Endo_ro

Salutare tuturor din nou, Astazi mi-au fost returnati banutii in cont pentru casca pe care am trimis-o inapoi celor de la Louis.de, deci a durat aproximativ 22 zile, daca am calculat eu bine. Inca o data, va multumesc tuturor celor care ati avut amabilitatea de a pune la dispozitie informatii si experientele voastre! Sa auzim numai de bine!

Sunt scriitoare mică! Îmi place cu condeiul, pentru ca scriu rar. Însă asta nu înseamnă că nu m-am mişcat. Am ambalat produsul am completat formularul trimis de ei în germană cu ajutorul tehnologiei 4-5G sau cât naiba o mai fi, m-am deplasat la oficiul postal... unde am avut parte de cea mai amabilă doamnă... şi deci, în acest moment coletul se află pe drum către Louis.de. Tocmai le-am trimis prin mail confirmarea. Sper să fie un caz izolat în ceea ce mă priveşte, iar postările sper să folosească şi celor ce for fi eventual în aceeaşi situaţie. Mulţumesc! Drumuri uscate şi temperaturi blânde pentru ce a mai rămas din acest an!

Dragi colegi, În primul rând, vă mulţumesc tuturor pentru timpul şi răspunsurile voastre! Am parcurs cu mare plăcere mesajele voastre, care m-au surprins ca şi promptitudine, colegialitate şi mai ales pentru uşoara critică în termeni foarte civilizaţi şi pe care mi-o asum în totalitate. Parte din sfaturile primite au fost întreprinse în mod instinctual... şi aici mă refer la o încercare de "a primi un sfat" de la Kronau... Ei au spus că nu se bagă nefiind comanda lor... Şi pe bună dreptate! De altfel, de la ei am şi cumpărat casca următoare, cu care circul acum, sprijinind magazinele noastre. Aş avea de răspuns câte ceva fiecăruia dintre voi. Toţi aţi avut remarci utile şi sfaturi concrete. Mi-ar lua mult să vă citez. De exemplu, partea cu ţipatul... eu sunt pe partea de limbă engleză, iar germana nu îmi este cunoscută decât la nivel de grădiniţă. Mă voi chinui inclusiv la formularul acela de retur, care este, evident, în limba despre care Mark Twain, dacă nu mă înşel spunea aşa: "Eternitatea a fost inventată pentru ca eu să învăţ limba germană." Deci, să ţip telefonic în germană, nu pot, în engleză, nu are farmecul limbii materne şi aş fi foarte limitat în a expune nuanţele pe care aş dori să le transmit cu mare acurateţe. Nu în ultimul rând, fac parte dintre cei care speră că românii pot deveni mai civilizaţi şi mai curaţi în gândire decât mulţi alţii, măcar pentru valorile morale care stau la baza acestui neam. Dar să nu dau în alt subiect şi să revin... Un oarecare ţipat a fost transmis prin cuvinte apăsate în schimbul de mail-uri. Adică, parte din ceea ce am scris în prima postare a fost exprimat prin cuvinte decente. Aţi văzut, dacă te ceartă cineva cu înjurături mai e cum mai e, dar când te muştruluieşte cineva în mod politicos, parcă doare mai tare. Ca drept urmare, motiv pentru care voi fi şi mai scurt, am primit acel label, că în română nu se mai poartă "etichetă", pentru retur... gratuit... cu Posta Română. Apropo de englezisme, ieri la televizor, o mare vedetă spunea: "Va fi fun si distracţie!" Asta ce-o mai fi? Exprimare pleonastică anglo-română? Deci, acum o să încerc o mică traducere a formularului de retur, după care intenţionez să mă deplasez cu casca la poştă pentru retur. Încerc să vă ataşez label-ul . Încă o dată, vă mulţumesc tuturor pentru sfaturi, încurajare, experienţă împărtăşită! Sper să fim toţi sănătoşi şi să ne vedem la plimbări, atât local, cât şi înspre munte în sezonul viitor! Cu speranţa că vom scăpa şi de aceste evenimente din prezent şi vom reveni la normalitate, vă voi ţine la curent cu ceea ce va urma legat de cască şi ne mai vedem virtual să pălăvrăgim pe parcursul sfârşitului de toamnă, gerului, sărbătorilor, noului an şi până în primăvară... Toate cele bune să vină la voi!

Salutare tuturor, N-am mai scris pe acest forum de mulți ani. Și poate că nici acum nu apucam să aștern aceste rânduri dacă nu aveam o experiență neplăcută (cazul meu, nu generalizez) cu marele magazin Louis.de. De ce vă scriu aceste rânduri? Nu din supărare, nici din răzbunare, pentru a încerca să le stric imaginea și nici din oftica românului care își dă seama că era bună minte de pe urmă, ci pentru ca cel ce citește să culeagă câte ceva folositor, fiecare după nevoia sa și după cum i se potrivește, mai mult sau mai puțin. Cum vă spuneam, vorba lui Marin Preda: ”timpul n-a mai avut răbdare” și a făcut în așa fel încât mi-a dat de treabă atât de mult, încât ultimii ani au fost cam văduviți de motocicleală. Anii au trecut, eu am îmbătrânit, a îmbătrânit și echipamentul folosit sporadic, chiar dacă uneori am mai gresat pielea combinezoanelor, a jachetelor sau încălțămintei din piele. Totuși, în ultimul timp am simțit un chef de nestăpânit în a relua plimbările moto, oriunde, oricând, cu orice motiv sau chiar fără niciun motiv, așa că am procedat ca atare la o cură de dezmorțire, revigorare și resetare cerebrală pe două roți. Toate bune și frumoase! Într-una din zile, fiind eu entuziasmat de soarele încă strălucitor și de temperaturile oarecum mai umane, atât cu călăreții cailor de oțel cât și cu lichidul din radiatoare, echipându-mă pentru o ieșire pe drumurile metropolei, văd pe jos niscaiva negreală... ceva greu de definit, cu un aspect de cafea măcinată... Nu mi-am explicat fenomenul, așa că nu i-am dat mare importanță. A doua oară, am remarcat din nou ”cafeaua vărsată” (prima fusese aspirată), dar de data asta și ceva bucățele mai mari, ca niște bureței. Evident, am efectuat verificarea sumară a căștii de protecție, ocazie cu care am constatat că interiorul acesteia se măcina în mod ireversibil și mai ales de neoprit. Vă dați seama că această cască, Nolan N62 pe numele ei, era o apariție destul de noua când am cumpărat-o eu... acum mulți ani. Uitându-mă în urmă, mi-am dat seama că se afla în serviciu de vreo 10 ani. Stiu! O sa spuneți că trebuia schimbată la maxim 5 ani... Așa e! Dar intervine obișnuința, rutina, las-o că mai ține... ăștia de suntem sau am fost însurați cam știm despre ce e vorba... Dar să revin la echipamentele noastre! Deci, după vreo 10 ani de utilizare, îmi zic: ”A fost foarte bun acest Nolan! Este momentul pentru ceva nou!” Oricum, se dusese și al doilea pinlock și se aburea... La un calcul simplu, pinlock nou, interior nou... mai bine cască nouă cu totul. Intru și eu ca tot omul pe internet să văd ce se mai găsește, la ce prețuri, cu gândul că poate ar fi momentul pentru un Shoei, dar după o scurtă analiza realizez faptul că daca iau Shoei si alte câteva articole mai răsărite, o să fiu ca în bancul cu rabla la care dacă-i faci plinul îi dublezi valoarea. Deci, reconfigurez traseul și îmi spun că mă voi îndrepta înspre segmentul cuprins între 1.000-1.500 lei. Ca posesor mulțumit de Nolan, vă dați seama că m-am uitat la modelele de după N62, respectiv N86, N87... Draguțe!, îmi zic, dar cam clasice... Îmi cad ochișorii pe modelele de la Scorpion EXO... 510... 1400 Uau! Ce țuguiată e asta! Parcă e din filmul Alien! După câteva filmulețe pe youtube și cateva forumuri, mă hotătăsc sa ramân la un EXO 1400, care prin Romania se învârte pe la 1500 lei, ca să fie treaba bună, iar paleta coloristică aflată pe stoc este foarte limitată. Și aici începe povestea Louis.de... dar nu și Funes!!! Sau ”Germania nu mai e ce-a fost” ar putea fi al doilea titlu... sau ”Occidentul și lumea a treia”, printre care și noi. Pe scurt, comandat cască, plătit cască, venit cască... alt model, oarecare praf pe ea, probabil de la expunere îndelungată, ochelari soare rupți la una din prinderi, mică pe scăfârlie, deși am efectuat corect măsurătorile. Am luat legătura cu domnii de acolo și m-au asigurat că o pot trimite GRATUIT înapoi și se va rezolva. Acum ce credeți? Profesioniștii de la Louis.de habar nu au nici ce le scrie pe site. Returul se face gratuit, dar numai pentru crema Europei. Ghici ce! Noi nu suntem cremă... sau dacă suntem, suntem din aia de hemoroizi. Crema se referă la Franția, Ghermania, Holandia și alte asemenea... Restul, adică prostimea, trebuie să plătească transportul pentru ca echipa de experți Louis să constate defecțiunile și să remedieze problemele... pe care trebuia să le constate de la verificarea înainte de trimitere, că fie vorba între noi, nu trimiteau la mă-sa, peste gârlă, ci câteva țări mai încolo și e de bun simț să te uiți ce rahat trimiți tâmpitului de la care ți-a plăcut să încasezi bani... bani pe care nu scrie că sunt din Romania sau din Germania şi au aceeaşi valoare... În fine! Problema e că DHL-ul, cu care a venit produsul îmi percepe pentru acest transport retur suma simbolică de aproximativ 166 euro. Ținând seama că am luat casca cu vreo 260 euro, practic mă apropii cu taxa de transport la o valoare asemănătoare. În această situație, mă întreb dacă mai merită efortul sau să mă bucur de încă o lecție de viață contra cost. Acum, judecând la rece măgăria neamțului (vorba vine neamț... cine știe ce naționalitate or fi și angajații Louis.de, care le strică reputația arienilor... sau arielilor) era imposibil ca o cască să fie impecabilă și să se fi rupt prinderea ochelarilor la transport. Viziera este intactă. Deci, este clar că produsul a fost expediat fără a fi verificat sumar sau în situația și mai rea la care nu vreau să mă gândesc, cu știință pe modelul: ”Da-i în cacao de romani, că merge și așa la săracii ăia!” Pe urmă, eu am comandat-o neagra, simplă și a venit cu oarece dungi si desene în nuanțe de negru lucios cu negru mat... scrie ceva pe ea... nici nu am reţinut că e în cutie... parcă "Scorpion"... Deci, iar... lipsa de profesionalism sau durere în catarg. Lăsând la o parte trambalarea necesară cu casca dintr-o țară în alta, timpul consumat ar fi dus la irosirea acestor ultime zile propice celor două roți. Așa că, m-am urcat în șa, cu casca veche pe chelie, evident... și m-am dus la un magazin autohton, nu îi dau numele, unde am probat o cască nici prea-prea, nici foarte-foarte, cu pinlock și cu de toate, pe care am cumpărat-o și cu care ghidonez. Astfel, am procedat cum trebuia să o fac de la început, fără să fie nevoie să rămân și... vorba aia... și cu banii luați! Acum învățatura! 1. De ce nu am procedat așa de prima dată? Din două motive: varietate mai mare coloristică și de disponibilitate pe stoc decât în magazinele autohtone; uneori prețuri mai atractive afară. Plus, să ne deschidem şi noi capul, să nu mai gândim bătrâneşte! Suntem în era supermodernă, superavansată şi supersuperlativă. 2. Străinul e cam curvuliță: ori îți vinde mai scump, ori îți vinde la același preț dar mai prost calitativ, ori ține cu ai lui și le acordă facilități, cert este că la aceiași bani nu ai același tratament și nu ești văzut de pe poziție egală, tu, săracule din est. Valabil în multe domenii, să nu zic toate! 3. Chinezul, koreeanul sau ce-or mai fi tovarășii din est care încearcă să facă concurență occidentului, au alte măsuri... mai mici, măsurate cu alte instrumente de măsură... și mai mici... de unde rezultă niște obiecte... cu muuult mai mici decât micul cel mai mic de la noi. Dacă la țoale luai o măsură mai mare, la căști îți trebuie și cu două măsuri peste ce credeai tu că ai... Iar chinezăria, tot chinezărie rămâne... sau orezărie. 4. Magazinele mari... și nu mă refer aici doar la nefericiții de la Louis.de, ci este valabil și la alţii... au cam început să afișeze doar o imagine seacă, goală, care nu oferă nimic din ceea ce se presupune că ar face o firmă serioasă, au angajați din ce în ce mai incompetenți și își țin nasul pe sus doar pe baza cantității de produse văndute, la care apare inevitabil un procent de eșecuri pe care îl au în calcul. Cei nemulțumiți, fie sunt într-un număr nesemnificativ pentru prestanța firmei, fie vor renunța în a fi clienți un timp, după care cei mai mulți se vor reîntoarce pe baza unui pseudo-monopol din lipsă de alternative, promoții, reduceri, oferte și tot ce ține de politicile comerciale ale marilor companii. Deci, dragii mei, respectați rețeta veche: mergeți la magazin, probați, verificați, percepeți produsul în mod direct și după ce ați ajuns la concluzia că vă place... sau dacă ați ajuns la ea, cumpărați produsul, chiar dacă este un adaos ceva mai mare. Evident, dacă vă permiteți acest lucru și dacă nu vă asumați eventuale neplăceri de genul celei descrise mai sus. Dacă aveţi experienţă cu comenzile în orb şi merge totul strună, daţi-i înainte aşa! Eu am procedat ca Nastratin Hogea... Am o cască medie, dar costurile au fost pentru una de top... Afacere! Cu banii de pe astea două luam un Shoei şi nu cel mai ieftin. N-a fost să fie! Şi ăla tot de la Louis.de care poate venea în regulă, iar acum îi lăudam pe nemţălăi. Şi că tot a venit vorba, vreo câteva zile mai caut cum pot să le returnez casca urmașilor lui ăla cu mustața mică și părul într-o parte, astfel încât să nu plătesc şi a treia cască. Între timp, dacă vrea careva Scorpion EXO 1400 nou mărimea M îi fac reducere de la 260 euro la 200 euro. Alea cu model ajung pe la 360 euro. Își comanda el ochelarii care mai sunt vreo 20 euro cred. Per total iese la un superpreţ. Eu nu am nici răbdarea şi, cum spuneam, îmi e oricum mică. Poate ar fi bună de pasageră, care aveţi. Valabil doar pentru București. Vă salut și să auzim numai de bine!

Puneti la vot si "Fara numar..." dar si "da, de ma doare mana din cot si am facut brandu' ca stallone!"

Ce va mai place shaorma !!!!

Era buna o plimbare la munte, din pacate m-am trezit tarziu... Poate plec si eu pe la 12... si poate mai sunt doritori...

Cam la asta ma refeream eu cand am spus ca mi-e dor de motociclismul pe care l-au trait tatii si unchii nostri. Mi-aduc aminte cand venea tatal meu de la serviciu cu MZ-ul de 2 jumate si "ma facea" o tura printre blocuri. Iar eu stateam pe rezervor, tinandu-ma de incheieturile mainilor lui. Nu stiu daca gandea cineva atunci "uite si la inconstientul asta, cum isi duce copilul", oricum grija mea era sa claxonez uneori si sa ma uit la vitezometru. Desigur, alte vremuri, mai putina aglomeratie, nebunie, agitatie, graba... Probabil ca vibratiile motorului si sunetul placut au ramas intiparite si inevitabil mai tarziu avea sa se manifeste in mine pofta de motociclism. Parca si Jawa pe care am avut-o prima data, mi-a oferit mai multa placere decat traiesc acum pe vitezana. Poate ca tineretea era de vina. Am trait momente frumoase langa ea, mult mai apropiate de ceea ce a insemnat motociclismul clasic, daca pot sa-l numesc asa. Mi-au ramas apusurile de soare de pe malul marii, acea senzatie de libertate care nu isi gaseste echivalent la volanul unei masini. Astazi, daca stau sa ma gandesc, cred ca cel mai mult imi place cand am unde sa ma inclin in viraje, pe un drum liber, cu un peisaj frumos. In rest, in oras, motociclismul mi se pare mai mult o grija in plus, atat pentru mine cat si pentru cei apropiati mie. Probabil ca performantele crescute ale motocicletelor de astazi ne tenteaza sa le alergam uneori mult prea tare. De aici si evenimente multe, neplacute, triste, dramatice. Echipamentul este foarte util, dar uneori insuficient pentru a compensa lipsa prea mare de minte. De aceea incerc uneori sa aduc la un numitor comun motociclismul clasic si cel modern (deja le-am clasificat cumva ) Oare in zilele noastre nu mai este posibil sa calatorim, cald fiind... canicula... "echipati" mai sumar in ceea ce priveste hainele si mai temeinic in ceea ce priveste gandirea si responsabilitatea? Nu se mai poate circula intr-o plimbare cu 80-90 km/h? Trebuie neaparat sa scoatem toti caii de sub sa si sa ne marim sansela de a trai ultimele secunde din viata? Poate ca ar fi bine sa ne bucuram de performanta motocicletelor de astazi prin prisma faptului ca nu se mai defecteaza atat de des, ori ca au faruri bune, ori ca nu mai stai sa amesteci benzina cu uleiul la alimentare... Si am sa mai dau un exemplu: Eram un sofer sportiv, ba chiar am avut o masina sportiva... In momentul in care am experimentat aceleratia unei motociclete, m-am linistit cu masinile. Senzatia nu se compara, cel putin in cazul masinilor comune, caci nu am avut ocazia de a conduce o Lamborghini... Ma gandesc ca ar fi bine ca atunci cand avem chef de alergat motoarele sa mergem la circuitele pe care le avem la dispozitie in tara si pe care ni le putem permite, daca sunt in afara tarii. Poate ca mai apoi se constientizeaza mai usor ca fie in oras, fie afara este absolut nepotrivit sa ne punem in valoare abilitatile de pilot. Poate se mai tempereaza acea imagine care din subconstient explodeaza in inceietura mainii nrepte, conform careia "motocicleta=putere, curaj, popularitate, invidie din partea altora, fete frumoase care te admira" si nu mai ramane decat "datoria" de a dovedi ca esti demn de aceasta imagine... esti curajos, poti stapani caii putere in fel si chip... Si unde se poate face acest lucru mai bine, daca nu acolo unde te vad cat mai multi, adica in miezul orasului??? Imi pare rau sa vad ca cei care sunt deranjati de aceasta realitate sunt exact cei care se comporta in acest fel... Imi pare rau sa stiu ca majoritatea celor ce ne vor parasi sunt cei care gandesc asa despre motociclism. Fie constient, fie inconstient... Desigur, sunt destule cazuri in care se intampla nenorociri fara vina noastra, dar in majoritatea cazurilor din pacate nu suntem in afara culpei. De aceea voi prefera intotdeauna sa ma plimb cu "incepatorii", cu fetele si cu veteranii motociclismului... Asfalt uscat si minte treaza !

Bine ca nu a fost mai rau. Cunosc zona si trec des pe acolo. Este periculos pentru ca sunt multe iesiri de la diverse firme. Atentie si la service-ul BMW, caci si de acolo ies multi "profesionisti". Echipamentul este foarte bun, dar pe caldurile astea multi renuntam la unele componente.

Insanatosire grabnica! Sunt zile negre uneori. Si mie mi-a intors in fata, efectiv uitandu-se la mine, unul cu un animal de Q7, negru. Nu am vazut numerele, dar parea ca este un sofer cu un boss in spate. Amandoi priveau la mine si abia au oprit sa ma lase sa trec. In timp ce franam ma gandeam daca va opri pana la urma. Treaba s-a intamplat exact in fata magazinului Kronau. Probabil ca iesise din pasaj si an intors sa reintre in pasaj. Atentie si la mosi si babute. In general se pot recunoaste dupa palarie si pozitia crispata de la volan. Nu mai au o atentie distributiva eficienta.

Imi pare rau pentru ce s-a intamplat si sper sa rezolvi pana la urma. Intrebarea mea este urmatoarea: Daca stim toti "caCarpatica" si alte asemenea nu platesc si ne dau dureri de cap, de ce naiba ne zgarcim la 10-20 lei diferenta si nu facem asigurari la oricare alta firma? Soferii toti ar trebui sa se uneasca si sa-i scoata de pe piata.

Frana spate e aia care cand stau eu la semafor in panta/rampa, sa stau cu piciorul pe ea sa nu se duce mobra la vale daca iau mainile de pe ghidon (frana fata) ca sa ma pot da cocalar. Lasand gluma la o parte consider ca frana spate ajuta frana fata pentru o mai buna eficienta, asta daca nu ai un picior greu, caz in care poate ajuta la contactul cu solul.

Am vazut mesajul tau si am crezut ca este al altui motociclist. Cel la care am oprit eu si alt motociclist, langa Carrefour Orhideea. A scapat motorul din cauza inclinarii prea mari si a vitezei scazute + ceva impuritati pe asfalt... De asemenea, am realizat zilele acestea ca noi, motociclistii de multe ori injuram conservarii... si asta pe buna dreptate... Insa ar trebui sa vedeti ca mult mai multi sunt cei care ne poarta de grija, evita situatii nedorite, incearca sa ne faca loc in trafic s.a.m.d. Inconstienta unor rideri face ca acel procent de neatenti sa fie fatal... Daca exista putin bun simt cei mai multi soferi, fie si din prudenta sau fuga de evenimente in care sa fie implicati, au grija de motociclisti.