_Tex_

Ma bucur ca am contribuit la decizia sa o iei pe RGA. Daca vrei sa urmezi traseul clasic, noteaza-ti cu atentie TOATE localitatile prin care trebuie sa treci, altfel exista mari sanse ca indicatoarele rutiere sau GPS-ul sa te duca altfel. Indicatorul cu Route des Grandes Alpes apare deseori sa iti confirme ca esti pe drumul cel bun, dar arareori in intersectii. Ai apucat sa citesti site-ul ala cu los apos, pe care l-am dat ca referinta la inceput?

Rulota, rulota, dar bine ca ai internet.

Rusinica, Andrei, ca sa nu raman suparat imi datorezi un radler in piscina la Chiflik.

Daca tot ne tinem de poante, la cererea lui Jean:

Nu vad de unde necesitatea de a-ti bate joc: - de cei care vor sa calatoreasca, dar nu au bani; - de cei care au bani, dar vor sa calatoreasca pe cont propriu; - de cei care aparent au o motocicleta cu o cota de piata mai scazuta si de aici concluzia ca sunt rupti in fund; - de oricine altcineva, fara sa il cunosti si sa fii sigur ca razi de el cu temei; - si nu in ultimul rand, de o biata remorca, ajunsa involuntar personaj principal al povestii noastre. Dar, surpriza, cateodata aparantele inseala.

Gata, acum ai calcat pe bec. Sa te tii maine zi fierbinte.

Am mai zis, folosind cuvantul "non sens" ca sa nu-i spun mai popular altfel, mai ca ma lasi fara replica. Eu cred ca citesti paginile de jos in sus. Am pus o poza de pe unde ati trecut si voi, crezand ca va fi colegial primita si ati sarit ca arsi ca muntele va apartine, apoi pe topicul MEU am facut o relatare despre excursia MEA. Inca o replica de asta picata din cer si cred ca am sa spun o poveste reala cu constanteni, cu riscul de a supara prin generalizare. Sau mai bine nu, ca este tarziu.

Surpriza, nu asta era scopul, vizionari pe baza de ciondaneala. Am scris mai devreme azi, gustul cu care am ramas a fost excelent punctat de smire: sa va fie invatatura de minte sa va povestiti turele la necunoscuti.

Ati explicat clar de ce mergeti pe varianta khk, nu e nevoie de atatea repetari, ca am inteles. Exista clar 2 variante descrise in amanunt, si de mine si de khk, cei care doresc sa plece au de unde alege si informa. Nu vreau sa comentez mai mult, deoarece in urma unei discutii private cu khk, am fost de acord sa ne vedem fiecare de propria ograda. Asta nu inseamna ca altii nu au dreptul sa comenteze, din senin sau in urma unor alte discutii in contradictoriu de mai demult.

Nu ma refer in ceea ce scriu doar la tine, altfel ma adresam direct. De exemplu, un anume domn constantean mai are putin si-mi cere taxa de copyright, inclusiv pentru o poveste despre aceeasi zona, pe care am dus-o la sfarsit primul. Adica desi am apucat sa termin relatarea mult inaintea lui khk, avand proprietati de medium, de fapt am copiat-o de la el. Pe astia i-a obisnuit boul ala de Mazare rau, cand calcai in Mamaia, pac cotizai.

Nu stiu daca la postarea mea din 11 iulie de pe forumul lui Vlad te referi sau am inteles eu gresit sensul frazei. Oricum, intr-adevar, nici nu ma intorsesem inca atunci cand am cutezat sa fac un comentariu despre schimbarile rapide ale vremii, conform imaginii. Didi, ai dat-o-n puncte puncte, ora tarzie sau ce? Da, ne-am intalnit atunci si e bine cu scuze multe, caci gresesti. Cand aveti de gand sa pricepeti ca suntem cu zecile de mii pe niste pasuri din Europa? Asa cum khk a aflat de ele, iar voi lenesii ati asteptat sa va puna altcineva o harta in fata, am fost altii care ne-am facut lectiile acasa. Si ca sa-ti amintesc mai bine, caci vad ca te lasa memoria cu varsta, traseele noastre s-au suprapus mai putin de 24 ore, iti stau la dispozitie cu dovezi concrete, daca doresti. Nu neg faptul ca Vlad a fost amabil si ne-a dat pontul cu Aqua Dome pentru seara in care ne-am suprapus, lucru care mi se pare normal si pentru care ii multumesc.

De acord 100%.

Astea sunt genul de mesaje la care pur si simplu nu ai ce sa raspunzi. In fata unei asemenea demonstratii de (elegant spus) non sens, nu poti decat sa te inchini. Am fost la ora 13 in vama, plecat la 8,30 din Sibiu, deci ca de obicei. Iar pe autostrada, mergand constant cu 100, din motive aerodinamice, iti garantez ca am scos timpul normal, pentru ca nu am oprit o data la 300 km. Alte nelamuriri in afara de remorca mai sunt?

Petrica, fiecare cu optiunile si socotelile lui, asa cum am mai spus. Mie asa mi-a dat mai bine in excursia asta, altele le-am facut si le voi face strict pe 2 roti. Oricum, iti respect parerea. Pe cuvant, daca stiam cate controverse va genera biata mea remorcuta, nici nu mai pomeneam de ea. Ceva intrebari, comentarii sau chestii legate de excursia propriu-zisa nu sunt? Ca vad ca accentul e pus pe cei 3500 de km de ses si autostrada, zona care mie mi se pare total nesemnificativa. Am plecat fresh in sa, exact de unde devenea interesant pentru mine.

Pai asteptam poze cu cauciucurile tocite de tine, daca ale mele ti se par tocite drept, desi cred ca ai probleme cu monitorul. Oare cum ar fi aratat daca mai bagam si 4000 km de autostrada? Ce-i drept, sunt tare, am trecut peste legile fizicii, reusind sa merg drept in miile de curbe de pe RGA. Tehnic vorbind, s-a dus setul cu care a venit motorul, BT021, care nu sunt o referinta. La 13000 arata cum se vad, pe cand PR3 merg 20000 si pentru ca sunt de tip 2CT se tocesc si altfel. Oricum, asa cum nu ma bag sa comentez tipul tau de motor, pentru ca nu am avut motociclete de tip GS, asteptam pareri pertinente doar de la cei care au mers pe GT-uri. Despre remorca nu-ti face probleme, ia-ti GTR si ti-o imprumut eu cu draga inima.

Uite ce descriere frumoasa a muncii mele, te unge la suflet. Noroc ca, spre deosebire de altii care se stiu, eu am plecat strict pentru mine si placerea mea, iar parerea celor de pe forum e total secundara. Avem calatori pe aici care nici n-au oprit bine motorul si asteapta aplauze pentru 2 poze si 3 randuri.

Multumesc.

Eu zic ca am redactat un ghid util pentru cei care vor sa faca pe cont propriu un astfel de drum. Amatorii de turism organizat, bineinteles pot alege alte variante. Chiar si ca lectura pentru cei care nu intentioneze sa calatoreasca in acea directie, nu cred ca e de lepadat. Iar faptul ca am pierdut destul de mult timp cu explicatii amanuntite (mai ales ca sunt un om ocupat), cred ca este de apreciat. Era mult mai simplu sa pun 20 de poze fara nici o vorba sau sa fac un colaj de imagini intr-un film psihedelic. Oarecum regret ca reactia la efortul meu pare mai mult negativa decat pozitiva.

Ma refeream la Norvegia si modul tau de abordare vis-a-vis de RGA si vacanta mea personala, sa nu extragem frazele din context. Stiu ca ai meciuri cu Bogdan, asta nu inseamna sa vezi scenarii unde nu sunt.

N-am de ce sa fac comparatii. Mi-am organizat vacanta asa cum mi-a placut mie, nu ca sa obtin aprobarea forumului moto. Amatorii de cauciucuri pentru izbit barca de debarcader le gasesc incepand de maine in containerul de gunoi de la United.

Baiatul asta a ramas cu fixatia cu remorca, nu se mai vindeca, desi inteleg ca a tras si el o sforaiala in tren de la Hamburg la Viena. Facand un total conform celor scrise in dreptul fiecarei zile ar fi: 2 nopti Paprika 80, 5 nopti St. Anton 310, 1 noapte Chamonix 90, 1 noapte Vacheresse 60, 1 noapte Val d'Isere 70, 1 noapte Le Sauze 60 si 3 nopti Ventimiglia 270. 14 nopti cu 940 euro.

Ziua 10 - duminica, Le Sauze - Ventimiglia. Vedere de ansamblu: intortocheala fara sfarsit (in sensul bun al cuvantului) Ramasesem restanti cu Col de la Bonette, fiindca ne ferisem de ploaie cu o zi inainte. Ca urmare, dimineata am facut cale intoarsa pina in Jausiers, de unde am inceput ascensiunea abrupta spre Bonette. Am tot urcat vreo jumatate de ora, trecand printre lacuri si zone de gol alpin, apoi a disparut si vegetatia. Ma uitam pe altitudinea indicata de GPS si mi-am zis ca nu mai trebuie sa fie mult. Intr-adevar, dintr-o data, dupa o curba, a aparut semnul asteptat. Probabil va fi maximul pe 2 roti pentru bine, deoarece este cea mai inalta sosea asfaltata din Europa. Sau cine stie, poate o sa ajung pe alte continente vreodata? Din acest punct poti merge direct spre Nisa sau poti reveni pe RGA. Nu stiu cum o fi prima varianta (sigur mai scurta), insa noi am preferat-o pe cea de a doua. Am luat-o inapoi, insa chiar pa langa lacul din imagine ne-a oprit politia montana. Ne-au explicat cat de importanta e viata salbatica, cum trebuie protejata, cum trebuie sa respectam animalele fara se le speriem. In clipa respectiva au trecut pe langa noi niste Harley in bubuieli de tobe si chiar m-a apucat rasul. Ca urmare nici ei n-au mai insistat si ne-au urat drum bun. Bine ca ne-au oprit, caci apoi imediat ne-am sincronizat cu niste marmote, singurele pe care le-am vazut in aceasta excursie. Am revenit in RGA si am traversat Barcelonette. De acolo am intrat pe un drum ultra-secundar, catre Col de la Cayolle. Acest drum a avut 2 proprietati principale: cea mai proasta sosea si cea mai frumoasa sosea din toata drumetia. Cu ochii dupa gropi si denivelari, sper ca nu am ratat mare lucru. Oricum, am mers pe o vale ingusta, plina de vegetatie agatata de stanci, iar din cand in cand treceam de pe un mal pe celalalt al unui rau nervos. Probabil din cauza asfaltului gaurit, n-am intalnit decat vreo cativa biciclisti de-a lungul acestei sectiuni. De fapt, cam tot timpul s-a intamplat un fenomen ciudat: ba intalneai droaia de motociclisti, ba dispareau in neant, nu mi-e clar pe ce drumuri. Oricum, ne-am vazut linistiti de treaba noastra si intr-un final, prin peisaje demne de revista, am ajuns sus. La coborare, brusc s-a schimbat calitatea asfaltului si am revenit la un mers ceva mai sportiv, desi "gumele" nu mai aveau demult vizibile semnele de uzura. Nu-mi dau seama exact cat am coborat, insa mi s-a parut o succesiune interminabila de curbe, satuce cu carciumioare de duminica, paduri de salcami, case sub stanci, lacusoare, tunele. Soseaua semi pustie ne-a scos intr-un final intr-un orasel numit Guillaumes unde, surpriza, sute de motociclisti impanzeau terasele si patiseriile. De unde se parasutasera toti, nu stiu. Fiind duminica, era plin de italieni veniti sa se "dea". Sincer, n-am vazut nicaieri pe unde am fost tipi mai priceputi si care sa-si asume mai multe riscuri. Majoritatea erau cu street-fightere sau supermoto, fara bagaje, in combinezoane, iar ce faceau pe curbe e greu de descris. M-a impresionat iuteala cu care schimbau inclinarea de pe o parte pe cealalta astfel ca oricat de stranse erau serpentinele, balansul stanga-dreapta se schimba instantaneu. Faptul ca depaseau la vizibilitate zero tine de altceva, dar fiecare cu socotelile lui. Imi pare rau ca nu le-am fotografiat cauciucurile: ca noi pe mijloc, rase complet langa talon. Ca sa ma intelegeti, nu erau unul-doi, erau cu zecile pe stilul asta. Credeam ca de aici incolo peisajul se va domoli si se va intinde catre mare, caci indicatoarele ne aratau tot mai putin km catre Nisa. Aiurea, cred ca a urmat cea mai virajata parte a drumului. Intai am urcat zdravan pina in statiunea de ski Valberg, unde din nou mi s-a parut forfota in toi. A urmat o coborare pustie apoi o trecere printr-un pas fara personalitate Col de la Couillole si cand credeam ca nu mai e nimic demn de semnalat, sa vezi orasel pe stil Veliko. De abia ce ne-am delectat cu imaginea lui, cand soseaua a inceput sa se rasuceasca printre niste stanci cu o culoare visiniu intens, de zici ca era toata marmura slefuita. La fel, premiera pentru mine, n-am mai vazut aceasta culoare la roci in stare naturala (de aceste dimensiuni). Pe aici, din nou singuri-singurei pe sosea. De ce oare? Nu-mi dau seama cat am mai mers, insa la un moment dat am facut jonctiunea cu o sosea mai importanta. Nu mai era mult pina la Nisa, doar vreo 50-60 km si noi tot in munti. Ne-am tras sufletul vreo jumatate de ora pe malul raului, atata ghidonat pe curbe mai rar gasesti. Poate mi s-a parut obositor fiindca deja temperaturile incepusera sa cam creasca, deja ajunsesem pe la 28 de grade. Parca altfel ne descurcam pe la 17 -18, ce vremuri placute... Repornim, mai mergem cativa km si bifurcatie: Nisa inainte, RGA stanga. Hai pe RGA, desi decizia a fost unilaterala. Urma ultra-celebrul Col de Turini, emblema pe care o aveam in minte despre Raliul Monte Carlo, pe vremea cand eram copil si devoram astfel de povesti ce mai scapau prin Almanahul Auto. Foarte frumoasa ascensiunea, drum taiat prin stanca si vegetatie abundenta, cu ace de par dar si cu zone de viteza, ca pentru un raliu adevarat. Sus statea sa ploua, insa ca sa marchez un vis implinit, am facut pauza la cate o inghetata. Poza si cu un salcam "ploaie de aur", care populeaza masiv padurile din zona. Toti erau infloriti in aceasta perioada, spectacol unic. Practic mai urma doar coborarea catre Menton ca sa declaram parcursa complet RGA. Cand ne-am pus in miscare, incepuse sa picure putin. La intrebarea "ne imbracam?" am raspuns "cine a mai vazut ploaie pe Coasta de Azur?". Am vazut eu dupa inca vreo 10 minute, ba chiar si grindina. A plouat cu spume, desi eram la vreo 10 - 20 km de Menton, iar soseaua era in continuare abrupta si virajata de spuneai ca suntem la Vidraru. Ce sa te mai imbraci, ne-a udat bine de tot, n-au scapat nici pasapoartele, telefoanele si aparatul foto. Am strans din dinti si am mers usurel in continuare. Bineinteles, cu 10 metri inainte de Menton ploaia s-a oprit si chiar s-a vazut si soarele. Incredibil cat de brusc se termina muntele si intri in forfota unui ditamai orasul (caci Menton este un oras mare, nu doar o statiune asa cum gresit credeam). Dintr-o data atmosfera de vacanta, palmieri, flori mediteraneene, terase pline, aglomeratie de sezon. Foarte cochet Menton, nicidecum ca alte orase mai vestite (gen gaura de banditi - Nisa). Noi am trecut granita in Italia, in primul oras - Ventimiglia, acolo gasisem cazare mult mai convenabil decat in Franta. Dupa vreo 20 de minute cu marea pe dreapta si atmosfera de litoral pe stanga, am ajuns si la hotelul nostru, aflat chiar pe faleza. Acolo erau cazati membri unui club german Kawasaki Z1000, asa ca am putut vedea toate generatiile acestui model. Urma o pauza binemeritata la mare, 3 nopti la hotel Kaly, 3 stele 90 euro camera/noapte. Povestea se apropie de sfarsit. Ziua 11 - luni: plaja, baie, mers cu moto la spalatorie. Acolo am intalnit specimenul de roman idiot get-beget. Astia care lucreaza acolo cred ca au ura pe cei care ne permitem sa ne facem vacanta unde ei dau cu sapa din greu, altfel nu pot sa imi explic. Am mai patit o chestie similara cu o chelnerita in Salzburg, care dupa ce ne-a lasat sa comentam calitatea indoielnica a mancarii, sa-i explicam in germano-engleza ce dorim de la ea si alte incercari de comunicare, sa ne intrebe senina la final, intr-un dulce grai de la Arad: "Nu v-a placut, nu-i asa? Asa e aici in centru, nu-i mancarea buna, ii dai turistului repede ceva si-l faci sa plece, sa vina altul in locul lui." Sa nu-ti vina sa-i spargi capul? Revenim la spalatorie, self-service in benzinarie, motocicleta mea cu numar de Bucuresti, adica ce vrei mai evident ca sunt roman? Trebuia sa bag niste fise euro intr-un aparat care sa imi dea la schimb jetoane pentru Karcher. Nu functiona aparatul si-l intreb pe un baiat angajat acolo cum sa procedez. Total lipsit de amabilitate imi spune ca e defect. Se invartea pe acolo si patronul, care bineinteles ca si-a dat interesul si a aparut cu niste fise. L-am intrebat apoi din nou in italiana pe baiatul bun la toate cum functioneaza masinaria. Din nou raspuns in 2 peri, dar am facut abstractie. Dupa spalat am vrut sa o sterg cu niste lavete, dar imi trbuia un robinet cu apa, cel de langa rampa nefunctionand. Baiatul imi zice ca e inchisa apa si ca sa-mi vad de drum. Cum sa fie inchisa apa, cand abia am spalat moto? M-am dus in extrema cealalta a benzinariei, la vreo 50 metri unde am gasit alt robinet. Du-te, vino de vreo 5 ori, sa tot spal carpele. La final, precum vita din Salzburg, ma intreaba boul: "Tu sei rumeno?". Ce raspunsuri i-am dat ar genera warning points. Cam atat despre conationalii nostri. Dupa-amiaza, in tinuta de vara, am pornit catre Monaco si Nisa. La Monte Carlo am parcat in port, in fata sediului politiei si am parcurs pe jos o tura care aducea cu traseul circuitului de F1. In fata Cazinoului, vestitul rond de flori era transformat in podgorie de vita de vie, cu stalpi de beton si araci. Mi-am pus intrebarea de ce si am gasit rasounsul pe net: omagiaza astfel nu stiu ce soi de vinuri, care se vand intr-o retea de 19 restaurante. Va dati seama ce scoruri trebuie sa fie in acele restaurante care si-au permis o astfel de reclama. Am coborat apoi catre tunel pe cea mai vestita curba din lume, asa cum e mentionat pe o placa pusa in locul respectiv. Dupa tunel, am revenit in saracia din port, la ruginiturile ancorate pe acolo. Am revenit la motocicleta si am refacut tura si calare, apoi am iesit prin reteaua de tuneluri catre Nisa. Drumul de coasta e foarte frumos si relaxant, pacat insa de asfaltul care ar trebui refacut in totalitate. Despre Nisa nu pot sa spun decat ca e un oras mare, plin de magrebieni dubiosi. Ne-am dus bineinteles catre Promenada Englezilor, faleza lunga de cativa km, pe care se afla cele mai reprezentative hoteluri si cazinouri. Noroc ca fusese turul Frantei cu vreo saptamana inainte si era proaspat asfaltata. In loc de englezi, pe inserat la plimbare erau doar personaje care te faceau sa-ti iei talpasita rapid. In benzinaria Elf situata chiar pe acest bulevard de lux, nu puteai decat sa platesti in avans, apoi te lasa sa pui carburant. Eu care vroiam sa fac plinul, am lasat intai cardul garantie la casa si, dupa ce am alimentat, m-am intors sa platesc si sa-l recuperez. Asta cred ca spune multe despre ce inseamna sa lasi de izbeliste totul, in numele drepturilor omului. Ca urmare, nema poze, ca sunt destule pe internet si inapoi catre Ventimiglia. Drumul de intoarcere a trecut din nou prin Menton, ocazie cu care am remarcat din nou cat de frumos este, mai ales prin comparatie cu Nisa. Ziua 12 - marti: dimineata, de pe fereastra camerei, mi s-a parut hus de pe motocicleta cam ciufulita. Fusese bataie de pisici in timpul noptii, doar iesisem pe la 2 cu zzzt. Cum asta e norocul meu, nu se caftisera pe vechiturile alea de Z1000, ci taman pe parbrizul meu. Am coborat: husa sfasiata, parbrizul cu urme de gheare de sus pina jos. Deja socoteam cat ma costa un nou parbriz, caci arata jalnic. Am dat totusi cu degetul pe el si, incredibil, zgarieturile adanci se duceau ca in reclamele de prost-gust de la TV, unde zgarie capota cu cheia si apoi da cu carpa si nimic. Deci publicitatea pentru materialul din care e facut V-stream nu e de pomana. Am curatat pina nu a ramas absolut nimic si cine ma cunoaste stie ca sunt foarte exigent. Deci nu a ramas absolut nici o urma. Acest incident odata rezolvat, am dedicat restul zilei balacelii si inghetatei. Ziua 13 - miercuri: zi de tranzit catre St. Anton. Toate bagajele incarcate si am pornit de dimineata, aveam 700 km in fata. Am mers pe autostrada Genova - Milano, am iesit apoi catre lacul Como. Am mers prin tunelurile de pe malul sau drept si am cotit catre Bormio. Ati ghicit, Bormio = Stelvio, era pacat sa nu punem un punct frumos la finalul calatoriei. Am urcat pe o vreme incerta, insa una peste alta a fost in regula. Pot sa zic ca nu a fost cu repetitie, in 2009 il parcursesem in sens invers. Sus am mancat chifla obligatorie cu carnat si varza. La coborarea catre Nauders vremea a devenit senina, deci ne-am bucurat in voie de unul din cele mai frumoase drumuri, pe care revin de fiecare data cu mare placere. Reintoarcerea la civilizatia si peisajele austriece ma face de fiecare data sa ma intreb ce caut in Franta sau Italia (scotand din discutie peisajele). Landeck si apoi stanga catre "casa", am ajuns la St. Anton, unde eram asteptati cu drag la pensiune de ceilalti 2 tovarasi de drum: 10 si 24. Evaluarea pneurilor si satisfactia ca ne-au dus cu bine pina la final: A urmat o zi de relaxare, apoi, fara sa mai intru in amanunte care sa-i excite pe marii calatori de pe forum, am incarcat motocicleta pe remorca si duminica la pranz am ajuns la Mogosoaia. Bineinteles, pe drum au fost si niste opriri de tip shopping, incluzand Louis. Sper ca v-a placut relatarea si sa ne auzim cu bine. Vlad

Am inteles acum la ce te referi, am incurcat denumirile. Recunosc, nu pot urmari filmuletul lui. Stiu la ce te referi, am urcat la Edelweiss, chiar a fost o problema de trafic pe drumuletul ingust. Daca e vreme senina, intr-adevar, perspectiva e superba. Daca insa e innorat sau ploua, pierderea nu e mare.

Stiu si eu ce aventura? Poate una cu pisici, peste vreo cateva zile. In rest, nimic neprevazut sau palpitant, ci doar locurile pe care incerc sa le descriu. Bogdan, in Franta nu prea sunt pensiuni, ei nu merg pe stilul germanic. Sunt hoteluri sau blocuri intregi cu studiouri si apartamente de inchiriat pentru perioade scurte. Asa era si la Brides les Bains, ti-am povestit excursia la ski de acum 2 ani. Preturi mai mici sunt sigur ca erau daca aveai rabdare sa cauti. Toate statiunile montane de pe RGA traiesc in special datorita turismului din sezonul de ski. Acum nu cred ca erau ocupate mai mult de 10 %. Totusi e mai bine sa mergi la sigur, fara sa mai pierzi timpul cu cautatul la destinatie.

Asta-i stilul romanesc, n-ai ce-i face. Romanul e prea smecher sa spuna: "Da, asta e, n-am stiut de zona respectiva, poate data viitoare". Nu, romanul autentic descalifica tot ce nu stie el. Faptul ca n-ai trecut prin zona mentionata este echivalent, dupa parerea mea cu o vizita la Garmisch in timpul intrunirii moto, fara sa te duci la intrunirea moto. Eu n-am avut rabdare sa ma uit la cadrele din colajul tau, mi se pare un stil obositor de prezentare. Dar faptul ca s-a mai mirat cineva pe tema respectiva, nu te pune pe ganduri? Oricum, nu mai continui discutia, ca e inutila.