Doctor X Postat Noiembrie 4, 2014 Share Postat Noiembrie 4, 2014 Nu-i bai. Delimitam acu'! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat Noiembrie 4, 2014 Share Postat Noiembrie 4, 2014 Servirea pare cam gen 'da' tu ce mai vrei?!?' : (Nu ma luati in serios, vorba se potrivea doar la poza, servirea a fost ireprosabila!!!) fata sau sora lu' asta? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Noiembrie 4, 2014 Autor Share Postat Noiembrie 4, 2014 As tinde sa cred ca e fata... Da' ce saracie i-ati facut de-o adormit cu capu' pe masa? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat Noiembrie 4, 2014 Share Postat Noiembrie 4, 2014 As tinde sa cred ca e fata... Da' ce saracie i-ati facut de-o adormit cu capu' pe masa? Nimic. Partial din cauza ca dormea Da' ne-a facut ma-sa noua o tocana. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Noiembrie 5, 2014 Share Postat Noiembrie 5, 2014 Nimic. Partial din cauza ca dormea Da' ne-a facut ma-sa noua o tocana. Recunoaste ca ti-a ramas gandul la ea. Cred ca ar fi trebuit sa interactionam mai mult cu populatia locala, sa aflam obiceiurile si traditiile nationale... ... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Noiembrie 5, 2014 Share Postat Noiembrie 5, 2014 Nebunaticilor ...ce sunteti. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Noiembrie 6, 2014 Autor Share Postat Noiembrie 6, 2014 (editat) Recunoaste ca ti-a ramas gandul la ea. Cred ca ar fi trebuit sa interactionam mai mult cu populatia locala, sa aflam obiceiurile si traditiile nationale...... Numa' sa nu patiti ca ala din Bishkek. Uita-te numa' inca o data la fata lui! Pe de alta parte am tot vazut pe la multe colturi de strada fete foarte frumoase si (!) dubios de frumos imbracate. Nu ma intrebati de ce, dar am asa o vaga senzatie ca nu stateau nici sa astepte autobuzul, si nici taxiul sa le duca la vreo sindrofie Nebunaticilor ...ce sunteti. Nu fii gelos, fetele kyrgyze au ramas tot acolo. Nu le-a luat nimeni cu japca pe motor sa le duca in Europa. ================================================================================================================================= Nu parasim insa valea asta inainte sa mai vedem cateva privelisti tipic Kyrgyze Multe cuvinte nu prea isi gasesc locul aici. Nici noi n-am zis mai nimic tot drumul, ne-am multumit doar sa privim cu gurile cascate si respiratia intretaiata (nu stiu inca daca ni s-a tras de la peisaj sau de la aerul rarefiat): Apoi drumul paraseste valea si incepe sa urce destul de abrupt, dupa care ne propteste fix in vama Kyrgyza. Dureaza putin, baietii se pare ca au 'Kampiutar prablema'. Dupa vreo 10 minute de asteptat, o tigara si cateva intrebari despre motor ne lasa insa sa plecam mai departe, in cei aprox 20km. de drum spre tajikistan, prin tara nimanui. Care drum incepe bine, fara asfalt, cu bolovani si cu treceri prin ape tulburi: Drumul ne duce prin locuri parca de pe alta planeta. Doar putinul verde de ici-colo ne aduce aminte ca inca suntem pe pamant. Ne apropiem de varful trecatoarei Kyzyl-Art, iar imediat dupa varf se afla vama Tajica. Inainte de varf insa dam peste un picnic. Un grup cu un camion si o duba din Slovenia, si un cuplu de australieni pe motorete (Yamaha de 125). Am si poze cu fetele din Slovenia, dar inca ma gandesc daca le postez sau nu :-P Le-am dat niste tuica de la Boz si am primit in schimb paste si ceva (parca) vin. Nu mai tin minte... Trecatoarea si luna atarnata deasupra-i mi le amintesc insa bine: Vrem-nu vrem, vantul ne impinge spre Tajikistan: Localnicii ne privesc mirat, inainte de o zbughi catre vizuini: In granita aflam ca suntem buni de plata. Ca trebuie sa ne dezinfecteze motorul. Ca e carantina. Aparent un chinez a intrat in contact cu unul din localnicii de mai sus, iar acesta din urma era in posesia unei oarecare cantitati de Yersinia pestis. Ca urmare, bietul chinez s-a imbolnavit de deces iar autoritatile au intrat in alerta. N-avem ce face si ne conformam. Urmeaza 'dezinfectarea' motoarelor, ceva hartogarie, stampile, si gata, am intrat in Raionul Murghab! De aici, muntii din China par iarasi la o simpla aruncatura de bat: Desi pare ca am fi pe un camp intre munti, suntem totusi la 4000m: Drumul e drept si bun pana la... Aici eu am reusit sa ma opresc cu roata fata la limita asfaltului, calare pe frane si cu Lore calare pe mine. Altii nu au avut asa mult noroc (eu stiu cel putin de Bob si de un australian). Noi am trecut insa cu bine si am ajuns sa ne bucuram din nou de civilizatie, la Kara Kul. Aici l-am cunoscut pe Liam, australianul batut de soarta. Arata destul de serios sifonat, ars de soare si cu dureri de cap. Ne-a povestit cum nu a fost pe faza la trecerea prin apa si a luat-o in plin. A zburat peste ghidon, a dat cu capul si a vazut negru. Apoi cand s-a trezit s-a confruntat cu dezorientare si amnezie, crezandu-se in Bolivia. Spre norocul lui, nu a trecut mult tip si prin zona a trecut un 4x4 incarcat cu turisti. L-au luat si pe el la bord, au abandonat motorul (nu mai pornea) si l-au debarcat in Kara Kul. Aici a reusit sa gaseasca un transport (o caruta, parca?!?) si sa mearga sa-si recupereze motocicleta (intre timp si-a amintit si de ea). Surpriza a fost ca la intoarcere nu a mai gasit nici urma de motor. Si asa a ajuns sa fie blocat in Kara Kul. Ne-a zis si nemultumurile sale legate de cazare, asa ca...ne-am mai gandit si noi un pic, ne-am uitat in jur... Si ne-a placut asa de mult satul, casele si oamenii ca ne-am dus pe malul lacului sa punem cortul. Prima noapte la 4000m va fi sub cerul (aproape) liber. Yupiii: Tabara noastra: Dimineata ne trezesc vanatorii de bomboane: Mai bine ei decat astia: Si mai fura 20 (de poze)... Editat Noiembrie 6, 2014 de ADVRadu Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Noiembrie 6, 2014 Share Postat Noiembrie 6, 2014 (editat) Eu tot nu inteleg cum de au fost asa de multe probleme cu trecerea aia prin apa...si eu mergeam tare pe acolo, dar nici chiar sa nu poti opri in siguranta... ... ...Povestesti misto...continua... Editat Noiembrie 6, 2014 de cristache Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Noiembrie 6, 2014 Autor Share Postat Noiembrie 6, 2014 Eu tot nu inteleg cum de au fost asa de multe probleme cu trecerea aia prin apa...si eu mergeam tare pe acolo, dar nici chiar sa nu poti opri in siguranta... Daca mergeai cu 100 sau peste, si intre timp beleai ochii la peisaj, o vedeai prea tarziu. E pur si simplu o portiune de drum drept, cu asfalt bun, care se termina brusc. Si terminatia o vezi cam cand mai ai vreo 10-20m din cauza unghiului 'dubios'. Trecerea in sine e MOKA (e BETONATA pe fund!), dar schimbarea brusca de panta nu prea e OK pentru viteze dinastea, trebuie mers ceva mai incet. Intreaba-l pe Bob de ce o facut pana, daca nu ma crezi . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Noiembrie 6, 2014 Share Postat Noiembrie 6, 2014 Bestiale poze si povestea pe masura. Intreaba-l pe Bob de ce o facut pana, daca nu ma crezi . Cred ca erau impreuna. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bob66 Postat Noiembrie 7, 2014 Share Postat Noiembrie 7, 2014 Cred ca erau impreuna. Asa este Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Noiembrie 7, 2014 Share Postat Noiembrie 7, 2014 (editat) Radu, nu cred ca tu sau Bob aveati 100 la ora si va uitati la peisaj... ... Editat Noiembrie 7, 2014 de cristache Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bob66 Postat Noiembrie 7, 2014 Share Postat Noiembrie 7, 2014 uite datele gps, nu aveam 100 la ora, dar nu imi dau seama in ce moment am vazut raul. vad ca am incetinit cu ceva metri (destui) inainte de rau, dar cred ca din cauza faptului ca disparea asfaltul din ce vad mai jos cred ca la momentul cand am vazut raul aveam vreo 60 2989 28.07.2014 12:33:40 4198 m 25 m 0:00:01 90 km/h 129° true N39 13.961 E73 25.1922990 28.07.2014 12:33:41 4202 m 74 m 0:00:03 89 km/h 129° true N39 13.953 E73 25.2062991 28.07.2014 12:33:44 4206 m 49 m 0:00:02 88 km/h 129° true N39 13.928 E73 25.2462992 28.07.2014 12:33:46 4207 m 71 m 0:00:03 85 km/h 129° true N39 13.912 E73 25.2722993 28.07.2014 12:33:49 4211 m 46 m 0:00:02 83 km/h 129° true N39 13.888 E73 25.3112994 28.07.2014 12:33:51 4215 m 23 m 0:00:01 83 km/h 129° true N39 13.872 E73 25.3362995 28.07.2014 12:33:52 4214 m 47 m 0:00:02 84 km/h 129° true N39 13.865 E73 25.3492996 28.07.2014 12:33:54 4218 m 72 m 0:00:03 86 km/h 129° true N39 13.849 E73 25.3742997 28.07.2014 12:33:57 4221 m 24 m 0:00:01 87 km/h 130° true N39 13.824 E73 25.4132998 28.07.2014 12:33:58 4221 m 68 m 0:00:03 82 km/h 131° true N39 13.816 E73 25.4262999 28.07.2014 12:34:01 4224 m 53 m 0:00:03 64 km/h 131° true N39 13.792 E73 25.4623000 28.07.2014 12:34:04 4222 m 23 m 0:00:02 41 km/h 128° true N39 13.773 E73 25.4903001 28.07.2014 12:34:06 4220 m 7 m 0:00:04 6 km/h 132° true N39 13.766 E73 25.5023002 28.07.2014 12:34:10 4216 m 0 m 0:00:01 0 km/h 0° true N39 13.763 E73 25.506 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Noiembrie 7, 2014 Share Postat Noiembrie 7, 2014 (editat) Asa da, si eu ziceam ca asta ar fi fost viteza...dar nu inteleg cum de nu te poti opri in cativa metri la 60 ( chiar 41 ) la ora...te putea duce si taras pana scadea viteza dupa care dadeai drumul la frana si intrai in apa cu 15-20 la ora si nu era nici o problema... Dar cred ca discutam prea mult pe topicul lui RADU niste chestii de daca si cu parca...conteaza ca totul a iesit bine pt voi si pacat pt celalt tip care a patit-o... Radu, ai cuvantul, asteptam sa ne mai povestesti cate ceva... ... Editat Noiembrie 7, 2014 de cristache Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Noiembrie 7, 2014 Autor Share Postat Noiembrie 7, 2014 (editat) ERU, on 06 Nov 2014 - 18:28, said: Bestiale poze si povestea pe masura. Multumim! ERU, on 06 Nov 2014 - 18:28, said: Cred ca erau impreuna. No shit, Sherlock?!? cristache, on 07 Nov 2014 - 09:09, said: Radu, nu cred ca tu sau Bob aveati 100 la ora si va uitati la peisaj...... Bob se pare ca intr-adevar nu avea :-) . Si nici noi n-am avut (acolo). Spre norocul meu 'am fost prevenit' ca o sa am 'surprize' pe bucata aia de drum. Altii nu... cristache, on 07 Nov 2014 - 11:02, said: Dar cred ca discutam prea mult pe topicul lui RADU niste chestii de daca si cu parca...conteaza ca totul a iesit bine pt voi si pacat pt celalt tip care a patit-o... Sarea si piperul...numa sa nu ajungem iar la discutii carb. vs inj. cristache, on 07 Nov 2014 - 11:02, said: Radu, ai cuvantul, asteptam sa ne mai povestesti cate ceva...... O sa va zic in curand cum am bolit o noapte cu capul umflat de soare, cum am ramas fara Shashlik din cauza chinezoilor si cum am recuperat motorul australianului. Din pacate azi nu prea mai am timp, si in weekend ma duc la tara si n-o sa am net. Cu scuzele de rigoare, o las pe saptamana viitoare. Da ca sa nu fiti suparati, va (mai) pun o poza cu o fata faina. » Post actualizat in 07 Nov 2014 13:35 3001 28.07.2014 12:34:06 4220 m 7 m 0:00:04 6 km/h 132° true N39 13.766 E73 25.502 3002 28.07.2014 12:34:10 4216 m 0 m 0:00:01 0 km/h 0° true N39 13.763 E73 25.506 0° true inseamna ca ai pus-o pe dunga? Editat Noiembrie 7, 2014 de ADVRadu Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bob66 Postat Noiembrie 10, 2014 Share Postat Noiembrie 10, 2014 0° true inseamna ca ai pus-o pe dunga? am facut o mica aterizare la cativa metri dupa ce am trecut de rau . dar fara nici o urmare asupra mea sau asupra mobrei (in afara de janta indoita, dar aia a fost la trecerea prin rau). Bob Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Noiembrie 10, 2014 Autor Share Postat Noiembrie 10, 2014 (editat) Interludiu: V-am promis data trecuta o poza cu o fata faina. Acuma ma tin de cuvant! ================================================================================================================== Dupa schimbul de mesaje cu Bob din ultimele zile, se parea ca asta urma sa fie ziua intersectarii pe drum. Eram oarecum emotionat, vorbisem cu ei destul de mult pe net inainte, impartisem acelasi traile cu motoarele pana la Bishkek, dar soarta a fost sa ne intalnim efectiv prima data 'la inaltime', la peste 4000m in Pamir. Lumea e mare, nu?!? Nu stiam cum merg ei (adica nu stiam ca se grabesc) si ma asteptam, intr-un fel, sa ne intalnim la Murghab, sa parjolim un Shashlyk si sa-l stingem cu 2-3 Baltici impreuna. N-a fost sa fie asa. In timp ce noi ne pozam ca orice cuplu romantic in concediu in Caraibe, pe malul lacului, Viata din sat isi vede in continuare de mersul ei firesc: Biciclistii 'rup' in continuare pedalele: Fauna locala isi face plimbarea de dimineata: Lore face exercitii de levitatie: ...iar dinspre Murghab se aud motoare. E clar, numa' ei poa' sa fie. Nu stau mult pe ganduri, dau gaz si le ies in intampinare. Din graba de a ajunge la drum, uit si camera si tot...ajung la drum in tricou si cu cizmele descheiate. Nu-i bai, cel putin ajung la timp sa-i opresc pe toti. Motoare faine (majoritatea) si oameni faini (toti!). Daca aveti vreo poza cat de cat puneti va rog aici (Dayana, Bob?). De fapt tre' sa aveti, mi-ati spus doar ca am motor fotogenic... (macar motorul sa fie, daca eu nu-s ) Totusi, nu mica mi-a fost dezamagirea ca nimeni n-a vrut sa 'ia' macar o gura de tuica...bine ca am recuperat la Bucuresti si s-a spalat 'rusinea' 'Intalnirea' nu tine insa prea mult, Dayana si baietii se grabesc sa treaca vama si sa ajunga in Bishkek la timp. Nu mai au mult pana la zborul de intoarcere si nu-si permit sa 'o lalaie' ca si noi. Asa ca 'drum bun!' tuturor, sa ne distram in continuare si sa ne revedem cu bine! Pentru noi treaba merge incet (cel putin pana ne urcam pe KaTooM ), relaxat...luam benzina d-aia 'harasho' de la un baiat cu cagula pe fata si aspect de taliban, facem restul proviziilor necesare (apa si dulciuri) si suntem aproape gata, cand...vedem militieni pusi pe motociclit: Ne gandim ca nu are cum sa fie motorul lor (mai ales ca are numar de Kyrgyzstan iar ei sunt tajici) si ca, probabil, e motorul inchiriat al australianului. Incercam sa dam de el si sa-l anuntam, dar nu e de gasit. Ne consolam cu gandul ca, fiind vorba de autoritati, cumva-cumva il vor innapoia. Asa ca nu ne gandim prea mult si iarasi zburam la mica (oare?!?) inaltime, admirand maretia Pamirilor. Ai zice ca e apa curata de munte. Numai buna de baut. Mai uita-te o data. Vezi sarea din jur. Nu ai putea sa bei asa ceva fara sa ai serioase probleme digestive. Si din acelasi motiv, in jur nu creste mai nimic, doar mici smocuri de vegetatie se incapataneaaz sa traiasca. Unele, atat de tare, incat au crescut si prin asfalt : Vedem si cateva constructii abandonate. Dupa harta mea, candva aici era un caravanserai, un loc de oprire binevenit pentru calatori, avand in vedere ca in ambele directii urmatoarele localitati sunt la aproape 100km distanta. Si nu genul de kilometri facuti de vreun laudaros gen 'am facut 15784,35km anul asta' ... Acum totul e pustiu. Nu imi e greu sa imi imaginez ce i-a gonit pe oameni de acolo. Probabil dupa ce populariatatea drumului ca si ruta comerciala a inceput sa scada, la fel s-au imputinat si clienti. Si pana sa inceapa sa aiba succes ca si ruta turistica, oamenii au ramas de mult timp fara o pita. Si chiar si scotand finantele din ecuatie, singuratatea de acolo e, in mod sigur, greu de suportat. Mai ales in lungile luni de iarna, cand povesti gen 'The shining' ar putea prinde viata. Opresc, tai contactul si V2-ul amuteste. Ma astept sa se faca liniste si sa fie ca in Georgia pe ghetarul Chalaadi (unde am urcat singur si am avut parte de cea mai asurzitoare liniste din viata mea). Aici nu mai e asa. Vantul sufla neobosit, isi schimba ocazional directia, in niciun caz nu e prietenos, si nici liniste nu e. Soarele arde fiecare bucata de piele expusa, iar vantul rece se strecoara prin orice imbinare a hainelor. O senzatie ciudata de a fi intre frigider si cuptor, cu toate acestea nu e chiar neplacut. Per total nu e nici frig, nici cald, doar chiar simtim ca TRAIM! Ma uit in jur si platoul pe care motociclim, vaile, varfurile muntilor din jur...totul e imens. Ma simt ca un paduche pitic intr-o lume facuta de si pentru uriasi. Daca, cu cateva minute mai devreme eram in mers, trageam maxim de gaz, pluteam pe un nor pufos (a se citi suspensia WP) si ma credeam stapanul lumii (deh, priveam ca neamtul, doar in fata pe drumul drept), odata ce m-am oprit si m-am uitat in jur, am realizat de fapt ca lucruri stau altfel. Ca aici in mod sigur linia dintre extaz si agonie e foarte, foarte subtire. Sa zicem ca se strica motorul ... daca nu-l pot repara, am pus-o. Sa zicem ca reusim sa picam la viteza. Aproape sigur, iar am pus-o. Sa zicem ca, dintr-o cine stie ce cauza, ramanem fara benzina. Iarasi, nasol. Ca sa nu ne mai gandim ca pana acum natura a fost de partea noasta; oricand poate incepe o furtuna, sau cine stie ce alt fenomen meteo 'interesant'? Si cand esti undeva unde distanta pana la urmatorul refugiu (care poate fi doar o stana sau un sat de cateva case) lucrurile pot degenara urat fara prea mare efort. In fine...gandurile negre nu aduc nimic bun insa se risipesc de indata ce V2-ul scuipa foc pe tobe si incepe din nou sa tremure sub noi si parca sa imi strige 'da-mi gaz, vreau mai mult gaz, vreau gaz maxim, vreau sa-i rup fashu' cauciucului! N-am ce face si ascult chemarea KaTooM-ului: Ceea ce pare o idee buna, oricum la viteze sub 80 denivelarile drumului (probabil ramase de la senilele buldozerelor ce au construit drumul) fac sa-mi sara plombele din masele, pietrele de la rinichi, mancare din stomac si ochii din cap. Plus motorul devine 'interesant' de controlat. Mergem asadar destul de repede, ca asa e mai usor de tinut pe directie. Cate o rafala de vant lateral ne mai da uneori de furca, lansandu-ne in voblaje lente si alte oscilatii. KaTooM-ul se tine insa bine pe directie si orice scapare pare sa fie controlabila. Imi place motocicleta asta, si ii place si Loredanei. Aveam ceva emotii vis-a-vis de asta (a fost primul drum lung cu motorul asta si cu Lore in spate) insa acestea au fost spulberate rapid de puterea, confortul seii (mdificate) si al suspensiei, de consumul mai mic decat asteptarile si de mersul in general ireprosabil al motorului. Stiu ca ne-am simtit total izolati. Complet singuri. Niciun suflet in jur...cu toate astea, la 'analiza imaginilor' am gasit asta: Cine era, ce cauta acolo...mister total! Intre timp, drumul prin vale se cam termina si incepem sa urcam spre trecatoarea Ak-Baital. Este cea mai inalta de pe M41, si avea sa fie si cea mai inalta din calatoria noastra (desi intentia a fost alta, dupa cum voi explica mai tarziu...). Pe urcare intalnim multi biciclisti, dintre care cei mai interesanti au fost sa fie un grup de spanioli, 2 baieti si 4 fete. Ca si observatie generala, am dat pe drum de mai multi biciclisti decat motoristi. Numar per total sensibil egal de barbati si de femei. 'Aventura' e pentru oricine, deci; singura parte grea e sa te hotarasti sa-ti abandonezi prejudecatile, sa-ti parasesti cuibusorul confortabil si sa pleci de acasa; apoi totul vine de la sine... Pedalati, pedalati, pedalati: Si se pare ca, in mijlocul pustietatii, cineva are loc de gratar cu toate cele trebuincioase: Varful trecatoarei: Apa si viata: Lore + KaTooM = love: Ne-a placut mult 'la inaltime'. Asa de mult ca am stat vreo ora pozand si admirand peisajul. Teapa noastra, ca razele UV nu stau niciodata degeaba. Cand am ajuns la Murghab abia ma tineam pe picioare, eram tot rosu, iar capul mai avea un pic si spargea casca...dar despre toate astea, in episodul urmator! Editat Noiembrie 10, 2014 de ADVRadu Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Noiembrie 11, 2014 Share Postat Noiembrie 11, 2014 Radu, stiu ca ne-am facut de ras ca nu am stat sa radem tuica aia, dar nu era deloc momentul potrivit, dupa cum ai spus nu stiam ce ne asteapta si cat dureaza sa trecem doua vami plus ceva km pana la cazarea de seara...data viitoare planificam dinainte... ... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Noiembrie 11, 2014 Autor Share Postat Noiembrie 11, 2014 (editat) Radu, stiu ca ne-am facut de ras ca nu am stat sa radem tuica aia, dar nu era deloc momentul potrivit, dupa cum ai spus nu stiam ce ne asteapta si cat dureaza sa trecem doua vami plus ceva km pana la cazarea de seara...data viitoare planificam dinainte... DSC01239.JPG Eu v-am inteles si nu m-am suparat. Oricum am dres-o la Bucuresti si avem timp s-o mai dregem si data (datile) viitoare. O planificare macar asa, orientativa, n-ar strica Editat Noiembrie 11, 2014 de ADVRadu Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bob66 Postat Noiembrie 13, 2014 Share Postat Noiembrie 13, 2014 uite o poza facuta de Dayana cand ne-am intalnit la lacul Karakol Bob Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Noiembrie 18, 2014 Autor Share Postat Noiembrie 18, 2014 (editat) uite o poza facuta de Dayana cand ne-am intalnit la lacul Karakol Multumesc! Este o onoare pentru mine ======================================================================================================================================== Drumul spre Murghab e periculos. Nu mergeti singuri. Serios! E razboi si talibanii sunt peste tot: Mi-e si mila de saracii biciclisti, probabil i-au halit de mult talibanezii si ciolanele le-au facut mancare pentru marmote: Sau poate pentru martieni ?!? Cum ?!? Nu vedeti martienii?? Sunt peste tot!!! Dar totusi, sa fie apa curgatoare si nori pe Marte?!? Si cer albastru ?!? Ok, peisajul deja e cam repetitiv... Muntii pictati a-la cafea cu lapte nu se poate sa nu iasa in evidenta: Asezarile aruncate la 'poalele' muntilor, asisderea: Subtile urme de viata: Si-am ajuns iar la 'civilizatie'...in Murghab. Orasul e plin de banditi, militari chinezi, teroristi, talibani... Pana si copiii au pistoale, pe care le afiseaza fara nicio jena in vazul tuturor, amenintand trecatorii neavizati (gen, noi). Genul de situatie pentru care niciun ghid turistic sau sfat venit de la vreun expert nu te prea ajuta. Probabil pana si pupaza asta e o drona americana bine deghizata, pusa acolo sa supravegheze si sa dea alarma in caz ca fac talibanezii vreo miscare: OK, m-a zapacit soarele de la 4600m...toate ideile, imaginile si povestile aberante posibile se invart in interiorul capului inrosit si lovesc cu putere in invelisul acestuia, vrand parca sa sparga teasta si sa isi croiasca drum spre lumea exterioara...I need a beer... 'nuff BS In Murghab am parcat de data asta (cam prost inspirat, se pare) la hotel. Scump, aglomerat si in conditii cam nasoale. Asa, cam de cazarma a soldatilor chinezi, cu care a trebuit sa si 'concuram' pentru un loc pe tronul mult visat din 'camera de izolare' sau pentru apa de dus. Cred ca aici am avut parte si de cel mai scump si 'subtire' mic dejun din toata plimbarea. Cu toate astea, e plin de motociclisti din tari 'civilizate'. Olandezi, belgieni, nemti si ma-sa-n c* mai stiu eu ce natii 'superioare'. Tururi organizate, cu motoare inchiriate din Kyrghyzstan (ca si cea a tovarasului Liam). Au si masini de companie si mecanici. Bravo lor! Insa mai toti sunt cu nasul pe sus si cu atitudini respingatoare. Atmosfera in 'lobby' e apasatoare, asa ca ne fofilam si disparem repede, ba la motor sa mesterim ceva, ba in oras sa schimbam bani, ba in camera sa dormim... In acest timp am aflat ca am ramas si fara ultima bucata din aparatoarea de lant atarnata pe bascula. E clar, as face bine sa mai intind un pic lantul. Zis si facut pana in punctul in care am descoperit ca meseriasii de la mirobolantul service moto intergalactic din Cluj mi-au strans piulitele de blocare prea tare si acestea din urma acum prefera sa-si reformeze capul din hexagonal in rotund, mai degraba decat sa se desfaca. Asta e, sa speram ca mai merge si asa. Seara, cam pe cand ne pregateam sa incheiem ziua (adica ieseam de la dus) dam nas in nas pe holul hotelului cu Liam. Unde dracu' se ascunsese toata ziua si ma lipsise de cinismul sau fin (prin care, de altfel, mi-ar fi fost un aliat de folos in discutiile cu infumuratii din vest) nici el n-a prea stiut sa-mi explice. Inca se resimtea dupa lovitura incasata. Bucuria reintalnirii a fost insa suficienta sa ne faca sa ne intindem la povesti si sa amanam somnul pana dupa miezul noptii. Asa am aflat ca nu-si recuperase motorul, si ca era pe cale sa abandoneze cautarile, intrucat nici politia de la Murghab nu stia nimic. Probabil afghanii il forjau deja pe Wakhan in sus in timp ce el statea neputincios la hotel. La care imi vine mie ideea salvatoare de a-i arata poza cu militienii 'forjatori' din Karakul. Vad cum i se fac ochii mari in cap si sare in sus de bucurie: "Ala-i motorul meu!" Nu stam mult pe ganduri, si cu ajutorul receptionerului (care e initial sceptic, dar dupa ce vede pozele ne ofera sprijin complet si dezinteresat) Liam se duce la politia locala si mai face o incercare. Aveau sa-l tina aproape o noapte si o zi intreaga intr-o lunga si dureroasa asteptare, dar in cele din urma isi va fi recuperat motocicleta! Noi insa stim ca ne expira in curand permisele de GBAO si plecam mai departe, cu promisiunea de a incerca sa ne regasim in Khorog, daca totul merge bine. Omul n-are telefon, iar al meu nu prea merge. Deci oricum n-avem ce face. Cum s-or aseza lucrurile, asa va fi. Lumea e insa mica, sa nu uitam! Pornim in jos pe valea Murghab, fara vreun traseu batut in cuie (de fapt, cam asta a fost un 'standard' ine xcursia asta: sa nu ne grabim, sa mergem relaxati, si sa fim deschisi la 'oportunitati') stiind doar ca ar trebui, in cateva zile, sa ajungem in Khorog. Ar mai fi o varianta sa ajungem sambata in bazarul afghan de la Ishkashim, dar parca nu tinem nicicare musai la asta. Mai degraba am vrea permisele, si de ce nu, niste vize pentru o vizita peste granita? Bikeri rusi; din cate se vede, dintre cei bogati: In jur pare sa fie mai verde, vedem si primele ferme cu Yaci: Iar eu ma simt din nou atras de miraju unui drum lateral, aparent fara sfarsit: Si nu suntem dezamagiti. In afara de o trecere prin apa care o cam sperie pe Lore si ne face sa ne intoarcem, drumul asta e perfect: I'm horny, baby! La intoarcere ma decid sa nu mai urmez niciun drum si sa alerg dupa marmote: "Du-te dracu' cu pocnitoarea ta, racer de bulevard care esti!" par sa-mi zica acestea, furioase: Scapam de blestemele marmotelor (cel putin deocamdata) si jungem inapoi la drumul principal. Soarele deja e gata sa apuna.In functie de fusul orar, care se tot schimba pe drum si ne zapaceste total (mi se schimba ceasul de pe gips fara vreo avertizare), intuneric bezna se poate face undeva intre 6:30 si 8:30pm. Cand anume, surpriza! Asa ca hotaram sa ne retragem pe ziua de azi spre Bulunkul, visand la un loc de campare romantic sub clar de luna, sau la un pat cu asternuturi moi. Pe drum (la vreo 15km de Bulunkul) ne intalnim insa cu un cuplu de doi austrieci cu rucsaci in spate si fara apa. Sperau sa gaseasca apa pe drum si intr-adevar au gasit, insa era, ca majoritatea apelor din zona, SARATA! Desi le vad reactiile de xenofobi gretosi la aflarea faptului ca suntem romani, constiinta nu imi da voie sa-i las sa crape naibii fara apa ca niste retarzi ce erau (ceea ce poate ca ar fi meritat, daca e s-o dau pe aia dreapta) si le dau o sticla. Hai, sa fiti sanatosi si sa va dea Barbosu' mai multa minte! Intre timp da sa se intunece, apa buna nu gasim nici noi si ne hotaram sa intram in sat, in cautarea unei cazari si a unui magazin. Si gasim de amandoua, chiar de la intrare. Plus gramada de copii curiosi peste tot. Copii care, culmea, stiu engleza mai bine decat stim noi rusa. Desi satul e deplorabil de sarac, sperantele pentru un viitor mai bun nu par sa fie desarte. Ne cazam la una dintre cele mai de treaba familii, si incheiem seara cu peste (proaspat prins din lacul de langa sat) prajit si un suc pe care scrie 'Mirinda' cu litere chirilice, in urma caruia ragai cu o usoara aroma de mercaptan. Avem parte de cele mai moi asternuturi din zona si de o camera mare si foarte curata, in care se pare ca suntem doar noi doi. Rahmat! Noaptea, in drum spre "fundu' curtii" (aflat la vreo 100m de casa) ma opresc pentru o vreme, in incercarea de a intelege mai bine peisajul nepamantean ce ma inconjoara. Luna e aproape plina, luminand muntii si aparenta campie din juru-mi intr-o lumina bolnavicioasa. Gen neon de spital. Doar ca in jur nu e nimic alb, ca in spitale. E doar maroniul prafului si al pietrei, transformat intr-un gri sinistru de lumina lunii si negrul de smoala al cerului. Ici-colo, cate o picatura de lumina firava data de LED-uri legate la baterii solare, incercand fara sorti de izbanda sa se lupte cu semi-intunericul nemilos. Si stele...tare multe stele. Mai luminoase si mai vibrante decat am vazut vreodata. Daca nu era luna plina, cerul asta ar fi fost un spectacol! Asa, spectacolul e mai degraba la sol, sub lumina transfiguratoare a lunii. Parca as fi intr-un avanpost de pe alta planeta, o statie de cercetare sau de teraformare. Ma astept sa vad roboti si oameni cu exoschelete misunand in jur. Ma astept sa apara in orice moment o nava spatiala ce imprastie nori de praf si scoate zgomote asurzitoare in timp ce vine la aterizare pe platul din fata mea. E insa liniste. Cainii dorm, restul animalelor nu mai misca nici ele, iar vantul a incetat sa mai bata. Solul e prafos si ma simt un fel de Armstrong pe Luna: "A small step for man..." intre timp simt arsura tigarii intre degetul aratator si cel mijlociu de la mana dreapta... am ajuns la buda! Editat Noiembrie 18, 2014 de ADVRadu Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
guy_ana Postat Noiembrie 18, 2014 Share Postat Noiembrie 18, 2014 Stai ca m-ai pierdut: cum a ajuns Liam in Murghab? Eu intelesesem ca treaba se rezolvase in Karakul. Si nu vreau sa iti stric povestea, dar cum s-a reunit cu mobra? I-au adus-o la Murghab, sau s-a intors? Cat despre hotel- am stat si noi acolo, dar noua ni s-a parut lux, dupa ce nu mai dormisem intr-un pat de ceva vreme, plus lipsa dusului & co. Dar, ce-i drept, nu am avut parte de motociclistii de lux, ca sigur am fi gandit si noi altfel. Apropos, de unde aparusera, ca din nord nu veneau, i-am fi vazut si noi. Cat despre rusii aia, sa ma traznasca: exista BMWee si la ei? N-asi fi crezut daca imi povesteai! ;-) Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat Noiembrie 18, 2014 Autor Share Postat Noiembrie 18, 2014 Stai ca m-ai pierdut: cum a ajuns Liam in Murghab? Eu intelesesem ca treaba se rezolvase in Karakul. Si nu vreau sa iti stric povestea, dar cum s-a reunit cu mobra? I-au adus-o la Murghab, sau s-a intors? Cat despre hotel- am stat si noi acolo, dar noua ni s-a parut lux, dupa ce nu mai dormisem intr-un pat de ceva vreme, plus lipsa dusului & co. Dar, ce-i drept, nu am avut parte de motociclistii de lux, ca sigur am fi gandit si noi altfel. Apropos, de unde aparusera, ca din nord nu veneau, i-am fi vazut si noi. Cat despre rusii aia, sa ma traznasca: exista BMWee si la ei? N-asi fi crezut daca imi povesteai! ;-) Sara buna Stiu ca n-am cel mai clar stil de-a povesti daca e sa scriu, iar daca e sa vorbesc, intotdeauna derapez pe teme... 'invecinate'. Si pana la urma nu mai intelege nimeni nimic, dar macar 'ne simtem' bine, nu? Treaba nu s-a rezolvat in Karakul, pentru ca acolo nu am reusit sa-l gasim pe Liam a doua zi. Pana ne-am facut noi somnul de frumusete, el a luat 'ceva' (nu mai retin daca autostop sau bus) si a mers la Murghab. Eu de dimineata impachetam, apoi m-am intalnit cu voi, apoi am dat de politaii cu motorul lui, apoi l-am cautat prin sat (Karakul) si n-am mai dat de el. Ne-am regasit in schimb la Murghab, la hotel. 'Treaba' s-a rezolvat cu adevarat la Murghab, cand dupa o noapte si (aprox) juma' de zi de asteptare, politistii tajici i-au adus mobra si, dupa o gramada de hartogarii, i-au si predat-o. [sorry.for.spoil] Vis-a vis de cazare in Murghab, la intoarcerea spre Biskek am stat la un guesthouse vis-a-vis de hotel (si oarecum un pic mai spre Osh, cu vreo 100m) unde aveau buda mai curata si mai mare (si fara coada), dus cu apa calda (fara coada si asta), mancare decenta, chinezi cu chef de vorba (OK, vorbeau rusa, dar spre norocul meu, eu stiu macar CIUT CIUT limba asta). N-are rost sa o mai dau in diverse, a fost printre cele mai bune gazde de pe drum. Si sa nu uit, am stat in toata casa dor noi si un cuplu de biciclisti Elvetieni. Dupa 2 nopti de cazare acolo, mi-a fost mie RUSINE cand am vazut pretul...era comparabil cu ce dadusem pe 'micul dejun' la hotelul de peste drum! Despre rusii cu Be-em-ve-uri... nu pot sa zic prea multe. Initial am crezut ca am incurcat borcanele sau ciupercile la micul dejun. Prea pareau din alt film. Apoi am vazut pozele cand ne-am intors acasa... Shit just got real... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.