduce o notă muzicală dată, fără ajutorul unei referințe exterioare."

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ureche_muzicală

 

nu cred ca exista vreun sistem, inclusiv sistemul PC Hercules din dormitor pe care am dat 70 de RON, care sa schimbe frecventa unei note muzicale. un sistem audio bun face alte chestii mai subtile dar totusi extrem de audibile.

 

si e posibil ca un muzician sa nu simta nevoia sa foloseasca un sistem audio bun, cu toate ca recunoaste meritele lui.

Editat Februarie 29, 2012 de CalinD

[paulynos]

eu, ca un profan care este, cred ca audiofilia asta(scule scumpe si smechere) se adreseaza mai degraba oamenilor cu o cultura muzicala in primul rand si in al 2-lea cu ceva galbeni mai multi. adica daca vrei sa asculti inna, sau orice alt fel de muzica electronica, pe un kit de 10k euro se cheama ca esti cocalar si mai bine iti iei niste casti mai capabile. asculti zilnic muzica clasica, jazzz, blues sau ce stiluri unplugged or mai fi atunci investeste in scule performante daca-ti permite punga ca sa simti violoncelul la 2 metri de tine.

 

costisitor si frumos hobby de altfel.

[Fester]

Daca vreti boxe HiFi la preturi bune va dau pe mana unui amic care din frageda pruncie numai audio mananca, din asta isi castiga si painea in momentul de fata

 

Tipul e maniac si zic asta pentru ca are boxe ELAC de 11.000 de Euro si el sta cu chirie in Bucuresti. Eu nu am ajuns cu hobbyurile pana la un asa nivel ridicat

[gn77b]

eu, ca un profan care este, cred ca audiofilia asta(scule scumpe si smechere) se adreseaza mai degraba oamenilor cu o cultura muzicala in primul rand

iaca mai venim de-acasa...

exista oameni pt. care muzica inseamna "iau niste bere, chem niste prieteni, avem youtube, tre' sa iasa ceva" (vezi definitia exacta mai sus). pt. altii inseamna oleaca mai mult.

nu spun ca intr-o masura muzica n-are si-o componenta de socializare dar n-ai cum s-o reduci la atit. pt. unii experienta personala e mai importanta.

Editat Februarie 29, 2012 de CalinD

[Nechifor Solitaru']

Tipul e maniac si zic asta pentru ca are boxe ELAC de 11.000 de Euro si el sta cu chirie in Bucuresti. Eu nu am ajuns cu hobbyurile pana la un asa nivel ridicat

 

ELAC - The Spirit Of Music ? Eugen ?

 

nu știam că e motociclist

[vrajitorul din oz]

In audiofilie exista o parte mistica pentru prosti sau oameni fara pregatire. Acolo bagam cablurile alea foarte scumpe.

Dar orice om nprmal poate sa faca diferenta intre un sistem ok si unul foarte bun, sau intre unul bun si unul foarte bun. De la un nivel incolo insa e din ce in ce mai greu sa vezi de ce s-a dublat pretul. Diferentele exista dar dupa o vreme ele nu mai sint asa evidente. E stpudi sa spui ca audiofilii sint niste snobi, sint doar niste oameni impatitmiti de ascultat muzica.

[zaelu]

Mah... nush... pentru mine audiofilii sint ca si "criticii de arta"... sa ma scuzati daca deranjeaza opiniunea mea... is acei oameni care au suficienta ureche muzicala sa auda muzica dar nu suficienta cit sa creeze ceva... sau sa interpreteze acatarii. Ca si restul "criticilor"... au in ei o frustrare a inabilitatii lor pe care o manifesta in "scule" si "pretentii" de cum "simt ei muzica"... 7 clase peste plebe... pentru ca ei asculta chestii complexe...

 

Ar trebui sa se ia mai putin in serios ca la final nu e nici un premiu.

Editat Martie 1, 2012 de zaelu

[gn77b]

Mah... nush... pentru mine audiofilii sint ca si "criticii de arta"... sa ma scuzati daca deranjeaza opiniunea mea... is acei oameni care au suficienta ureche muzicala sa auda muzica dar nu suficienta cit sa creeze ceva... sau sa interpreteze acatarii. Ca si restul "criticilor"... au in ei o frustrare a inabilitatii lor pe care o manifesta in "scule" si "pretentii" de cum "simt ei muzica"... 7 clase peste plebe... pentru ca ei asculta chestii complexe...

 

Ar trebui sa se ia mai putin in serios ca la final nu e nici un premiu.

LOOOL

na, citind postu' asta imi dau seama ca unii chiar sint 7 clase peste altii noi sa fim sanatosi.

 

hai ca-l anunt pe Bibi ca poate sa-si updateze semnatura.

[Nechifor Solitaru']

E bună

 

ne-ai avut

[gn77b]

E bună

 

ne-ai avut

busted

acum ca nu mai are rost, va fac si eu o confesie: eu am vrut intotdeauna sa ma fac din ala care plesneste talgerele in orchestra simfonica. da' profesorul i-a zis lui maica-mea dupa 3 lectii "doamna, imi pare rau, n-are talent, asta ajunge audiofil".

[Fester]

ELAC - The Spirit Of Music ? Eugen ?

 

nu știam că e motociclist

 

Da Eugen Roca, se pare ca e cunoscut ca un cal breaz

 

Nu e motociclist, nu cred ca mai are pre multa libertate de miscare devreme ce isi aloca atat de mult timp acusticii.

 

 

O boxa de 20.000 de Euro va suna mai bine decat una de 10.000, sunt sigur de asta, dar dependenta dintre calitatea sunetului si banii dati e o curba asimptotica. Peste o anumita suma trebuie sa fii cu adevarat muscat ca sa dai banii.

[gn77b]

muzician audiofil: http://www.stereophile.com/content/i-am-audiophile

 

I was fortunate enough to be raised in an environment where music of many kinds was played often. I lived with my mother in small apartments in Washington, DC, in the 1960s and '70, and most of the time, music was playing. Chopin, Wagner, Beethoven, Coltrane, Miles, Sonny Rollins, Streisand, Baez, Dylan, Miriam Makeba—even the Doors, Hendrix, and Janis Joplin.

 

We went to a record store near Dupont Circle quite often. I don't know how my mother found out about new recordings, but she always seemed to be picking up something to listen to. I had a record player in my room and listened to everything from children's records to Strauss, from the Beatles to a copy of Isaac Hayes' Hot Buttered Soul that somehow ended up back there.

 

For many years, sound quality never really occurred to me. I listened to music, and if I could hear it, that was good enough for me. You must understand that this is a very long time ago—when you're young and working at a minimum-wage job, high-end audio might not be at the top of your list. I also know that there are many hi-fi hardcores reading this right now who toiled ceaselessly at various places of employment, in conditions wrenched from the dank pages of a Dickens novel, with a single-minded determination to get precisely those speakers—and for that I salute you.

 

In those days, I was buying records with all the extra money I had; playback wasn't as important as getting the records. I have no regrets on that point. Many of the records I bought for a few dollars then I now see selling on eBay and in other places for astronomical amounts. I am glad I always went for the records.

 

All through the '80s and into the early '90s I had only the most rudimentary of stereo systems, if I had one at all. Those were lean yet eventful times for me. I was, for the most part, on the road touring, or writing, or recording. I had gear accumulated from here and there. Again, as long as I could hear the records, I figured I was doing okay.

 

That began to change when I started spending more time in the studio and hearing playback on the huge pair of Altec Lansing speakers that were at a studio we worked at a lot. I started thinking of how great it would be to have something like that happening in my room. In those days, I didn't even have a room, but I would daydream about a great listening environment.

 

My bandmates and I bought most of our gear at a place called Russo Music Center, in Trenton, New Jersey. It's still there. Russo's was the pit stop for our endless laps around the world. Our man there was Dan Brewer. He and I had a running joke that if I ever made some money, I would call him and he would set me up with some burly stereo gear.

 

In 1991, I got a small publishing advance and called Dan. I told him that I had some funds and it was time to make the move. I ended up with a pretty good system—perhaps not the most sonically sweet, but one that lasted me for many years and rocked pretty hard: a pair of Tannoy 12-inchers with an 18" sub, a Carver rack-mounted preamp, and a Rane crossover. Don't laugh—I told you it wasn't audiophile. For me, it was more than I ever thought I would have.

 

About 13 years ago I started to upgrade. I ascended steadily with great enthusiasm as I discovered what was possible. As you know, once you have heard a truly well-considered and balanced system in a good room, you compare all listening experiences to that one.

 

There were many of those jumping-into-ice-cold-water moments when I found out how much one can pay for a cord. If audiophile retailers could have only a dollar for every time someone looked at a cable in their hand like it's a black mamba and asked, as the blood drains from a face that is now a fright mask of horror and disbelief, "How much did you say this costs?!" There was a lot of that.

 

I have five systems in my home. The one I spend the most time in front of is perhaps amateur hour to hi-fi heavyweights like yourselves, but I like it very much: Wilson Audio Sophia 3s, McIntosh amps and preamp, Rega Planar 3 turntable, and Rega Valve Isis CD player. At the end of 2012 that system will be moving to a different room, and Brian from Brooks Berdan Ltd., in Monrovia, California, will come in with his sturdy crew and we will start all over again.

 

Okay, that was the autobiographical. Now, here's the philosophical.

 

Why spend so much time and money to achieve optimum playback? For me it is simple, perhaps brutally so: Life is short, and music is humankind's ultimate achievement. Michelangelo, Picasso, Einstein were all unfathomably brilliant, but I would toss any one of them off the center spot of my couch when I put on this pristine copy of Hawkwind's Doremi Fasol Latido I got a couple of months ago. As soon as that music starts, every dollar becomes well spent, time becomes precious, and there is no place I would rather be.

 

Listening to music is perhaps the greatest and most profound source of happiness I have ever known. It has been this way since I was a teenager. I live in a house with over 30 years of accumulation from all over the world: music, posters, flyers, set lists, clippings, photos, etc. All of the albums and the people on them are existential family members. I am often on the road for long periods of time: Africa, the Middle East, Southeast and Central Asia, Australia, Europe, etc. In the taxi on the way back to the house, I am already lining up what I will listen to that night.

 

These admissions fairly beg for criticism, and perhaps analysis, I know. One could fairly wonder if the obsession with ultimate playback could be seen as a cart leading a musical horse—that one is more interested in the mechanics than in the actual music itself.

 

To that I say, spare me your cynicism. When you think of what some of these artists sacrificed to put this music across, what trends they pushed against, all those nights in the middle of nowhere, bringing it to the stage, what incredible misery and misfortune they too often encountered, just because they were burdened with a staggering talent and the courage to share it with the world, the least you can do besides buying their records is pay the respect due them by giving their music the best possible means to fill the air. Feel free to use that one any time.

 

High fidelity is like any other rarefied interest. If it moves you, then you move to it; if not, you go elsewhere. I do not waste time trying to convert anyone to the higher levels of audio. They don't know what they're missing, but to each their own. Thankfully, my road manager and I are both audiophiles and record-collecting maniacs. We travel all over the world and spend countless hours on the topic.

 

People can hurl any epithet they want about the snobbishness they think audiophiles retain. Let them drink their wine from boxes. The sound of my Bob Ludwig–mastered pressing of Led Zeppelin's Houses of the Holy coming through my system cuts through their contempt like Toshiro Mifune's katana blade!

 

As well as being an audiophile, Henry Rollins is a singer, a songwriter, a poet, a spoken word artist, a writer, a publisher, an actor, and a radio DJ.

[vrajitorul din oz]

Mah... nush... pentru mine audiofilii sint ca si "criticii de arta"... sa ma scuzati daca deranjeaza opiniunea mea... is acei oameni care au suficienta ureche muzicala sa auda muzica dar nu suficienta cit sa creeze ceva...

 

Pentru mine e mult mai simplu d eatit.

Am un prieten care are scule de ~50k$ sau peste. De fapt are vreo 3-4 sisteme in diferite camere, dar ala e cel mai tare. Ma duc des la el si ascult muzica. Prin muzica nu ma refer numai la concerte simfonice si muzica clasica (desi ala e scopul principal), ci orice implica o voce si o interpretare instrumentata buna si profesionista. Adica inclusiv Adele sa zicem. Si e impresionant. N-am ureche muzicala, nu pot sa behai nimic, nu stiu sa cint la nimic, nici in dus nu fredonez. Am un sistem decent acasa dar nu la nivel de audiofil, desi probabil mai bun decit ce au 90% din oameni (asta nu insemna nimic, majoritatea au boxe de plastic din computer).

Nu trebuie sa stii nimic mare lucru despre muzica, un sistem bun e evident. Sint sigur ca in timp pe masura ce asculti muzica la un sistem bun poti discerne si mai mult si devii mai pretentios.

 

Nu vad legatura cu criticii de arta. Ascultatul muzicii e cu totul altceva. E mai degraba ca unul care da o caruta de bani pe un tablou ca sa se uite la el zilnic, ca un colectionar de arta (pentru arta, nu pentru investitie).

[gn77b]

eu mi-am dat seama ca-mi pare bine ca nu-s Donald Trump. daca eram riscam sa am dileme de genul ce sens are sa am atitia bani si ca poate eram mai fericit daca n-aveam. da' asa ca nu-s, nu mai risc dileme de gen. nu stiu cum e sa ai miliarde de dolari da-mi dau cu parerea ca e nasol.

 

PS: ca sa fiu eu acum cinic si sa-mi dau si niste aere de superior, de unde si pina unde oare am sperat ca pe forumul asta exista sanse sa mai gasesc vreun pasionat? moto.ro a demonstrat cu virf si indesat ca reuseste sa ilustreze multe tare/frustrari tipic romanesti.

[Jane Roe]

N-am ureche muzicala, nu pot sa behai nimic, nu stiu sa cint la nimic, nici in dus nu fredonez. Am un sistem decent acasa dar nu la nivel de audiofil, desi probabil mai bun decit ce au 90% din oameni (asta nu insemna nimic, majoritatea au boxe de plastic din computer).

Nu trebuie sa stii nimic mare lucru despre muzica, un sistem bun e evident. Sint sigur ca in timp pe masura ce asculti muzica la un sistem bun poti discerne si mai mult si devii mai pretentios.

 

 

 

 

Bine spus!

Cam in aceeasi situatie ma aflu si eu.

Pot sa fac diferenta intre un "sistem audio 99.1" made in china, conectat la un calculator "beton frate" si un sistem audio stereo, decent (pana in mia de euro de care discutam). Diferenta este enorma.

[zaelu]

diferenta dintre doua chestii subiective este irelevanta. ceea ce are oareshce importanta este intrebarea: Conteaza acea diferenta pe care tu X o auzi/percepi?

 

Oare cei de acum 100 de ani care nu aveau decit patefoane vai steaua lor se gindeau mincati de depresie cum ei nu au "scule" care sa faca diferenta si sa fie si ei.. "audiofili".

 

Oare cei care nu aveau studiouri audio pline de mii de potentiometre (care dau cool in pozele din reviste cind sint pozate din unghiuri jmechere), aia nu erau compozitori/interpreti? Oare atunci nu erau... audiofili?

 

 

Fiecare e liber sa creada despre el ce vrea... daca voi considerati vorbele mele "ofensatoare"... asta e... vorba unui comicar... "be offended... nothing happens... you won't get leprosy next morning". Ceea ce spun eu nu are cum sa va atinga daca va luati atita in serios si daca nu sinteti putin sinceri cu voi insiva vizavi de problema asta.

 

Ginditi-va la un tutunofil... tutun de pe plantatii alese... pipe si tigari "de firma"... scule de prelucrat tutunul "adevarate", brichete personalizate... unice si semnate chiar... ce mai... 7 clase peste fumatorii de mahoarca... nici patul de spital nu e in aceasi cladire .

[gn77b]

ma pui intr-o situatie ciudata. ce scrii tu acolo e atit de pe dinafara si atit de usor de demontat incit pur si simplu ma frec la ochi crezind ca poate am baut prea mult aseara si am mahmureala cu halucinatii. please don't do that to me.

[zaelu]

Eu nu te pun in nici o situatie... cit despre baut... habar nu am cit ai baut dar daca te doare capul ar putea fi de la asa ceva si nu de la ce scriu eu p'aciorlea.

[Nechifor Solitaru']

Eu nu te pun in nici o situatie... cit despre baut... habar nu am cit ai baut dar daca te doare capul ar putea fi de la asa ceva si nu de la ce scriu eu p'aciorlea.

 

Mie mi s-a părut interesantă viziunea ta despre publicul amator de muzică, care ar trebui împărțit în (fix) două categorii :

 

1) fie cîntă la ceva (ăia, creatorii)

 

2) fie nu pot să cînte și doar ascultă, dar musai mp3 de pe sisteme Logitech de PC (sau mai proaste)

 

 

restul se cheamă snobi

[gn77b]

sa stii ca n-am baut mult deci sigur e de la ce scrii tu. nu e durere de cap ci mai curind un fel de senzatie de "this cannot be happening".

 

asa cum ti-a zis si Bibi, tu faci mai curind niste greseli flagrante de logica. cum ar fi ca generalizezi, omiti acolo unde e-n avantajul tau sa omiti, aplici reguli de deductie dubioase etc.

 

chiar esti convins ca e imposibil sa existe oameni care sint in stare sa aprecieze niste aparate de calitate si simultan si le permit?

[zaelu]

Pai nu eu am facut imparteala asta... a fost alegerea ta sa vezi doar atit din ce am spus eu.

 

Dar stim cred ca amindoi ca in toate plajele statistice exista zone de "condensari" care apar ca niste benzi... uneori ele pot fi definite usor caricatural astfel incit sa te ajuti sa "make a point". Faptul ca exista aceste "benzi" si ca ele au fie intensitatea cea mai mare fie importanta cea mai mare nu elimina existenta restului de elemente in restul plajei. Astfel de condensari sint "snobii audiofili"... nu-s foarte multi dar sint cei care dau tonul sau creeza trendul.

 

Ce vreau sa spun este ca cei mai "vocali" audiofili intilniti de mine au fost oameni cu capacitati de interpretare/creeare muzicala reduse, care isi apara mica frustrare si micul viciu frenetic ori de cite ori le "deranjezi". Restul "audiofililor"... din cauza ca nu au bani sa continue sa coboare in viciu sint pe de o parte feriti de el pe de alta parte nici "nu au tupeu" sa ii ia prea mult apararea pentru ca nu se pot identifica cu "jmecherii" domeniului.

 

 

Mai trebuie spus ca desi e ceva fain sa asculti muzica si cam toti oamenii rezoneaza la ea... este tot una din activitatile faine umane nescutite de partea cu "prea mult strica". Adica unii asculta muzica absolut continuu se daca o opresti starea lor psihica este afectata. Astfel ascultatul de muzica incet se intreapta spre "ne-optim" (ca sa nu folosesc termeni "ne-optimi" in discutia noastra ca: patologic ) si excesul este apoi justificat prin rationalizari pseudo-acceptate social de tipul: "e ceva frumos", "e un hobby", "imi place numai claitatea si daca am bani mi-o achizitionez" etc etc.

Toate bune tolerabile si frumoase daca nu ar aparea incet incet "purismul" si agresivitatea fata de cei care o iau mult mai "moale" si se bucura de muzica "dupa gust" indiferent ca vine dintr-un patefon de 2 lei sau dintr-un "lautar" mai scapatat.

 

@CalinD

 

Cum as putea sa cred impotriva realitatii ca exista oameni care apreciaza aparate de calitate si simultan si le permit? Eu doar spun ca o fac dintr-un viciu iar "purismul" lor in chestiunea asta e... exagerat.

[gn77b]

viciu, zici. ce scrii tu acolo implica o superioritate autoasumata. adica tu nu faci ca noi pt. ca stii ca e rau. oare de ce imi vine sa zimbesc? oare pentru ca stiu ca e bullshit si-mi dau seama ca o stii? sa fie de la asta?

[zaelu]

De ce crezi ca daca eu iti critic un viciu al tau inseamna ca eu sint sfint? De asemenea... daca eu nu sint sfint inseamna ca nu am voie sa iti critic un viciu al tau? Cred ca putem de fapt sa ne imbunatatim din "feed-backul" asta chiar daca oleaca deranjant si greu de acceptat.

 

Daca tu sustii ca 2+2=5 iar eu "te corectez" nu inseamna ca e suficient ca tu sa imi spui ca sint alcoolist (nu sint ) si asta te face sa ai dreptate cind aduni alea doua numere. Dar... daca eu am dreptate ca 2+2 nu fac 5 ci 6 () atunci da... se poate spune ca am fost superior in matematica (chiar daca continuui sa fiu inferior la alcoolism). Partea cea mai buna e ca daca imi accepti corectura in acea mica problema matematica devii automat egalul meu in matematica pe acea problemutza. Deci... win-win.

[gn77b]

a-ha!

incep sa ma prind. tu esti un fel de Mesia al audiofiliei. nelipsit de pacat dar totusi salvator. makes sense now.

ok, pai care e urmatorul pas? pun sistemul la vinzare si plec in Tibet sa privesc iarba cum creste si sa inteleg existenta fara bunuri materiale? banuiesc ca vegetarianismul e obligatoriu. daca totusi aleg sa ascult in timpul asta muzica (religioasa purificatoare, evident) pe un mp3 player ieftin e ok?

[Nechifor Solitaru']

Hai că e păcat să ne enervăm