Moroccan Adventures 2014

[capusang]

Mama deci tabloul ala pfffff nr 1. ))),......super misto ...sa inteleg ca motoretele au mers blanaaa.... ))

 

 

roata de 21, cauciucuri on-road. oare ce motor au fetele si care ii pasager?

[ERU]

Day 2 [3 Aprilie]

 

Conform prognozei azi ar trebui sa fie soare ........ nu este, si asta nu ar fi nimic dar ploua, din nou. Cum optiunea stam in pat sa treaca ploaia nu prea exista, ne echipam in scârba si plecam spre Fes.

Nici nu iesisem bine din oras si vad in oglinda o mobra in spate, ba nu chiar 2. De obicei merg in fata grupului avand GPS il mai ajut pe Alecu la navigatie, dar acum nu mai stiu din ce motiv eram chiar ultimul. Prima mobra din spatele meu este un 9X0 dar ce naiba e cealalta? Dupa ceva vreme de chiorât in oglinda imi dau seama brusc. E 1190 si e chiar R. Ma gandesc ca la prima oprire o sa se opreasca si ei si o sa ma uit mai in detaliu la ea, insa nu se intampla asa pt ca ei trag pe dreapta la o benzinarie.

Continuam asadar prin ploi intermitente si drumurile incep sa se inrautateasca, asta neinsemnand ca pana acum au fost foarte bune, insa apar portiuni de multi km fara urma de asfalt. Si exact pe o astfel de portiune intru mai in viteza, in anturaj cu Alecu si constat brusc ca e pietris afanat pe drum, noroc cu amortizorul de ghidon. ne mai alergam un pic prin ploaie si in cele din urma oprim la crasma selecta de care pomenea si Ramish care e la o intersectie de drumuri intr-o localitate minuscula numita Ain Dorij, care incepe cu asfalt proaspat dar asa de brusc cum a inceput si dispare si anume la iesirea din localitate.

Dupa binevenita umplere a burtiilor, incepem sa urcam pe niste drumuri virajate si vag asfaltate. Problema nu ar fi ca urcam, ci ca scade temperatura, care scade si iar scade pana ajunge la un minim de 6 grade frumoase combinate cu picioare ude si maini la fel, ah iubesc desertul marocan, mai am un pic de noroc cu manerul incalzit.

Nu sunt ele inalte dealurile astea, dar cu siguranta ca le-am simtit. Si uite asa, ajungem la un moment dat sa avem o minunata panorama a Fes-ului, iar la intrarea in oras dam de agasantul scuterist antementioant care pana la urma s-a dovedit a fi destul de util, intrucat corturile noastre sunt tot ude si afara tot ploua. Astfel incat iar am optat pt un "hotel" in loc de camping insa nu ne-a parut rau, mai ales avand in vedere ca "hotelul" era situat chiar in medina.

Ne cazam si pe noi si mai important mobrele si decidem ulterior sa fim turisti pana la capat si sa platim un ghid sa ne duca prin medina. S-a dovedit ulterior ca a fost si asta o decizie foarte inspirata.

 

» Post actualizat in 14 Jul 2014 11:58

Asa ca pe finalul de zi vizitam tabacariile deja celebre unde din pacate nu a mai fost suficienta lumina pt niste poze bune calitativ asa ca am pozat un tablou care le reproduce:

 

 

Stradutele mici si intortocheate sunt fascinante mai ales ca am apropae un fetis pt usi, ferestre si porti vechi :

 

 

 

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:33

Dar desi medina are un aer incarcat de istorie si de mirosuri interesante din loc in loc apar si semne ale zilelor noastre:

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:41

Ideea unui ghid a fost buna mai ales pt faptul ca singuri nu am fi gasit celebrele tabacarii, ghidul insa avea un "business agreement" cu un magazin de marochinarie de pe terasa caruia se puteau vedea celebrele bazine de prelucrare a pieilor, astfel treceai prin magazin si la urcare si la coborare ba chiar ti se facea o prezentare a produselor. Insa acesta nu era singurul magazin cu care exista intelegerea astfel incat am mai ajuns intr-un magazin de tesaturi si unul de "arborism".

Daca atat magazinul de marochinarie si cel de produse din plante erau veritabile cel de tesaturi mi-a lasat impresia de distributie marfa China desi altfel era frumos aranjat si decorat, iar povestea lor la fel de bine pusa la punct. Pentru mine insa surpriza a fost combinatia aia intre famacie cosmetica si diverse altele numita de ei arborism de unde am si plecat cu diverse chestii printre care si vestitul ulei de Argan in varinata lui alimentara , chestie care la intoarcerea in tara avea sa starneasca nervozitatea "jumatatii melele mai bune".

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:48

Dupa ce am terminat cu plimbarea pe strazile largi pline de camioane de aprovizionare : tot ghidul ne-a dus la o bodega relativ aproape de hotel unde sa mancam ceva. Noi am dorit in mod explicit o crasma unde mananca localnicii; care nu numai ca mancau beau un ceai si se uitau la TV dar si fumau chestii destul de relaxati si de la vedere.

Deliciul serii l-a constituit insa ghidul care intrebat fiind daca e ok cu banii [ne-a zis initial ca ii dam cat vrem bazandu-se pe dealul cu magazinele si pe faptul ca suntem Europeni] a dorit sa-i dam o bere. I-am explicat atunci ca suntem pe mobre si nu am avut unde cara lazi de bere insa o sa-i dam ceva mai bun/tare. Instantaneu i-au lucit ochii si spunea aproape mecanic " A little bit more please." More what ...pai tuica evident, desi i-am explicat ca ar trebui sa-i ajunga 2 saptamani si sa nu o bea brusc ca ajunge pe orbita. Si mai amuzant a fost ca in acel moment s-a sesizat si patronul hotelului, sau gazda care a vrut si el un pic sau "little bit more."

 

Mi-a stat pe limba sa-i intreb daca le da voie Allah dar m-am abtinut.

 

 

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:49

Asa s-a incheiat si ziua 2 si odata cau ziua asta pt mine au mai cazut niste mituri:

• Allah nu da voie

» Post actualizat in 14 Jul 2014 12:51

• Cauciucurile Mitas E09 sunt dubioase pe asfalt ud. Dupa 3 zile de mers pe ploaie aproape nonstop pot sa spun cu mana pe inima ca e un mit urban sau de forum.

Acum sa nu se inteleaga ca sunt super aderente, ca nici eu nu am incercat " sa pun genunchiul jos" mai ales in conditii de temperaturi scazute, dar s-au comportat absolut ok, adica nu mi-au dat nici un val de adrenalina.

» Post actualizat in 15 Jul 2014 17:32

[rul]

Si....mai departe ?

[Vizitator _Raul_]

Cauciucurile Mitas E09 sunt dubioase pe asfalt ud. Dupa 3 zile de mers pe ploaie aproape nonstop pot sa spun cu mana pe inima ca e un mit urban sau de forum.

 

Acum sa nu se inteleaga ca sunt super aderente, ca nici eu nu am incercat " sa pun genunchiul jos" mai ales in conditii de temperaturi scazute, dar s-au comportat absolut ok, adica nu mi-au dat nici un val de adrenalina.

Modelele vechi chiar erau dubioase pe asfalt ud.

[Ramish]

In dimineata asta suntem tare entuziasmati. E soare, e caldut, suntem uscati. Azi lasam in urma Fes-ul si ne continuam drumul catre sud.

 

 

La revedere! Pe cat de mult imi doream de acasa sa vad toate locurile astea turistice, pe atat de mult imi doresc acum sa ma indepartez de ele si sa ne pierdem in pustietate.

Pe la amiaza oprim intr-un sat pentru cumparaturi. Primele legume de Maroc, si fructe si parizer O multime de tineri se ingramadesc in jurul nostru. Alecu pleca la piata si imi lasa in grija paza si protectia mobrei. Ma intorc cu spatele pentru cateva secunde si ma trezesc cu un gagiu aruncandu-se in sa, respir usurata ca vad motorul inca pe cric si ma alatur distractiei si sesiunii de fotografii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Peisajul pare in schimbare, ne indreptam spre Atlasul mijlociu si in curand urcam pasul Tizi n’Tiskine unde e atat de frumos ca hotaram sa poposim pentru degustarea celor cumparate. Atractia aici a fost atat muntele cat si parizerul rosu-ticlam, mancabil, cu gust de pate vegetal. Nu as putea sa spun ce contine. Sfecla? Am mancat ca apucatii si ne-am bucurat.

 

 

 

Trecem padurea de cedrii de la Tafferte si ne indreptam spre pasul Tizi-bou-Zabel. E inca zapada. Suntem mai mult cu gura cascata.

 

 

La o rascruce de drumuri dam nas in nas cu un om de zapada, cu Sambor aka Sambor1965 aka Krzysztof Samborski si vreo 7-8 motoare. Baietii schimba impresii, noi facem fotografii. Despre intalnirea asta de gradul III Eru poate povesti mai multe, el e mare fan. Acum ca stiu cine e si cu ce se ocupa domnul Sambor pot sa ma declar si eu fan, dar tot il las pe el.

 

 

Urcarea pe drumul asta e super frumoasa.

 

 

 

 

Sus ne mai oprim o data pentru o gura de aer rece si o privire peste orizonturi.

 

 

 

 

Pe coborare suntem multi multi si mie imi place. Ma caznesc sa dau niste fotografii in sapte fara sa deranjez. Imi iese si nu prea.

 

 

Dincolo de pasul asta, in doar cativa kilometrii imprejurimile arata tot mai aride, roca tot mai erodata si vegetatia incepe se dispara treptat, pana ce nu mai e.

 

 

 

 

 

Doar tufe de iarba inaltuta, sursa de hrana pentru multe turme de oi, si piatra de diferite dimensiuni, nepotrivite pentru asternerea cortului.

Intr-un final dam de niste delusoare, acoperite de musuroaie de iarba, in marea asta de piatra galbui-roscata. Nu e departe de sosea, dar nici nu pare foarte circulata soseaua, doar capre si oi mai trec transversal.

 

 

In varful dealului un tanar ciobanas ne observa, lasa caprele si o rupe la fuga in intampinarea noastra. Vine in alergare si ne saluta printr-o sincera strangere de mana pe fiecare in parte. Pare tare bucuros sa ne vada, sa ne observe. Comunicam prin semne.La lasarea serii dispare asa cum a aparut.

 

 

Gabi organizeaza un foc de tabara ad-hoc. Tufa ierbivora aproape inghite ciorapii crocanti de ploaie si de cizme ai lui Alecu. Ii salvam in ultima clipa.

 

Prima noapte calda, fara ploaie, dincolo de munti si inspre desert, la cort. Eu nu prea reusesc sa dorm.

[ERU]

Day 3 [4 aprilie]

 

Ne trezim si pentru prima data de cand am calcat pe sol african e soare. Si ce soare, dar cat l-am asteptat.

Asadar astazi urmeaaz sa lasam in urma Fes-ul si in mare sa ne indreptam spre Merzouga. Nu vom ajunge astazi dar oricum avem de trecut Atlasul de mijloc.

Prima escala este in Ahermoumou de unde ne aprovizionam cu mancare. Am decis sa mancam dupa ce luam un pic de altitudine, adr cu toate astea oprirea in micul orasel ne releva alte diferente culturale:

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:18

Lasam in urma mica asezare si incepem sa urcam. Destul de repede apare primul obstacol, sau asa am crezut initial, pare un vad dar cumva realizez ca e un vad amenajat. Aveam sa-mi dau seama in zilele urmataore ca asa se fac trecerile de apa in Maroc. Nu se chinuie sa faca poduri pt ca cele mai multe cursuri de apa sunt temporare in schimb betoneaza albia la intersectia cu drumul ca sa nu sape apa.

Dar asta nu a fost singura revelatie cu ocazia trecerii apei. Tota atunci mi-am dat seama ca bocancii mei sunt praf, nu numai ca iau apa ca un burete dar talpile stau sa le cada. Cand am plecat de acasa aratau ok. Chiar nu imi dau seama cum de au ajuns in halul asta atat de repede. Evident ca nu am cu ce sa-i inlocuiesc, cealalta pereche de incaltari pe care o am la mine sunt niste sandale.

Si uitea sa cum ma gandeam eu la bocanci si sandale trece pe lânga noi evident in contrasens un plug. Pana sa ma dezmeticesc si in momentele in care ma intrebam daca am vazut bine, dintr-o curba mai apare un plug. WTF ?!?!?!?

Nici nu apuc sa imi impartasec mirarea si incepem sa zarim crestele albe:

 

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:24

In scurta vreme ne oprim pt masa

 

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:24

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:29

Iar eu constat ca nu sunt singurul ganditor. Plugurile alea .... nici nu ma asteptam ca in Maroc sa existe asa ceva, dar ploaia aia care pe la 700m avea 6 grade probabil ca la peste 2000 a devenit solida. O sa ne descurcam sunt sigur.

In timpul mesei vb cu Alecul pe tema zapezii. [o sa fiu un pic spoiler] Ne propusesem sa urcam si pe un vf 4k+ Alecul sustinea ca nu o sa fie zapada, intre timp ne reconfiguram ideile si deja ma bucur cami-am luat parazapezile. Nu stiu ce o sa ma fac de bocanci ca astia au zilele numarate si firar sa fie exact pt vf ala am lasat cizmele moto acasa.

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:44

Dupa masa continuam sa urcam si peisajul devinde tot mai interesant. De fapt nu peisajul ci culorile. Ne apropiem tot mai mult de zona alba care contrasteaza foarte interesant cu pamantul rosu:

 

Tot urcand ajungem la o bifurcatie, noi urmand sa o luam in sus sau la dreapta. Opriti in intersectie sunt 2 motociclisti, oprim si noi sa-i salutam. Momentan sunt doar cu Luci si Patry, ceuilati s-au oprit la poze probabil. Cum facem cunostiinta cu ei ma bufneste brusc invidia. Unul din ei e calare pe un Xchalenge si are bagaje mult mai mici ca ale mele.

Baietii sunt din Polonia, si cum stam noi asa la o vorba odata cu restul grupului apare si grupul lor, toti calare pe DRZ-uri mai putin asta cu X-Chalenge-ul si vad ca au si o duba 4x4. Aha deci de-aia au bagaje la misto, m-am mai linistit, dar ceva de la duba imi atrage atentia. AdvFactory ...hmmm parca suna cunoscut :

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:45

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:48

In timp ce o iau in sus imi aduc aminte. E Sambor, chiar el insusi ca sa zic asa. Omul e o legenda vie si nu nu mai ca e viu dar ii mai si plimba pe altii, daca ma mai intalnesc si cu MetalJockey pot sa mor linistit.

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:54

Sus in pas facem cunostiinta si vorbim un pic despre planurile noastre.

 

 

Sambor ne mai da niste sfaturi apoi dupa o pauza destul de lunga mai ales pt mine care am picioarele fleasca si inghetate deja o luam la vale. Sunt destul de nerabdator sa cobor spre caldura si uscaciunea desertului si parca baietii lui Sambor imi stau in drum. II depasim curand si ne continuam drumul.

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:54

Sus in pas facem cunostiinta si vorbim un pic despre planurile noastre.

 

 

Sambor ne mai da niste sfaturi apoi dupa o pauza destul de lunga mai ales pt mine care am picioarele fleasca si inghetate deja o luam la vale. Sunt destul de nerabdator sa cobor spre caldura si uscaciunea desertului si parca baietii lui Sambor imi stau in drum. II depasim curand si ne continuam drumul.

 

» Post actualizat in 17 Jul 2014 16:57

Nici nu stim cand am coborat pasul si cand au disparut zapezile si plantele care erau din abundenta pe cealalta fata a versantului. Ne oprim la cateva minute dupa ce ajungem la asfalt :

 

 

Planul pe astazi este sa ajungem la Missour de unde trebuie sa ne reaprovizionam cu benzina si mancare pentru seara.

» Post actualizat in 17 Jul 2014 17:08

In oras pe cand stateam probabil la unicul semafor din oras ca sa intram pe strada principala vedem o turma de unicorni. In fine nu erau toti unicorni dar totusi o gasca de 3 HP2-uri un 950SE si un R90 si un 990 nu poate trece neobservata. Din pacate nu apucam sa intram in vorba cu ei si cu motoarele lor bestiale pt ca pana sa avem noi verde ei deja se pierdusera in asfintit, insa dupa reaprovizionare ne mai intalnim cu o gasca de baieti calare pe AT-uri 800-uri si un 690.

Parasaim orasul si deja suntem cu ochii dupa un loc de campare. Din pacate se pare ca tot ce e verde e cultivat. Si uite asa tot cautand un loc de cort mai mergem aprox 60 km pana ne hotaram sa stam chiar pe marginea drumului. Si in timp ce ne destrabalam cu mobrele prin niste nisim si pietre Sebi care era nemultumit se intoarce si ne zice ca gasit loc bestial de campare pe un drum secundar la dreapta. Super tare ne luam dupa el si in scurta vreme campam printre niste boscheti, in fapt niste smocuri de iarba pe steroizi.

Aici ne intalnim cu un pui de pastor de capre care din motive numai de el stiute e megafericit. Am vrea sa-i dam ceva dar nu prea stim ce, dar intr-un final imi vine ideea sa-i dam ceva dulce primt de la Sambor la olalta cu o sticla de sampanie parca.

Cu tabara pusa ne apucam sa ne facem de mancare si eu deja ma gandesc cum sa-mi carpesc bocancii ca sa nu raman descult ceea ce era deja sa mi se intample. Maine dimineata os a incerc cu niste epoxy.

 

Editat Iulie 17, 2014 de ERU

[rul]

Cu scuzele de rigoare!!!..ai uitat sa postezi traseul!!

[ERU]

Scuzele vin din partea mea.

[rul]

OK...mare domn!!

[dexxter]

Na, ca acu' v-am gasit. sunt cu ochii si bookmarku' pe voi! Misto pana acum!

[rul]

Gata cu odihna...vrem continuarea!!!

[ERU]

Day 4 [5 aprilie]

 

Ma trezesc si in scurta vreme apare din nou puiul de pastor. Il cam ignor, noroc ca intre timp au mai iesit si altii din scutece, am de lipit bocancii, asa ca imi scot epoxi-ul si amestec o doza generoasa de adeziv, apoi cu unul din bocanci in mana si cu pila de la Leatherman in cealalta incep sa-mi bat capul cum sa fac. Problema e ca antisocul de la bocanci se faramiteaza ca malaiul. Sunt deja foarte sceptic ca o sa imi iasa ceva. In fine experimentez pe un bocanc ma gandesc. Problmea mai mare e ca nu-mi ajung 2 maini. Prin nu stiu ce minune, dupa ce am terminat mozoleala cu epoxi apare Sebi cu o rola de powertape enorm de groasa. Eu ma chinui sa tin partile componente presate ca sa prinda lipitura dar nu prea am sanse de reusita. Sebi imi infasoara bocancul in powertape si pare ca sta mult mai bine asa decat pot eu sa-l tin. Om vedea, oricum ceva trebuia facut, pt ca pe seara era cat pe ce sa-mi pierd talpa unuia din bocanci.

 

In fine suntem toti treji si cu tabara stransa, ne suim pe motoare si inapoi la asfalt, unde constat de-odata cu Alecu ca de fapt track-ul nostru era exact pe drumul secundar pe care ne abatusem la sugestia lui Sebi pt a campa. Deci inapoi.

Mergem cativa km si cand track-ul devine un pic neclar ne pierdem intr-un sat, da exact intr-un sat, si nu numai ca ne pierdem dar ce enduro facem printre casele oamenilor inca mi-e greu sa-mi explic si mie, nu mai spun ca ne-am rupt in 2 grupuri mari si oricum ne-am mai si razletit intre grupuri. Pana la urma si cu ajutorul localnicilor nimerim iesirea din sat si continuam pe track, care pare sa se infunde intr-o albie de rau cu bolovani mari si afanati.

 

 

De fapt nu se infunda ci pe aici a avut Alecu viziunea traseului stând cu GE in fata acasa. Initial sunt destul de sceptic intrucat numai coborarea in albie e destul de grea si nici cu benzina nu stam foarte bine. Dar asta e doar inceputul, bolovanisul afanat se dovedeste a fi ucigator pt mine. In 5 minute sunt distrus. Am uitat sa mentionez ca daca ieri ne-am muiat crampoanele in zapada acum sunt cam 40 de grade. Si uite asa, inaintând cu greu incep sa realizez niste greseli de logistica. M-am gandit eu acasa sa am un numar mic de bagaje, adica grosul bagajelor sunt in geanata de pe rack. Si ulterior am mai transferat cate ceva in rucsacul care sta in spatele meu pe sa, dar acum incep sa simt pe propria piele ca centrul de greutate e cam sus, nu, e foarte sus.

 

Cum spuneam ne avantam plini de entuziasm [bine in czaul meu a durat cam 3 min] prin albia de râu, care in relativ scurta vreme intra intr-un canion. Nu imi dau seama ce naiba are mobra. Pare mult mai grea din cauza centrului de greutate ridicat, dar destul de greu imi dau seam ca amortizorul de ghidon nu mai functioneaza, imi fugea fata in toate partile, intai am crezut ca a facut cineva o gluma si dupa ce l-am strans situatia s-a imbunatatit foarte vizibil. Din pacate nu am mai aveam decat cateva sute de m prin canion.

 

 

Si cum mergeam noi asa chinuiti si la pasul pasagerelor care nu numai ca mergeau mai repede ca noi dar ne mai si ajutau cu impinsul si aveau si timp sa faca poze ne intalnim cu un nene localnic care tragea un BMW de capastru si care ne spune ca mai avem un pic pana in sat.

 

Odata iesiti din albia de rau lucrurile devin ultralejere, insa nu pt mult timp, pt ca track-ul nostru nu merge pe drumul ce pleaca din sat catre civilizatie probabil, ci surpriza printr-o albie de rau, alta. Ne invartim un pic, negasind exact traseul ocazie cu care constat ca treaba cu amortizorul de ghidon nu e chiar asa cum am crezut eu, dar o pun pe seam oboselii.

Mama ce ma enerveaza bolovanisul asta afanat. Dar in scurta vreme parasim albia de rau prin care am orbecait un pic si incepem sa urcam. Si ce urcare, ca ar fi abrupta n-ar fi bai, ca nu urcam pe jos, ne duc motoarele, dar drumul, daca pot numi asa poteca asta de capre, este presarat cu trepte de 30 ~ 40 cm si radacini de copaci. Oricum prefer de departe orice suprafata ferma, oricat de accidentata bolovanisului afânat pe care tocmai l-am parasit. Furca cu suspensia refacut este bestiala, multumesc de multe ori in gand baietilor de la RAMS . De mare ajutor furca asta, pacat ca nu am si un amortizor pe spate,caci cel original e varza, dupa ce am facut conversia furcii am inceput sa simt din ce in ce mai tare si mai deranjant amortizorul spate pe care pana atunci il consideram decent.

» Post actualizat in 22 Jul 2014 18:58

» Post actualizat in 22 Jul 2014 19:07

Cumva odata scapat din albia de rau lucrurile, departe de a fi lejere, iau totusi o intorsatura mai buna dpmdv. Cel mai tare ma ingrijoreaza acum benzina, sau mai bine zis lipsa acesteia, si talpa bocancului 2, in ordinea asta. In mod normal, desi am cel mai mic rezervor, nu sunt eu veriga slaba la benzina, insa in conditii de enduro serios consumul creste destul de mult. Insa drumul dupa ce castiga niste altitudine, ne poarta printr-un podis de desert pietros caracteristic Maroc-ului. Din cand in cand mai travesam cate o albie secata si parca parca drumul devine mai lejer, dupa inca 30 de minute nu mai am nici un dubiu ne apropiem de civilizatie, deja avem sub roti un drum.

Intr-un final iesim la asflat. Computerul meu de bord indica o autonomie de 19 km iar Alecu sustine ca mai sunt 25 de km pana la benzinarie. Din fericire exista una la mai putin de 1 km. Mama ce Cola buna au la benzinaria asta, cea mai buna si cea mai rece, dupa bucata asta de enduro la 40 de grade, Cola asta rece, este, cum sa va spun eu, e bautura zeilor.

» Post actualizat in 22 Jul 2014 19:18

Acum cu rezervoarele pline si rehidratati, lovim asfaltul, cu dorinta de a ajunge in Errachidia . Drumul e foarte interesant dpdv peisagistic si mai ales ne da prilejul sa ne tragem sufletul, cel putin mie. Ne abatem de la drumul spre Errachidia ca sa intram in Er-Rich, avem o misiune clara, sa gasim ceva de mancare, si inca repede. In cele din urma reusim sa mancam ceva, eu unul am fost suficient de norocos si de inspirat sa primesc tajine. Asta e o mancare traditionala marocana care aduce a tocanita de pui cu cartofi facuta la vas de lut, si condimentata cu sofran. Cei mai castigati, au fost cei care au primit frigarui de pui, dar cu mancarea mai ales la un grup asa de mare, este de multe ori loterie, tu ceri ceva si o sa primesti ceva, nu neaprat ceea ce ai cerut, dar consider ca una din insusirile de baza ale unui aventurier, este sa nu faca mutre la mancare, oricum mutrele tin 2~3 zile dupa asta manaci orice.

 

 

 

 

» Post actualizat in 22 Jul 2014 19:29

Dupa masa cu o grija in minus, si inspirat de Gaby de Bran, ma duc sa incerc sa rezolv a doua si ultima pana a motocicletei mele din aceasta tura.

De data asta e o problema serioasa, inca de aseara mi s-a ars faza mica. Becul e un banal H7 dar nu reusesc sa-l gasesc in oraselul asta desi au 2~3 magazine cu piese de mobre.

 

Asa ca plecam mai departe spre Errachidia dupa ce ne-am facut si cumparaturile. Suntem plini de portocale. In continuare drumul este frumos desi plictisitor de asfaltat, merge pa lanaga unul din cursurile de apa permanente care are si un lac. Chestia asta ne da ocazia sa trecem prin niste adevarate oaze pline de verdeata, din care insa nnu am nici o poza

 

 

Odata ajunsi in Errachidia ne oprim sa discutam ce facem cu tabara. Cat se mai discuta baietii eu ochesc un magazin de piese auto unde reusesc sa gasesc si un H7.

 

 

Ma bucur pt ca e cu filamentul mai gros gandindu-ma ca o sa dea mami multa lumina insa dupa ce-l montez am o dezamagire maxima, e cam la fel de intensa lumina ca cea din becul de pozitie. Intre timp s-a decis sa trecem de oras si sa gasim un loc de campare cat de cat aproape de drum dar sa fie totusi suficient de retras.

Ca sa fie ziua completa iar intram in niste pietris afanat de imi fac o sauna,[ tocmai imi pusesem geaca pe mine], asa de seara, dar in cele din urma campam langa niste palmieri foarte misto doar ca pe jos e un praf care-mi aminteste de fes fes.

 

Salata cu parizer si peste la conserva + multe portocale [de altfel excelente] si asa se termina si ziua asta.

 

Maine dimineata trebuie sa fac ceva si cu bocancul nr2. Pe seara era sa-i pierd si lui talpa.

» Post actualizat in 22 Jul 2014 19:58

Traseul, azi este verde:

Editat Iulie 22, 2014 de ERU

[cristache]

Ti-ar fi fost mai usor sa ai mobra coborata cativa cm, sa ajungi mai bine cu picioarele jos...(dupa cum toata lumea ti-a zis)

 

Ma bucur sa vad ca ati ales un traseu cu cat mai putin asfalt...cu toate ca motoarele sunt grele plus ca le-ati cam incarcat cu bagaje...plus pasagere...

 

Orice mancare marocana este mai buna decat parizer+conserva+salata...

Editat Iulie 23, 2014 de cristache

[Ramish]

Ce poate fi mai fain decat sa te trezesti dimineata si sa stii, de cum deschizi ochii, ba chiar fara sa trebuiasca sa-I deschizi, ca te asteapta o noua zi plina de aventura? Ma simt un fel de Indiana Jones, sau macar ajutorul lui Indiana Jones.

 

Niste linii pe harta, pe gps, drumuri, se transforma in locuri fabuloase. Si uite asa, ne trezim ca ridicam praful in mijlocul unui sat. Oamenii sunt foarte draguti, prietenosi, curiosi. Copiii sunt fascinati de mobre si de vacarmul ce-l provocam. Vroiam sa o luam spre Gourrama daca bine imi amintesc, vale foarte frumoasa pana acolo, pe care nu am ajuns in ratacirea ce-a urmat, dar asta-i aventura. Gourrama ramane pe data viitoare.

 

 

Azi se prevede offroad si nenumarate ocazii pentru fotografii. Sperantele de aventura imi sunt confirmate cand ma apropii in misune de recunoastere de albia unui rau. Alecu ma intreaba daca merge si sunt incantata sa-I dau un raspuns pozitiv, stiu cat de mult ii plac provocarile. In prima noastra tura impreuna mi-au zburat mucii pe toate coclaurile pe care m-a purtat si acum nu ma mai pot potoli.

 

 

 

Dar wow ce albie e asta! E un adevarat canion. Nu stiam de el de-acasa, ne-am pomenit intre peretii lui si a fost un inceput perfect pentru offroad prin Maroc. (De fapt chiar asta era pista, am aflat mai la intoarcerea acasa, Route de Inml, in apropiere de Ait Alou si Bou Redine).

 

 

 

 

Frumos si salbatic si putin batut de pas, la prima vedere pustiu. Noi fetele am luat-o la pas si ne-am transformat in echipa de interventie, ridicat si impins motoare. De reparatii nu a fost nevoie Si am mers si am meeers si soarele era puternic. Mai aveam pe noi echipamentul de moto, castile in mana, bocanci in picioare si aparatele de fotografiat, dar cum sa te plangi cand in jurul tau se desfasoara peisaje desprinse dintr-o proiectie de documentare ala National Geographic? Frumos!

 

 

 

 

 

Dar asta nu e tot. Nici nu apuc sa ma gandesc ca-mi pare rau dupa valea asta ca intram pe alta, diferita dar la fel de surprinzatoare, ce ne scoate pe o culme pietroasa. Baietii au avut iar de muncit, dar pun pariu ca au fost la fel de incantati sa treaca pe motoare treptele astea colturoase pe care vantul, apa si timpul le-a modelat expundand straturile de roca in toata intortocherea lor. Noi, fetele gafaim incontinuare la deal, cu castile in cap. Dupa ziua asta fac rani in cap de la pus/dat jos casca

 

 

 

 

E foarte fain felul in care poti sa vezi drumul serpuind pana in departare, parca toate sunt facute pentru a fi fotografiate.

 

 

Din loc in loc mai rasare cate o asezare, un magar, femei care strang vreascuri pentru foc habar nu am de unde, copii super fericiti sa te intalneasca. Ajungi sa te simti mic si umil in comparatie cu oamenii astia, rupti de lumea cum o stim noi, ce traiesc din roadele muncii lor si a caror existenta depinde atat de mult de de putinul acces la apa, apa mai mult subterana, ce intretine mica lor oaza, gradina de castraveti din spatele casei cum ar veni.

 

 

In ziua asta am ajuns in locuri izolate bine si a fost super frumos. A fost ziua preferata multora dintre noi si cea mai placuta prima intalnire cu pustietatile.

 

 

Spre seara tragem la Errachidia. Debusolati de intinderea dreapta si pietroasa ce ni se arata odata ce am iesit din oras , hotaram sa nu ne indepartam prea mult in cautarea unui loc ce e posibil sa nu-l gasim, coboram in Vallee du Ziz unde gasim un petic de nisip sub doi palmieri si ne facem casa.

 

[Buggy]

Marfa ,belea, super misto,orijinal ....)))))......ce sa mai de vis......asteptam continuarea....

[rul]

Apropo ..ca a pomenit Costi de autonomie...cum s-a descurcat Tenere-ul cu moto de 850?a fost cel mai "betiv "din gasca?

[luccyus]

Apropo ..ca a pomenit Costi de autonomie...cum s-a descurcat Tenere-ul cu moto de 850?a fost cel mai "betiv "din gasca?

Am nimerit oarecum o setare care i-a mai taiat din pofta de beutura... 5.5 - 6.2. la rezervor marit la aproape 30l. "ghini di tat", as zice(pe langa unele africi). Trebuia mulsa periodic intru-ajutorarea celor nevoiasi

 

 

Hai Ramish, ca bine le mai zici! Recunosc ca urmaresc postarile cu sufletul la gura... mi dor deja de alea locuri...

[rul]

Foarte bun consumul!!..iar de povestitori numai de bine si chiar super interesant cele doua "unghiuri de vedere"!!

[ERU]

Ti-ar fi fost mai usor sa ai mobra coborata cativa cm, sa ajungi mai bine cu picioarele jos...(dupa cum toata lumea ti-a zis)

 

Ma bucur sa vad ca ati ales un traseu cu cat mai putin asfalt...cu toate ca motoarele sunt grele plus ca le-ati cam incarcat cu bagaje...plus pasagere...

 

Orice mancare marocana este mai buna decat parizer+conserva+salata...

 

 

Cat eram pe acolo ma tot gandeam. Ajung acasa si o cobor 20 mm ba nu 30mm. Intre timp m-am mai linistit. Si-n plus nu vreau sa-i stric ciclistica asa ca ar trebui sa o las si de spate nu doar de fata, iar asta e mai complicat, sau poate deveni extrem de simplu contra unei sume de peste 1000 euro cat costa un amortizor spate after market bun la care am optiunea sa-l iau mai jos.

Momentan " ma chinui" cu ea asa.

» Post actualizat in 24 Jul 2014 16:09

Apropo ..ca a pomenit Costi de autonomie...cum s-a descurcat Tenere-ul cu moto de 850?a fost cel mai "betiv "din gasca?

 

 

Veriga slaba era Transalpul si asta nu neaparat din cauza consumului ci dinc auza rezervorului mic si a pilotului nervos [as putea adauga]. Basca mai avea si un bidon de 5l legat de unul dic crash-uri, cel putin pana la un anumit moment, cand din cauza "pilotului nervos" a ramas fara bidon.

» Post actualizat in 24 Jul 2014 16:11

Hai Ramish, ca bine le mai zici! Recunosc ca urmaresc postarile cu sufletul la gura... mi dor deja de alea locuri...

 

Credeam ca stai cu sufletul la gura sa aflii continuarea. 78 de posturi, slab, ai putea sa-ti aduci contributia la poveste. [desi sa stii ca apreciez efortul de a scrie fie si doar o replica]

» Post actualizat in 24 Jul 2014 16:12

Foarte bun consumul!!..iar de povestitori numai de bine si chiar super interesant cele doua "unghiuri de vedere"!!

 

 

Credeti ca ar fi mai bine sau mai rau cu mai multe " unghiuri de vedere" ?

Editat Iulie 24, 2014 de ERU

[MAN!AC]

E ok cum a fost și până acum...ar mai fi, cred, ceva mai interesant să ne explice cum a fost călătoria și cel cu mai puțin kilometri la activ...să zicem din punctul de vedere al unui novice în ale călătoriilor lungi...

[rul]

Este foarte bine ca sunt doua "pareri" una de pilot si alta de pasager..una mai pragmatica si alta mai artistica...chiar imi face placere sa urmaresc acest topic!!

[CipriAT]

Foarte fain! Astept continuarea cu nerabdare!

[ERU]

Day 5 [6 aprilie]

 

Ne trezim dimineata direct cu soarele-n cap, ceea ce pe de-o parte e bine, pt ca ne pune in miscare devreme. Locul in care ne-am asezat tabara arata mult mai bine in soare, motiv pt care in timp ce ne strangem tabara, se trag niste cadre

 

 

Lovim asfaltul relativ devreme, dar ca sa compensam asta ne oprim in cativa km pt o cafea sau suc intr-o crasma pe marginea drumului.

 

 

Se pare ca e un loc care atrage calatorii si asa ne intalnim cu un grup de israeliti, calare toti pe BMW-uri de inchiriat, toti au gume de strada, probabil politica celui care inchiriaza pt a stavili elanul celor mai curajosi. Ba chiar avem ocazia sa-l intalnim si pe respectivul, care ca un business man veritabil ne si cadoriseste cu niste carti de vizita.

» Post actualizat in 28 Jul 2014 20:22

Ziua de azi va fi destul de plictisitoare, doar asfalt, avem de facut ceva km pana in Merzouga.

Urmatoarea oprire este la un muzeu de fosile :

 

 

Desi in prima poza este un schelet impunator, din pacate trebuie sa va spun ca e doar un fake sau marketing. Fosilele de pe aici sunt de mici dimensiuni si in general viermisori, din care mie cei mai interesanti mi s-au parut trilobitii, dar despre asta probabil va vorbi Ramish mult mai in detaliu fiind si mult mai in tema.

Totodata cu ocazia acestei opriri se leaga si prietenii noi :

 

 

Dar cum calatorului ii sade bine cu drumul, ne aruncam in sei si-ii dam bice mai departe spre Arfoud unde ne oprim sa alimentam.

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 20:34

Benzinaria asta e dotata cu WIFI si e free ca mai peste tot in Maroc, din pacate tot ca mai peste tot in Maroc, banda este foarte ingusta, si cand termitele mancatare de banda din grup napadesc FB-ul poti sa-ti iei larevedere de la net.

Asa ca iau decizia de a ramâne in urma pt a suna acasa [long life to Viber] si a trimite primi mailurile. O sa incerc as-i prind din urma, am si GPS am si track-ul si n-am cum sa ratez Merzouga si e si asfalt.

 

In fine termin eu treaba cu net-ul si incalec, ii dau bice cu 160km/h ca sa prind grupul din urma, dar niciodata lucrurile nu ies chiar cum le planifici.

Pe scurt asfaltul se termina in cativa km si drumul devinde de pietris, afânat insa nu groaznic insa cu valuri. Mama ce bine mi-ar fi prins un amortizor spate bun. Simt din nou diferenta intre durca si amortizorul spate, asta e poate data viitoare.

Pentru drumul asta sunt 2 solutii: foarte incet sau foarte repede. Optez pt a doua ca tot aveam viteza si ar trebui sa-i prind pe baieti din urma. Cam la 120km/h nu mai sunt deranjante valurile drumului si nici faptul ca pietrisul e afanat nu mai este un impediment.

 

Aici s-a petrecut in opinia mea un fenomen poltergeist.

 

Am ajuns in Merzouga, fara sa-i prin din urma si acolo nici urma de grup. Mai fac niste drumuri inainte inapoi, intreb pe toata lumea, parca au intrat in pamânt.

Dupa aproximativ 30 de min apar. Ei zic ca i-am depasit, dar eu nu am vazut nimic. E adevarat ca eram cu ochii in drum dar ....

» Post actualizat in 28 Jul 2014 20:35

» Post actualizat in 28 Jul 2014 20:39

Aici odata ajunsi la destinatie suntem loviti de caldura. Cumva tot Alecu ajunge sa se ocupe de cumparaturi :

 

 

dupa care incepem sa ne cautam un camping:

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 21:01

Dupa ce campam ne mobilizam sa mancam, vrem sa lovim dunele e inca devreme. Cumva se ajunge la concluzia ca sa incercam sa dam un tur de Erg Chebbi.

 

Cum spuneam ne lasam lucrurlie in camping si cu un minim de bagaje, in general apa lovim dunele, si le lovim rau:

 

 

Cel putin eu le lovesc rau, sunt asa de hotarât ca nu le lovesc doar, eu mai iau si mobra dupa mine, ca sa fiu mai explicit reusesc sa cad cu mobra peste piciorul stâng, fix pe gleza, fix unde nu am protectie pt ca bocancii de multe pe care i-am luat sunt ganditi sa se indoaie in zona aia, ca sa poti merge cu ei. Si asta nu e tot, dar nu pot sa-mi scot piciorul de sub mobra, reusesc sa ma adun inapoi intr-o pozitie oarecum calare pe mobra cazuta, cel putin nu imi mai solicit ligamentele care stateau sa pocneasca din cauza pozitiei imposibile in care ajunsesem. Incerc sa ridic mobra, sau sa o misc macar cativa cm ca sa-mi scot piciorul si nu reusesc. Stau si ma gandesc ce am de facut, cum de unde eram printre primii acum sunt ultimul cred, ca nu mai vad pe nimeni in spate. Ma doare glezna de-mi ies ochii si ma gandesc daca e rupta, asa brusc imi aduc aminte de B374 si clavicula lui rupta tot in Maroc cu un an inainte.

Hmm mai stau un pic si incep sa percep mai bine realitatea, vad ca mi-a curs ulei sin amortizorul de ghidon, si a curs mult nu gluma. Imi dau seama ca variantele mele ca sa ies de sub mobra sunt fie sa sap, fie sa ma descalt, ambele presupun niste pozitii de yoga. Si cum ma gandeam eu asa cam care ar fi solutia castigatoare, apare lânga mine Raluca, habar-nam de unde a aparut, dar ma ajuta sa ridic mobra cei cativa cm ca sa ma rostogolesc de sub ea.

 

Imi dau seama ca nu o sa mai pot merge pe nisip, nu stiu cum naiba o sa ajung inapoi la drum. In fine cu ajutorul direct al lui Alecu si Luci si indirect al lui Gabi de Cj, reusesc sa ajung la locul unde se termina nisipul. Deja e mai bine, de aici de unde e terenul ferm, nu am probleme sa ma intorc la camping. O s amerg incet ca in scarite nu pot sa stau. Inca nu imi dau seama daca e vre un os rupt sau nu, dar stiu sigur ca dupa ce se va raci o sa ma doara mult mai tare, ceea ce e foarte nasol, ca deja ma doare rau. Tot ce imi doresc pe termen scurt e sa ajung la camping si pe termen mediu spre lung sa nu fie cazul sa abandonez tura.

 

Pe drum spre camping nu ma pot abtine sa nu fac niste poze cu dunele:

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 21:04

Ajuns la camping direct in dus si apa rece pe picior, hai ca nu e grav, glezna e doar cat un grapefrut mare. Totusi se pare ca am un pic de noroc, nu cred ca e nimic rupt.

 

Pe seara cand ajung si baietii se lasa cu piscina, ma rog pt cine poate sari :

 

 

 

si sa nu uit poza cu super bocancii :

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 21:07

In incheiere traseul :

 

Editat Iulie 28, 2014 de ERU

[Patrick_M]

Dilema mea este de ce bocanci si nu cizme dedicate? In rest, totul e super. Felicitari.

[mezutu]

A zis mai sus ca pentru urcarea pe munte a optat pentru bocanci.