guy_ana

Am ajuns cu bıne ın Trabzon acum vreo doua ore, adica dupa ce am trecut cu bine si de faza cu viza, pe care am avut ceva emotii ca s-ar putea sa nu o primesc. Asata pentru ca undeva citisem ca nu se elibereaza vize pt cetateni romani la punctele de intrare maritime ale turciei. dar se oare ca intre timp lucrurile s=au mai schimbat, avind in vedere si ca am primit viza de 60 de zile cu intrari multiple si nu am scapat cu faptul ca vreau doar sa tranzitez si nu asi fi avut nevoie de viza, conform aceeliasi surse de informatie.....oricum, vestea bune e ca acum pot tot intra in Turcia pina prin octombrie, ca am si asigurare si viza si tot ce trebuie. Asta asa, aviz amatorilor, ca poate se gaseste cineva dornic de o tura rapida (ceva gen weekend prelungit) la Istambul, pe care renunt sa=l vizitez in incercarea de a ajunge totusi pina la sfirsitul weekendului in Vama..... Cu ajunsul va voi mai tine la curent. Oricum, trebuie sa sa vad intii cum e urmatoarea bucata de drum. Pentru ea, adica ca sa am memorie unde sa filmez, am facut plinul la baterii de camera (se pare ca acumulatorii mei si=au dat intr=un final duhul, si asta dupa ce am ami cumparat si un incarcator special pt ei...... ca acasa mai aveam unul.... )/ Dupa aia, tot pentru rapiditate o sa o iau pe autostrada si ar trebui sa fac repede o multime de km. Acum va scriu repede ceva in asteptare adeschiderii biroului de turism de unde pot face rost de o harta a Turciei. pe care. dupa cum va povesteam. nu am reusit sa o downloadez in GPS si fara de care (desi am un roadbook) evident nu mi-ar face placere sa navighez prin aceasta tara....... In rest, ma bucur ca cei doi par sa fi ajuns acasa cu bine si la timp si ca astfel voi avea cind ajung acasa pozele lipsa pentru a va putea arata si peisajele de dinainte de Aktobe. Pe curind!

gata sunt pe vas! Incredibil ce noroc pe mine sa iau barca asta, caci dupa ce ca e incredibil de interesant, mai aflu si ca nici miine nu pleca nici un vas....

daca a existat cineva sa creada ca la mine poate fi ceva normal, imi pare rau sa-l dezamagesc! In final nu numai ca plec azi !!! Dar pe deasupra mai plec si cu.... Ia sa vedem, ghiciti? Vin cu "marfarul"! Decit sa aiba probleme, am gasit un vames destept care m-a impachetat printre tiruri :-))) Cind m-au intrebat daca am unde dormi ca ceilalti dorm in masini, am zis ca am cort si au fost de acord. Daca ajung sa pun cortul pe punte o sa iasa o poza de nu s-a mai vazut! Acum ma imbarc, ne auzim din turcia mĂ­ine!

Mult timp a trecut de cind nu am mai trecut pe aici pe forum si multe s-au spus intre timp! Din pacate ma vad nevoita sa incep din nou postul meu cu rolul de moderatoare, caci se pare ca excursia asta a adus pe forum unii membri din familia mea (evident incepatori in ale acestei comunitati), care poate au sarit un pic calul. Oricum, in apararea lui Dydy pot spune doar ca termenul ala pe care l-a folosit e doar ceva ce foloseste mereu, e un fel de stereotip la el si din punctul meu de vedere nu a fost decit un fel de "gresala de tipar".....In rest, e exact ce am incercat sa evit spunind ca imi pare rau ca s-a ajuns la asta, adica luarea de parte de catre unii sau altii dintre prietenii unora dintre noi. Daca eu asi incepe acum sa dau replica la ce a scris Galen (si nu m-am simtit neaparat jignita, caci stiu cum e cu sudistii si nordistii- intimplator traiesc in Bucuresti dar am trait destul de mult in Brasov si in Sibiu, de unde ma si trag de fapt pe jumatate si unde am f multi prieteni care nu ma considera deloc o sudista - asta asa, ca sa terminam discutia si cu asta), m-asi vedea cazind exact in ceea ce asi dori sa nu fac. Si anume sa incep sa povestesc ce si cum gindesc despre ce s-a intimplat, sa incep sa povestesc cum si de cite ori si in cite feluri m-a jignit pe mine inca din primul moment HI si in ce mod nejustificat....faptul ca am rezistat atit cit am facut-o linga ei a fost doar pentru ca am dorit foarte mult sa merg mai departe. Daca ar fi fost sa fac cum am gindit, m-asi fi despartit inca din a doua zi, de la Kiev, cind dinsul a facut niste scene.....hai sa zic care m-au jignit nu numai pe mine, dar si pe gazda noastra......Si pentru ca s-a pomenit totusi un cuvint si anume misogin - si toate cele de mai sus, inclusiv aceasta explicatie sunt lucruri pe care i le-am spus si personal lui HI acesta fiind motivul pentru care imi permit sa scriu totusi aici despre ele- asta e cu adevarat nepotrivirea majora: pentru ca daca esti asa de misogin incit URASTI pur si simplu femeia aia care merge linga tine cu mobra- numai pentru ca merge cu mobra ea singura si nu depinde de tine; si daca nu poti sa suporti faptul ca se descurca mai bine si te scoate din situatii diverse, pina acolo incit preferi sa te invirti in cerc numai sa nu recunosti ca te-ai pierdut; si daca...si daca.....atunci mai bine nu pleci cu o femeie la drum. Asta e tot si acest lucru i l-am spus si lui, anume ca sunt convinsa ca cu un barbat s-ar fi purtat altfel in totalitate. I-am cerut sa nu ma mai priveasca ca pe o femeie daca tot zice ca nu ma comport ca una, ca sa putem continua sa mergem impreuna, iar modaliattea de a ne da puncte de intilnire a fost o varianta discuata si pe care a primit-o cu bucurie. Ca de altfel si despartirea dupa ce EU am acceptat sa plec, dupa ce MI-AU ZIS EI sa o fac. Si acum sa revin la kkoua din care sper ca voi iesi miine. Pina acum nu am putut scrie nici macar de pe tel, desi mi-a dat prin cap, pentru ca am fost mereu pe fuga si mereu "la limita" Am avut noroc ca si pina acum, dar in ultimele zile, de cind am intrat in Rusia, viata a fost mult "mai putin usoara" ca sa zic asa. In primul rind ca de la Atyrau am plecat FOARTE tirziu, pentru ca mi-am pierdut ziua de duminica luptindu-ma cu netul sa incarc pe telefon harta turciei si sa calculez traseul posibil. Vor fi in cel mai bun caz inca 1300 de km acolo. Evident ca nu am reusit, asa ca am pierdut degeaba timpul. Am plecat totusi duminica, pentru ca stiam ca va dura mult pina voi trece in Rusia si nu vroiam sa imi stric o zi de mers. Bine am facut, pentru ca la Astrahan unde vroiam sa dorm, la 100 de km de granitza, am ajuns abia pe la 11 noaptea. Acolo...surpriza! unde naiba sa dorm, ca un motel pe marginea drumului imi cerea 80 de dolari cu reducere! Unde esti tu Kazachstanule cu motelurila tale de 15 dolari care mi s-au parut scumpe! Pina la urma am gasit un fel de camping, unde am putut dormi la minuscula suma de exact 17 dolari, fara apa sau curent electric prea mult. Imi parea ca am ajuns la capatul lumii, pina a doua zi pe lumina cind am vazut ca locul era de fapt chiar oareshcum dragut. Un fost camping care pe vremea sovietelor probabil ca avusese o perioada infloritoare, dar care acum era administrat cred ca putin ilegal de o familie, caci pe poarta scria ca e inchis si se intra prin spate.... Bref, a doua zi cind tocmai ma pregateam sa ma despart de sticla de ulei carata tot drumul "pentru orice eventualitate", avind in vedere ca in curind trebuia sa schimb uleiul, imi da prin cap sa verific nivelul uleiului. Si ca nu se prea mai vedea nimic prin vizorul indicator. Unde o fi disparut nu stiu, ca mobra mea nu minca ulei pina acum! Completez vreo 300 de grame si brusc incepe sa creasca nivelul, de ajunge sa fie prea mare. Acum da-i fata si cauta o farmacie sa iei o siringa sa scoti ce e in plus.....si tot cautind, imi da prin cap sa si caut ulei nou, ca mult nu mai era de mers cu ala vechi....Iar cind am dat si de un magazin unde aia s-au apucat sa dea telefoane sa intrebe ce ulei mi sa potriveste mai bine, caci evident ca special de mobre nu exista- si cind s-au mai si oferit sa merg in spate la atelier sa mi-l schimbe ala....am stat sa fac un calcul ca de fapt in 700 de km tot tre sa-l schimb si ca de mers (si in graba) mai am inca 1400 de km si deci, de ce nu acum?! Deci, zis si facut, ca daca tot e tirziu, de ce sa nu fie si mai tirziu, ma apuc si schimb uleiul acolo. Ca omul nu ar fi avut habar cum se face la modelul asta care are si el hachitele lui, dar macar mi-a dat ce imi lipsea mie (o surubelnita si un lighean, plus asistenta si sapun si apa....). In final, toata povestea m-a costat 77 de lei, cu tot cu spaga lui . Numai filtrul nu l-am schimbat, ca de unde, dar oricum acasa schimb tot din nou cu ulei calumea, asa ca mai bine asa decit deloc, am zis eu. Cu ulei nou, plus lantz curatat si intins (da, a venit si momentul in care a fost nevoie si de asta...), ma vad fericita sa profit de schimbarea de fus orar si sa aflu ca e doar 2 jumate, nu 3 jumate cind plec in sfirsit din Astrahan. Aveam in fatza 1350 de km si trebuia sa ii fac in max doua zile, caci aveam speranta sa existe un vapor miercuri spre Trabzon. Asa se aflase prin telefon, ca e poate unul azi si sigur unul miine....stiti cum e cu socoteala, nu? Vroiam sa ajung deci macar pina la Stavropoleu, un oras la jumatatea drumului, dupa o "liniutza" de vreo 650 de km, care altfel nici nu-mi spunea prea multe. Doar ca, unu: atunci cind mai aveam doar vreo 150 de km de el si mai era putin si ajungeam si eu o data pe lumina undeva....se gaseste politia rusa sa se bage in seama! Ma rog, motivul mi se pare si in ziua de azi penibil, o sa scriu poate si despre asta la vremear respectiva, cert e ca a trebuit sa ma cert cu ala vreo ora ca sa nu-mi ia carentul, amenintindu-l cu ambasada mea, a lui si alte alea. In final i-am dat echivaelntul a vreo 80 de dolari si am plecat. Numai ca am ajuns iar la 10 in locatia de destiantie si acolo..... cel mai ieftin hotel era peste 100 de dolari locul! Eh, Kazachstane kazachstane! ca de altceva decit hotelurile alea fastuoase nu auzise nimeni. Cind.....eh, noroc ca mai am inca bafta aia a mea! Tocmai vroiam sa incalec cind linga mine opreste un Triumf, ultimul model. Ulterior omul s-a prezentat ca John , care facuse si el o tura prin Norvegia de curind de capul lui si probabil fusese atras de solidaritatea calatorului. Cert e ca nu prea inteleg nici acum ce l-a facut pe omul ala sa stea de capul meu pina la 1,30 in noaptea aia, cautind pentru mine intii hotel ieftin, apoi camping, apoi loc de campare..... Imi inchipuiam ca nu are ce face si nu-i place sa se culce devreme....ca sa aflu a doua zi, cind ne-am reintilnit sa luam micul dejun impreuna (incercam si eu sa-i fac cumva cinste, deh!) si sa-mi arate orasul, ca de fapt fusese iesit si el 15 minute sa duca mobra la garaj si il asteptasera nevasta si copilul toata seara..... Dupa ce l-am convins sa plece si sa ma lase sa pun cortul in padure linga o terasa cu restaurant unde era cit de cit apa, lumina si wc, intru inauntru sa intreb daca nu am macar voie sa pun cortul in curte.....Cind colo, tipa cu care vorbeam, care tocmai se intrerupsese (si era 1 noaptea!) din spalat pe jos, ma ia de o mina si ma duca intr-o casuta din curte, unde imi da voie sa dorm intr-un pat. Era casuta unui ceva gen om bun la toate, care cam locuia la ea, se pare emigrant nu se stie cit de legal din Armenia....pacat ca nu am stiut suficienta rusa, ca tare eram curioasa.... De la el aflu ca aia era...patrona!!!! Jos palaria! Nu ma pot opri sa nu ma umplu de mindrie pentru unele din suratele mele! A doua zi, John nu numai ca isi pierde o juma de zi sa-mi arate orasul, dar ma mai si insoteste vreo 80 de km pe un drum care nici nu era pe harta dar ii placea lui foarte mult si tinea sa mi-l arate. Foarte frumos drumul si foarte frumos din partea lui, dar din pacate asta m-a facut sa pierd iar juma de zi. Nu e asa grav am gindit eu, caci ma sfatuisem cu el cu privire la o "scurtatura" . De vreo 300 de km de altfel.... Asa ca aveam sperante sa ajung repede, ca doar ce sunt acum pentru mine 400 de km? Chiar daca pe la munte, dar eu sunt un as al soselelor, nu? Eh bine....daca o luam pe drumul ala mai lung, nu stiu cind ajungeam in Soci, sincer! Ca pina la Tuapse a fost ok. Drum de munte cum imi place mie, chiar ma simteam ca acasa....Dar ultimii 120 de km de la Tuapse la Soci.....doua ore, asta e tot ce pot spune! Si asta profitind de avantajul orei inaintate, ca am mers intre 9 si 11! Dupa ce ca sosea asa virajata eu una nu am vazut (nu am prea putut filma, ca se lasase noaptea si a doua oara nu mai merg pe acolo, sincer! - sau ma rog, sa dea Domnul sa nu mai fiu nevoita sa merg pe acolo! ca asta nu se stie inca nici pina acum), e unica si tot traficul, de la cel turistic de sezon full (ginditi-va la cum e la noi la mare si puneti toate masinile alea pe cite o banda pe sens pe sa zicem Transfagarasan ) pina la cel gen cisterne cu benzina si camioane cu remorca, circula pe acolo. Viteza maxima 60, media de 45!!!!!! Cind am ajuns, imi pare rau ca trebuie sa recunosc, dar ma dureau miinile de la tinut ghidonul! A doua zi, adica azi, m-au durut toate oasele, dar las ca trece! Mai rau e ca in Soci... stiam eu ca aici e lux mare mare, dar asa ceva....Credeti-ma, ca am fost! Monte Carlo sau Nisa sunt mici sate pe linga Soci! Unde naiba sa gasesc eu sa dorm, ca astia nici nu au auzit de mai putin de 4 stele!!!! Si credeti-ma, ca imi pierise risul chiar si mie! Era deja 1 noapte sau mai bine (deja nu ma mai uitam la ceas, ca sa nu ma apuce disperarea si oricum baterie nu mai aveam la nici unul din telefoane, caci nu avusesem priza de unde sa le incarc si cea de pe mobra s-a stricat- o sa ma uit la ea pe vapor, dar timp nu avusesem pina atunci, se intelege de ce...) si era cit se poate de clar ca la mai putin de 120 de dolari eu aici nu dorm..... Asi fi optat evident pentru cort, ca-l puneam de draci in fata celui mai luxos hotel, chiar daca ma arestau astia, dar aveam nevoie macar de curent, ca sa incarc telefoanele! De dush nu mai vorbesc, ca nu mai vazusem de trei zile, dar aici era asa de umed, ca erau ude hainele pe mine oricum, deci nu mai era nevoie...... Si uite asa ma urc eu pe mobra si ma las dusa de catre nasul propriu care nu ma lasa la greu.....pina la sanatoriul ala unde am gasit cazare in final.... da, iar sanatoriu.....evident, a fost o incercare de reeditare si din fericire una reusita! La un pret egal cu cel de la camping, am primit de data asta si dus si curent, ba mai mult, pentru ca nu mai aveam destule ruble, m-a lasat sa dau cite am avut!!! Trebuia doar sa eliberez eu camera a doua zi pina la 9, dar una: nu imi mai pasa de conditii ca era deja 2 jumate si eram teleghidata si doi: oricum la 9 vroiam sa fiu la port sa vad cu vaporul..... Asa ca la ora aia nu am mai avut puterea sa mai scriu repede ceva de pe telefon, asa cum imi propusesem, am dat doar smsuri la familia nelinistita si am adormit in cadere in pat..... Si iata-ma ajunsa azi, aici, in Soci.....Adica azi e 6, miine e 7 si imi expira VIZA DE RUSIA!!!!!!!! IAR DE VAPOR NICI VORBA! Nici azi, NICI MIINE!!!! desi la tel zisesera ca este! Abia pe 8, dar nici macar atunci nu pot lua bilet, pentru ca, culmea! nu mai am viza!!!!! Asi pune eu aici un emotikon cu lol, dar credeti-ma, ca nu-mi prea mai venea a ride! Asa ca toata ziua mi-am petrecut-o in a rezolva situatia, noroc ca am gasit o tipa la un birou de turism, in prima ei zi de lucru, care a venit si mi-a tradus peste tot. In final am gasit si pe cineva la biroul de imigratie care mi-a promis ca imi rezolva cu viza miine, dar asta urmeaza sa vad cum o sa fie. Pina una alta am dat de vaporul care trebuia sa plece miine si am aranjat sa ma urc miine pe el. Cu conlucrarea vamii, granicerilor si ajutorul ne-benevol al tipei de la bilete, miine ar fi sa cumpar bielet pt poimiine si sa stau o noapte pe vapor, unde tehnic se chiama ca am iesit din Rusia, deci sunt in regula! Tipa aia de la turisti isi facea cruce, zicea ca asa ceva nu a mai vazut. Am linistit-o, nu e din cauza ca nu are experienta, e din cauza ca asa ceva nu au mai vazuit nici astia de la vama, cred ca nici capitanul -dupa privirea pe care o avea cind i s-a tradus ce vreau!!!! Miine la 10 o sa vad daca merge asta, caci sa merg 400 de km inapoi pina la urmatorul port, unde stiu intre timp ca vaporul de Istambul e tot stricat deci nu are sens sa merg, ar fi crima! Adica mai mult de dublu de sosea din aia eu nu mai vreau si gata! Iar miine daca nu se rezolva, cam nu-mi mai ramine nici macar timp fizic sa ies in Ucraina, deci tineti-mi pumnii! Ca sa nu mai spun bancul de final, ca aflu ca de aia nu e vapor miine, caci ala cu care am vb eu sa stau pe el, e stricat si de fapt nu se stie cind pleaca! Chiar sper sa fie ok, ca daca nu, se cheama ca ies din Rusia si nu se stie cite zile stau in port! De o sa ajung ca Tom Hanks (parca ) in Terminal Si acum va las. S-a facut noapte si ma duc sa filmez miliardele de beculetze ale acestor hoteluri, sper sa ajung cindva sa vi le arat si voua! Evident ca din statiune nu am vazut inca nimic, dar miine voi avea oricum o zi intreaga. Cica sunt niste pesteri pe aici si o sa fac si o baie, ca in vedera Vamii (mai mult) mi-am luat si costum de baie. Caci pe al meu il uitasem acasa. Deh, cu o baie in desert nu imi facusem socoteala! A, da! Ca era sa uit! Daca ar fi fost la limita cu ajunsul in weekend in vama daca plecam azi din Soci, in cazul in care plec poimiine, orice speranta e pierduta! O zi pe vas, apoi 1300 de km inseamna minim trei zile cu ochii scosi. Si o sa fie mai mult oricum, ca si de la Trabzon pina intru pe autostrada e o sosea cred ca tot cam ca asta de care va povesteam...asa ca patru zile, ca sa fie mai sigur. Si asta in conditiile in care nu imi mai dau timp sa vizitez Istambulul, facind socoteala ca, acum, citeva sute de km pina acolo alta data vor fi o nimica toata!!!! Sau poate? Cine stie? Daca tot nu ajung la timp in vama, poate vizitez totusi si macar o zi Istambulul? Inca nu stiu, asa cum momentan nu prea stiu nimic. Nici macar daca imi dau turcii viza de intrare.....Nici macar daca ajung acasa, hehehehehe..... Oricum, va mai scriu, sper sa pot ajunge miine dupa ce stiu ce si cum din nou la net. Lectura placuta si asfalt uscat! Pe curind!

Salutare fratele meu! Miine plec de la fratele Dodo, (Codrin) si ar trebui sa fac cit mai multzi km ca sa ajung totusi in timp civilizat la RO, dar ora inaintata ma poate opri intrucitva. Vom vedea miine la cit plec. Din pacate netul m-a enervat doaua zile la rind de abia am avut timp sa aflu amanunte despre traseu si nu am avut cum sa pun poze, dar macar dupa doua zile am reusit sa le micsorez suficient pentru cind voi fi acasa. Desi nu am avut destrui biti cit sa aflu traseul dorit, voi incerca sa fac in sens invers partial traseul lui HI de anul trecut,adica Soci - Trabzon- Vama Veche, unde sa stau cu burta la soare macar o zi. Miine plec de aici, urmind sa primesc pe drum info despre traversarea marii negre cu bacul

Mai condorilor, stati acolo si ungeti penele, ca sa fie gata problemele din ultima vreme pina ma intorc! (Am scris toata dupamasa in offline la textul asta (ca netul aici ba e, ba nue, dupa cum bate vintul si ia unda radio) si vroiam ca atunci cind il postez sa adaug si poze in el. Chestia e ca ma chinui de ieri sa gasesc o modalitate de a le micsora si...nimic. Acum am primit un telefon ca iar vin astia periculosii de pe aici sa maia in ȚorasȚ si mi-e ca nu mai apuc sa postez nici in seara asta, asa ca dau repede un copy/paste, sperind (asa am sperat si aseara) sa revin cu poze mai tirziu....) Scriu din nou offline, pentru ca conexiunea asta de net de aici cred ca vrea sa-mi scoata peri albi……Dupa ce aseara mi-au venit de hac comunitatea romano-irlandezo-kazaha din Atyrau cu care ma intilnisem si eu ca omul la o bere -dar……stiti cum e cu socoteala, dupa ce azi dimineata si-a cam facut misto de mine Vista si laptopul pina m-am enervat si i-am scos gargaunii din cap (bateria) ca nu mai vroia nici macar sa se restarteze, dupa ce toata dimineata nu am avut retea (WLAN) si am facut sesizare la serviciul IT al hotelului….am reusit sa intru in sfirsit pe net. Evident cu intirziere, ca promisesem ca va scriu ieri, dar…. Oricum, eu sunt tot aici, m-am hotarit sa mai stau un pic (va povestesc imediat ce si cum) si cum mare lucru pina mine dupamasa nu am de facut, o sa mai scriu. Ma gindisem initial sa incerc chiar sa o iau de la inceput si ca poate pina maine termin. Dar m-am razgindit, pentru ca in cel mai bun caz asi putea sa va pun citeva poze (nu multe, pentru ca in prima parte eu numai am filmat, pozele le-a facut Miha…..), dar filme nu. Dincolo de faptul ca trebuiesc prelucrate un pic majoritatea, dincolo de viteza cam mica a transferului, pe acest pc nu pot sa le vad, deci ce sa incarc? Va mai trebui sa mai si scanez harti, etc., deci……las ca va tin eu cumva de vorba! Pai sa incep in primul rind cu firul povestii de unde l-am lasat ultima oara. Ma cazez la sanatoriu, imi despachetez mobra, (adica dau toate bagajele jos de pe ea), si o iau catre Moinaq. Inca 100 de km de cel mai bun asphalt, cu doar vreo 2 km de portiuni in lucru. Nu stiu cum fac astia in Uzbekistan, dar la ei soselele par cu atit mai bune cu cit sunt mai nesemnificative. Nationalele sunt in majoritatea cazurilor de iti rupi gitul, iar pe alea mici….liniutze de sute de km….. Ma rog, ideea era ca planuisem o ora dus, una intors, una acolo cautat vapoare in nisip si acasa la 9 seara. La mare nu mai era timp in mod evident sa merg, chiar daca ar fi durat doar 2 ore cum imi zisesera de la un birou de turism, ca era dĂŠjà 6 seara. Dar ce mare, ca aflasem de la cei doi ca mare e la 170 de km si nici macar nu se merge pina acolo, doar pina la un platou la vreo 100 de km, de unde se vede in zare…Cred totusi ca acele jeepuri despre care auzisem, exista si merg chiar la mal, dar ai oricum nevoie de o zi intreaga asa ca….. Eh, si ajung eu deci in mai puitn de o ora colo, ca viteza am putut sa bag cit am vrut eu….doar ca a trecut o ora jumate pina sa gasesc nenorociera aia de monument. Cit despre barci…o mare dezamagire. Ce nu am apucat sa va povestesc (caci s-a intimplat in perioada de eclipsa internautica, peste care deocamdata am sarit cu naratiunea), este ca eu mai incercasem si pe vremea cind ne aflam la Aral, adica fix pe partea cealalta a Marii Aral, sa gasesc niste asemenea vapoare esuate, mentionate pe harta. A fost singura mea”infringere” de pina acum, pentru ca, odata ajunsa in zona, am descoperit ca oamenii nici macar nu stiau ca exista acel drum, cu toate ca era desenat pe harta cu galben. Adica de importanta intermediara (rosu sunt ceel nationale, alb cele locale). Cu toate ca pina la urma am gasit chiar si drumul (ma maninca limba sa va povestesc acum povestea, dar si-ar pierde sarmul fara poze), odata pornita pe el am descoperit ca nimeni nu vazuse vreodata vapaorele alea si nici nu stia ca existase satul ala linga care ar fi trebuit sa fie. Deci, confruntata cu ideea de a merge 60 de km prin nisip pentru a descoperi ca oricum nu am idee unde sa ma abat de la drum ca sa ma duc undeva in pustie si sa ma apuc sa caut acul in carul cu deshert, m-am vazut nevoita sa ma intorc! Nu-i nimic imi spusese HI, ca la Moinaq vedem alte vapoare, care sunt la doar 30 de km de oras si se gasesc usor! Da, ca toate celelalte chestii cercetate de el! Caci la Moinaq, contrar chiar si celor scrise in Lonely Planet care imi promitea macar 1 km pina ele, barcile alea nenorocite erau chiar linga sat, frumos aliniate linga monument, dupa uniformitatea ruginii de pe ele, evident culese si aduse la vedere pentru turisti fraieri, veniti cu autocarul! Ce sa zic, dezamagire maxima, ca si sa vizitez epava de la Costinesti ar fi fost mai interesant, macar pina acolo trebuie sa innoti! Plec inapoi pe la 9 si ceva si, dupa ce pe intuneric ramificatiile prin Quonghirat ale drumului ma nelamuresc si ma vad nevoita sa apelez la localnici, fac un mic ocol al orasului pe centura (de ma temeam sa nu ajung inapoi la Chiva, asa de mult am mers), apoi un mic tur de oras pe stradute laturalnice si, in sfirsit ajung, dar abia pe la 10 jumate. Inutil sa mai spun ca masa de seara se dusese, sau ca cei doi dormeau dĂŠjà. S-a sculat numai HI sa ma intrebe daca merg cu ei si i-am comunicat ca nu. L-am mai rugat sa-mi scrie inainte de plecare pe dvd pozele si filmele, ca erau intre timp toate la ei exact in acest scop si m-am culcat. Dimineata la 5 deschid un ochi si ii vad pe balcon la fumat. Era ora la care trebuiau sa plece conform programului, dar si-au dat o jumatate de ora marja de eroare. Ce ma bucuram ca nu plec cu ei, ca banuiti si voi cine ar fi fost de vina pentru intirziere, nu? Oricum, nici pomeneala de scris dvduri. Au zis ca nu-i nimic, ca oricum ma asteapta in vama! Ok, o sa aiba timp acolo….. Pleaca ei deci la 5,30, eu ma scol la 7. La 9,30 decolam, dupa un mic dejun copios ca pentru musafiri, (caci copiii aia internati acolo, desi probabil mult mai bine hraniti decit la ei acasa, nu au primit nici pe departe aceleasi lucruri de mincare….) si dupa o cura de Artrostop pentru Sir Guy (uns lantul), ca dĂŠjà incepeau sa-i trozneasca incheieturile si la sutele de km care urmau chiar nu aveam voie sa plec asa…. La capitolul asta, apropos de comportamentul mobrei, trebuie sa spun ca nici nu ma asteptam. Cind sa plec, numai lipsa timpului m-a oprit sa nu pun chit de lant nou, desi al meu avea doar 6ooo de km, caci HI m-a amenintat ca o sa ramin fara lant, ca uite, pinionul meu dĂŠjà e uzat, etc. In in ca 12000 de km, mor! Eh, mi-am facut curaj si am zis ca fie ce o fi, il ung mai des si o tine el….. Pai si sa-mi fie invatatura de minte, alta data sa ascult de mintea mea personala, ca uite, dupa inca 9000 de km (din care la sfirsitul unora dintre portiuni nu mai era nici neam de unsoare pe el, deci mersesem asa km buni), lantul nici macat nu trebuie inca intins!!!!! Nu mai spun de uzura pinionului, care nu mi se parea -mie una cel putin- uzat nici inainte, dar nici acum nu vad vreo diferenta! Si sa revin. Mai haladui inca juma de ora prin oras in cautare de benzina si apa si la 10 fix o sterg. Aici ar fi trebuit sa va postez o harta, ca sa vedeti ca spre kazachstan existau doua drumuri. Unul galben, deci mai bun, dar care….se intrerupea si nu ajungea nicaieri si unul alb, deci vai mama lui, caci stiam ca asfaltul va fi doar pe unele portiuni. Vreo 350 de km pina la granitza si inca 80 dupa, pina la prima localitate pe asphalt (drum galben), Beyneu. Apoi, pina la Atyrau inca 400 de km. Deci o zi plina de mers, avind in vedere ca eu una eram ferm convinsa ca vreau sa trec granitza in acea zi. Ma gindeam eu ca orice ar fi, drum ca ala de la Aqtobe la Aral (si asta va voi povesti cind ajung acasa, e tot din acea perioada de eclipsa) nu are cum sa fie si, dupa ce aratasem poze unora pe care ii intrebasem, acestia ma linistisera ca nu e asa rau. Atunci facusem 450 de km (dintre care 220 practic prin stepa) in doua zile, muncind la greu. De acea imi era si teama cu HI, sa nu ma pomenesc, mergind impreuna cu ei, ca fac iar nu se stie cite zile, fara apa si mincare din cauza ca ei au considerat doar sa pufaie cind le-am ridicat problema. Deci, plec la 10 si ma interesez de drum. Surpriza! Drumul galben exista! Si e asfaltat! Super, deci gaz la greu. 120-140 cit mai am pe ce, ca nu se stie cit tine afaltul asta (pe harta nici macar nu sunt notati nr de km, calculul l-am facut eu cu rigla….ma rog, confirmarea lui am facut-o individual apoi, cu roata……Si si ca sa merg cit mai mult inainte de mare caldura de la prinz, cind se zice ca trebuie sa stai, ca e prea cald. De altfel, de aia si plecasera cei doi asa devreme. Si aici o sa mai fac iar o paranteza, ca sa va povestesc cum e cu mersul prin desert. Sau cel putin, cum mi-a fost mie. Ideea e ca pina la urma banuiesc ca am beneficiat de unele avantaje fatza de muritorul de rind venit din zone de clima temperate: unul de natura personala (ca am senzatia ca ma acomodez mai bine ca altii la caldura, respectiv nu transpir asa mult si deci nu mi se face asa repede sete), altul de natura geografica- traiesc in Bucuresti fratilor! O sa ziceti ca ce legatura are, dar va spun ca in Bucale pare uneori sa fie mai cald ca in desert la prinz! Oricit s-au vaitat de caldura localnicii, nimeni niciodata nu a zis ca ar fi mai mult de 40 de grade! Si tineti cont ca in Bucuresti au fost si 43!!!! In plus, acolo, printre betoanele alea care se incing la 70-80 de grade, e mult mai cald decit la cimp deschis, unde mai adie si un vinticel macar uneori si unde daca gasesti un petic de umbra te simti instantaneu la racoare (in Bucuresti, la umbra unui beton incins nu e sigur mai racoare decit la soare). Cred ca am mai spus eu asta si mai demult, aici am descoperit valoarea umbrei. Si am inteles de ce nu mor ciudatii aia pe care ii mai vedeam uneori la marginea soselei, in plin desert, asteptind la un petec de umbra ….nu stiu ce, poate faceau autostopul. Tot in aceeasi idee am mai invatat si unul din banuiesc mecanismele lor de protectie pentru ca am sesizat cum, chiar si cei mai mici copii, cind merg pe strada schimba automat partea pe care merg, daca umbra se schimba. E ca un reflex, numai pe turisti ii vezi mergind prin soare…cred ca tare prosti ne considera localnicii. Anyway, tinind drumul tot la umbra, am reusit sa ma plimb in miezul zilei prin Chiva si sa supravietuiesc, desi sunt convinsa ca in ziua aia au fost mai mult de 40 de grade afara. Acum revenind la deshert. Planul celor doi a fost sa mearga prin desert de cit mai de dimineata (adica sa se scoale pe la 4 si sa plece la 5-6), sa stea undeva la o ceaihana la prinz sa bage la ghiozdane si sa mai mearga dupa masa vreo doua ore, pina nu se lasa intunericul, caci HI nu poate merge noaptea. Cam asa se depalsau si caravanele pe vremuri, doar ca ele mergeu cred noaptea mai mult. In orice caz, pe soseaua groazei despre care va povesteam mai sus, traficul camioanelor e maxim noaptea, lucru care mi s-a parut sinucigas avind in vedere conditia drumului. Da, dar si sa faci pana in mijlocul zilei in mijlocul stepei…..ca la ei saracii se pare ca cel putin o pana la un drum e obligatorie, asa de multe camioane oprite am vazut! Dar asta e alt subiect, o sa povestesc la vremea respectiva. Eu pe de alta parte, desi trebuie sa spun ca am sesizat cit de mult mai bine era mersul pina in ora 11-12, gasesc ca totusi beneficiul obtinut in urma nesomnului e mult prea mic. Am incercat o data si mi-a venit sa vars de somn, desi ma culcasem la 11 (adica cu noaptea in cap la mine), asa ca m-am culcat la loc si m-am trezit la 8. Pe de alta parte, nu ma vad nici stind degeaba de la 1 la 4-5 dupamasa, asa ca nici sa conduc de la 6 dimineata la 9 seara nu asi fi in stare….repet, asta e punctual meu personal de vedere, nu spun ca e bine asa. Cert e ca eu am tot plecat pe la 10 si…..am mers continuu pina am ajuns, sau pina nu am mai putut, asa cum s-a intimplat in ziua despre care tocmai va povestesc. Acum, tot din ce am descoperit singura si din putinele sfaturi de care mai auzisem, ideea e ca, pentru a merge prin deshert, unde oricum e cald, trebuie sa si stii unele mici “trucuri”, dar care te fac sa poti trai (nu trai bine, ci trai pur si simplu). Primul truc este…..eh, sa va vad, stie cineva? Sa te imbraci cit mai bine! Adica sa fii cit mai bine acoperit si asta nu ca sa nu te arda soarele (ca te prajesti in citeva ore, ne mai vb de insolatie), ci ca sa nu transpiri! Caci la caldura aia, ajungi sa transpiri (deci sa te deshidratezi) mai repede decit decit te poti rehidrata bind apa, ceea ce iti poate da tot felul de fenomene nedorite, cum ar fi durere de cap, varsaturi, etc. Si nu vrei sa ti se intimple, nu? Daca esti imbracat insa (si prin imbracat la mine asta a insemnat nu numai jaca si pantaloni lungi si casca care automat servea de acoperamint al capului, dar si manusi (!) si batic pe fatza plus cagula ca sa nu transpiri sub casca ca mori mergind . Evident ochelari de soare pentru ca, oricit ar fi de neplacuta lumina, riscul unei arsuri de retina e cel care trebuie sa te inspaiminte de fapt. Si mai e ceva ce nu scrie nicaieri, caci doar mergind cu mobra poti afla ca exista. Aerul e asa de uscat si de fierbinte incit, chiar daca nu bate vintul (cald si vintul ala evident), simpla deplasare cu chiar si doar 80 la ora te face sa simti ca te arde. Asa ca pur si simplu, oricit de mult ai transpira, nici macar fara manusi nu poti merge, ca frige. Uneori simteam ca ma frige (credeam eu la inceput) caldura motorului, ca sa descopar ca de fapt era vintul……Nu mai zic ca, atunci cind am incercat prima oara sa beau apa din mers, dupa primele trei secunde a trebuit sa frinez si sa continui cu 40 la ora, caci pur si simplu am simtit instantaneu ca ma sufoc. E imposibil de respirat la viteza la temperatura aia! Daca vreti o comparatie, ca si in multe alte cazuri, e la fel ca frigul. Pentru ca nici daca e foarte frig nu mai poti respira la viteza (de ex coborirea la ski, scos capul pe geamul masinii, etc.) Si uite asa am mai descoperit un avantaj al baticului care iti acopera fatza, caci prin casca, o sa rideti, dar oricit de bine ar fi etansata, aerul ala tot intra. Iar respiratia face sa se piarda vapori de apa, chiar multi. Ti se usuca gura si ti-e sete (aici un alt truc folosit de mine a fost sa mestec guma, ca stimuleaza salivatia). Daca ai gura acoperita, evident acest lucru nu se intimpla si nici nu simti ca iti arde fatza. Se creeaza un microclimat la temperatura corpului, la fel cum se creeaza sub tot restul hainelor si, desi ti-e cald, esti izolat de exterior si “inauntru” e mai racoare ca afara, adica maxim temperatura corpului. Si transpiratia se incetineste/opreste. Ce sa spun, eu in felul asta am reusit sa nu am nevoie decit de maxim trei litri de apa/ zi intreaga de mers, caci dupa cum am spus, eu nu m-am oprit la prinz. Dar poate ma si acomodez mai bine ca altii, ce sa zic, nu stiu….. Concluzia mea a fost insa ca, astfel echipata, fratilor! Trai neneaca! La 120 la ora ai aer conditionat si nu ti-ai dori sa stai la o umbra, ca ti-ar fi mai cald! Conditia e insa evident sa poti merge cu viteza aia sau pe acolo, caci in momentul in care ai incetinit (doamne feri oprit!), ai murit de cald, orice ai face. Eh da, dar si cind te pornesti din nou, e super pina se evapora transpiratia de pe tine. Ce sa spun, atunci cind am cazut si a trebuit sa stau in soare in stepa cam juma de ora pina a venit camionul celui care m-a ajutat sa ridic mobra, ajunsesem sa imi curga picaturi de transpiratie in jos pe mineca din jaca. Dar daca mi-asi fi scos-o, sigur nu mi-ar fi ajuns atita timp apa pe care o aveam la mine. Ce am omis sa spun ca jaca mea e una din aia de vara, cu mai multe gauri decit pinza, geniala in felul ei, caci te apara de soare si permite aerisirea, tinind de cald dar mai putin ca una normala, care ar fi fost evident foarte mult mai groasa. Si tot aici, caci aveam oricum de gind sa va vorbesc despre echipament, banuiesc ca pot interveni cu marea mea descoperire. Bine, ca un sac de apa camelback este ideal, banuiesc ca v-ati fi gindit si voi (oricum, a fost primul lucru de care m-au intrebat daca-l am cei doi globetrackeri cind le-am spus ca voi traversa desertul). Ideea descoperita de mine e alta: se ia una bucata sac camelback (dar doar punga de apa, fara rucsac! Gasita de mine la mag muntzomani cu cca 55 lei) si una bucata punga termoizolanta de la ce magazin vreti voi (banuiesc ca costa max 5 lei, eu pe a mea am luat-o de la mama). Se umple prima cu apa rece si se introvira in a doua. Se impacheteaza frumos, apoi ambele se baga in……buzunarul protectiei de spate al gecii noastre speciale, ca doar avem geci de motociclisti, ce naiba! Si uite cum, cu numai 60 de lei, ai apa rece citeva ore bune, adica trei-patru, timp in care oricum ajungi undeva de unde poti reimprospata rezerva. Altfel, un camelback cu totul costa minim trei milioane si nici nu are frigider…..Iar fara sistem de mentinere a temperaturii…..hai ghiciti in cit timp fierbe apa intr-o sticla la soare? Pai va spun eu: niciodata! Dar apa inghetata in sticla devine fierbinte in mai putin de o ora si prin asta ma refer la o temperatura care te poate frige inclusiv daca incerci sa te speli cu ea pe miini, nicidecum sa o bei! Si acum sa revin la poveste. Dupa cum spuneam, la 10 ies din oras, in fatza vreo 300+ de km pina la granitza, cu sfalt nu se stie de care si portiuni nu se stie cite de macadam nu se stie cit de prost. Dar macar eram sigura ca nu e nisip si de aia ma si incumetasem sa plec singura. Ca pe nisip mai gros de 5 cm imi patineaza rotile, dar pe macadam, nici o problema. Bun, deci trag de gaz sa profit de vreme, asphalt, timp, etc. Si tot trag, pina la un moment dat banuiesc ca am dat in drumul alb, caci cele doua trebuie sa au avut o intersectie undeva, desi eu nu am vazut-o. Si acolo, adica pe drumul alb, ca si pina atunci, cel mai perfect asfalt, lat cit trei benzi, nu doua. Cu exceptia a max 5 km pusi cap la cap in care se faceau drumuri paralele pentru ca era in reparatii, am mers la liber, cit am putut. Vreo 250 de km pe asphalt, plus inca vreo 60. Pina s-a terminat fericirea. Adica pina mi-a picat (da, pur si simplu dupa ce am dat in prima groapa, MI-A PICAT!!) un cobur. Ideea e ca la vreo 230 de km de oras ma oprest la un post de politie, caci fiind drum spre granite si aia fiind ultima localitate, sa facea control, iar politistul imi spune ca cealalta motocicleta de la Romanica trecuse si ea pe acolo (evident, nu?) in urma cu…….doua ore!!!!! Adica plecasera cu sa zicem 4 ore jumate inaintea mea si facusera in in 5,5 ore un drum pe care il facusem in trei ore! Cit de fericita m-am simtit pentru orele alea de somn in plus! Oricum, vestea era buna, caci de aici de undeva incepea drumul prost, pe care eu mergeam cu o viteza mult mai mare ca ceilalti, deci aveam toate sansele sa ii prind din urma si sa nu-i fac sa ma astepte prea mult la vama….Deci inca o data, blana! Mai aveam inca 150 de km pina la granitza, politistul imi zisese ca vreo 40-50 sunt de macadam. Super, i-am dat bataie. In final s-au dovedit a fi 40 de asfalt si restul macadam. Dar nu conteaza. M-am distrat si pe tema asta, va spun imediat. Ideea e ca macadamul ala era efectiv super. Am mers si nu exagerez, cu 120 pe el si asi fi putut merge si mai repede, doar ca m-am gindit ca exista in toate o limita a inconstientei si bine am facut. Pentru ca trebuia sa vina evident si prima groapa, cea in care mi-am pierdut cutia. Si nu oricum, ci una dintre incuietori si sistemul de agatare de suport s-au rupt pur si simplu, de nereparat. Noroc ca aveam la mine scotch (acum de fiecare data cind umblu in ea, trebuie sa o lipesc ca sa o inchid, deh) si am eliberat niste corzi si am legat cutia la loc. Tine bine, intre timp am un sistem de a o lega verificat chiar si prin gropi si tine. Doar ca atunci, pina la elaborarea si verificarea acestuia, nu am mai putut sa merg decit la inceput cu 60, deci foarte incet. Nu a mai fost chiar asa aer conditionat, dar mai rau era ca ma gindeam ca ii fac pe oamenii aia sa ma astepte in vama. Bine ca grijile mele nu au durat mult. Si aici vine si faza la care spuneam ca m-am distrat. Ca putin mai incolo m-am intilnit cu primele doua masini participante la Mongolia Rally 2008, un fel de raliu, cu concurenta cam tot atit cit am avut noi la EMA, in scop caritabil, la care fiecare s-a inscris cu masina proprie si merge pe ce drum vrea el pina intr-un loc din Mongolia. Tot ce exista este o data limita (16.08 daca am retinut eu bine) pina la care sa ajunga, caci atunci va avea loc o mare petrecere in cadrul carei se vor vinde masinile la licitatie, iar banii se vor dona. Cei inscrisi erau toti amatori, dornici de aventura si cu inimi mari, plecati din toate colturile Europei catre unul din cele trei puncte de unde s-a dat startul, cu masini cumparate special pentru a fi donate. In cele doua masini era o echipa de spanioli si una de englezi care se aflau intimplator pe acelasi traseu si alesesera sa mearga in caravana, caci asa se face deplasarea in deshert, in grupuri de minim doi ….Evident, pentru ca asa mi-e felul, m-am oprit sa vad ce-i cu ei si, in momentul in care mi-au spus ca da, au mai vazut romani prin zona, caci acum o ora jumate cind plecasera ei din granita o motocicleta cu doi romani tocmai pleca si ea in sens invers, am scapat brusc de orice graba si m-am intins la vorba. In vama nu ma asteptase nimeni, deci eram libera sa nu mai trag de sistemul meu improvizat de prindere al coburului. Distractia a fost cind au i-am intrebat cit mai era pina in vama si cum e drumul (40 si tot asa ca ala pe care ne aflam) si cind eu le-am spus ca ei mai au inca 80 de mers inainte in aceleasi conditii. Adevarat ca acum erau gauri si mai incolo devenea foarte bun, dar de pe fetzele lor a disparut cam imediat orice bucurie. Nu am zis nimic, dar in sinea mea muream de ris. Asa cum banuiam (si mi s-a confirmat intre timp), aia erau primii km neasfaltati cu care dadeau nas in nas de cind plecasera de acasa. Nu le-am mai zis nimic, dar evident nu aveau sa fie ultimii. Oare cum au plecat toti participantii aia la raliu de acasa si nu s-au asteptat la drumuri proaste? Sau poate s-au asteptat, dar ala le depasea imaginatia? Pentru ca m-am mai intilnit si cu altii in vama si aia erau tot ingroziti de drum, ca pina acolo mai parcursesera inca 80 de km de drum prost. Cum??? Adica inca 120 de km de drum din asta????? Nu fratilor, asteptai sa ajungeti in desertul Mongoliei, ca acolo nu mai e drum deloc! Bine deci: poze si hai mai departe, fara stress de data asta. Ajunsa in vama (nu stiu cit era ceasul, dar oricum era ora aia la care se sta), decit sa beau si eu un ceai la umbra si sa maninc un pepene (ca n-am omorit pe nimeni dara)- nu, pepenele nu l-am mincat pe tot, doar jumatate, dar mi-era foarte pofta pentru ca, singura fiind, nu am mincat aproape de loc din acesti pepeni imensi si incredibil de dulci, care numai aici se gasesc. Nici macar nu aveam cum sa-l transport cu mobra pina la hotel asa ca am mincat numai cind am primit la masa la hotel sau am fost musafir. Paraseam teritoriul pepenilor si deci trebuia sa fac un sacrificiu “ritual”, infigind cutitul in monstrul ala cu toata setea (la propriu). La un moment dat am trecut si prin vama, unde cum spuneam am mai avut ocazia sa mai dau vesti bune si altor participanti la raliu. Printre ei am descoperit insa un italian care zicea ca in 2004 sau 2005 terminase de facut turul lumii cu mobra (doi oameni, un BMW si un Kawasaki parca). Trei ani, 40000de euro. Asta asa, ca va spuneam mai acum citeva zile cum, odata intrata in lumea calatorilor, nu am putut decit sa ma simt penibila cu mica mea turisoara colo, iaca, doar prin Kazachstan si Uzbekistan! Dar nu-i nimic, ca asta e doar asha, de antrenament, crestem noi mari! Dupa vama, tot drum macadam, mai bun ca pina atunci, ca asa imi zisesera aia primii cu care vorbisem. 85 de km, seara vine, eu vreau eventual sa mai ajung tot azi la Atyrau la varul meu, ca e marti si el joi pleaca in delegatie, sa stam cit mai mult la povesti!. Asa ca blana mama! Ba blana pe naiba, ca dupa vreo 5 minute , noroc ca nu aveam viteza foarte mare, imi intre roata fatza intr-un voblaj de ma mir ca am putut-o tine. Cred ca am mers asa vreo 100 de metri, ca nici de frinat nu puteam si viteza era totusi ceva. Ideea e ca nenorocitul ala de drum, pe care in continuare am mers cu 40 la ora, o fi fost el drept, dar avea niste ridicaturi la tot vreo 10 cm una, cam asa cum lasa senilele de tanc, dar pe invers. Si daca mergeai pe ele iti intra roata in ceva echivalent cu rezonanta si vibra mobra de imi sarea ghidonul din mina. Si pe deasupra, ca sa fie perfect, pe bucata de inceput dadusera cu pietris, ca de aia era sa cad, ca in momentul ala intrasem intr-un strat gros si eram cam ca in nisip. Practic nu mai era decit vibratie, ca aderenta nu avea pe ce….Dupa ce s-a terminat criblura, am reusit sa merg si cu 60, dar va spun, a fost singura portiune de pina acum unde m-au depasit masinile. De aia zisesera aia ca e drumul bun, ca masinile mergeau cred si cu 100 fara treaba. Eu eu insa…am facut mai mult de o ora pina la Beyneu, prima localitate. Si era dĂŠjà 7 sau poate 8 seara si din fericire ma cam hotarisem dĂŠjà sa imi gasesc de dormit acolo. Din fericire, ca sa nu ma oftic ca nu merg cit mi-am propus adica. Sau din fericire, pentru ca nu am plecat mai departe de fapt…. Ok, ma duc la postul de politie sa intreb unde gasesc hotel si aflu ca si cealalta motocicleta a fost vazuta intrind in oras. (E bine, poate imi iau azi pozele de la ei, ca-i rugasem sa mi le scrie pina ma asteapta in vama…dupa aia nu se stie daca ne mai intilnim, ma gindeam eu si ce intuitie am avut!) Si cautind eu hotel aflu ca mobra aia cu doi cioloveci pe ea tocmai a trecut acum 10 minute prin fatza hotelului ! Deci ei ajunsesera tot atunci, culmea! Caci alt motiv sa se fi plimbat cu mobra prin oras nu vedeam, o simteam pe propria piele, care incepea sa se relaxeze in asteptarea saltelei si care incepea sa se cam “scurga” de-ampicioarelea! Tot cautind hotel mi-am adus aminte de preturile din Kazachstan, duble fatza de Uzbekistan, adica 25 de dolari o camera in cel mai amarit hotel feroviar, ca cel in care am stat, cu wc in curte si luxul de a te putea spala totusi (am negociat la 16 fiind singura), dar ma tot gindeam cu nostalgie la camerele alea scumpe de 10 dolari cu mic dejun inclus si wc in camera! Bref, in timp ce despachetam, vazind cit de greu devenise brusc cablul cu care imi legam bagajul de mobra am realizat ce noroc am avut sa nu incerc sa merg mai departe. Iar cind, juma de ora mai tirziu mai primesc si mesaj de la varul (Codrin) ingrijorat ca la ei e furtuna si bate catre mine si dorind sa afle daca sunt la adapost, mai ca am o tentative sa ma pup singura. Am mincat proviziile luate pentru desert, ca tot la hotel am realizat ca de fapt nu prea aveam Tenghe schimbati si daca asi fi platit hotelul ramineam fara bani. Am reusit sa o conving pe administratoare sa platesc in dolari si asa am avut bani si de o bere. Dupa care soamne grele, pina dimineata devreme. De data asta m-am sculat si eu devreme, caci vroiam sa ajung sa petrec cit mai mult timp cu Codrin. Si am mai avut noroc si pentru ca acum in Kazachstan, telefonia fiind o comunicare posibila cu HI, am putut sa-i sun sa le cer pozele. Evident, nu le scrisesera, caci cum erau ei sa aiba timp sa lase pcul sa munceasca in legea lui scriind dvduri total neimportante pentru ei . Si in afara de asta ei tocmai plecau, nu puteau sa astepte juma de ora sa ajung eu la ei (dormisera pe undeva pe la marginea orasului, la o ceaihana) si nici sa intre juma de km in oras ca sa ne intilnim sa mi le dea. Noroc ca, auzind discutia, Mihaela s-a oferit totusi sa stea sa le scrie, atunci cind am spus ca vin eu dupa ei la Aqtau, unde aflu atunci ca s-au hotarit sa schimbe traseul (400 de km, din care 200 de drum prost ca sa-l citez pe HI- si pe deasupra si in sens invers pentru mine), daca ei nu pot veni 500 de metri. Sau eventual sa merg pina la Cluj dupa ce ma intorc, nu? Ok, ma duc personal si trecind printr-un gard sa mi se inmineze dvdurile -caci Miha nu a avut nici macar voie sa se dea jos de pe mobra in acest scop- si ne luam “la revedere”, raminind ca pozele cu mine facute de ea sa mi le dea ulterior, banuiesc ca dupa intoarcere acasa. Apoi plec si eu, 10 minute mai tirziu. Si ma mai felicit o data ca ramasesem in Beyneu. Pai daca ar fi fost sa incerc sa merg aseara contra vintului ala care scula praful de nu mai vedeai casele, sa parcurg cei 450 de km cit s-au dovedit in final a fi (nu 380 cit credeam eu), dintre care cred ca vreo 40 sau 50 tot macadam cu gropi aflat inaintea primei localiati dupa Beyneu (ca ma gindisem sa mai incerc sa merg totusi macar pina acolo) …….noptea…..dupa ce condusesem toata ziua……eh, de unde se vede cum uneori e bine si daca “tragi frina de mina”.…Si apoi un politist inteligent ma indruma catre drumul mai lung cu 70 de km, dupa ce ii arat harta si ii explic ca nu pe acolo vreau sa merg. L-am iertat, ca doar nu era sa stie saracul om sa citeasca o harta! Doar nu se invatza asa ceva la scoala de politzisti, nu ? Evident, de eroare m-am convins (ca banuisem ceva si pina atunci) abia dupa 100 de km, cind am traversat o cale ferata care nu trebuia sa fie acolo, ca indicatoare nu exista prin partile astea! M-am mai intilnit cu inca citeva echipaje de la raliu, dar cu care ne-am salutat insa numai din mers. Dragute au fost insa unele, un echipaj de tipe, asa de preocupate sa se piarda, incit nu au auzit/ vazut nicicum semnele mele care vroiam sa le indic drumul cel bun, -desi ne-am petrecut de doua ori. Vorba lunga doi bani nu face. Am ajuns la Atyrau si m-am imbratisat cu Codrin. Finish. Ma astepta macar o seara de relaxare. De acum eram in lumea civilizata, de aici daca trec podul sunt in Europa, ca asa scrie chiar pe pod. De aici nu mai am decit asfalt pe sosele, fie el cit de prost, dar sigur nu mai gasesc nisip! De aici in nici 300 de km sunt in Rusia si acolo au WCuri cu scaun (uneori) si apa sa te speli macar pe miini. Etc. Civilizatie dom`le si nu pot sa spun ca nu o asteptam cu bucurie! Si ma invirt putin prin Atyrau pina sa gasesc hotelul, ca ma aflam la 100 de metri de el si unul jura ca asa ceva nu se gaseste in orasul ala. Sa-i stringi de git , nu alta. Acu n-oi pronunta eu perfect, dar orasul e dominat de industria petroliera si AGIP, compania de care intrebam eu e cea mai importanta, daca nu singura pe acolo. Cit de dus poti fi? Noroc ca nasul meu cu GPS m-a dus la fix, ca de gasit am gasit mai mult singura…. Si acum sa va spun putin despre Codrin, ca daca ma apuc acum sa pun poze cu ce e pe aici, inainte sa va fi aratat macar o singura bucatzica de deshert, o sa ziceti ca a fost doar o gluma, a eu de fapt am plecat in vacanta la Spa si nu la aventuri grave! Chestia e ca in acest oras si la marea Caspica in general, datorita existentei petrolului si multilor straini pe care acesta i-a adus aici, chiar orasul e altfel. Aici am vazut primele masini japoneze si chiar camioane americane. Aici nimeni nu se mai mira de mine, caci aici exista mobrele strainilor. Adica exista mai multi englezi care lucreaza aici si vin cu mobrele. Momentan Sir Guy sta frumusel linga un mare KTM 950 Adventure de exemplu. Dar mai e prin towm si un BMW 1150 sau 1200…. Oricum: toti strainii astia, toata floarea de creiere inteligente vinate de petrolieri prin toate lumea (sunt aici TOATE natiile) si aduse aici, stau cu lunile si muncesc in draci, deci trebuie sa li se asigure tot confortul. De ex., Codrin, munceste 12 ore pe zi 7 zile pe saptamina, ca sa poata pleca acasa tot la o luna. Deh, oamenii astia trebuie sa aiba si ei o viata, nu? Eh, si dupa cum se zicea odata invatamintul politic (pentru cei care au avut norocul sa-l apuce ), ca sa-i poata exploata mai bine pe acesti bieti oameni, companile astea capitaliste, le asigura tot confortul : trei mese pe zi, sala fitness, piscina, aer conditionat, hotel cinci stele (si pentru ca nu are piscine, doar patru) cu toate serviciile aferente. Nasol rau bre, mai ales daca uiti ce e in restul tarii si nu te mai uiti dupa colt. Acum eu stau la Codrin si Codrin e in delegatie. Mi-a lasat “cheia” camerei de comori si am acces la toate. Ca sa maninc trei mese pe zi la alegere in vreo 4 restaurante, nu trebuie decit sa semnez. Rufele le-am spalat la hotel, a doua zi mi le-au adus la usa. Patul mi-l face femeia de servici care imi schimba prosoapele. Iar netul e wireless de la parter (dar e cam lent si se cam gripeaza, de azi dimineata nici nu am avut…sa vad cit mi-o lua sa incarc poze), doar pcul e al lui Codrin. Si tot asa. Mai ca uiti sa mai pleci. De altfel acum, dupa ce am stat efectiv toata dupamasa sa scriu asta, apropiindu-ma de final, sa va spun si ce e cu mine. Ca am ajuns aici alaltaieri si trebuia sa plec ieri parca…. Eh, ce sa fie, ieri am zis sa stau sa ma odihnesc o zi si sa profit sa imi descarc poze, etc. Si sa ma hotarasc incotro o iau. Dar timpul nu a fost suficient, asa ca seara inca nu apucasem sa ma uit pe harti. Si intre timp incepusera sa imi mearga rotitele, ca mai vorbisem si eu cu lumea…..Acum pe harti prea mult nu m-am uitat inca, insa de hotarit m-am hotarit: Ce sens are sa ma intorc tot cam pe unde am venit, adica Rusia –Ucraina, chiar cu vizitarea Moldovei ca variatie, cind pot sa……ia sa vad, ghiciti? Pai de aici putin mai incolo, de pe malul celeilalte mari vecine, cea Neagra, se poate lua bacul si merge in….Turcia! Stiu oricum ca ceilalti doi au facut asta in sens invers anul trecut. Va mai ramine doar sa descopar exact din ce port pot pleca si sa fac rost de harta Turciei. Am stat un moment sa ma gindesc sa fac asta doar daca nr. de km e echivalent, dar dupa aia m-am gindit ca “what the heck?” cine numara la km? In plus, in Istambul sau Ankara mai degraba pot schimba uleiul, poate gasesc chiar un filtru. Dar ce e mai important e ca pot sa ma opresc si o zi in Vama! Ca asta era una din dorintele care imi umblau prin creier la intoarcere, sa merg si un weekend la mare dupa ce ajung. Asa, rezolv doua lucruri deodata. Singura problema e de timing, ca ar trebui sa ajung in vama macar duminica pe 10, ca poate ma mai intilnesc si eu cu unu-doi preteni care se afla pe acolo in weekend…..eh, si asa timpul e cam scurt, pt ca eu de aici voi pleca abia duminica. De ce duminica? Pai daca tot am stat pina azi, vineri, mai stau si mine, simbata, ca vine Codrin din delegatie. Si unde mai pui ca simbata seara e un mare party pe acoperisul unui hotel, cu piscina si tot tacimul acolo sus (cica e un fel de party la Bamboo-ul local – pt bucuresteni ca poate stiu ce e aia) si cica lumea ar fi fericita sa stau sa ne cunoastem. Ma intreb daca sa ma imbrac sau nu cu casca de motociclist, ca fusta mini si pantofii cu toc i-am uitat acasa! Numai la din astea nu ma vedeam eu mergind, dar daca tot am ajuns pina aici…ce sa-i fac, ma sacrific! Si uite de aia sta Dayana inca in fatza pcului la caldurica (adica la racorica in cazul meu, ca am noroc si pina si afara nu e cald acum) si nu visleste la kilometri! Miine ca sa nu ruginesc, o sa merg sa vad singurul lucru care se poate vizita in zona, mormintul lui Gingis-Khan (ehehe, un erou al copilariei mele; daca stau sa ma gindesc, nu mi-am imaginat pe atunci niciodata – si cum asi fi putut, aveam probabil 4-5 ani!- ca asi putea vreodata sa ajung pe urmele lui!). Apoi seara voi incerca sa fiu cit mai cuminte, ca sa pot totusi pleca cit mai devreme duminica. Devreme inseamna dimineata, inainte de prinz, doamne feri sa credeti altceva! Ca macar atit am apucat sa calculez, ca pina la primul port am de mers minim 1500 de km, care include si vama la Rusi (adica in cel mai fericit caz 4-5 ore) si deci ziua aia e pierduta. O zi dureaza traversarea, deci imi ramin trei sa ajung in Vama….cam inghesuiala, o sa trag de mobra cit pot. Daca e posibil. Daca nu, asta e, nu ajung in Vama in weekend. Va mai tin eu la curent cu astea, oricum. Acum va las, ca am intepenit pe scaun si aici e seara si cind voi mai vrea sa postez si poze….ma apuca noaptea. In plus, sunt convinsa ca pina ati ajuns cu cititul aici, ati facut dĂŠjà febra musculara la degetul cu care dati scroll la mouse si nu vreau sa am probleme de constiinta…… Pe curind! Ok, am corectat, am postat, acum plec ca e un lichid rece care ma asteapta! Cind ma intorc, cred ca am rezolvat cu micsoratul pozelor si o fac si pe asta....

Pentru ca si eu momentan stau (dar de buna voie, nu silita), am avut timp sa stau juma de zi sa vad pozele voastre. Faina distractie, mi-e dor de o curba din aia dupa care ti se taie respiratia cind vezi unde ai ajuns! Din astea numai la noi in munti gasesti! Sa-ti fie reparatia cit mai scurta! Apropo, si mina aia mai e in exploatare? Cite minutze au oamenii pe acolo?

Uameni buni!!!!! Stop acum pina nu e prea tirziu! Am spus ca azi voi povesti si voi pune poze si mi-am petrecut ziua descarcind telefonul, selectind si preclucrind, facind ordine. Ceea ce am promis voi face mai pe seara, ca inca nu am terminat cu pregatirile. Chestia e ca am intrat doua minute sa vad daca s-a mai intimplat ceva si simt ca tebuie sa intervin acum, pina nu e prea tirziu. Cum imi scria un prieten, se pare ca m-am remarcat prin povestirile mele de pe acest topic. Nu pot sa nu recunosc ca, omeneste fiind, acest lucru ma face sa fiu un pic bucuroasa. dar nu atit de mult cit sa-mi dispara parerea de rau ca trebuit sa ma remarc in felul asta. Am vrut sa ma remarc prin urmarirea calatoriei si m-am remarcat prin teelnovela asta din care imi e scirba chiar mie ca am facut parte. Am incercat sa evit cit mai mult sa scriu despre motivele neinteelgerilor dintre noi si mai ales sa fac aprecieri. Chestia cu HI e de altfel singura pe care am facut-o (and it`s gonna stick), chiar nici lor personal nu le-am spus niciodata in nici un fel si nici nu le-am adresat niciodata nimic care sa-i jigneasca in vreun fel, indiferent ce mi-au auzit urechile. Asta pentru ca urasc asemenea lucruri. Daca nu m-am putut abtine cu ce am scris ieri, a fost pentru ca m-a socat cu adevarat si a depasit cu mult ceea ce credeam eu ca poate face /zice un om. Atit. NU DORESC CA CINEVA CARE CITESTE AICI SA IA PARTEA CUIVA SI MAI ALES DORESC CA DIN ACEASTA CALATORIE SA NU APARA MOTIV DE DISCUTII CARE IAU PARTEA UNUIA SAU ALTUIA! Le multumesc tuturor celor care m-au incurajat, cunoscuti sau nu, dar ar fi decent ca aici sa se termine cu cele de mai sus. Eu am spus ieri si repet: de acum, mai ales ca drumurile noastre s-au separat, voi evita sa mai pomenesc de ei si, atunci cind o voi lua de la capat cu povestirea, voi face la fel. Din pacate nu pot sa-i scot total din poveste sau din viata mea, asa cum nu-i pot scoate nici din unele poze, desi mi s-a cerut si asi face-o cu cea mai mare placere. Ce-a fost a fost si nu se mai schimba, dar eu imi vad de viata mea in continuare si pe moment asta este continuarea calatoriei. Si calatoriile care vor urma, cu concluziile pe care le-am tras. Atit. Repet, imi pare rau ca a trebuit sa fac aprecieri si sa spal rufe, dar asta nu inseamna ca disputa mea e a oricui altcuiva. Pe mai tirziu!

Mey baietzi mey! Stiu ca av iubitzi, dar nu e neaparat nevoie sa o facetzi in public! Ma bucur ca ati (sper) terminat. Prieteni imi sunteti amindoi, chiar daca unul mai mult ca altul, dar si asta tot pentru ca lumea este mica si asa am ajuns sa ne cunoastem.....si traim cu totii in ea, chiar nu imi place sa citesc chestii de genul cine unde sa se duca sau ma rog, de unde sa plece....... Si acum, ca sa nu fac pe lupul moralist, trebuie sa va spun ca de cind cu teelnovela asta din care speram sa nu fac parte, ma tot abtin si tot sunt atenta sa nu cumva sa transform topicul acesta in disputa mea personala, sau, ma rog, sa nu cumva sa ma apuc sa spal vreun ciorap in afara familiei, mai ales de cind cu interventia Miahelei care parea sa incerce sa impace lucrurile cit de cit. Oricum, ea nu putea sa aiba alta atitudine decit cea pe care a avut-o, ca deh, doar e barbatul ei si stiu ca mi-a luat apararea de multe ori (sau daca nu, macar nu a fost de acord cu atitudinea lui HI). Dar exista fortze mult mai puternice decit biata opinie a unei biete femei si pentru asta ii port respect. Imi pare insa rau sa vad ca eforturile mele de a ma abtine sunt futile si ma vad neoita sa abdic de la principii. sau altfel spus: toate ca toate, da` pe asta trebuie sa v-o povestesc, ca altfel fac plici! Trebuie sa va spun ca au trecut doua zile, am treversat un desert de 850 de km (nu vreo 600 cit credeam initial) SINGURA, am ajuns la Atyrau, m-am cazat la cea mai ieftina chaihana din lume (las ca va zic eu ce si cum), am mincat, am facut dus, am palavragit cu varul meu la acre sunt musafira......si tot nu reusesc sa imi revin!......... Si ca sa nu se nelinisteasca nimeni, nu e vorba despre drumul in sine! Chestia a fost cam asha: In seara de dinainte de plecarea din Chiva, duap cum va scriam, m-am vazut cu HI si Miha si pareau ok. Am vorbit civilizat si am descoperit ca si ei sa gindisera exact cum vroiam si eu sa le propun (ce usurare pt mine, caci mi-era teama ca daca propun eu, HI se va opune in ciuda oricarei bune judecati, asa cum ii e felul), anume sa plecam din Quonghirat si nu don Moinaq, ceea ce ar fi insemnat 100 de km mai putin de mers in acea zi. ramasese ca ei pleaca devreme si se cazeaza acolo, urmind s amearga sau nu la Moinaq (inca 100 de km) in functie de cum se simt in stare. Eu veneam acolo, ii gaseam, ma cazam si plecam mai departe. Ok, ei pleaca deci pe la 6 (banuiesc) asa cum isi doreau, eu pe la 10. 350 de km dintre care multi tot prin desert si pe la 2 cred ajung in Quonghirat, unde....aflu ca nu exista hoitel/motel sau alt fel de cazare..... Ok, pai si atunci pe cei doi eu de unde ii iau acum? Caci comunicarea prin telefon era imposibila......hai sa intreb daca i-a vazut cineva, caci o motocicleta prin partile alea e mai ceva decit un OZN la noi la tara......Pai.....adin motozicla? dva ciolovec? pai tocmai a trecut una incolo....Cind? pai acu 5 minute....... Am crezut ca-si bate omul joc de mine......Adica in 8 ore aia abia ajunsesera acolo?????? Dau totusi fuga in dierctia aia ca nu aveam nimic de pierdut si, intr-adevar, ii gasesc 500 de m mai incolo, inrebind de hotel. Claxoane...eh, in final da unul din cap (Miha, ca HI e intotdeauna prea concentrat la condus....). Fisesera la Moinaq, de aia abia ajunsesera in oras. Ei nici nu opresc, dar le spun totusi din mers ca in oras nu e hotel. Nu-i nimic, cautarea continua......de doua ori la dreapta, o data la stinga, trei intrebari si, dupa ce un ultim om ne mai trimite o data la dreapta si acolo (iar) dau doar de oameni care nu au nici o idee de existenta unui hotel pe strada aia....... Eu tocmai faceam curba la dreapta, ca mai ramasesem un pic in urma cerind indicatii suplimenmtare (ca de obicei e bine sa te asiguri ca aia au inteels ce vrei si ca ai inteles ce au zis, caci, dupa cum spuneam, timpitii lor sunt mai buni ca ai nostri ), cind dau de binecunoscuta imagine a lui HI, cu capul in jos, tragind din tigara si dind marunt din buze, asudind din greu pe sub casca (care nu se da jos decit in caz de nevoie majora, ceea ce ii da un plus de enervare si nerabdare, avind in vedere ca nu e o placere sa stai cu casca in cap la 40 de grade.... ), cu Miha linga el, cam la fel, probabil la sfat. Ce sa se faca ei acum, ca sunt la capatul puterilor..... Ei bine, vin deci si eu, mai intreb si eu unu-doi cioloveci, aflu ca nici urma de hotel in directia aia, ma incordez o data si...ma intorc la ultimul care ne daduse indicatia pretioasa, pt ca omul era tazimetrist si parea foaret sigur de ce spunea. Eh, si cu farmecul meu personal si stilul meu infailibil de a da din miini, il conving pe om "sa ma duca de minutza" la hotelul respectiv. Ceea ce si face, traseu pe parcursul caruia ii prind din zbor si-i intorc din drum pe cei doi care nu stateau sa ma astepte dupa cum le spusesem, ci se pusesera in miscare inspre...?mi-ar fi placut sa cred ca veneau sa ma ia si pe mine..... Well, taxiul ne duce la "hotel", care afalm ca e hotel, dar nu de acces public si deci nu putem sta acolo. Cei doi se intorc la tigara si trotuarul lor, Dayana scoate o foaie de hirtie si un pix si o pune pe tanti aia sa ii deseneze drumul catre urmatoarea (si ultima) posibila posibilitate de cazare. Acum, ca sa intelegetzi, situatia dormitului nostru in noaptea de dinaintea a ceea ce ne asteptam cu totii a fi un drum lung si nasol (vesti imbucuratoare nu aveam de la nimeni si chiar si cele mai bune tot minim 70 de drum prost ne prevedeau): in fatza, 100 km pina la Moinaq, unde eu vroiam sa merg oricum si de unde ei tocmai veneau. Acolo era hotel, dar insemnau inca 100 de km inapoi a doua zi. In spate, cam tot atita si cam aceeasi treaba adoua zi, nu? Deci, nu stiu ce ati fi zis voi, dar eu eram de parere ca daca nu gasim acolo o cazare suntem cam.....in galeata, nu? Nu am apucat sa spun niciodata ca varianta cu cortul (pe care l-am carat practic degeaba) nu exista pe acele meleaguri, caci nimeni niciodata nu ne-a lasat sa campam....iar la ceaihanale, prefetatele lui HI, in general nu te lasa sa dormi (ca de la epuizarea tuturor ceaihanalelor din zona fara a gasi nici una unde ca punem capul jos a inceput furia lui HI in seara aia cind m-au trimis sa plec- stiti voi la ce ma refer). Deci: hai oameni buni dupa mine, ca mai incolo e un sanatoriu und epoate ne primesc si pe noi. OK, gasim respectabilul edificiu. Cei doi se pun in fund la umbra la o tigara, Dayana o pune de o alta pantomima, cu rugaminti, explicat ca 100 de km nu avem und ene duce, ca miine avem un drum lung, etc., etc. audienta la director, lacrimi in ochii femeilor de servici...... got the picture, tot tacimul...... Bun, vin deci cu vestea buna (asa credeam eu, proasta de mine) ca am rezolvat problema si deci poftesc si mariile lor sa mergem la "receptie" Noroc ca am ajuns atunci, caci ceel care ne-au facut "cazarea" tocmai se imbracau sa plece si mai tirziu nu cred ca s-ar mai fi putut...dar ce mai conteaza! Aveam cazare! La ce bani? Pai 1250 Sumi/persoana, adica 10 dolari fara 1000 de sumi. Mic dejun inclus. Adica 1000 de sumi mai putin decit platisera domniile lor in hotel de bun simt cu wc in curte pina acum, pe unde fusesera. Iar aici era camera cu dus si WC, fara aer conditionat, dar inauntru erau 20 de grade si asa.... Da, dar ei nu au Sum, am eu? Da, stai sa-i aduc, ca oricum eu schimbasem prea multi si asa era o ocazie sa-mi recuperez dolarii. Pina sa vin eu cu banii de la mobra (ca nu aveam atitia la mine)- "Multumim, nu mai e nevoie, am dat 20 de dolari" (!!!!!adica au platit mai mult decit li se ceruse, doar ca sa nu imi schimbe mie dolarii!!!!!! dar de fapt ce ma mir, ca la mister HI aflasem deja de la prima granitza (unde a platit 10 euro in loc de 10 dolar sau cam asa ceva), ca lui daca vrei ii dai, nu-l intrebi daca vrea sa-i dai....... Bine, las ca mai au nevoie de Sum pt benzina, schimb dupa ce ne ducem bagajele. Zis si facut. Platim, ne cazeaza , ducem bagajele in camere (da, baietzii dorm separat in noapte asta... ) si dam sa plecam fiecar ein locul lui: eu la Moinaq, ei..unde? Pai sa schimbe bani. Pai si banii mei? Mda.....daca vreau eu neaparat.....Ma rog, pina al urma imi schimba si....acum vine faza cea mare fratzilor!!!!!Ca de aia nu imi revin inca si de aia v-am impuiat ochii cu tot ce am scris pina cum.....ce credeti voi ca imi spune mie Maria Sa Domnul HI ?(si acum va spun si ce-i cu asta)Tineti-va bine!!!!! "Cam scumpa Domle gastinitza asta! Erau niste ceaihanale pe drum, ne-am fi putut caza acolo....." Pai de ce te-ai cazat bre?!!!!Ti-am scos eu banii cu fortza din buzunar? Poate ti-am pus pistolul la trimpla si nu mi-am dat seama????? Si stati asa, ca mai vine una: " Deh, se mai descurca si handicapatzii!" Am tacut, ca eram speechless, dar in gindul meu: da, se mai descurca, adica isi gasesc o proasta care nu se comporta ca o femeie si ii scoate din cacao, pentru ca apoi sa i-l arunce inapoi in cap......deh, asa ajungi departe in viatza! Si acum pot sa va explic si ce e cu HI: adica daca dinsul se face singurel handicapat, eu de ce sa-l contrazic? Si cum e nomad tot prin autodefinire, adica internetional, Handicapat International (HI pentru simplitate) mi se pare cea mai buna denumire. pe deasupra se reduce totul la doar doua litere in loc de 4 am un nume mai mic de scris..... Oricum, avind in vedere ca ultimele lui cuvinte azi cind ne-am vazut pentru ultima oara au fost "te rog sa nu cumva sa asociezi ceva de-al meu cu numele sponsorului tau, ca deja am avut destul de suferit de pe urma acestei asocieri si nimic de cistigat", pe viitor ma voi chinui sa ii pomenesc numele cit mai putin. Mi-asi dori chiar deloc, dar din pacate nu se poate.....Cit despre beneficii, da, nu a avut, pe de o parte pentru ca ce altceva in afara de a se purta cu mine ca cu ulitmul om a facut el ca sa merite, iar pe de alta parte pentru ca atunci cind am m-am oferit sa-i cumpar Mihaelei protectii de gamba din banii de sponsorizare (nu avea, pentru ca cei 60 de lei "nu intrasera in bugetul excursiei"), au refuzat. Si doar Dumnezeu iti da, nu-ti baga pe git, nu? Si asa intelegeti deci de ce am decis in seara aia si in acel moment sa nu mai plec cu ei. Cit erau dispusi sa ma ajute se vazuse atunci cind ma lasasera sa stau in desert pina venea altcineva sa ma salveze, inceti erau, indoieli aveam oricum, asa ca decizia nu a fost grea..... Si cu aceatsa inchei orice poveste despre ei, caci, din fericire, azi dimineata la insitentele mele s-au hotarit totusi sa-mi scrie pe dvd pozele si filmele si sa mi le dea- si cu aceasta drumurile noastre s-au despartit. Ei au luat-o spre Aqtau, spre malul marii sa faca plaja vreo trei zile intr-o brusca schimbare de program, eu am luat-o spre sotul verisoarei mele (care mi-e de fapt matusa ) la Atyrau....De aici, dupa o zi de lafaiala, voi pleca catre undeva, miine voi decide unde. Mai am viza de Rusia pina pe 9 si nici o obligatie reala la job pina al jumatatea lui august (cu drept de prelungire pe masura inconstientei personale ) Cum miine am timp si conexiune wireless si un pc la dispozitie, va povestesc atunci cum a fost drumul pina aici si.......poate pun chiar si ceva poze........ Scuze ca v-am facut capul mare, nu asta ar fi trebuit sa auziti d ela mine, stiu, dar nici asta nu ar fi trebuit sa se intimple. Nu am de gind s ama pling de tot ce mi-a zis pe parecurs HI, dar asta chiar nu o puteam tine pentru mine, mie personal mi s-a parut maximul absolut!! Sorry in ca o data! Pe miine, acum ma duc la beri cu comunitatea romano-irlandezo- englezo- etc. din kazachstan, care ma asteapta.......

Am tot scris mailuri si iata ca mi-a mai ramas doar juma de ora pina ma dau afara astia de la net, asa ca voi scrie scurt. Oricum, mare lucru de ieri la Buchara incoace nu s-a intimplat..... Am plecat totusi alaltaieri, desi se facuse 6 si ma batea o lene si un somn de ma tot gindeam daca sa mai plec....M-am gindit totusi ca cei 100 de km pe care ii pot face pina la ultima localitate inainte de desert, cea unde se face si ultima alimentare, vor fi cel putin 3 ore bune de somn a doua zi. Si ce bine am facut!! Pe la 8 eram cazata intr-un sat la marginea universului, intr-un buncar care ar fi putut fi la fel de bine si de tabla, ca semana foarte bine cu o chestie din aia in care dorm muncitorii pe santiere...Apa la dus ar fi fost chiar tupeu sa vreau, asa ca am facut cel mai tare dus din viata mea, turnindu-mi apa cu galeata in cap, dar a fost in caldura aia de belea, nu m-asi mai fi oprit din carat galeti...Macar camera a fost curata. Una din marile mele curiozitati/dorinte in aceasta caaltorie a fost sa gasesc cit mai multe cluburi moto, ca vad si eu daca si cum o duc alti mobristi in lume. Pe aici sunt o multimede mobre, toate IJuri, evident. Cel mai haios e ca prima intrebare a oricui este daca mobra mea e IJ. N-or fi aia mobristi, dar au simtul SFului, ce-i al lor e al lor! Adica ei chiar nu vad diferenta!!? Ma rog, ideea e ca nu a durat cit sa intru sa intreb daca au locuri (culmea, era aproape plin!!!!), ca intreg clubul moto din sat era gramada in fata motelului. Poze, dureri de miini, etc. Ce mi-a placut insa daca pot spune asa, a fost ca oamenii aia isi dadeau seama ca mobrele lor, asha tunate cum erau ele, sunt mult sub nivelul lui Sir Guy. Si parca nu le venea sa creada ca eu chiar ma uit la ele si vreau sa fac poze cu ele..... Bref, a doua zi, dupa o noapte in care nu stiu de ce dar aproape nu am dormit, ma trezesc la 7 ca sa plec cit mai repede , sa nu ma apuce "jarca " cum ii spune pe aici pe drum. Ma asteptau 350 de km, din care 250 prin desert, pe un drum despre care cei doi caaltori mobristi din Buchara ma prevenisera sa "ma astept la un drum greu" > Ei cica facusera cei 450 de km in 8 ore, iar cum eu recuperasem de cu ziua una, mai ramineau 7... Bref. Alimentez, iau si benzina de rezerva si-i dau blama. Primii 100 de km, 140....... Apoi mare portiune cu nisip pe sosea.....max 1 km, dar un strat fin, de treceai fara probleme cu 60 pe el...... apoi vreo 40 de km de drum gen de 10 ori mai bun ca o forestiera, de pietris batut si drept ca-m palma (nici macar gropi), asa cum unele din satele noastre sunt fericite sa aiba acum, dupa ce a venit UE si le-a dat bani.....Si ala era cica santier, caci in acele portiuni sa munce ala continuare a sfaltului ala perfect.....Ultimii km a fost asfalt mai vechi, dar cu suficient de putine gropi cit sa te lase sa mergi cu un lejer 120..... Ce sa zic??? Se pare ca nici Globe trackerii zilelor noastre nu mai sunt ce-au fost..... Eu propun sa le organizam inainte de plecare o tura prin forestierele patriei, ca sa nu se mai socheze pe aici.... In final nu stiu cite ore am facut in total, pentru ca la un moment dat i-am prin din urma pe cei doi care tocmai stateau la o chaihana sa ia masa de prinz si am sta si cu ei ceva. Ma bucurasem pe traseu sa aflu de la un politist ca sunt in fatza mea cu o ora, pentru ca conform programului ar fi trebuit sa fie in fata mea cu o zi si pian atunci nimeni nu ii vazuse....le dadusem mai multe mesaje, dar daca le-au citit, raspunsul lor nu ajunsese la mine. Vorbind (mai cu spateel unii, mai cu fatza altii, aflu ca au raspuns, dar eu nu primesc mes lor- locru care se pare ca persiste si e nashpa, ca nu putem comunica). Bref, aveau prbleme cu benzina, pentru ca se pare ca nu almentasera inainte de desert si nu se stia daca si unde vor gasi...eu aveam, le-am oferit, dar tafu a preferat sa refuze ...... Oricum, o vreme ne-am tot intersectat si stiu ca au gasit pian al urma, apoi eu am ramas la rindul meu sa maninc si am luat-o apoi pe o varianta, in cautarea vechii fintini sau vechiului zid al orasului (wall sau well, nu se intelege pe harta). Nu a fost decit o ocazie desi mai mult macadam si nervi, pentru ca timpitii lor sunt mai tari decit ai nostrii. Orice ii intrebi, ei zic ca tien, de la un moment dat ma temeam ca nici nu mai sunt ep drumul cel bun, dat fiind ca indicatoare...evident ioc! Ce sa mai incerc sa intreb de ziduri, ca le suprasolicitam inteligenta si facea plici! Ne mai vorbind de femeile pe care daca le intrebam se uitau la mine, apoi una la alta si air la mine cu nishte ochi mari si blinzi..... Am mai dat si in nishte voblaje de la un moment dat pur si simplu mi-a sarit un geamantan de pe suport....noroc ca nu s-a spart, dar cazatura de la viteza aia nici bine nu i-a prins..... Well, pina la urma am ajuns in Chiva, sau Xiva dupa cum se scrie pe aici si prima mea impresie a fost ca voi pleca a doua zi cu toata viteza. Asa cum imi povestisera polonezii in desert, pare un oras mort. pentru ca in centru turistic, citadela veche, totul e pentru turisti, pe bashtinasi prea greu ii vezi (eh, eu i-am gasit si pe aia, evident). Dar in plus, mie mi s-a parut si un oras cimitir, de parca a morit pentru ca au murit toti locuitorii, fiind plin de morminte puse unul peste altul, inclusiv pe zidul orasului- din lipsa de spatiu, dupa cum mi s-a explicat.... In plus, totul aici e jaf pe fatza, ca e turistic si fgata. Si daca te tirguiesti tot ajungi la pret dublu, in cel mai bun caz. Au fot unii in stare sa-mi ceara DE 10 ORI p[retul pe niste baterii, de sa ii string de git cind am auzit! Mi s-a facut o scirba, de nu stiam cum sa plec mai repede! Din cite imi spusesera cei doi, (nu stiu de ce intirziasera in program, pentru ca normal ei ar fi fost ieri deja aici ), hotarisera sa stea in Chiva azi si sa plece miine mai departe. Veste pe care am intimplnat-o cu multa bucurie pentru ca....abia m-am tirit in pac odata ajunsa, nici mincare nu mi-a priit, desi aproape nu mincasem....am dormit pur si simplu 13 ore non stop si asi fi putut continua daca nu asi fi avut planuri mari. Vroiam sa trag un tur in fuga si sa plec la Moinaq, unde cei doi zisesera ca nu mai vor sa stea inca o zi asa cum fusese initial planificat. Nu puteau ajunge la mare asa ca nu mai avea rost...ok, dar eu vroiam sa gasesc o maodalitate de a ajunge la mare..... Trezindu-ma insa si mai citind un alta printr-un Lonely Planet al unor tipi din hotelul meu, am descoperit totusi citeva prostioare pe care le-asi pute aface, asa ca am decis sa stau. Am facut un milion de poze si mai incolo mai am degind sa fac o chestie, hai sa zicem ca o surpriza.....veti vedea. In timp ce eram aici la net m-au gasit cei doi si mi-au zis ca ei s-au decis sa nu mai mearga pina la Moinaq. Se vor opri se pare miine la orasul din care pleaca drumul peste desert si ma vor astepta acolo, sa plecam poimiine. Nu stiu ce va fi, pt ca eu am descoperit ca probabil se poate merge la mare cu un taxi sau un jeep sau asa ceva, doar ca pina la Moinaq sunt 400 de km de drum nu se stie in ce stare. Nu prea stiu daca imi va ajunge timpul si, in plus, banuiesc ca motivul e caldura, dar eu asi dormi non-stop. Sper sa ma tina baierile la un tur de fortza Chiva-Moinaq-mare-Moinaq-oras intilnire-plecare a doua zi cit mai devreme sa nu te apuce prinzul ca se fac 50 de grade.....Eu una (ceilalti nu par a lua aceasta varianta in calcul) imi voi lua provizii de mincare si benzina si apa, caci se pare ca cu toate e problema sa se gaseasca..... Om vedea, dar acum va las si ma duc sa fac chestia aia de va ziceam.... Pe curind, adica nu se stie peste cite zile, caci traversarea de vreo 600 de km de desert chiar nu stiu cite zile va dura, in conditile in care Tafu merge si cu 20 la ora pe macadam....si nu se stie nici citi km de asa ceva vom avea de parcurs. Stiu doar ca Dakaristii si-au facut cruce cind le-am zis pe unde vrem sa mergem si ca pe siturile dedicate nu a scris pina acum nimeni ca ar fi facut drumul ala! Nici nu stiau ca exista! Deci vom fi pionieri! Si, oricum, pina nu ajungem in primul oras mai mare nu voi avea net asa ca...

Multa bafta, mishto tura iar cu rezervorul tau ala imens, asi putea spune ca chiar plina de tupeu! Cind o fi ziua ta invita-ma si pe mine si poate data viitore vei avea o varianta putin modificata de posibilitate de deplasare.....Cit despre camere: Ia-ti tata cu tine una de rezerva, ca nu costa decit 50 de lei da-ti poate salva dorsalul, ca dupa ce am vazut pozele alea de mai sus mi s-a facut frig in desert la gindul ca n-am si eu una la mine..... Noroc ca pe aici nu prea sunt cuie....

Dear beloved! Sa inteleg din cele de mai sus ca faptul ca va scriu de pe drum e ceva in neregula? Nu scriu pentru biti si nici dintre taste, ci momentan din Buchara, la o viteza de 48 de kbps ( acasa am 4 mega!!!) si poze mi-ar fi deci oricum imposibil sa postez. Asta una la mina. Doi, a descarca poze din tel meu la dioversele pcuir pe care elk gasesc, ar insemna sa instalez pe fircare programul telefonului meu, cu care fac pozele!!!! Nici chiar atit timp nu ma, caci, as acum scria mai sus, trebuie sa calatoresc, nu sa ma diluez in taste totusi! Atit timp cit aveam pcul mihai ar fi fost teoretic mai simplu, daca nu ar fi fost de fiecare data cind pomeneam cuvintul pc sau internet un motiv de pufneli si mormaieli.....asa ca am lasat-o balta la un moment dat..... De pe telefon costa 8 euro pe mega si, cu toata sponsorizarea, am descoperit ca minacrsem toti banii pina sa ies din Rusia. De aia am cerut voie la un moment dat sa scriu doar si sa pun pozele cind ma intorc. de altfel am filmat mai tot ce am fotografiat si daca o sa ma lasa Youtube, o sa fie mult mai interesant (asta asa, ca sa va fac incalzirea si sa va tin pe jar...... ) Daca credeti ca nu e cazul sa mai scriu ma opresc, no problem. Dar, asa cum a trebuit sa ii argumentez la un moment dat lui Tafu timp de 10 minute ca sa ma lase sa dau un copy /paste de 5 min cu un post al meu, nu scriu ca sa ma dau mare la ".....aia de pe forum". Scriu pentru prieteni, pentru parinti si pentru ca asa am promis, chiar daca nu ma pot tine si de promisiunea cu pozele. Repet, daca e cazul sa ma opresc, o fac usor, pentru ca e mai simplu si pt mine..... Oricum, apropo de berile de la intoarcere (care ar trebui sa fie undeva pe la 8-9-10 august conform programului lui Tafu), intentia mea este sa fac o intilnire cu toti cei care vor avea placerea sa vina, intilnire al care sa va arat tuturor cit mai multe poze si filmuletze, mult mai multe de cit pot pune pe sit. Va fi evident o seara cu beri si povesti, chiar daca nu imediat dupa sosire, avind in vedere ca fabricarea slide-showului cu selectia din mii de poze si prelucrarea a sute de clipuri va lua ceva timp..... Ok, acum gata cu chestiile organizatorice... Sa scriu repede ce si cum, ca sa mai am timp sa plec mai departe...deh, programul ma obliga, pt ca sa mai ajung al intilnire..... Deci, dupa cum imi promisesem, a doua zi dupa ultimul post am plecat din samarkand. Am mai vizitat rapid cite ceva, am mai mers si pian la un dentist ca aveam o minuscula problema si am plecat. Despre Samarkand, ca oras o sa va povestesc in poze. Despre Samarkand ca aventura mea personala, pot sa va spun ca a continuat exact ca pina acolo. La hotel am platit ceva mai mult decit de obicei, adica 20 de dolari cu micul dejun inclus, dar am avut aer conditionat, dus si wc in camera, intr-un local unei familii, in care aproape am fost ca o fiica! Poate vi se pare ridicol ce va scriu, dar in aceste tari esti de ceel mai multe ori fericit daca nu te speli pe miini cu apa minerala dapoi sa ai si wc cui scaun....! Omul m-a insotit seara pina al net si m-a asteptat, a doua zi m-a dus la dentistul lui si mi-a dat si mincare pt prinz! Nu stiu cit de strins la punga poti fii si care e cel mai mic pret pe care poti vrea sa il platesti intr-un mare oras turistic, in care vrei sa ajungi cit mai devreme ca sa nu fii iar nevoit sa locuiesti la hotelul din centru (si sa platesti 50 de dolari/34 dolari trei persoane - tot eu am fost evident de vina si pt asta ), dar eu gindesc ca banii pe care i-am paltit ca sa stau unde credeti...exact in centru! au fost prea putini pentru ce am primit in schimb.... Bun....! Prinul drum a fost la agentia de turism dimineata si acolo am stabilit totul. Aventura am cautat, aventura am gasit! Omul imi spune unde e tabara si ca e asfalyt pina acolo, mai putin ultimii 6 km, dar va vorbi cu cei de la atbara sa ma astepte intre 7 si 8 in sat, ca sa ma conduca. Si ca ma costa 65 de dolari. Eram asa grabita sa plec ca am si uitat sa ma tirguiesc, dar oricum eram fericita ca nu mi-a cerut 200 de euro, ca totul ar fi fost posibil..... Bine, deci vizitez eu ce mai vizitez, imi iau bagajele si, asha, ushor si fara graba, ca nu aveam decit vreo 300 de km de mers, plec pe la 4 din samarkand. Acu tre sa spun pentru cine nu ma stie, ca eu daca merg, merg. Adica ma urc pe mobra si nu mai aiu mina din gaz decit daca am nevoie sa iau benzina, cer indicatii, etc. Asta e si motivul pentru acre nu simt nevoia sa petrec o zi intreaga pentru a parcurge cei 300 de km, if you know what I mean. Si ca tot zoceam de directii, socoteala din casa nu se potriveste cu cea din tirg, ca am pierdut cel putin o ora pe drum cu cerutul acestora, pentru ca aici practic nu exista nici un indicator....nici macar ep soseaua nationala, d-apoi pe drumuletul alb pe care urma sa merg eu.....Asa ca intii ma indruma bashtinsashii pe un drum secundar spre Buchara, motiv pentru care pierd drumul pe care vroiam eu de fapt sa divaghez, apoi imi ia o multime de timp sa regasesc soseaua nationala. In final merg divaghez pe alt drum secundar (inrebari iar al fiecare intersectie si cu reintrebare, pentru ca nu toti stiu pe ca lume se afla si multi iti spun prostii- mi s-a intimplat de citeva ori....). Unul intii galben, apoi alb. Daca asi dfi fost in Kazachstan, unde inclusiv ditai dunga rosie pe harta s-a dovedit un dezastru pe care l-am parcurs in doua zile, probabil asi fi fost in pom. Dar aici...exact cum zisese tipul de la agentie: un asfalt perfect, de sub 100 nu am mers, ba chiar si cu 140 pe alocuri (pe soseaua nationala la 120 esti kamikatze, btw!). Ok, poate credeti ca asta a fost aventura? Ca recunosc, chestia cu asfaltul n-am prea crezut-o si am avut initial o stringere de inima sa merg singura prin pustii si pe intuneric, pentru ca da, intunertic se facu pina la urma. Nu, aventura a fost sa gasesc benzina mai mare de 80, fratilor! ca am pierdut o ora cu asta in ultimul oras unde puteam alimenta si se uitau aia la mine ca masini straine si nici nu inetelgeau ce vreau.... In final, la o mareata ora 8, cind tipul de la iurte urma sa plece de la locul de intilnire, cu nervii la pamint, bag benzina de 80 si ma rog sa mearga, ca mai bag si niste aditiv. (Ulterior am aflat de la niste mobristi de care o sa va povestesc mai incolo, ca ei au tot bagat 80 in dakarurile lor, ca altceva nu e nici in locurile mai populate ca Chiva si Buchara, si mobrele au mers briici... ). Bun, plec deci la blana directia sat, pina unde descopar cu veselie ca sunt un final doar 70 de km, nu 120 cum scrisese pe unicul indicator pe care l-am gasit prin acele parti... Yuppie! Doar ca acum sunt in sat si e vreo 10 si toti dorm...mai putin din fericier unii la un magazin, care imi adu cu mine un pusti (pe acre il voi aduce a doua zi inapoi) sa ma duca. Si ajung la iurte.......Si acolo ce sa vezi......Ca patronul cind ma vede.... habar nu avea de mine, evident nici nu ma asteptase si....isi facea cruce si ma tot intreba cum am reusit sa ajung acolo... Well si iaca asa ce bine e sa fii muher, ca zice omul ca bineinteles ca nu am sa-i platesc nimic, ca admira fetele ca mine si ca evident ca ma primeste sa stau.... Nici nu am cuvinte sa va povestesc ce kool a fost....Dormit iurta cu miros camila, cina copioasa, mic dejun copios, intrat in lumea mare a calatorilor pe multe meleaguri, schimb de experienta cu acesttia, prietenie si simtit ca apartin unei rase minunate! A doua zi insa, din pacate ne existind turisti, niet camile. Ok, facem ce putem si-i tragem o tura prin imprejurimi cu mobra prin "dune" . Cind sa plec, stoi Dayana, ca vine pustiul cu camila. Adica acesta, despre care nici nu stiam ca mai era pe acolo, cind a aflat, a alergat cit vedeai cu ochii ca vazuse el pe acolo o camila, a prins-o si mi-a adus-o si inseuat-o, sa ma plimbe cu ea..... Evident ca i-am dat un bacsis, adica o suma modica pentru noi, dar sigur mult pt el, care nu avea bani deloc. Dupa aia, cum sa ma lase oamenii aia sa plec fara sa maninc, ca era deja 2...ia mai fata si prinzul, si inca la pachet, ca nu am putut minaca tot si de atunci tot maninc din pachetul primit de la ei....In final am insistat sa platesc, le-am dat 20 de dolari si au zis ca e prea mult..... Halal hotel si unde mai pui ca era asa mishtok, ca mai nu asi mai fi plecat de acolo... Bine, dupa aia am mai vizitat si lacul, am facut o mica baitza si am luat-o la picior, la (acum pentru mine se pare clasica ) ora 4. La 6 eram la Buchara, cazindu-ma la hotelul recomanadt de doi turisti polonezi intilnitzi la iurta. Fix (unde credeti?..) in buricul tirgului, pentru groaznica suma de 10 dolari cu micul dejun inclus, aer conditionat, etc. Asta e.. daca ajung mereu tirziu in orase, nu am timp sa caut chestii ieftine la periferie.....ce sa fac? La hotel, o multime de turisti, aflat o multime de povesti si dat seama cit de nesemnificativa e tura asta fata de ce fac altii (bine, dar toti cu demisia data, fara exceptie....)si, mai ales, un neamt si un englez pe 2 Dakaruri, in drum de un an spre AUstralia. Mi-a prins f bine ca mi-au dat amanunte despre drumul care ma asteapta, la care voi pleca indata ce termin de scris... (adica tot la 4, ce credeati voi....). Sunt 450 de km, in mare parte fara asezari omenesti, cu asfdalt dar...pe alocuri gudron care ti se lipeste de mobra si nu ai pe unde sa-l ocolesti...pe alocuri dune de nisip in mijlocul drumului.....etc. Cert e ca ei au facut cica 8 ore de la Chiva la Buchara. Asa ca, avind in vedere ca nu puteam pleca dimineata si sa nu vizitez Buchara si nici la prinz ca muream de cald. plec ca de obicei dupamasa. In principiu nu cred ca voi ajunge chiar la Chiva, ma astept sa dor undeva pe drum. In plus, se pare ca la un anumit momentr ca trebui sa trec un pod de plute si dincolo de potentialul risc, vreau neaparet sa-l pot si fotografia, deci nu il trec noaptea. So, dear beloved, acum inchei si plec, spuneti-mi daca sa va mai scriu sau nu....ca oricum nu stiu de unde o sa mai am ocazia. La chiva netul e se pare incet si prost (mai incet de 48 de mbps ce paote fi??????), dupa care mai e o singura oprire la Moinaq, unde e un sat amarit unde nu am astept sa am net deloc....Asa ca nu va impacientati, s-ar putea sa ne auzim peste citeva zile oricum......

Acum, cu privire la ce s-a intimplat pina acum, n-am sa mai revin cu povestea. Destul insa sa spun ca in acea seara mi s-a spus clar sa plec si sa-i las in pace, lucru de la care ma abtineam inca de dupa cazatura din desert, tot in spiritul ideii ca doar nu o sa ne dovedim tot noi romanii romani......dar deh, atunci cind ma intrebau toti prietenii daca stiu cu cine plec, le raspundeam ca "ce poate sa mi se intimple, ca ma duc cu oameni cu experienta si doar nu m-or lasa in urma, ca suntem doar doi"......deh, omul cit traieste invatza si sigur alta data nu mai plec cu necunoscuti. Doua stiluri total diferite de viata si calatorie nu inseamna neaparat dezastru... sau nu in majoritatea cazurilor, dar stiti cum e....exceptia confirma regula..... Cert e ca, de ieri de cind am luat-o spre Tashkent in loc sa merg direct spre Samarkand, parca am inteles in sfirsit de ce am plecat de acasa. Si in sfirsit vad in jur locurile si oamenii si tot ce vad imi umple sufletul de bucurie si extaz. Tot de aici trebuie sa linistesc pe cine are cumva emotii si sa va spun ca nici kazachstanezii si nici uzbekistanezii nu sunt canibali , ba din contra. Acum sunt sigura ca nu am eu direct prea multe merite, dar de cind sunt unu: singura; doi: motociclista si trei: FEMEIE!!!!! o duc regeste!!! In seara aia in care am dormit singura la un hotel putin mai incolo de unde m-am despartit de cei doi, am platit practic zero lei pt ca a doua zi am primit banii inapoi pe berile baute, apoi inca o cafea si cola da la administrator sau patron sau ce o fi fost ala. Apoi a venit cu mine la magazin si mi-a luat apa minerala si a insistat sa iau si o ciocolata. Si totul pentru vreo 8 dolari cit ma costase cazarea !!!!! Si in continuare am tinut-o tot asa: chiar si in ghidul turistic scrie ca la orice drum pe care in faci motorizat trebuie sa socotesti si ceva timp in plus pentru parlamentat cu politistii. Pai astia sunt cam la fiecare intrare in orice oras si te opresc la control acte cam cum le vine lor. In cazul meu, chestia a fost pina acum cam asa: oprit, facut cruce politist, intrebat ce si cum, facut poze cu politzist si eventual politzist cu mobra, plus oferta de casatorie ca de fiecare data se gasea unul care sa nu aiba neveste printre cei prezenti. Fetelor care vreti sa va maritati cu orice pret, aici va e fericirea! Luati-va mobra si veniti un Uzbekistan, ca se bat astia pe voi!!!!!! In seara aia nu am am ajuns deci in Samarkand, si m-am oprit in alta ruina de hotel in Jizzah. Ruina ruina, dar a doua zi, la politie, unde ma dusesem sa imi iau o stampila pe care trebuie sa si-o ia aici turistii, ma bag in vorba cu un tip care vorbea engleza. Omul era un computerist umblat prin germania si care fusese cit pe ce sa ajunga si in RO, care intii ma duca pina la un local unde se maninca ceva tipic zonei si, dupa ce il invit sa-i fac cinste pentru ca a fost asa dragut, sfirseste prin a-mi face cinste el si a-mi face si un tur de oras. Si uite asa descoperi ca ceea ce pare doar o amarita pata pe hata e de fapt un ditai orasul si foarte frumos pe deasupra! Pozele, evident, la intoarcere, ca acum nici nu am cum sa le descarc in pc si mai si stau astia dupa mine sa inchida..... Fara nici o graba (ca la mine se poate si asha), plec eu pe la 3 de la Jizzeh si ajung pe la 4 in Samarkand. Jumatate de oras am vazut deja, alta jumatate vad miine. Treaba e ca, adevaratul oras invie la viata abia la lasarea serii, cind turistii dispar.... Am vazut citeva lucrusoare interesante, pe care vi le voi povesti cind ajung acasa, evident. Tot seara poti face si ceea ce ziua e interzis, cum ar fi sa te cocoti in virful minaretului Registanului si sa vezi orasul de sus.....Intr-adevar, asta e ceea ce eu numesc aventura si libertate: nici o limita si tot ce vrei poti! Si apropo de nici o limita: Aici in Uzbekistan (sau poate doar din cauza ca nu mai trebuie sa ma tin de nimeni) ma simt exact asa cum era in Bucuresti pe la inceputul anilor 90: se conduce pe cite benzi vrei, se depaseste si pe stinga si pe dreapta si pe deasupra daca vrei, nici un politist nu ti-ar zice nimic! iar ca pieton.....sa nu crezi ca opreste cineva vreodata! Si asta nici macar la trecerea de la Registan, fix cu politia de fata asa ca nici pietonii nu se mai jeneaza. Asta seara ca sa ajung la acest cafe de internet, am trecut de-a latul o piata cu vreo 4 benzi, fix prin mijloc- dar nici trecere de pietoni nu exista...... Oamenii aici sunt absolut normali si foarte dornici de ajutor. Evident ca totul costa si ca daca esti turist costa mai mult, dar fetii lui tata nu ii e deloc necunoscuta tirguiala, asa ca totul e spre bine si.....spre mai nimic costuri..... In plus, spre deosebire de Kazachstan, aici cam oricine stie macar 10 vorbe in engleza, iar cu cele 10 pe care le-am invatat eu in rusa, chiar nu am nici o treaba. Acum cam tre sa plec de la cafe, ca chiar vor sa inchida... Miine dimineata mai termin de vazut ce a mai ramas din highlightsurile Samarkandului si incep "The long way home" ( ). Drace! parca nici nu a inceput si s-a si terminat!! Asa ca nu am de gind sa o las sa treaca fara sa imi fabrichez nishte amintiri de numa numa: dupa ce termin de vizitat, conform schemei de traseu facuta de tafu, ar trebui sa-mi petrec ziua (plecind de la 8 dimineata evident) facind cei 300 de km pina la Buchara. Ei bine.....eu voi pleca pe la 12, in directia......sa va spun, sa nu va spun...... Ei, bine, hai... Am vorbit azi cu o agentie de aici si s-ar putea, daca ne intelegem la bani, sa aranjez sa ma duca undeva la mama naibii (nu se poate cu mobra, ca nu sunt drumuri si oricum nu le stiu eu ca sa merg singura) la o tabara de iurte unde sa dorm si sa ma plimb cu camila pina la un lac al lor din munti - ei, ce ziceti? oare o sa-mi placa? Dupa aia, poimiine ma aduc tot ei evident inapoi la Buchara, pe care sunt convinsa ca imi ramine timp sa o vizitez, ca e mai mica decit Samarkandul si la asta am avut suficient timp (asta ca sa respect programul si sa mai ajung in timp la intilnirea cu cei doi care noroc cu netul, aflu ca nu ma gasesc pe telefon- daca mai ajunge Miha la net, afla de aici ca voi fi la intilnire) Daca mai ajung la vreun net pina atunci, poate imi fac rost si de ghid autohton in Buchara, caci pretenarul din Jizzeh mi-a zis sa-l sun, ca are prieteni acolo care ma pot ajuta daca am nevoie de ceva. Numai eu, fraiera, de graba, am uitat sa ii spun sa vorbeasca atunci pe loc cu ei.... Va pup si sa ne citim cit mai curind, caci in realitate Uzbekistanul era tara aia in acre nu aveam mobile internet, nu kazachstanul asa ca, noroc ca aici au mai mult net ca in kazachstan

Fratilor! Stati asa si nu va agitati! In sfirsit am reusit sa gasesc un net la care tzeava sa nu se blocheze la 8 seara (desi se cam inghesuie biutzii aia si e cam inceata) si pot scrie normal. In primul rind va multumesc tututror celor care mi-au scris, personal sau pe sit si vreau sa va asigur ca eu una sunt super ok. Adica IN SFIRSIT ok. Momentan ma aflu la Samarkand, punstul terminus al calaoriei, asa ca sa ma intorc este de altfel exact acea optiune pe care nu va fi nevoie sa o aleg pt ca oricum de miine drumul va merge in sens invers. Mobra e si ea ok, ieri seara, pe la 9, pe intuneric, in mijlocul unui cimp, i-am dat de cap! Dupa ce mersesem doua zile in tuselnitze, dupa ce imi pierdusem jumatate din ziua petrecuta in Tashkent cautind sirop de tuse (curatator de injectii) pentru ca o benzina mai buna nu ajutase, dupa ce nici siropul de tuse nu parea sa dea rezultate, tocmai ma gindeam daca nu cumva o fi vreun contact prost la baterie cind........tzac, se taie curentul...... Hehehehe, ce bine ca m-a facut mama cu o surubelnitza in mina si ma pricep la a o folosi! Caci ghicisem evident corect si de cind i-am strins plusul merge brici!....Chiar ma enervasem: adica cum? Toata lumea spune ca Ful nu are nici o problema cu benzinele proaste si taman al meu sa aiba? Ete na, ca n-are!

Da eu una sunt ok. In profilul lui tafu scrie ca aventura e produsul unei insuficiente planificari. Eu nu am planificat nimic, l-am lasat pe el si de aventura am dat. E drept ca asta am cautat dar dupa cum i-am spus si mihaelei, daca vroiam sa mor plecam singura. De scris nu am mai scris pt ca am descoperit ca-mi vind mobra daca continui iar cum dl tafu nu a gasit nici un motiv ca eu sa o fac si nu a fost decit doar un alt mod de a le strica lor excursia, mi_a fost cam greu. Asa ca acum, dupa ce am aflat in a doua zi ca sunt un animal si ca el nu se poate bizui pe mine nici mort, dupa ce am stat vreo 30 min linga mobra cazuta in desert si am alergat juma de km ca sa opresc un camion sa ma ajute in timp dl tafu ma astepta 5 km mai incolo la umbra ca doar desertul e mare si cum era el sa ma caute, dupa ce am aflat ca eu sunt sursa tuturor relelor in ura asta, ca sunt o p.... _(ce bine, ca acum o sapt zisese ca nu sunt femeie!), si ca sa ma duc la d..., va scriu acum de pe mobil direct, de la granita kz-uzb in sfirsit libera!.si in vacanta. Sper sa supravietuiesc desertului care sta intre mine si casa si sa ajung sa va arat si poze, care momentan sunt toate la ei, dar momentan se pare ca sunt a treia nebuna care se plimba singura pe mobra prin lume! Sir Guy sa traiasca si sa fie sanatos ca momentam cam tuseste destul de serios, se pare ca de la benzina. Pe curhnd!

A doua zi, Andi pleaca la shopping de oglinzi de bicicleta, ce se vor adapta in 5 minute cu o mica sudura, de parca ar fi originale! De altfel, in garajul "clubului" se gaseste evident tot ce vrei pentru a face o mobra de la zero, caci, dupa cum va asteptati, toti aici au evident numai comuniste si, asa cum le sta bine acestora, ele trebuiesc intretinute constant. Baietii sunt la propriu in curs de a compune una noua, dar mai interesant a fost cit de repede au reusit sa repare toate plasticele si tablele indoite la BMW- o masina care evident atrage instantaneu toate privirile oricui se afla prin preajma. Adica o mobra pe care ei evident nu au mai vazut-o mai ca niciodata de la asha apropiere. Cica doar o data anul trecut a mai trecut unul pe aici si i-au pus spitze de Ural ca sa-l repare ! Deci, multumita lor am si eu acum timp sa scriu tot ce ati citit, noroc ca nu sunt "prea" rapizi Acum ziua s-a dus, evident nu mai ajungem prea departe, dar mai bine, caci le datoram o bere MAAAAAREEEE . Sa vad doar cum ii convingem sa o primeasca, ca abia i-am pacalit sa iau una la garaj si nici de aia nu s-au atins! O sa incerc sa pun si nishte poze cu ei si gata pe ziua de azi, ca a facut bataturi la taste laptopul! Saracul! Voua toti va transmit si cit mai multizi km! Din pacate nu prea cred ca voi putea da reply tuturor, dar daca e ceva ce va intereseaza in mod special sau avetzi curiozitati, voi face pe spionul pentru voi, doar spunetzi! Sa ne vedem cu bine, ca miine daca totul e ok sper ca vom trage tare si vom iesi in Kazachstan si, dupa cum spuneam, nu stiu daca voi mai avea net........In schimb, dupa aia voi veni in sfirsit cu poze interesante, sper! Asta scrisesem ieri cit mai eram online, apoi a murit bateria telefonului. Apoi am mai scris offline inca citeva chestii interesante: cum ar fi de exemplu ca prin partile astea nu se merge ziua cu farurile aprinse......chestie nasoala daca te-ai obisnuit ca cei care vin din contrasens sa fie vizibili! Pina sa ma prind de ce tot intram in depasiri aiurea, era sa le ratez de citeva ori, pentru ca nu vedeam ca vine cineva din sens invers........ In privinta peisajului.....Rusia (si si Ucraina de altfel) e o tara cu niste nori foarte frumosi......ca asta e cam tot ce vezi in materie de peisaj. Vazindu-i, mi-am amintit de peisagistica cumulara a scolii rusesti si i-am inteles de ce sunt asa bogate in nori tablourile lor. Am zeci de poze cu cerul, mai ales ca asta e cam tot ce vezi.....in rest, kilometri intregi de sosele marginite de .....siruri compacte de pomi! Daca nu te uiti la kilometraj, habar nu ai uneori ca ai schimbat locul. Se pare ca asa era moda in fostul imperiu. Sa nu vezi nimic in laturile drumului, chit ca e sosea sau cale ferata......Intre timp, intrind de citeva ori in bataia vintului atunci cind se terminau acei pomi, am inteles: daca nu ar fi ei, probabil ca iarna nici nu s-ar mai vedea soseaua. Si inca un lucru “dragutz” si cred ca unic in lume. Eu, cunoscuta la unii pentru pasiunea mea pentru harti, evident ca nu aveam habar de GPS: nici ce e si nici cum functioneaza.....De aia am crezut ca nu vad bine cind, indreptindu-ne noi cu gpsul in brate spre Rusia, acesta a inceput sa nu gaseasca Kievul de exemplu......Insist si vad ca mi se termina drumul pe harta....(poza gps aici). Ininist si dau zoom outr si vad ca.......surprise: in locul Rusiei e o mare pata alba. Toata surprinderea me```````a devenit de fraier dupa ce am citit ca GPS e un sistem exclusiv al SUA.....evident ca nu era sa-i lase Rusia sa le citeasca hartile din cosmos, nu? Singurul lucru pe care nu-l mai inteleg eu atunci de ce toate discutiile alea despre a nu avea noi voie sa intram cu GPS in Rusia, ca tot e degeaba..... Ma rog, pe noi nu ne-a intrebat nimeni de telefoane cu sau fara GPS sau de altfel de nimic legat de tehnica pe care o avem la noi. Ori au aflat si ei ca nu se vad pe GPS, ori s-a relaxat politica in aceasta privintza, cert e ca toate temerile propagate inclusiv pe acest sit legate de acest subiect sunt nefondate. Puteti merge linistiti cu ce vreti voi in Rusia, nu va intreaba nimeni nimic. Dar nici la nimic nu va foloseste!!!!! Revenind la prezentul offline,cei doi au rezolvat super ok cu mobra lor, care e ca noua. Acum voi nincerca pentru ultima oara sa pun aceste rinduri pe sit, fiind la vreo 200 de km de granitza cu Kazachstanul, acolo unde ni se prevede ca nu vom mai avea acces decit de la internet cafeuri. Iar cum aseara in Balashov unde am dormit (la vreo 80 de km de baietii carora nu am mai vrut sa le mai stam inca o noapte pe cap) netul a functionat la cafe 24 de ore cu exceptia orei 22 cind am mers eu........urati-mi succes. Toate bune, ne reauzim cu prima ocazie. Gata, inca 100 km pina in Kazachstan! Ne vedem in 4 zile!

Pssssst! Incet ca sa nu ma auda fortele cele potrivnice internetului, va scriu acum in miez de noapte din cel mai tare internet cafe din lume: un mare pat pliant dintr-un mare motel dintr-un mare sat din Ucraina, unde ne-am luat prima mare tzeapa. Adica am tratat un pret cind ne-am cazat si a trebuit sa paltim un cu totul altul doua ore mai tirziu, in miez de noapte, cind ne-am intors sa dormim. Va mai scriu si doar cit voi putea, pt ca laptopul imi semnaleaza tocmai ca nu mai am baterie, iar incarcatorul e undeva afara, la mobra, despartit de mine de citiva metri buni de ploaie sanatoasa. Asa ca atunci cind se taie curentul... se face intuneric Dragilor, mi-am propus si am cam promis sa va scriu cit se poate de zilnic, numai ca se prea poate ca zilnicul asta sa nu prea fie decit....saptaminal. Pina ieri am fost mereu pe fuga, pentru ca am tot fost cu o zi in urma de km. Spun pina ieri, pentru ca ieri......nici nu v-ar veni sa credeti daca v-asi spune de unde va scriu acum , asa ca, desi in general va fi mai complicat sa pun poze pina nu ajung acasa, aceasta poza tot o voi pune, ca sa muriti si voi de ris, asa cum am facut si eu. Traiasca tehnica, desi m-am ingrozit cit va costa deja, desi abia daca am scris ceva si abia daca mi-am citit mailul de citeva ori! De aia nici nu voi putea pune poze, pentru ca sunt trafic si......8 euro pe mega, pentru cine pofteste! Din pacate nu am gasit internet cafeuri pe drum, pentru ca, daca va vine sa credeti, acestea se inchid in Rusia la 10 seara!!!!! Probabil ca inautii lor se culca devreme si ramin fara clienti mai tirziu, de aia! Cert . e ca mergem pina seara, ne cazam, mincam ceva si dupa aia desi sunt rupta si ceilalti se culca, incerc sa scriu cit voi putea direct prin conexiunea mobile. Si asta doar cit va exista si aceasta, caci in Kazachstan nu va exista. Cica, sper sa fie totusi, caci nici in Rusia nu ar fi trebuit sa fie si totusi este: Urrrrraaaaaa! Sa o iau deci de unde ramasesem, ultima data cind am avut timp si conexiune la pc. Eram inaintea plecarii de la Natalia, gazda noastra de la Kiev si mergeam sa ne luam vizele de Uzbekistan. Din pacate acest lucru ne-a intirziat o zi, asa ca de acolo graba. Kievul e un oras foarte frumos, interesante sunt si drumurile ucrainene, desi cu un asfalt care m-a facut sa imi aduc aminte de copilarie si sa inteleg de ce se vaita tata pe atunci. La fel si drumurile din Rusia, in care am intrat in ceeasi zi, (cu asfalt net mai drept dar si mai alunecos dupa cum se va vedea), dar practic sunt doar drumuri ca toate drumurile si nu cred ca va plinge cineva daca nu va pun poze. Prefer sa economisesc traficul pentru cele cu adevarat deosebite...de acord? De altfel, probabil ca acum voi povesti doar, urmind ca, odata ajunsa acasa, sa pun si poze si multe, multe filmuletze!!!!! Nu se supara nimeni, da? So, plecind noi tirziu din Kiev, nu am mai reusit sa trecem in Rusia in ziua aceea si a trebuit sa innoptam la un Motel in Pryniuky, acela din care scriam ca am luat tzeapa. Chestia e ca mai erau 100 de km pina la granitza si nici un althotel nici inainte nici inapoi, asa ca...si-au permis oamenii... Tineti minte! faceti in asa fel incit sa treceti granitza in aceeasi zi daca mergeti spre Rusia din Kiev!!!! In plus ne cam ploua continuu de la Kiev, asa ca nici la cort nu puteam sta... Eh, asta e, am luat-o ca pe o amenda si am plecat a doua zi mai departe... Am trecut granitza cu Rusia in "doar" 4 ore jumate, si asta fiind primii la coada!!!! Miha si Andi ziceau ca asta a fost f. rapid, lor li s-a intimplat sa stea si 16 ore la iesirea din Ucraina la prima lor calatorie pe aceste meleaguri!!! Evident, nici aici nu se faceau poze... Si dupa aia cox grav sa ajungem cit mai departe, adica la Kursk, oprirea de necesitate pentru ca, desi aveam in plan mai mult, se facea deja seara si eram gata.... Aici am avut in schimb noroc de o cazare aproape gratis daca e sa ne uitam la faptul ca totusi era un hotel: recomandam cu tata inima Hotel Central pentru cei care se multumesc cu toaleta si dusul pe hol (ca si la motelul supernou din prima seara unde a costat 15 dolari), pentru doar 10 dolari /pers. si in buricul tirgului!!! Cumparati-va doar mincare de acasa, ca restaurantele au deschis dar nu au mincare sau daca da, sunt cele de lux.... Next day, cox sa ajungem macar pina la Borisoglebsk(480 km), pentru ca pina la Saratov nu aveam cum sa facem 780..... Si ce noroc pe noi, ca daca noi nu am avut timp sa cautam clubul de motociclisti din Kursk, ne-a gasit el pe noi!!! Multumita lui Nikolai si a frieteniei moto din Rusia, am avut si noi nu numai unde dormi, dar vom putea si merge mai departe, chiar daca cu inca o zi intirziere...Stati ca va spun tot acushica..... Dar mai intii poza cu Nikolai....de la clubul Mustangmoto Kursk, care ne-a agatzat, ne-a dat numarul lui si a pus in miscare rotitele motociclistilor din Borisoglkebsk sa ne astepte pe seara. Ma gindeam ca va fi bine, ca vom bea si noi niste beri si vom face niste poze cu noi prieteni cu pasiuni comune.... Ei bine, asfaltul rusesc, despre care pomeneam mai devreme, a fost de alta parere.... Sub moto-ul NU VA LUATI NICIODATA CAUCIUCURI HEIDENAU!!!!!!!!!, si in nici un caz cind ploua, dupa o serie de voblaje groaznice, (dintre care pe unul l-am surprins chiar si pe film, ) respectivul asfalt a reusit sa-i vina de hac motonomadului inaripat si sa-l scoata in decor...... Rezultatul......people: OK, doar putin socati si foarte, FOARTE suparati ......Mobra....doar mici chestii indoite/sparte, dar fara de care nu-ti prea vine sa te duci mai departe, in nici un caz in Kazachstan.... si noapte care e gramada pe noi, la 100 de km de clubul moto din Borosobglebsk.... Asa ca acum vine partea care pe mine m-a impresionat asa cum imi visam sa ma poate impresiona cindva oameni..... Scena era cam asha: mobra in shantz, pasagerii ei nu erau prea calmi, la telefon clubul ala nu raspundea, pe Nikolai nu avea sens sa-l sun, ca degeaba m-ar fi durut miinile, tot nu ma vedea.... Inutil sa spun ca degeaba faceam cu ina la masinile care treceau... Pina cind surpriza opreste opre noi o masina si o vom intilni pe drum, din sens inv masina cu un tip, care ne face toata treaba de la telefonul lui....oare mai e nevoie sa spun ca la final mi-ers. a povestit ca si el e motociclist!!!???? Deci telefon lui Nikolai si-i spune tot ce s-a intimplat, Nikolai suna pe cineva din Borisoglebsk, si il suna inapoi. Tipul suna la acel cineva si aflam ca vine spre noi o masina sa ne intilnim pe drum. Ne ajuta la scos mobra din santz si pleaca abia dupa ce se asigura ca suntem ok. Noi plecam cu viteza melcului inainte. Noroc ca s-a oprit ploaia, ca intre timp e intuneric! Dupa 20 de km, ne cuplam cu Alexei si Alexandru, veniti dupa noi cu masina. Evident, ne insotesc cu 50 la ora pina la ei acasa. Tot ei sunt cei care ne vor repara si mobra...... Acum cum s ava spun...e ca in pildele alea biblice cu bogatul si saracul.....Daca va spun ca mobra lui Alexei, o Dnepr MTZ11 e cel mai de pret lucru din curtea aia.....poate intelegeti ce vreau sa spun...... La doua noaptea, intr-o saracie pe care mi s-ar parea indecent sa o pun aici in poze, cei doi ne duc sa dormim in un din cele doua camere, eliberata pentru noi. Ei se inghesuiesc in cealalta, cu sotie si copil...Evident, un telefon face sa ne astepte mincarea pe masa cind ajungem....... dyn5_4038.html

i pov Deci si tu tradezi BMWul? Ca si eu ma gindeam cu regret ca daca ar fi sa imi iau alta mobra poate TA s-ar numi.... In alta ordine de idei: Aici mi-erati shmecherilor, ca am tot cautat sa vad topic cu tura de care mi-ati povestit si nu gaseam....V-ati ascuns pe dupa uzunu, ca il stiti ca imi face concurenta la scris, ca uneori scrie mai ceva decit "eu in zilele mele bune" .....sa-l tina degetele sa tot scrie si mobra, ca sa tot aiba ce scrie....si pe voi toti sa va tina nervii sa faceti cit mai multe ture sa aveti ce tine minte!

Se pare ca s-ar fi zvonit ca s-a furat Uzbekistanul de se hotarira Motonomazii acum vreun an sa plece in cautarea lui.... Iatr eu probabil ca am auzit acum vreo luna ca se da si recompensa pentru gasire, ca brusc m-am hotarit sa merg si eu.....evident, totul e pe motocicleta Asa ca, iata-ma in ultima zi , ziua plecarii. Dupa acea luna mai sus mentionata in care numai eu stiu pe unde m-am dedublat ca sa fac si pregatiri si job in acelasi timp, iata ca pe la ora 14 primesc un mesaj pe YM: " Gata, scoatem calculatorul din priza si plecaaaaam!" EU? Pai mai am un pic de calculat, de dat ultimele instructiuni, si dupa aia, cind o fi totul gata, sa ma apuc sa fac si eu bagaje.... adica pe la 6 seara.... Pe la 8 sunt gata si incarc magarul. So....systems checkup: Ignition....Clear! Wheels....roling! Breaks.....Uuuhhhhh!!!!! Aaaaaaa! ABS! ....clear! Signal: to the right, to the left, ....clear! Enter parents home: ...Clear! Parinti.....clear! uite-i acolo cum fac poze mie: Kilometer log...Done! So...all systems running, Lady Guy gata de plecare! Din nou dau o cheie, verific daca sunt in plan si..... e ora 10 seara!!!! Ce nebun mai pleaca la ora asta in Kazachstan, fratilor! pai nici unul, doar ca eu sunt o nebuna Las ca merge, ca in seara asta trebuie sa ajung doar pina la Bacau. Si asa si fac, evident pe la 2 noaptea, cind ii scol din somn pe prietenii cu copil mic, dar care fusesera preveniti si ma asteptau. De ce toata aceasta nebunie de plecare? Pai simplu, pentru ca Motonomazii, Adica Andi si Miha, caaltori cu state vechi ce urmeaza sa ma ghidez eprin aceasta lume mare deosebita si nebuna in care plecam, vin din Cluj. Cum ne vom intil;ni la Granita cu Ucrana si cum Clujul e in mod evident in avantaj kilometric fata de Bucuresti, am hotarit sa plec cu o zi mai devreme. Cgestia e ca intre timp acelasi lucru l-au gindit si ei si asa ca vor dormi (sau mai bine zis la ora aia deja dorm) la Bistrita, tot la prieteni. A doua zi, dupa numai 4 ore de somn, trezirea repede sa-i mai prind la telefon inainte sa plece din Bistrita, caci asa fusese stabilit initial, doar ca au survenit mici probleme. Si anume ca legatura internet cu care doream sa va tinem la curent zi de zi nu prea vroia sa functioneze... cel putin doar la mine acasa, sper. Asa ca trebuie sa mai stau putin prin Bacau, sa vizitez reprezentanta providerului de Internet Mobile, ca sa ma lamuresc cum functioneaza noul meu telefon ce va asigura toate astea. Adica si GPS, internet si telefonie, plus poze. Vom mai si filma, tot multumita sponsorului nostru, dar cu camera m-am lamurit mult mai repede cum functioneaza. Ok, ii prin la telefon si ne dam intilnire de data asta in Suceava, ca sa putem sa lamurim conexiunile inainte sa pierdem legatura gratuita cu *222. Se face 13,00 pina reusesc sa ma urc pe mobra si sa o sterg, ca eram deja cu nervii gata, ca nu mai plecam o data.... Si...Ura111 la 4 sunt al suceava si facem jonctiunea. (poate daca va vrea Youtube va vom da si filmuletzeel, ca deocamdata stau de 20 de minute si cel cu jonctiunea echipei nu s-a incarcat inca... ) La Sucava, , dupa ce la plecarea din Cluj fusese verificat de catre . Se pare ca si vrabiuta l-a gasit apt, pentru ca VICTORIEEEEEE! dupa ore intregi pierdute de mine fara succes pentru a face conexiunea intre teelfon si alte calculatoare, pe laptopul Mihai, merge din prima!!!!! Asa ca pe situl motonomad (dati pur si simplu click pe poza cu ochiul din semnatura) se afla prima transmisie live de la Suceava si de pe mobilul meu fara asistenta terestra!!!! E de bine, multumita Softpediei care ne-a asigurat la propriu documentarea turei si comunicarea internautica, o sa mai fie si altele, atit timp cit ne va tine bataia gsmului! Gata cu pregatirile, acum chiar decolam, ca iar e seara si, desi nu mai vrem sa ajungem azi la Kiev, tot e bine sa mergem cit mai mult. Repede repede ajungem si la vama cu Ucraina, mai erau doar 45 de km. Evident, in vama nu se fac poze. . Pacat ca nu avem zecile de poze pe care ni le-au facut niste pushtani ...... Tot aici incepem sa ne simtim calatori intre calatorii lumii, atunci cind ne intilnim cu niste lituanieni care se intorceau acasa din Crimeea Dormim la primul "hotel la marginea strazii" ce ne iese in cale dupa Cernauti, unde in mod surprinzator, avem tot confortul. Insa noroc ca eram singurii cazati, caci altfel probabil ca am fi facut stalactite stind la coada la singura toaleta de pe etaj!!!! Oricum eram frinti, iar dimineata cele citeva ore de somn nu se prea fac auzite in creierii nostri. Ne punem totusi pe doua picioare si incepem sa impachetam cele doua roti. Oare ce mobra ciudata mai e si asta....? Cind sa fumeze si ei o tigara, ne dam seama ca e cazul sa o stergem cit se poate de urgent! Astia ori nu au dezinsectie, ori si-au trimis trupele grele dupa noi!! ori atacul animalelor asupra lui Andi continua...... Pe drum am facut o multime de filmuletze, evident le veti vedea dupa ce ajungem acasa. Am vizitat si Hotinul, dar poze mai punem mai incolo. Am vrut sa filmez intrarea in Kiev, dar nu am prea avut ce, caci gazda noastra, locuieste chiar la intrare. Oricum, norul cu care ne-a intimpinat Kievul a fost cea mai frumopasa primire.... O foarte frumoasa primire ne-au facut si Natalia si familia ei, care ne-au cocolosit toate cele doua zile cit am sta aici in asteptarea vizei pentru Uzbekistan. Acum plecam cu motocicletele gata echipate catre ambasada, apoi direct spre granita cu Rusia, pe care nu o putem trece azi, caci viza pentru Rusia incepe abia de miine. Sper sa avem un internet cafe acolo, ca sa continui cu pozele si povestea.

E tirziu...iata ca e deja iulie si in citeva zile se pleaca! Situl e deja pe net, aproape gata si oprimizat pentru Google, urmeaza sa fie facut public, dar Tafu nu a ajuns inca la update-ul pe care si l-a tot autoimpus periodic pina acum... Nu-i nimic, in febra ultimelor pregatiri nu te mai gindesti la internet! Il inteleg foarte bine pentru ca.....poate pur si simplu am vrut sa-l contrazic cind a fost asa sigur ca nu-si va mai gasi coechipieri, sau poate pur si simplu am vrut sa vad daca pot, insa..... Plec si eu cu ei!!!! Da , am reusit (sau aproape am reusit, caci mai am o zi si inca o lunga lista de treburi de bifat)! Timp de aproximativ o luna aproape m-am dedublat, dar am reusit sa fiu si la job si la ambasade si la magazine in acelasi timp. Am pregatit/reparat la mobra in timp ce alergam sa mai fac si comanda pe net de cite ceva, sau la posta sa le ridic. Am reusit sa trag o tura si pina la Cluj ca sa ne cunoaste. Si... Si... Dar ceea ce conteaza e ca poimiine plecam si parca nu-mi vine sa cred... Abia astept! Caci de doua saptamini (aproape) am stat acasa in weekenduri, (deh, pregatirile astea) si calutii mei putere acum intr-o din cap pina in picioare innoita prezentare tresalta la cel mai mic shoc pe maneta. Eu una sper sa va umplem de poze si mai nou filmuletze (!!!!) cit mai zilnic posibil. Si...ne revedem in august!

Acum, poate are ceva legatura cu stalling sau nu, sau poate doar ma simt datoare cu un closure la postul meu mai vechi, dar ideea e ca si mie mi se oprea la ralanti din cind in cind si nu vroia sa-i treaca nici in ruptul capului pina nu ii taiam contactul Scrisesem eu cum isi daduse cu parerea cineva de la AB cu privire al defect si cum ...si cum.....Ideea e ca in final am vorbit cu Tibi de la respectiva firma si i-am povestit ce si cum. Nu numai ca mi-a rezolvat problemele in termen, adica pina in vinerea trecuta, dar mi-a rezolvat si prioblema. A curatat clapeta de acceleratie dupa cum mi-a explicat si de atunci mobra mea e o cu totul alta....Nu stiu cum a fost cind era fata mare, dar acum e mai ceva ca la 16 ani! Mere de rupe si de oprit nici gind. Cica se poate intimpla ca din acuza depunerilor de pe clapeta respectiva sa intre gunoaie in gaz si sa fac tot felul de chestii, inclusiv pierderi de putere....Am povestit si eu asa, ca poate e o idee de testat. Oricum, de stricat curatarea aia nu are ce sa strice! Si tot legat de postul meu mai vechi, Si schimbarea cablului de ambreiaj a avut efecte miraculoase de reparare completa a tuturor "problemelor" cu cutia de viteze. Sarit, neintrat, etc. Se pare ca, cu toate problemele de management care bintuie respectiva firma mai sus birfita, daca nimeresti pe mina cui trebuie, pina la urma treaba buna stiu sa faca chiar si AB>>>>.

Mey hombre, tu ai inima de om pe forestiere, nu pe asfalturi! De ce nu vinzi tu mobra aia mai repede si o inlocuiesti cu ceva mai acatarii? Ca inima in mod evident cere, iar ochiu sunt sigura ca vede. E grav, faci si tu o pauza de o tura- doua pina iti iei alta si gata, vezi cum e sa fii fericit!

Cum ziceam, eu va ajut cu tradusul, dar.....dupa jumatatea lui august, ca pina atunci nu mai am timp.... Parerea mea este sa va hotariti la un text comun, in care eventual sa dati exemplele unor chestii flagrante, cum ar fi daca vi se cere sa platiti manopera la mobre aflate in garantie (mey omule zeroo, asha ceva nu e admisibil, mey!), cum nu se respecta programarile, atitudinea personalului, etc. Un sit gen "Situl nemultumitilor de activitatea importatorului BMW din Romania" e bun, dar aia din germania sigur nu o sa stea sa tot citeasca la el.... Si apropos, ca sa nu fiu total nedreapta, aflati ca pina la urma se pare ca o sa am mobra la timp, chiar daca nu cu toate reparatiile , dar, oricum, cu cele absolut necesare... restul ma mai orientez eu si personal, ca deh, suntem romani si mesteri autodidacti....

Sorry ca readuc discutia in actualitate aici, dar vad ca nu v-ati mutat pe topicul celalalt. Ideea e ca si eu chiar ma gindeam ca ar trebui scris nu numai la OPC, dar chiar si la BMW Germania. Desi AB sunt numai importatori si deci nu reprezentanta, parca nu imi vine sa cred ca BMW trece cu vederea chiar asa orice atitudine! Daca va hotariti vreodata, va sustin cu traducerea! Ideea e ca va pot da in momentul de fata inca un mic exemplu de cum actioneaza live cei de la AB: Ma programez eu frumushel acum vreo luna (intr-o marti) la dinsii ca sa imi faca o constatare GENERALA a mobrei. Si le specific in mod repetat ca vreau ca in final dinsa sa fie CA NOUA si sa imi spuna TOT ce e de facut la ea... si dupa o saptamina, dupa ce tip eu cit pot ca eu imi iau mobra de la ei vineri ca am nevoie de ea in weekend, ("suntem ocupati, sunt multe de facut la motocicleta dvs. -constatarea!- le facem si noi intre alte motociclete") mi-o iau inapoi, cu acordul lor ca tot ce credeam eu ca trebuie schimbat trebuie schimbat. (ca o mica anecdotica- dupa aia mi-am dat seama ca din reflex eu le cerusem si reglaj si curatare carburatoare, iar mobra e pe injectie! iar ei au fost de acord!!!!!! Astept factura pentru manopera asta ) Si comand piesele si mi se zice ca trebuie sa mai fac alta programare pentru manopera. Cit dureaza pina vin piesele nu se stie, dar pentru siguranta ma programeaza pe 23 luna asta... "dar e gata mobra sigut pina pe 1 iulie, ca v-am zis, cel tirziu atunci am nevoie de ea!" "Pai da, fiti fara grija, ca daca sunteti progarmata, o sa fie suficient timp!". Nu mi-a prea venit sa cred, dar ce, aveam incotro! Si vine data de 23 si ma prezint la service. Si mai cer o constatare, ca intre timp ma uitasem si eu la cablul de ambreiaj care era cam franjurat (da, evident, trebuie schimbat neaparat! ) si la rulmentii de ghidon care "nu au inca nimic, dar s-ar putea strica daca merg mult offroad" si ar fi mai bine sa ii schimb, daca tot a inceput sa curga vaselina din ei..... La birou ma duc sa fac comanda (da, asa cum banuiati, nu mi se garanteaza ca piesele ajung pina pe 1.07, dar de platit, am paltit!) si am tupeul sa intreb de ce nu s-au constatat respectivele defectiuni..."pai nu am constatat decit la ce ne-ati zis dvs sa ne uitam...., ce scrie pe comanda......" iar eu intrebasem in mod repetat de cablul de ambreiaj, ca sa nu mai vorbesc ca pe comanda scrie mare CONSTATARE GENERALA!!!!! OK: "Si e gata mobra cu ce e deja comandat pina la vineri?" Ehhhhhh! asta e alta pretentie!!!! Sincer? "Nu se stie, sa speram! " Eu una, inca mai sper! Ca ce altceva mi-a mai ramas, de facut, dupa ce am bagat o multime de bani in piese si draci si etc., etc. in organizarea turei care incepe pe 1......Macar de un lucru sunt ca si sigura. Ca o sa ma rog tot timpul sa nu se rupa cablul ala, ca sperante sa imi vina pina plec, nu prea am....si si daca vine, noroc ca mai stiu si eu sa inshurubez un shurub, ca doar nu o sa ii las tot pe ei sa mi-l schimbe- pina pe la mijlocul lui iulie poate! Asha ca, dragi cosuferinzi, eu stiu pe cineva care a determinat unu-doua capete sa cada direct din Germanica pe baza de o prostie facuta aici in RO de catre AB si raportata constiincios direct la sursa......Eu sunt de parere sa facem scrisoarea aia! DOI: Sa inteleg deci ca protectiile alea de praf din neopren de la KTM nu se pot pune de nici o culoare pe Furile noastre? Atunci stie cineva alta sursa de protectii similare?

Ca de obicei.......speechless Adi, daca o tii tot asa, in curind o sa auzim cum ai facut turul tarii in 24 de ore si dupa aia ce o sa mai faci...?