ADVRadu

Acu' chiar ca imi pare rau ca n-am fost mai harnic sa iau si eu permise pentru rezervatie sau ca n-am fost destul de curajos sa intru cu tupeu pe partea cealalta Fain, fain!

Mi-aduc aminte de un post al lui ERU in legatura cu bocancii Salomon, ce au fost si ce-au ajuns din cauza departamentului de marketing :-| Acuma daca ma uit la motoare, in ultimii ani au luat-o (cel putin mult-mediatizatul segment 'adventure') cam pe acelasi drum (OK, nu au blanita la mansoane, dar au sei incalzite, cutii automate, traction control, etc...mai lipseste sitemul audio surround si plasma din bord). Daca asta e progres... Io sper din tot sufletul ca motorul asta de la Honda sa fie 'ce trebuie' si sa fie un succesor demn, atunci cand voi 'pensiona' LC8-ul. Sau daca nu, sa se gaseasca alta firma care sa faca unul.

Eu v-am inteles si nu m-am suparat. Oricum am dres-o la Bucuresti si avem timp s-o mai dregem si data (datile) viitoare. O planificare macar asa, orientativa, n-ar strica

Interludiu: V-am promis data trecuta o poza cu o fata faina. Acuma ma tin de cuvant! ================================================================================================================== Dupa schimbul de mesaje cu Bob din ultimele zile, se parea ca asta urma sa fie ziua intersectarii pe drum. Eram oarecum emotionat, vorbisem cu ei destul de mult pe net inainte, impartisem acelasi traile cu motoarele pana la Bishkek, dar soarta a fost sa ne intalnim efectiv prima data 'la inaltime', la peste 4000m in Pamir. Lumea e mare, nu?!? Nu stiam cum merg ei (adica nu stiam ca se grabesc) si ma asteptam, intr-un fel, sa ne intalnim la Murghab, sa parjolim un Shashlyk si sa-l stingem cu 2-3 Baltici impreuna. N-a fost sa fie asa. In timp ce noi ne pozam ca orice cuplu romantic in concediu in Caraibe, pe malul lacului, Viata din sat isi vede in continuare de mersul ei firesc: Biciclistii 'rup' in continuare pedalele: Fauna locala isi face plimbarea de dimineata: Lore face exercitii de levitatie: ...iar dinspre Murghab se aud motoare. E clar, numa' ei poa' sa fie. Nu stau mult pe ganduri, dau gaz si le ies in intampinare. Din graba de a ajunge la drum, uit si camera si tot...ajung la drum in tricou si cu cizmele descheiate. Nu-i bai, cel putin ajung la timp sa-i opresc pe toti. Motoare faine (majoritatea) si oameni faini (toti!). Daca aveti vreo poza cat de cat puneti va rog aici (Dayana, Bob?). De fapt tre' sa aveti, mi-ati spus doar ca am motor fotogenic... (macar motorul sa fie, daca eu nu-s ) Totusi, nu mica mi-a fost dezamagirea ca nimeni n-a vrut sa 'ia' macar o gura de tuica...bine ca am recuperat la Bucuresti si s-a spalat 'rusinea' 'Intalnirea' nu tine insa prea mult, Dayana si baietii se grabesc sa treaca vama si sa ajunga in Bishkek la timp. Nu mai au mult pana la zborul de intoarcere si nu-si permit sa 'o lalaie' ca si noi. Asa ca 'drum bun!' tuturor, sa ne distram in continuare si sa ne revedem cu bine! Pentru noi treaba merge incet (cel putin pana ne urcam pe KaTooM ), relaxat...luam benzina d-aia 'harasho' de la un baiat cu cagula pe fata si aspect de taliban, facem restul proviziilor necesare (apa si dulciuri) si suntem aproape gata, cand...vedem militieni pusi pe motociclit: Ne gandim ca nu are cum sa fie motorul lor (mai ales ca are numar de Kyrgyzstan iar ei sunt tajici) si ca, probabil, e motorul inchiriat al australianului. Incercam sa dam de el si sa-l anuntam, dar nu e de gasit. Ne consolam cu gandul ca, fiind vorba de autoritati, cumva-cumva il vor innapoia. Asa ca nu ne gandim prea mult si iarasi zburam la mica (oare?!?) inaltime, admirand maretia Pamirilor. Ai zice ca e apa curata de munte. Numai buna de baut. Mai uita-te o data. Vezi sarea din jur. Nu ai putea sa bei asa ceva fara sa ai serioase probleme digestive. Si din acelasi motiv, in jur nu creste mai nimic, doar mici smocuri de vegetatie se incapataneaaz sa traiasca. Unele, atat de tare, incat au crescut si prin asfalt : Vedem si cateva constructii abandonate. Dupa harta mea, candva aici era un caravanserai, un loc de oprire binevenit pentru calatori, avand in vedere ca in ambele directii urmatoarele localitati sunt la aproape 100km distanta. Si nu genul de kilometri facuti de vreun laudaros gen 'am facut 15784,35km anul asta' ... Acum totul e pustiu. Nu imi e greu sa imi imaginez ce i-a gonit pe oameni de acolo. Probabil dupa ce populariatatea drumului ca si ruta comerciala a inceput sa scada, la fel s-au imputinat si clienti. Si pana sa inceapa sa aiba succes ca si ruta turistica, oamenii au ramas de mult timp fara o pita. Si chiar si scotand finantele din ecuatie, singuratatea de acolo e, in mod sigur, greu de suportat. Mai ales in lungile luni de iarna, cand povesti gen 'The shining' ar putea prinde viata. Opresc, tai contactul si V2-ul amuteste. Ma astept sa se faca liniste si sa fie ca in Georgia pe ghetarul Chalaadi (unde am urcat singur si am avut parte de cea mai asurzitoare liniste din viata mea). Aici nu mai e asa. Vantul sufla neobosit, isi schimba ocazional directia, in niciun caz nu e prietenos, si nici liniste nu e. Soarele arde fiecare bucata de piele expusa, iar vantul rece se strecoara prin orice imbinare a hainelor. O senzatie ciudata de a fi intre frigider si cuptor, cu toate acestea nu e chiar neplacut. Per total nu e nici frig, nici cald, doar chiar simtim ca TRAIM! Ma uit in jur si platoul pe care motociclim, vaile, varfurile muntilor din jur...totul e imens. Ma simt ca un paduche pitic intr-o lume facuta de si pentru uriasi. Daca, cu cateva minute mai devreme eram in mers, trageam maxim de gaz, pluteam pe un nor pufos (a se citi suspensia WP) si ma credeam stapanul lumii (deh, priveam ca neamtul, doar in fata pe drumul drept), odata ce m-am oprit si m-am uitat in jur, am realizat de fapt ca lucruri stau altfel. Ca aici in mod sigur linia dintre extaz si agonie e foarte, foarte subtire. Sa zicem ca se strica motorul ... daca nu-l pot repara, am pus-o. Sa zicem ca reusim sa picam la viteza. Aproape sigur, iar am pus-o. Sa zicem ca, dintr-o cine stie ce cauza, ramanem fara benzina. Iarasi, nasol. Ca sa nu ne mai gandim ca pana acum natura a fost de partea noasta; oricand poate incepe o furtuna, sau cine stie ce alt fenomen meteo 'interesant'? Si cand esti undeva unde distanta pana la urmatorul refugiu (care poate fi doar o stana sau un sat de cateva case) lucrurile pot degenara urat fara prea mare efort. In fine...gandurile negre nu aduc nimic bun insa se risipesc de indata ce V2-ul scuipa foc pe tobe si incepe din nou sa tremure sub noi si parca sa imi strige 'da-mi gaz, vreau mai mult gaz, vreau gaz maxim, vreau sa-i rup fashu' cauciucului! N-am ce face si ascult chemarea KaTooM-ului: Ceea ce pare o idee buna, oricum la viteze sub 80 denivelarile drumului (probabil ramase de la senilele buldozerelor ce au construit drumul) fac sa-mi sara plombele din masele, pietrele de la rinichi, mancare din stomac si ochii din cap. Plus motorul devine 'interesant' de controlat. Mergem asadar destul de repede, ca asa e mai usor de tinut pe directie. Cate o rafala de vant lateral ne mai da uneori de furca, lansandu-ne in voblaje lente si alte oscilatii. KaTooM-ul se tine insa bine pe directie si orice scapare pare sa fie controlabila. Imi place motocicleta asta, si ii place si Loredanei. Aveam ceva emotii vis-a-vis de asta (a fost primul drum lung cu motorul asta si cu Lore in spate) insa acestea au fost spulberate rapid de puterea, confortul seii (mdificate) si al suspensiei, de consumul mai mic decat asteptarile si de mersul in general ireprosabil al motorului. Stiu ca ne-am simtit total izolati. Complet singuri. Niciun suflet in jur...cu toate astea, la 'analiza imaginilor' am gasit asta: Cine era, ce cauta acolo...mister total! Intre timp, drumul prin vale se cam termina si incepem sa urcam spre trecatoarea Ak-Baital. Este cea mai inalta de pe M41, si avea sa fie si cea mai inalta din calatoria noastra (desi intentia a fost alta, dupa cum voi explica mai tarziu...). Pe urcare intalnim multi biciclisti, dintre care cei mai interesanti au fost sa fie un grup de spanioli, 2 baieti si 4 fete. Ca si observatie generala, am dat pe drum de mai multi biciclisti decat motoristi. Numar per total sensibil egal de barbati si de femei. 'Aventura' e pentru oricine, deci; singura parte grea e sa te hotarasti sa-ti abandonezi prejudecatile, sa-ti parasesti cuibusorul confortabil si sa pleci de acasa; apoi totul vine de la sine... Pedalati, pedalati, pedalati: Si se pare ca, in mijlocul pustietatii, cineva are loc de gratar cu toate cele trebuincioase: Varful trecatoarei: Apa si viata: Lore + KaTooM = love: Ne-a placut mult 'la inaltime'. Asa de mult ca am stat vreo ora pozand si admirand peisajul. Teapa noastra, ca razele UV nu stau niciodata degeaba. Cand am ajuns la Murghab abia ma tineam pe picioare, eram tot rosu, iar capul mai avea un pic si spargea casca...dar despre toate astea, in episodul urmator!

Scuze ca ma bag iar in seama, dar din ce mai tin minte: - Camparea merita daca reusesti sa te asezi pe langa gospodarii, benzinarii (cu permisiunea oamenilor, bineinteles), pe langa vreun parau/lac sau pe langa mare, etc.; Sau daca nu ai alta varianta in locul unde vrei/ trebuie sa innoptezi. Teoretic ar putea fi ilegal, dar practic, atata timp cat nu deranjezi pe nimeni si alegi bine locul, nu-i problema. Been there, done that. Si nu suntem singurii. - Camparea in camping-uri mi-a parut o afacere proasta, avand in vedere aglomeratia din majoritatea campingurilor, baile 'la comun' nu intotdeauna curate si pretul doar cu ~5€ pe noapte mai ieftin decat o pensiune cu baie in camera. Tin minte ca si la Plitvice am platit 26€ pe o camera chiar decenta, cu toate conditiile si cu rakie din partea casei (nu era chiar la intrare in parc, dar cand esti cu motorul ce mai conteaza 5-10 minute de condus?). Am vazut si campingul: prafuit, plin de oameni cu rulote si copii. Pretul parca era 19€ pt motor, cort si 2 oameni. Merita?!?

Sau poate avem alte gusturi. Hai s-o lasam asa si sa nu stricam topicul omului! Bafta!

Scuze de off-topic, DAR: mancarea din germanica e buna daca te duci sa mananci la restaurantele de greci, turci, chinezi, koreeni, italieni...si alti auslenderi. Mancarea nemtilor de obicei e Nici oamenii nu-s dintre cei mai primitori, asta ca s-o zic frumos. Si nu vad ce e cu Franta? Aia chiar stiu sa faca mancare si sa se poarte frumos! A...si chiar se pricep la vinuri. Normal ca au si locuri de tepuit turistii, dar...asa ceva gasesti peste tot in zonele turistice. Cel putin pe unde am fost eu, Franta e DE VIS in comparatie cu Germanica... Si ON: sunteti niste ignoranti intoleranti. Ce aveati voi cu aia doi ghei?? Nu ati inteles doua boabe din civilizatia occidentului. Rumani necivilizati ce sunteti! Rusine sa va fie! PS: am glumit! Cu Plitvice, stiti cum e aia cu pomul laudat... Daca nu v-a picat bine trebuia poate s-o stergeti mai repede. Se oprea si ploaia candva, si pana la grade cu '-' sigur mai era cale lunga. Treaba e oricum trecuta acuma, cel mai bine mergeti pe principiul 'no regrets' , si daca chiar vreti sa vedeti parcul mai faceti o incercare candva. La o adica nu e in alt capat de lume. Noi n-am avut dileme cand am fost pe acolo (nici macar cu cazarea) dar sincer sa fiu a doua oara n-as mai merge, imi pare prea turistic si prea populat. Just my 2 bani

Multumim! No shit, Sherlock?!? Bob se pare ca intr-adevar nu avea :-) . Si nici noi n-am avut (acolo). Spre norocul meu 'am fost prevenit' ca o sa am 'surprize' pe bucata aia de drum. Altii nu... Sarea si piperul...numa sa nu ajungem iar la discutii carb. vs inj. O sa va zic in curand cum am bolit o noapte cu capul umflat de soare, cum am ramas fara Shashlik din cauza chinezoilor si cum am recuperat motorul australianului. Din pacate azi nu prea mai am timp, si in weekend ma duc la tara si n-o sa am net. Cu scuzele de rigoare, o las pe saptamana viitoare. Da ca sa nu fiti suparati, va (mai) pun o poza cu o fata faina. » Post actualizat in 07 Nov 2014 13:35 0° true inseamna ca ai pus-o pe dunga?

Daca mergeai cu 100 sau peste, si intre timp beleai ochii la peisaj, o vedeai prea tarziu. E pur si simplu o portiune de drum drept, cu asfalt bun, care se termina brusc. Si terminatia o vezi cam cand mai ai vreo 10-20m din cauza unghiului 'dubios'. Trecerea in sine e MOKA (e BETONATA pe fund!), dar schimbarea brusca de panta nu prea e OK pentru viteze dinastea, trebuie mers ceva mai incet. Intreaba-l pe Bob de ce o facut pana, daca nu ma crezi .

Numa' sa nu patiti ca ala din Bishkek. Uita-te numa' inca o data la fata lui! Pe de alta parte am tot vazut pe la multe colturi de strada fete foarte frumoase si (!) dubios de frumos imbracate. Nu ma intrebati de ce, dar am asa o vaga senzatie ca nu stateau nici sa astepte autobuzul, si nici taxiul sa le duca la vreo sindrofie Nu fii gelos, fetele kyrgyze au ramas tot acolo. Nu le-a luat nimeni cu japca pe motor sa le duca in Europa. ================================================================================================================================= Nu parasim insa valea asta inainte sa mai vedem cateva privelisti tipic Kyrgyze Multe cuvinte nu prea isi gasesc locul aici. Nici noi n-am zis mai nimic tot drumul, ne-am multumit doar sa privim cu gurile cascate si respiratia intretaiata (nu stiu inca daca ni s-a tras de la peisaj sau de la aerul rarefiat): Apoi drumul paraseste valea si incepe sa urce destul de abrupt, dupa care ne propteste fix in vama Kyrgyza. Dureaza putin, baietii se pare ca au 'Kampiutar prablema'. Dupa vreo 10 minute de asteptat, o tigara si cateva intrebari despre motor ne lasa insa sa plecam mai departe, in cei aprox 20km. de drum spre tajikistan, prin tara nimanui. Care drum incepe bine, fara asfalt, cu bolovani si cu treceri prin ape tulburi: Drumul ne duce prin locuri parca de pe alta planeta. Doar putinul verde de ici-colo ne aduce aminte ca inca suntem pe pamant. Ne apropiem de varful trecatoarei Kyzyl-Art, iar imediat dupa varf se afla vama Tajica. Inainte de varf insa dam peste un picnic. Un grup cu un camion si o duba din Slovenia, si un cuplu de australieni pe motorete (Yamaha de 125). Am si poze cu fetele din Slovenia, dar inca ma gandesc daca le postez sau nu :-P Le-am dat niste tuica de la Boz si am primit in schimb paste si ceva (parca) vin. Nu mai tin minte... Trecatoarea si luna atarnata deasupra-i mi le amintesc insa bine: Vrem-nu vrem, vantul ne impinge spre Tajikistan: Localnicii ne privesc mirat, inainte de o zbughi catre vizuini: In granita aflam ca suntem buni de plata. Ca trebuie sa ne dezinfecteze motorul. Ca e carantina. Aparent un chinez a intrat in contact cu unul din localnicii de mai sus, iar acesta din urma era in posesia unei oarecare cantitati de Yersinia pestis. Ca urmare, bietul chinez s-a imbolnavit de deces iar autoritatile au intrat in alerta. N-avem ce face si ne conformam. Urmeaza 'dezinfectarea' motoarelor, ceva hartogarie, stampile, si gata, am intrat in Raionul Murghab! De aici, muntii din China par iarasi la o simpla aruncatura de bat: Desi pare ca am fi pe un camp intre munti, suntem totusi la 4000m: Drumul e drept si bun pana la... Aici eu am reusit sa ma opresc cu roata fata la limita asfaltului, calare pe frane si cu Lore calare pe mine. Altii nu au avut asa mult noroc (eu stiu cel putin de Bob si de un australian). Noi am trecut insa cu bine si am ajuns sa ne bucuram din nou de civilizatie, la Kara Kul. Aici l-am cunoscut pe Liam, australianul batut de soarta. Arata destul de serios sifonat, ars de soare si cu dureri de cap. Ne-a povestit cum nu a fost pe faza la trecerea prin apa si a luat-o in plin. A zburat peste ghidon, a dat cu capul si a vazut negru. Apoi cand s-a trezit s-a confruntat cu dezorientare si amnezie, crezandu-se in Bolivia. Spre norocul lui, nu a trecut mult tip si prin zona a trecut un 4x4 incarcat cu turisti. L-au luat si pe el la bord, au abandonat motorul (nu mai pornea) si l-au debarcat in Kara Kul. Aici a reusit sa gaseasca un transport (o caruta, parca?!?) si sa mearga sa-si recupereze motocicleta (intre timp si-a amintit si de ea). Surpriza a fost ca la intoarcere nu a mai gasit nici urma de motor. Si asa a ajuns sa fie blocat in Kara Kul. Ne-a zis si nemultumurile sale legate de cazare, asa ca...ne-am mai gandit si noi un pic, ne-am uitat in jur... Si ne-a placut asa de mult satul, casele si oamenii ca ne-am dus pe malul lacului sa punem cortul. Prima noapte la 4000m va fi sub cerul (aproape) liber. Yupiii: Tabara noastra: Dimineata ne trezesc vanatorii de bomboane: Mai bine ei decat astia: Si mai fura 20 (de poze)...

As tinde sa cred ca e fata... Da' ce saracie i-ati facut de-o adormit cu capu' pe masa?

Lasa ca iti explic maine la Timi cand ajung, ce si cum De vehicul cred ar trebui sa depinda doar CUM, nu si DACA mergi undeva. Eu n-am nimic nici impotriva motoareor chinezesti, bicletelor, si de ce nu, mersului pe jos. In multe locuri interesante oricum nu poti ajunge decat pe picioare (sau in 4 labe, catarandu-te). Pentru tura asta chiar m-am gandit de multe ori daca sa aduc o mobra de acasa sau sa cumpar ceva local (Ural/IJ/Chinezeasca). Daca mergeam singur probabil asta as fi si facut. Cand e doar un singur om pe motor, alegerea e mult mai variata. Cand mergi in doi, nu te poti urca pe un Xchallenge sau un 690 ca lesina si se cam rupe sub tine. Stiu ca unii au facut si asta (gen Noah cu mandra pe 690) dar nu imi pare o treaba prea inspirata. OK, de acord. Dar pentru asta trebuie sa le micsorez, salvez, si sa le fac upload pe forum, si: 1. stau prost cu timpul, n-am cand sa mai fac si asta; 2. am un proxy (cuvant urat) prin care orice upload incerc, imi da 'fail'; deci ramane cum am stabilit... =============================================================================================================================================================================================== Drumul continua sa fie perfect si gol. Nicio masina cat vezi cu ochii. Si se pare ca si vremea tine cu noi. Sunt doar cativa nori, care totusi nu ne deranjeaza, mai si altereaza lumina soarelui astfel ca fac toate culorile sa arate din alta lume. nu e nici cald, nici frig, doar vreme perfecta de motociclit: Ici-colo vedem cate un sat ingramadi pe langa putinul verde crescut in jurul vremelnicelor fire de apa. La cum arata vaile, imi pot imagina cu usurinta ca aceeasi apa e sursa vietii acestor sate, dar si sursa nenorocirilor, atunci cand vine cu prea multa furie de pe munte. Sate care sunt, in mare masura, la mila a ceea ce cade din cer. N-avem timp sa ne gandim prea mult la soarta satului in caz de topire rapida a zapezii, caci suntem imediat impresionati de felul in care drumul asta minunat se muleaza pe formele muntelui, iar eu nu ma sfiesc sa mai 'mulez' din cand cate o margine de cizma sau de geanta laterala pe asfalt in curbe. In caz ca nu imi iese, ma opresc si fac poza: Cu ocazia opririi observ si o parte din vegetatia din zona. Ai zice ca, la cat de uscat pare, nu creste nimic. Pe de alta parte, multe bucati sunt inverzite si de la distanta ai zice ca e iarba. Uneori, da, este si iarba, dar in majoritatea locurilor sunt de fapt doar plante suculente si flori de piatra: Prezenta norilor ne ajuta din nou sa surprindem muntii in ipostaze interesante. Se vede foarte bine ca in putina zona 'verde' caprele si-au facut autostrada cu 'n' benzi; caprostrada, ce mai! Dupa o 'mica' trecatoare ajungem in alta vale, oarecum diferita de ce am vazut pana acum. Bine ca se raresc norii, incepuse sa devina racoare. Vedem si Luna noua: mica, stralucitoare, aruncata parca la intamplare pe azuriul de deasupra stancilor: Arcul de triumf? Acum chiar devine mai frig. Aici am vazut cei mai amarati copii din tot drumul asta. Stateau acolo, mici, colorati si ascunsi langa piciorul monumentului din varful trecatoarei. Mai sareau din cand in cand la marginea soselei, in asteptarea vreunui automobil auzit din departare. Mi-e greu sa descriu in cuvinte cat de zgribuliti de frig, arsi de soare si batuti de vant erau. In comparatie cu cei cativa km pe care ii faceam eu la varsta lor in drum spre scoala prin noroi, zapada 'neinceputa', polei, si cine mai stie ce aveam noroc sa prind, ceea ce au ei de suportat e clar mai greu. Macar eu aveam haine cat-de-cat, dar ei saracii abia aveau niste bluzite jerpelite. Probabil parintii ii pusesera acolo sa vanda lapte si sa mai ia cate un ban de la trecatori. Nu am vrea sa-i sustinem pe parinti sa faca asta, asa ca incercam sa ii ajutam pe copii cu ceva ce in mod sigur vor consuma inainte ca parintii sa le poata lua: le dam dulciuri :-) ... Si ca veni vorba de frig si haine, pe undeva pe la jumatea drumului asta am oprit ca sa pun membrana la geaca. Nu e frig rau, dar in niciun caz nici cald nu mai e: Vantul si frigul din nori ne urnesc destul de repede din varf, iar de partea cealalta nu putem decat sa ne bucuram cand vedem ca e soare: Si odata cu soarele, avem parte si de prima vedere asupra muntilor Pamir, cu varful Lenin si celelalte varfuri din juru-i. Cuvintele...sunt de prisos (IMHO): Aproape ca am uitat sa zic, am ajuns in civilizatie, la Sary Tash. De aici planuiam sa ajungem la tabara de baza Lenin si sa campam acolo. Eventual a doua zi sa facem si niste trekking, dupa cum ne-am facut deja obiceiul in Retezat, Parang, Fagaras, Caucaz... Am ajuns insa cam zgribuliti de frig, respirand greu din cauza aerului rarefiat, si cu arici in stomac (de foame). Dupa un pic de shopping dupa necesitati primare(a benzina, dulciuri, apa si baterii) ne-am pus la masa in cel mai select restaurant din localitate (ultimul pe dreapta, cum iesi spre Osh). Servirea pare cam gen 'da' tu ce mai vrei?!?' : (Nu ma luati in serios, vorba se potrivea doar la poza, servirea a fost ireprosabila!!!) Inauntru, cald si bine, mirosuri imbietoare, mancare buna si BERE. Care bere s-a facut mai multe beri si uite asa ne-a prins si amurgul. Asa ca, de voie-de nevoie, am ramas in Sary Tash. In fata magazinului dam iarasi de o gramada de puradei, de data asta mai curati si intr-o stare mult mai buna decat cei de pe munte. Astia aveau si sosete in picioare. Dayana, sa nu o iei in nume de rau (pentru ca nu asta e intentia, mi s-a parut doar amuzant), dar mi se pare ca 'aia mica' seamana cu tine :-P. Se mai si uita smecheros la noi de sub sapca, CLAR e SUDISTA In spatele magazinului am gasit si cazare la, daca bine imi amintesc, Tatiana. Cazarea a fost OK (cu sacii de dormit pe jos prin casa), am avut si dus fierbinte (!) insa nu l-as recomanda, deoarece CURENTEAZA! Eniuei, am poze si cu ea, daca mai ajunge cineva pe acolo, poate sa-i transmita salutari si din partea noastra: N-am rezistat mult in seara asta si am cazut rapid prada unui somn agitat provocat de altitudine. Am visat insa cu muntii ce urma sa-i vedem, in timp ce puricii ne piscau cu spor de picioare. Se pare ca sacii de dormit nu au putut sa le stea in cale atunci cand au vrut sa intre, in schimb la iesire se pare ca le-au fost o beriera de netrecut: am ajuns sa-i purtam cu noi tot timpul calatoriei. A doua zi, dupa un dus 'electrizant' de dimineata, normal ca nu ne mai poate sta nimic in cale... Sunt asa de 'unstoppable' ca ma urc pe motor cu cizmele desfacute, ma agat in sacii de dormit, si ma intind gratios in batatura, gramada cu tot calabalacul. Poate am uitat sa zic ca nu-s mare de inaltime si KaTooM-ul nu e tocmai un motor jos. Avem uneori o relatie 'mai cu nabadai' asa, dar suficient presarata cu orgasme incat astfel de episoade sa nu mai conteze Ca sa fie treaba - treaba, o luam spre granita cu China (da, stiu, nu e conform planului dar am zis ca daca tot e aproape, de ce nu?) Dar in cele din urma o luam pe 'drumul cel bun' si intrevedem cam cum va fi asfaltul Tajik: Si iar am ajuns la limita pozelor!

Cand te dai cu SV-ul poze iti ies mai faine

Carburatoare de LC8: Injectie de LC8: Singurul motiv pentru care sunt mai putine repere la injectie e faptul ca nu poti cumpara corpurile 'pe bucati'. Despre care e mai simplu, il las pe ERU sa ne mai spuna o data!

Vezi sa aiba si curentul de pornire la rece suficient. La un motor 'greu de invartit' cum e cel de SV e important si asta. Altfel o sa te lase cand ti-e lumea mai draga.

Steve who?

Raspunsul ar fi ca depinde. Dar probabil o sa merg pe ea, cel putin pt inceput. Codrul mai are un pic si imi 'pica' pe casa oricum . A, da, si platforma inca nu am. » Post actualizat in 22 Oct 2014 08:09 A, da, si nici masina. Dacia lu' tata nu se pune!

Cu marimea cred ca rezolvi, ca le poti comprima. Sunt cu adevarat mari la pret eventual. Ce poa' sa bage in ele de costa 450e o pereche de genti de textil?!? Armura de kevlar?!? Nu cred... Nu zic ca nu sunt bune, dar...e prea mult marketing. Asa ca bine zici, mai bine sa si le care singur . Si ca tot am facut destul hijack, ceva poze mai puneti si voi?

Erau o problema care am vazut-o la un coleg cu F650 pe injectie, si anume ca motorul murea 'ocazional' si apoi nu pornea din prima, decat dupa ce ii taia contactul si incerca din nou. Mi-a zis ca e o problema cunoscuta la BMW 650 pe injectie si ca 'te inveti cu ea'. Si se intampla si la case mai mari:

Eu zic ca mai bine puneai cateva kile in plus (de exemplu niste incaltame mai acatarii) si le puneai pe toate undeva jos, nu cocotate toate una peste alta pe coada motorului. Nu e chiar asa de importanta masa totala in sine, cat unde e centrata. Pe data viitoare poate vorbesti cu Alecul sa-ti faca si tie o pereche de cutii, sau poate ii cari si tu gentile lui Colebaci?

Si cu 'chestia' cu reset-ul cum ramane?

Nu. Tell us more... Una peste alta nu cred ca injectia e motivul pentru care nu e nicio poza cu tine curatand filtrul de aer

Sunt curios daca si el ar confirma cifrele tale. Eu consider ca exagerezi. Si apropo de oameni de pe forumuri: http://www.advrider.com/forums/showthread.php?t=647891 » Post actualizat in 20 Oct 2014 06:16 Si sa nu uitam totusi ca LC8 nu iti iei pentru consum, economie, etc.

Omu' cand n-are de lucru, isi face! » Post actualizat in 17 Oct 2014 12:14 Pai si nu e normal? Daca ai imobilizator, inseamna ca o poti imobiliza. Daca vrei s-o furi, trebuie s-o misti. Daca e imobilizata nu poti sa o misti. Daca nu poti sa o misti, nu poti sa o furi. QED! Nu?

Pot sa ghicesc? .... Ficatul putin marit In alta ordine de idei...am bagat SV-ul la doctor. Primeste rectifcare la chiulase, segmenti si simeringuri de supape noi, curatare de rugina...si om mai vedea ce Vreau sa mai tin motorul asta mult si bine. Desi in ultima vreme m-am dat chiar putin si rar cu el, e un motor de suflet pentru mine si nu vrem sa ne despartim » Post actualizat in 17 Oct 2014 12:10 Remarcabil ca nu multe motoare reusesc in general sa intre la suflet, mai ales japonezele. Asta micu' are totusi ceva. Un fel de spirit de wolverine sau de nemuritorul in el.