Ramish Postat Iunie 22, 2015 Share Postat Iunie 22, 2015 (editat) Nici nu s-a incheiat bine sezonul moto ca o noua idee a incoltit in mintea noastra. Ce ar fi sa nu irosim cele doua saptamani de "vacanta" ce le avem de craciun si revelion si sa plecam undeva in tarile calde, unde nu se agata-n cui cheile de la motor indiferent de anotimp. Zis si facut, doar ca pentru o aventura moto, asa cum ne place noua, ai nevoie de ceva mai mult de doua saptamani, o destinatie la care sa ajungi in maxim doua zile, temperaturi ce depasesc noaptea 10 grade pentru a dormi la cort si de .. aventurieri. Ne socotim, ne invartim, gasim si doritori, gasim si destinatia (cat mai aproape), dar temperaturile tot nu sunt acolo unde ar trebui sa fie. Una peste alta se mai complica si viata noastra cu mutari, renovari si alte treburi casnice. Prin decembrie ne dam seama ca orice speranta e desarta si amanam vacanta pe unde pe la primavara. Doua saptamani se transforma in zece zile si din patru membrii, initial, grupul nostru ajunge la 11. Decembrie se transforma in Aprilie. Iar destinatia e Peninsula Peloponeza, Peloponnesus. Grecii de pe http://www.transalpforum.gr/index.php?topic=2721.0 sunt mai mult decat draguti si ne ofera toate informatiile de care avem nevoie, trackuri, harti, locuri perfecte pentru a campa si chiar adapost pentru masinile noastre in gradina lor de maslini. 9-10 aprilie 2015 Se pleaca. Daca ajungem sambata seara in peninsula, duminica dimineata suntem calare pe motoare si motoarele pe drum. Aceeasi masina albastra, aceeasi duba rosie. 6 motoare si 11 oameni. Incarcate maxim. Fie ca suntem plecati 10 zile sau 30 avem cam acelasi volum de bagaje, haine si scule deopotriva, ne place sa schimbam mult altitudinea si sa consumam motoarele. Nu stii niciodata unde te poarta drumul. La Sebes se da intalnirea. Eu, Alecu, Luci si Patri venim de la Cluj cu masina. Bibi si Maca vin de la Sibiu pe motor. Gabi, Dana, Sebi si Ralu vin de la Brasov cu duba si se lasa asteptati vreo doua ore. Sergiu vine de la Bucuresti pe motor. Care cum scapati sau fugiti de la munca. Dupa ora 22:00 reusim sa ne urnim din loc, afara sunt 5 grade, iti ingheata mana pe tigara, iar noi plecam in tura 27 de ore pe masina ne chinuim sa bem si sa mancam mult prea multa mancare ce am luat-o fiecare dintre noi din grija pentru fiercare dintre noi. Sarbatorim si noi pastile pastrand traditia romaneasca a giftuirii cu de toate, caci "altfel se strica". Troc-uind pe undeva pe langa Larissa, in Grecia. Alecu face o livrare ad-hoc. Grecii sunt multumiti. De aici incolo am cam numarat orele pana la destinatie. Munti frumosi si inalti cu zapada, verde de primavara si marea albastra. Tot mai lesinati. Pe la 23:00 treceam peste Istmul Corint. Nu l-am vazut deloc desi eram atarnati de jumatate pe geam afara. Inca doua ore pana la destinatie si cam tot atatea in intarziere. Terminati de oboseala, ajungem la 1:00am in S-V peninsulei, in Kyparissia, orasul de la marginea marii unde gazdele noastre ne asteapta. Pe masura ce inaintam tiptil, cam cat de tiptil pot inainta 11 oameni cu masini, remorci, motoare, si-un latrati de-un cor de caini, in gradina cu maslini si portocali, Kostas si familia se intorc de la biserica, de la slujba de inviere. In scurt timp suntem primiti in casa, asezati la masa si serviti cu mancare traditionala de pasti, vin si prajituri. Daca la noi traditional e drob-ul, la ei traditionala e supa de drob de miel, Mageiritsa, cam aceleasi ingrediente dar lichide. Nu pot sa ma ating de delicatesele cu miel si ma limitez la ce stiu ca-mi place, pasca, branza si rosii cu ulei de masline. Zambind la supa verde. Primul din dreapta, gazda noastra, Kostas. La sfarsitul mesei ni se ofera o camera in care sa dormim si suntem extraordinari de recunoscatori ca nu trebuie sa intindem cortul in noaptea asta. 11 aprilie 2015 Dimineata e greu tare sa ne urnim de jos. Am dormit 4-5 ore dupa doua zile de stat in fund pe bancheta masinii. Avem la dispozitie o baie si ne dam seama in curand ca ne lipseste padurea. Stransul si impachetatul, remobilatul camerei ce am redecorat-o cu o seara inainte pentru a incapea toti 11 pe jos in ea, ne ia cam o ora. Baietii dispar unu cate unu cu motivul pregatirii motoarelor, iar eu sunt prinsa pe scari si imbuibata cu prajituri. Inca o ora si surprinzator, totul e sus pe motoare, noi suntem echipati. Mancarea nu prea mai incape asa ca ne decidem sa mancam cam cat putem din ce trebuie sa lasam in urma in.. cinci minute. Ultimele ajustari. Nu-ti mai vine sa pleci dintre maslini, portocali, lamai si multe alte fructe si legume de nu le mai stii pe nume. Za mountains in za back, marea e in fata. Ne cam asteapta. Ultimele fotografii inainte de plecare cu gazdele noastre. Primim harti alte intregii regiuni si sfaturi pentru camping. Delicatesele la protap fotografiate artistic de catre Ralu a noastra. Should I stay or should I go? E prea frumos, prea ca la tara. Si-am pornit. Editat Iunie 22, 2015 de Ramish Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Andry Postat Iunie 22, 2015 Share Postat Iunie 22, 2015 Έχετε ένα ωραίο ταξίδι! Aveţi grijă de voi, să vă întoarceţi sănătoşi ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BikerXX Postat Iunie 22, 2015 Share Postat Iunie 22, 2015 Eu cred ca s au intors demult, daca au pornit in aprilie Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Iunie 22, 2015 Autor Share Postat Iunie 22, 2015 Si nici nu ajungem prea departe ca in centru Kyparissiei tragem la o bordura pentru un cico si-o cafea. 500 de metrii mai incolo oprim la o pompa pentru alimentare. Inca 10 metrii si Maca si-a uitat alimentatorul de la telefon la masina. Oare reusim sa mai iesim o data din oras? Asteptandu-l pe Maca ma imprietenesc vrand nevrand cu un cersetor..roman, stabilit de multi multi ani aici. Imi vorbeste stalcit in romaneste. Dupa atata timp in strainataturi mai uiti limba materna. Am sters-o, de data asta pe bune. E fain sa fii pe motor. E cald si totul e deja verde in peninsula. Acasa e frig si ploua. Ma bucur tare de soare si de drum. O luam inspre nord la recomandarea lui Kostas si-a lui Fotis. Cautam cascada si canionul raului Neda. Drumurile sunt pustii, e asfalt, dar nu exista trafic. Rar mai trece o masina din sens opus. Poate are legatura si cu sarbatorile de pasti ce tocmai se deruleaza. Oamenii isi vad de casa, gratare si familie in perioada asta. Numai bine pentru noi. Drumuri unu si unu. In aproximativ 30 de kilometrii de Kyparissia (am sa caut mai acusi trackurile) lasam in urma asfaltul si coboram spre valea Nedei. Explozie de verde si flori si Neda de un albastru verzui isi face drum prin stanca. Rezultatul e canionul adanc sapat in calcar, foarte popular pentru canyoning. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
robert23mg Postat Iunie 22, 2015 Share Postat Iunie 22, 2015 nice si tzais daca ai nevoie de comentariu pentru continuare zic doar atat: more cand ai timp bineinteles Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Iunie 22, 2015 Autor Share Postat Iunie 22, 2015 Traversam podul de piatra peste Neda si tragem la umbra vegetatiei pentru o degustare si-un control de rutina, ca dupa primii kilometrii. Care mai de care ingenunchiati langa iubitele lor sau ale altora. Coboram sub pod pentru o vedere mai ampla asupra Nedei. Baietii continua sa se invarta in jurul motoarele si ne indeamna sa o luam noi incet spre cascada ca ne prin din urma. Zis si facut. La capatul scarilor e prima cascada. Patri o ia in jos pe cascada pe coarda vreo 15m. O urmez imediat ca o curajoasa ce sunt. Ne uitam in canion, e frumos si ne intoarcem. Hodina. Sau odihna. Fetele si cascada. La intoarcere gasim doua motoare desfacute. Alecu scoate fum de-ti opreste respiratia si subtiaza stratul de ozon. Prin reducere la absurd, din experiente anterioare (garnitura de la capacul chiuloasei cilindrului din spate schimbata inainte de plecare, tot din motive de scurgeri de ulei) si prin directa observatiune se remarca cum uleiul ce ar trebui sa unga axul cu came, tasneste si se revarsa pe esapamentul KTM-ului. Sa se fi consumat garnitura, iar? Se trece la dezmembrarea KTM-ului. Da jos Alecu saua, rezervoarele,jumatatea superioara a airboxul si ajunge la carburatoare. Moment in care ii cam vine sa taie cadru in doua decat sa scoata si carburatoarele, pentru a da jos partea inferioara a airboxului, la marginea cascadei. E nevoie de o noua tehnica pentru a ajunge la capac. Sebicozauru cu markerele lui subtiri de africatwinist e mereu prin preajma, gata sa se infiga unde o fi nevoie de o reparatie. Cat ai zice peste si cu doar doua degetele Sebi extrage capacul chiuloasei. Si nu nu e garnitura consumata, capacul e fisurat. Probabil la reglarea tachetilor, mecanicul fostului proprietar a ajut capacul sa intre pe chiuloasa c-un ciocan de vreun fel. Poxipol si degetele fermecate ale lui Sebastian si merge blaaaana. Luci are probleme de elasticitate. Ultimii kilometrii cadrul SuperTDM-ului n-a mai vrut sa stea drept pe drum. Baietii ii dau tarcoale is scutura si hâțănă din toate incheieturile. Doar si-au verificat toti motoretele de-acasa. Chiar asa ghinion? La o inspectie mai atenta si cu saua scoasa se gaseste buba. Cadrul e rupt pe spate si stanga si dreapta. Stilul nostru de calatorie cu casa si familia pe motor si-a lasat vizibil urmele aspura SuperTenereului. Eh, ce sa-i faci, se mai consuma si ele, motocicletele. Da' Luci e necajit si nici condusul nu are cum sa iti faca prea multa placere in situatia data. Mai e si duminca de pasti, suntem in munti, si motoarele sunt incarcate bine. Faptul e consumat. Planul e sa o luam incetut pana gasim un sat. La noi la sate toata lumea are un aparat de sudura si baietii nostrii stiu suda. Probabil ca si pe-aici vom gasi unu. Speram. » Post actualizat in 25 Jun 2015 13:58Asezarile sunt raaaare si micute, iar in majoritatea nu vezi tepenie de om prin preajma. In putinele ocazii in care se fac vazuti sunt fie batranei, fie familii ce stau la un gratar in fata unei case pare se ca de vacanta. E prima zi de pasti. Cum nici o curte nu ne inspira desfasurarea unor actiuni de mecanica sau tinichigie, nici nu indraznim sa oprim, sa tulburam linistea si relaxarea ce domneste peste cei prezenti prin ograda. Lasam in urma "satele" Figaleia si Dragogi. Drumul urca Muntii Kotylion si de acum suntem pe creasta. Suntem cu temele facute de acasa. Timpul si dorinta noastra de a strabate peninsula dintr-un capat intr-altul nu ne permite vizitarea de situri arheologice sau obiective turstice, insa daca acestea ne sar in cale ne ingadium 15 minute cat sa aruncam un ochi. Pe creasta muntilor Kotylion, la 1100m altitudine, si imprastiate pe pantele lor stau vestigile arheologice ale sitului Bassae si ale Tempului lui Apollo Epicurius construit in secolul 5 inaintea erei noastre. Nu e nimeni sa ne intrebe de sanatate. Prin urmare deschidem frumos poarta, pe care o uitam deschisa astfel provocand mai tarziu o invazie de capre, si ne pierdem printre ruine. La plecare suntem ocupati cu scosul caprelor in brate. Grecii au foarte multe drumuri faine, panoramice si ne bucuram in continuare de faptul ca suntem singuri pe ele. Suntem norocosi sa gasim chiar si o bucata neasfaltata, cu pamant si bolovani, asa cum ne place noua mai bine. Bonus, toate culmile sunt presarate cu diverse ruine antice si sate medievale. Zona muntilor Mainalo (Menalo) e ceva mai impadurita cu conifere si ne cuprinde un sentiment de "acasa". Cele mai multe creste de pana acum au fost atat de golase. Frumos pe de-o parte pentru ca iti ofera o priveliste larga pana-n zare, dar te fac sa te simti mai expus, mai in "vazul lumii". Ne bate-un gand de campare, insa e frigut bine si suntem pe la 1000 si. Nici in timpul zilei nu ne-a dat caldura pe spate si am pastrat gecile pe noi la fiecare oprire, iar amintirea noptilor din Maroc la 0 grade inca nu s-a estompat. Plecam din motiv de lipsa de apa si hotaram sa cautam un loc de cort ceva mai jos. Peisajul devine ceva mai dezolant, padurea intreaga a ars prin 2000, 2007 si 2011 si acum e toata la pamant, cu tineri vlastari ce isi fac loc printre vreascuri uscate si nici un petec de teren drept. Imi pare rau tare dupa padurea de conifere ce am lasat-o in urma. Odata iesiti din Lykochia mai coboram 200 de metrii altitudine si campam pe undeva pe la 500m, tocmai la poalele muntiilor Mainalo si la 15km de Megalopoli, intr-o livada. Locul e perfect. Suntem feriti de vant si avem lemne de foc, plus vreo cateva vetre gata pregatite doar sa alegem una. Un telefon de la nou nostru prieten, Fotis, ce ne asteapta in Kalamata pentru a ne insoti prin Muntii Taygetus, si promisiunea ca ne va gasi un aparat se sudura pe maine, destinde atmosfera. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Patry Postat Iunie 25, 2015 Share Postat Iunie 25, 2015 Super Ramo!!! Ce ma bucur ca ai inceput sa scrii si despre excursia asta.....trebuie sa mi le salvez undeva, sa am ce citi la batranete:) Din tot ce ai prezenat pana acum...mie cel mai mult mi-a placut la cascada...as fi stat acolo toata ziua... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Iunie 28, 2015 Share Postat Iunie 28, 2015 M-am abonat ! Trebuie să mai spun ca mă oftic la maxim că m-am venit și că vă invidiez? » Post actualizat in 28 Jun 2015 09:48 Super Ramo!!! Ce ma bucur ca ai inceput sa scrii si despre excursia asta.....trebuie sa mi le salvez undeva, sa am ce citi la batranete:) Bine ai venit Patri. Poate te apuci și tu să scrii in tandem cu Ramo. » Post actualizat in 28 Jun 2015 09:48Apropo' cine este cu al doilea KTM 9X0? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
wawessh Postat Iunie 28, 2015 Share Postat Iunie 28, 2015 KTM-ul negru am vrut sa il cumpar eu. Avea scurgerea aia de ulei inca din iulie 2014. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Iunie 29, 2015 Autor Share Postat Iunie 29, 2015 M-am abonat ! Trebuie să mai spun ca mă oftic la maxim că m-am venit și că vă invidiez? » Post actualizat in 28 Jun 2015 09:48 Bine ai venit Patri. Poate te apuci și tu să scrii in tandem cu Ramo. » Post actualizat in 28 Jun 2015 09:48 Apropo' cine este cu al doilea KTM 9X0? Multumim Eru Cu 990-ul e Maca de la Sibiu. » Post actualizat in 29 Jun 2015 11:38 KTM-ul negru am vrut sa il cumpar eu. Avea scurgerea aia de ulei inca din iulie 2014. Acum e rezolvata A mai avut el micute bube dar s-a ocupat Alecu de ele. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Iunie 29, 2015 Share Postat Iunie 29, 2015 Multumim Eru Cu 990-ul e Maca de la Sibiu. » Post actualizat in 29 Jun 2015 11:38 Acum e rezolvata A mai avut el micute bube dar s-a ocupat Alecu de ele. Deci nu te cred, e acelasi Maca, inchinatorul la nea' Soichiro, acelasi Maca care spunea ca Africa Twin este apogeul motocicletelor, maxim. Acelasi Maca sa fie oare? Deja imi pare de doua ori mai rau ca nu am putut veni. Ahahahahaah deci asta mi-a facut ziua, ma rog seara. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Iunie 29, 2015 Autor Share Postat Iunie 29, 2015 Deci nu te cred, e acelasi Maca, inchinatorul la nea' Soichiro, acelasi Maca care spunea ca Africa Twin este apogeul motocicletelor, maxim. Acelasi Maca sa fie oare? Deja imi pare de doua ori mai rau ca nu am putut veni. Ahahahahaah deci asta mi-a facut ziua, ma rog seara. Eru, doar pentru ca si-au luat baietii KTM-uri nu inseamna ca nu iubesc Africa Twin in continuare Cel putin in cazul nostru, Africa ramane a noastra, si poate in cativa ani trecem la True Adventure sau cum s-o fi chemand mai nou . Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ERU Postat Iunie 29, 2015 Share Postat Iunie 29, 2015 Sezi ghinisor, n-am nimic cu AT si nici cu posesorii, ba chiar consider ca e una din putinele mobre de adventure, dar daca ai fi auzit discursurile lui Maca despre honda care-i honda si nu exista altceva si cea mai honda dintre honde, care e AT si bla bla bla mi-ai fi dat dreptate. Apropo fanii AT, [aia true] zic ca True Adventure, nu e noua AT ci doar o "alta motocicleta" pt ca nu 2 in V si multe alte chestii, dar, zic sa ne oprim pana nu ruinam topicul. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ramish Postat Mai 26, 2016 Autor Share Postat Mai 26, 2016 (editat) Pe 12 Aprilie ne trezeam intr-o livada de maslini. Sincer, Peloponnesus a fost cea mai all inclusive vacanta, exclusiv la cort si cu mancare de la Pasti timp de o saptamana. Ah! Era sa uit cele zero dusuri facute. Da' tot cea mai all inclusive pare din punctul de vedere a civilizatiei. Peloponnesus e locul in care te simti aproape de civilizatie, dar in acelasi timp nu e nimeni in jurul tau. Asta pentru cei care au o problema cu tarile "necivilizate", dar vor sa se simta in siguranta, cumva. Cu satra la 40 de km de Kalamata, sa tot fi fost, in scurt timp il asteptam pe Fotis in fata blocului. Si daca e sa ne intrebe cineva cum ne-am petrecut a doua zi de pasti, sa stiti ca la terasa savurand inghetata, pe faleza din Kalamata, in timp ce Alecul si Lucisoru sudau o cheie de 10 si una de 22 de cadrul de SuperTenere intr-un cartier select al orasului, tocmai in fata blocului.Dupa zeci de inghetate, sucuri, spanakopite, fluturi in stomac (de la inghetata si emotii) si cateva ore mai tarziu apar si baietii nostrii. In cateva minute am parasit Kalamata si ne aflam deja cocotati pe curbele muntelui Taygetos. De asta imi place mie peninsula Peloponeza. Aproape de oriunde ai fi poti ajunge imediat ba la munte ba la mare. Taygetos-ul e inalt, frumos, cu pante abrupte, iar marea e limpede si verde albastruie. Mici defectiuni tehnice, din cauze de rally raid. Sau lui Alecu ii place cel mai tare sub motocicleta. In aceeasi dupa-masa am incercat sa ajungem la Rindomo Gorge dinspre Pigadia. Dupa o drumetie de 2 ore, cu o parte de catarare pe stanci si ratacire printre bolovani am abandonat fara sa reusim sa ajungem la partea ingusta a canionului. Ne-am intors putin dezamgiti si infometati. Pana la sfarsitul saptamanii noastre in peninsula vom afla ca ajunsesem la 100 de metrii de canion.Cursa cu obstacole.Pe inserate, Macaro gaseste un cui. Insa nu oriunde, ci in cauciucul de pe spate. Chestia asta nu ne-a deranjat foarte tare. Eram intr-un canion ingust cu tunele si arcuri sapate in piatra, pe drumul inspre Sparta. Si cum asteptam si pozam noi asa, ce sa fie? O camioneta cu portocale! Data fiind obsesia noastra marocana pentru portocale..ne-am apucat de aplaudat portocalele. Nu mica ne-a fost mirarea si mare fericirea cand camioneta se opreste 50 de metrii mai in fata, soferul coboara si ne serveste cu o lada de portocale, cadou Plus Lamai! Iar pana e rezolvata pana una alta.Cuiul.Cheile si boltele.Motociclistii si portocalele.Mai aruncam o privire spre Mystras si Sparta pe masura ce soarele apune peste ele si le invaluie intr-o lumina calda, misterioasa, la fel ca trecutul lor. Din pacate, nu e chip sa vezi si vizitezi tot intr-o saptamana. Raman pe o data viitoare, cand vom avea mai putina energie de calarit motoare. Fotis apoape ca ne-a pregatit un loc perfect de camping. Platoul din fata unei bisericute, din mijlocul padurii si inima muntilor Taygetos, pe malul raului. Loc plat de cort, apa din rau si de la robinet, masute, scaune din biserica. Fotis si Sergiu s-au intors in Sparta de unde ne-au adus mancare greceasca, pita, souvlaki, tzatziki si vin. Se intelege din nou, e all inclusive. Am avut si foc. In jurul caruia am stat pana tarziu in noapte si am depanat aventuri, alaturi de Fotis.Campingu' e jos in vale. O seara luxoasa. Si planuri de o noua zi.Fotourile astea cu rinoceru' sunt ale Ralucai, al carei mare fan sunt si careia ii multumesc pentru contributie. Editat Mai 26, 2016 de Ramish Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dj.marten Postat Mai 28, 2016 Share Postat Mai 28, 2016 Ce frumos!Portocalele ales sunt "navaline"-ovale, cu coja groasa de un portocaliu aprins. Se curata usor si...ploua cu grindina... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Gabi M Postat Mai 28, 2016 Share Postat Mai 28, 2016 pai si ... ne lasi asa ? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.