AdrianS

Grozav. ÂŞi crezi că poți găsi unul pentru Ovidiu? Sau mai ieftin iese cu roată completă de Nipru?

Scuze, oarecum off-topic: am visat de câteva ori un IJ '56. Mi s-a-ntâmplat şi azi-noapte. Cu toate că visul avea un context mai larg, mă interesează doar faptul că tot timpul visez motocicleta asta ca fiind capabilă de un foarte rudimentar pilot automat. În vis, explicaţia este că are nişte giroscoape prin motor şi poate să se şi pornească singură. În schimb, nu prea e în stare să-şi dea drumul la robinetul de benzină şi parcă nici să iasă la punctul mort, dar poate trage ambreiajul şi schimba vitezele. Efectul este unul comic, că o vedeam venind înspre mine agale - cu vreo 3 km/h -, încercând să stea dreaptă prin slalom pe toată lăţimea uliţei, că era drum de pământ. A ajuns la o mică intersecţie în "T" şi normal că nu s-a putut hotărî încotro s-o ia, aşa că s-a proptit la fel de lin fix în poarta din faţă. Am tras-o înapoi de-acolo sub privirea amuzată a vecinei, iar de-acolo s-a rupt filmul. Sunt curios dacă voi vă visaţi motocicletele .

To click or not to click... Ovi, ia-mi-l (glumesc) că deja face furori la servici!

Sunt în continuare interesat Âşi-ți mulțumesc că eÂşti amabil. Cât ar costa un drum dedicat BucureÂşti-TimiÂşoara?

Nenea Sun_83, poți să transporți mata un Muravey din BucureÂşti până-n TimiÂşoara, iar de-acolo să aduci o Nipră cu ataÂş? AtaÂşul desfăcut, evident.

Nici vorbă, dom'le. Uralul ăsta nu adună kilometri. Uralul ăsta îi mănâncă pe pâine!!! Fripţi! La micul dejun, dintr-un foc! Hleap-hleap. După încă o săptămână în care motoreta a preferat să stea în grija subsemnatului, am plecat azi hai-hui cu M-63-ul cicloburesc, cu gând să alerg un pic către soarele ăsta nemaipomenit. Am trecut mai întâi pe la proprietarul de facto al motocicletei, prilej grozav pentru un scurt filmuleţ. Aşa că poftim, Ovidiu, că m-ai rugat să te-arăt lumii în toată splendoarea costumului tău moto: http://www.youtube.com/watch?v=lNIrsTUcmu0 M-am bucurat vineri că am avut răgaz la servici să cobor ca să strâng prinderea carburatorului din stânga (filet obosit în chiulasă, juca sârba K-68-ul pe şuruburile alea) şi să doftoricesc un pic prinderea rezervorului, care se cam sprijinea pe carcasa alternatorului şi făcea o gălăgie de puteai să juri că intră Stuka în picaj, nu alta. Am înfipt mai bine şi amorsorul aceluiaşi carburator în orificiul său, că mi-a făcut în dimineaţa aceleiaşi zile o poantă de circ: am luat degetul cam energic de pe butonaş şi a zburat cu totul în sus, vâjâindu-mi pe lângă ureche (eram oareşicum aplecat). În fine, mi-am făcut în grabă, de astă-seară totuşi, un traseu cu ajutorul Google Earth-ului. Ştiam doar că vreau să ajung prin Gherghiţa de Ialomiţa, plecând prin Tunari şi ajungând pe la Moara Vlăsiei şi Dridu. Şi-am încălecat pe-o şa, de i-am făcut benzinăriei aşa: - fiindcă motocicleta asta se încăpăţânează să consume cred că mai puţin de 5 la sută, fără să albească bujiile sau să pufăie din greu. Mă uitam la kilometraj, vedeam o cifră; mai aruncam iar un ochi - încă treizeci de kilometri. Mă frapa încrâncenarea rusnacului de a galopa nestins, de parcă deja adie mireasmă de primăvară. Prin unele părţi de Câmpie Română şi Dobroge apar nişte curbe tare frânte şi drepte smirnă la 90°. M-am surprins gândind (sau trăind) lucruri diferite când le-am abordat, pe rând, la volanul Daciei şi la ghidonul vreunei motociclete, în speţă al Uralului în cauză. Cu Dacia m-am scărpinat laborios şi en-detail în creştetul capului, încercând să găsesc explicaţia logică a curbelor atât de nenaturale şi aparent inutile. Astă-după-amiază însă, cu Uralul, rânjeam cu anticipaţia şi extazul unui crampon de anvelopă care abia aşteaptă să se dea cu capul de asfalt. Mi-am revenit în simţiri când am băgat de seamă că apropiam mult prea prăpăstios capacele chiulaselor de şosea. Să-i dea neamţu' sănătate rusului fiindc-a proiectat anvelopele sovietice, că văd că astea pot alerga pe oriunde fără niciun fel de greţuri. Şi arată într-un mare fel! Prima oprire a fost la Moara Vlăsiei, în câteva locuri pe care le ştiu de când eram de-o şchioapă. Încă mai am nişte rude acolo, dar pe care nu le ştiu foarte bine şi le salut doar cu gândul fiindcă n-am îndrăznit să le vizitez azi. Mi-am cumpărat de la un magazin două baterii pentru aparatul foto, fiindcă acumulatorii fac greva de obicei când vreau să-i pun la treabă. M-am oprit apoi la "monament" şi am tras câteva pozne: Am trecut apoi gârla, gândindu-mă la curtea bisericii din al cărei puţ am vrut să scot eu nişte apă când eram tot atât de mic. Na, băieţel de Bucureşti, habar n-aveam că găleata - odată urcată - trebuia coborâtă înapoi cu frână de... mână. Aşa că am dat drumul roţii să se-nvârtă-n plata ei. Inutil să mă salvez spunându-vă că mi-am dat seama încă din momentele dinaintea tragediei că roata trebuia înfrânată. Dar ce să-i mai faci când deja se-nvârte mai repede decât Zeta mea la ralanti? Nene, când s-a izbit odată găleata aia de buza apei, ZBANG!!! Cred că s-a dus naibii şi fund, şi găleată, şi tot. Nu vă spun ce-a fost la gura popii, de-am fugit repede la poala alor mei... mai fusese şi slujbă de înmormântare! Cunoşteam bine câmpul şi pădurea de peste gârlă fiindcă am mai avut de-a face cu motorizatele pe plaiurile respective. Să tot fie ceva vreme de-atunci însă: Două banane şi-o gură de apă (din sticla din dotare, nu din gârlă) mai târziu, mi-am luat tălpăşiţa şi am purces către viitoruri şi mai luminoase. A fost un soare minunat şi am putut zări munţii imediat cum am trecut de vile, palate şi alte edificii diverse. Am încercat câteva stitch-uri cu un aparat foto de împrumut - nu stă mâţa-n coadă după ele, dar (de la o oarecare distanţă) arată frumuşel. De remarcat cele câteva piscuri din fundal. Prima a fost făcută la dus, parcă pe lângă Fierbinţi Târg. Cea de-a doua a fost mai pe seară, de pe o pasarelă peste viitoarea autostradă Bucureşti - Braşov, între Gherghiţa şi Lacu Turcului. Îmi face plăcere să dau din cap tuturor celor de pe marginea drumului, din căruţele sau de pe bicicletele cu care mă intersectez. Asta e o treabă care a rămas profund neînţeleasă (înspre stupefiant şi sideral) austriecilor cărora am îndrăznit acum doi ani să le gesticulez asemenea salut. Mulţi copii ieşiţi la joacă în faţa poponeataţilor azi, i-am provocat pe toţi la un salut cu mâna şi mi-au răspuns (tot cam toţi) la joc. Cred că s-a lipit din nou sufletul în mine. După câteva bâlbe şi încurcături prin zona Dridului Snagov şi a celor Patru Fraţi, am făcut un giumbuşluc demn de jongleuri şi am scos în mers aparatul foto (aveam mănuşi, atenţie!) din husa-i prinsă de jachetă-mi, l-am agăţat de braţul stâng şi m-am apucat să filmez oleacă. Ah, ce bine-i să-ţi meargă motocicleta drept când iei mâinile de pe ghidon! http://www.youtube.com/watch?v=Co-dIVQizVQ Am ajuns într-un final şi în Gherghiţa, unde telefoanele mele s-au hotărât să înfigă în asfaltul anost steagul întoarcerii acasă, prin decedarea subită şi concomitentă de acumulatori. Răgaz să joc un tenis scurt (de picior) cu alţi trei puşti de-acolo, cu care m-am salutat la plecare. Iarăşi am pus aparatul foto să-mi facă poză de capul lui, de data asta pe-o bornă kilometrică ruginită zdravăn: M-am întors acasă după cel puţin 160 kilometri de plimbare. Spun "plimbare" fiindcă, la revenire, mă simţeam în aşa fel de vioi încât ştiam că aş mai fi putut bate mult asfalt până să m-ajungă din urmă (pe vreun Suzuki, eventual) oboseala. Ataşez dovada plimbării mele, trebuie neapărat să schimbaţi extensia fişierului în *.kmz (acum e *.doc) după ce-l downloadaţi şi aveţi nevoie de Google Earth ca să-l deschideţi. Şi poza: Tura 14.01.2012.doc De când am reparat-o astă-toamnă, motocicleta a trecut bine de mia de kilometri, fără probleme. Aşa că - vorba englezului: "Enough said." Iar eu trăiesc din nou! Se pare că nu-mi trebuie decât soare, gânduri limpezi şi ceva mers de motocicletă. Ovidiu înţelege cât şi în ce fel îi transmit din nou mulţumiri, sper că s-a obişnuit cu escapadele mele şi aderă la idee mai ceva ca un pletos bărbos purtător de lennoni. Care este.

Nu-nțeleg ce-i cu toată panica asta trollică de la o vreme. Mai avem un pic Âşi convingem oamenii că motocicletele astea sunt pe cale să explodeze stând, de la un minut la altul. Cum face Oltcitul. Văd că pârleazul de la sfat la dictatorism social a-nceput să fie sărit cam repede Âşi cam uÂşor pe-aici. Hai să fim mai flexibili oleacă.

Motoreta "Karpaty", ucraineană. Cadru ultra-uşor, motoraş de 50cmc. Nu ştiu nimic să-ţi spun despre performanţe fiindcă eu am una luată fără motor, pe care am adaptat ulterior un motoraş de Hoinar. Văd că scrie şi pe Autosoviet despre ea.

Mă iei în ataÂş?

Ultima poză cu AlioÂşa fără Âşa de pasager Âşi poate una din ultimele poze (vedem ce s-o-ntâmpla în viitorul foarte apropiat) făcute de mine Muraveyului: Mă strofoc de-o săptămână să leg două vorbe despre noile plimbări cu AlioÂşa. Pe care eu l-aÂş fi botezat Yuri , dar na. Cumva, nu reuÂşesc să mă adun scriitoriceÂşte, aÂşa că mă voi mulțumi să postez câteva poze însoțite de două-trei vorbe. Am rămas fidel "tradiției" pe care mi-am încropit-o vrând-nevrând anul trecut, fapt pentru care perioada dintre sărbători Âşi anul nou m-a prins pe drumuri. Ovidiu mi-a împrumutat iarăÂşi fierul pe motiv că e păcat să stea degeaba, iar eu am primit bucuros împrumutul, spunând că mai ascult în felul ăsta bătăile motorului Âşi mai răsucesc de Âşuruburile carburatoarelor - ceea ce am Âşi făcut, cu oareÂşice ameliorări per ansamblu. Odată ce m-am văzut la ghidon am intrat într-un soi de transă terapeutică Âşi au urmat astfel câteva zile de rătăcire călare cât a fost ziulica de lungă. Pur Âşi simplu mă trezeam, mâncam ceva, mă-mbrăcam (fain costum are nenea ăsta), porneam / încălzeam motocicleta Âşi plecam la plimbare fără țintă anume. Ba chiar nu de puține ori mi s-a-ntâmplat să mă opresc pe marginea drumului Âşi să mă-ntreb unde vreau să mai merg. Mă enervam singur pe faptul că mă cramponam de aÂşa ceva, când ceea ce mă interesa de fapt era doar să motociclesc. Mna, nehotărâre Âşi incertitudini de-ale vârstei, cică. Poze din Ajun Âşi de Crăciun. Faceți abstracție de vestimentația total inadecvată anotimpului a acelui om al cavernelor, purtător de mergători: ÂŞaua pasagerului este una din cele mai comfortabile pe care am mers până acum (mersi, Mihai) Âşi e mai puțin săltăreață decât cea de Izh montată pentru pilot. A trebuit să găurim aripa spate ca s-o putem prinde, nu-mi dau seama dacă aripa a fost cândva sudată Âşi chituită deÂşi probabil aÂşa stau lucrurile. Eu sunt mai greu oleacă decât Ovidiu cu vreo cinÂşpe kile Âşi-mi bag bocancu-n el de sedentarism, da?! Din cauza asta, amortizez dur în aripa spate orice impact luat ca pilot pe Uralul ăsta, fiindcă prinderea Âşeii nu îi permite cursă completă. Cicloburescul n-are asemenea probleme, dar oricum - ce Âştie el?! Eu unul prefer în continuare Âşaua de burete, măcar pentru faptul că iarna îmi îngheață ms-dosul pe cauciucul rece. Dar cică iarna oricum se merge cu alte mijloace de transport. Nă-ăăă!... Vremea s-a mai îmbunat o idee după Crăciun, aÂşa că am bubuit Âşi pe lângă Casa Radio la vreo două învârtiri de planetă după Ziua Cârnaților: Tot văzând că ard benzina de pomană, am comis înainte de revelion imprudența de a-i propune celui mai Mihăesc Vali o tură pân' la mă-sa acasă în Breaza. El încă nu s-a-nvățat minte cu gerul, aÂşa că n-a stat pe gânduri Âşi a fost de-acord din prima. A urmat aÂşadar o nouă tură de după-amiază / noapte, moment oportun pentru toane la frâna față (undeva pe la Săftica). Ne-am oprit, am remediat temporar problema slăbind cablul de frână Âşi am plecat înapoi la drum. Ovi, tre' neapărat să vedem ce mama dracului are frâna asta a ta - cred că saboții sunt cam gata. În Breaza, am avut chiar ocazia să rup prinderea oglinzii stânga (chinezărie, jur!) când Uralul s-a gândit că-i prea moale pe jos pentru cricul lui scurt Âşi s-a lăsat pe-o parte. Boxerele astea pe două roți au prostul obicei (verificat în poze cu BMW-uri Âşi prin răsturnarea Niprului când lucram la el astă-toamnă) să se dea aproape peste cap, nu doar să se culce pe-o parte. Cilindrii ăia laterali fac roată la răsturnare, aÂşa că agregatul s-a proptit în oglinda-oglinjoară Âşi cranț. Aveți grijă cărui dobitoc mai împrumutați motociclete. Reparația cu bormaÂşină Âşi Âşurub cu piuliță a fost foarte simplă, neaÂşteptat de discretă Âşi - am eu impresia - mult mai sănătoasă decât soluția aleasă de fabrică. Dar mi-am făcut - evident - multe procese de conÂştiință înainte de rezolvare, aÂşa că am trăit un pic cam pe fugă întreaga frumusețe festivă a mesei de la Vali acasă. Bună mâncare Âşi foarte ospitalieră lume în jurul mesei. Vă las să ghiciți care din cei de mai jos era din altă țară, care era ăla demoralizat Âşi plângăcios (cu lacrimi de crocobau, nu alta) că n-are încă Izh Âşi carnet Âşi ale cui erau sculele, casca Âşi MFT-ul (Marele Fular Tărcat): Eram însă decis să ajung în aceeaÂşi seară înapoi la BucureÂşti (plecaserăm abia la 15:00 sau 16:00 înspre Breaza) ca să ajung la patinoarul din CiÂşmigiu pe la 22:00. N-am mai ajuns, evident, dar drumul de noapte înapoi a fost liniÂştitor Âşi interesant. E-ntotdeauna o plăcere să-mi trezesc cartierul în puterea nopții. Motorul merge într-un mare fel, mă-ncântă sunetul lui gutural, forțos la orice turație, dar mai ales un pic peste medie. De fapt, atât la BMW cât Âşi la Nipru / Ural am remarcat că motorul boxer se simte cel mai bine peste 2500 - 3000 ture încolo. N-am avut turometru pe AlioÂşa, dar urechea Âşi-a făcut datoria rezonabil. Am încercat să fac chiar Âşi o filmare din mers, însă n-am reuÂşit decât o poză trunchiată Âşi o secundă de filmuleț la 80 km/h, fiindcă apoi m-au lăsat bateriile. Mă-sa de sabotaj. În ultima vreme mă gândesc obsesiv la motocicletă, motocicletă, motocicletă. E-un gând acaparator care parcă a anulat orice altă bucurie, sper că nu Âşi libidoul. De kurând mi-am găsit o slujbă (cam prost remunerată, dar na) Âşi sper să mă scoată pe două roți în primăvara asta. Om vedea. N-am uitat, bineînțeles, de scena de mai jos: Link către albumul întreg, de altfel accesibil din orice poză

Dialog adineauri: eu: Ştii ce-i ăsta? Ancuţa: Hmm... eu: Hehe. A: Ural? eu: Nu, e... A: Atunci e Zündapp. eu: ...

Să ştii că prost se pescuieşte pe Neajlovul ăla ! Am încercat şi eu odată şi am pescuit o sardină, un bocanc vechi şi o ţestoasă. Cât pe ce să păstrez bocancul.

Ce-mi place felul în care, la astea mai scumpe, nu dăm detalii, prețuri sau nume . BMW de care e ăla?

Păstrez ambielajul nou-nouț de Trabant (în hârtie cerată) pentru cazul în care m-oi pricopsi vreodată cu un Kombi . Felicitări!

Salut! Cât costă cele încercuite în poză?

Darkwolf, chestia cu pilitul pistoanelor nu-i nouă. O face un tip care repară (că tot suntem pe topicul omonim) pe super coloană sonoră, o dă ca soluţie un altul care pare să mănânce mecanică pe pâine şi tot aşa.

Nenicule, să Âştii că are totul original pe ea! Cutiile laterale sunt ale ei din fabrică. Nu văd restul pieselor (aripă spate, Âşa, carburator, rezervor, table laterale, rama Âşi oglinda farului) dar probabil că, dacă le ai, cel mai probabil sunt Âşi alea tot ale ei. Furcă față model vechi, tip "leading link", cu aripă de-aia cum îmi place mie . Sunt de acord cu tine: motoraÂşul de Mobră mi se pare mult prea complicat pentru ce Âştie el să facă. Ambreiajul aiurea, ansamblul demaror parcă-i făcut de NASA, cutia de viteze ciudățică Âşi ea, etanÂşările dintre semi-cartere multe Âşi subțirele exact acolo unde ar trebui să fie mai grosuțe Âşi aÂşa mai departe. Dar, una peste alta, este un motor drăcos Âşi neaÂşteptat de fiabil dacă-l pui la punct. Ai grijă de ea Âşi, unde nu Âştii ce să faci, cere ajutorul cuiva. Lumea de pe forum e, în general, foarte simpatică Âşi săritoare. Ar fi păcat să tai motoreta sau s-o ciopărțeÂşti. Poți să-ncerci întâi să o speli Âşi să vezi câtă este rugină Âşi cât este praf. Are vopseaua originală pe ea Âşi nu pare să fie în stare foarte proastă. Baftă!

Mi se pare că păcăne grozav! Mi-au trecut prin minte gadget-urile următoare, mă întreb dacă merită să-ți bați capul cu ele: 1 (cică 3W, nu mă conving, eventual montaj cum a făcut ), 2 (cică 5-15W), 3 (cică 5-30W, ceva mai dificil de adaptat poate), iar pe alea mai scumpe nu ți le mai listez, că sigur sunt mai bune Âşi prea fiabile. Invit vulpile mai bătrâne să-Âşi dea cu părerea. ÂŞi n-ai nevoie de însoțitor în ataÂş Âşi pilot ocazional pe ruta HuÂşi - BucureÂşti? Ar fi simpatic.

Unii cam facem foamea cu recesiunea asta. Şi am impresia că o să cam pice şi euro-ul ăsta trâmbiţat şi mult-vestit. Salariile nemţeşti, în aceeaşi monedă pe care tot nemţii o cam dictează, mai au un zerou în coadă faţă de cele autohtone. Cred că cochetăm şi ne comparăm prea mult cu alte realităţi contemporane. Un buşon, oricât de estetic, rămâne un buşon. Sau, vorba lu' Magritte:

Cred că s-a mai scris pe tema asta: ați remarcat ce simpatic e Minsk-ul ăsta de 200 cmc în patru timpi? După ochiometrul meu, are o formă foarte reuÂşită. Aduce un pic cu Suzuki-ul TU250X-ul din 2009. Cică e vreo 7500 RON la o reprezentanță din Ucraina. http://www.youtube.com/watch?v=KszUEcDEcoU&feature=related

Astă-vară, pe Zeta, îi făcusem o vizită (una din multe altele) lui Ovidiu. Ne-a prins noaptea, iar eu tocmai ce montasem (cred?) de curând noul generator, aÂşa că am coborât amândoi la plecare ca să vedem cum pleacă Âşi cum luminează fata. Am dezlegat-o Âşi am dus-o mai înspre capătul străzii ca să facem zgomot mai puțin. Cât îmi căutam eu mănuÂşile, se opreÂşte lângă noi un tip simpatic, înăltuț Âşi soliduț, cu plete blonde Âşi alură puternică de austriac. Ovidiu mi-a făcut cunoÂştință cu el, fiindcă ei doi se cunoÂşteau de mai multă vreme. Omul - aveam să aflu mai târziu că e bun mecanic Âşi foarte pasionat de maÂşini retro - se uită oarecum cu jind la Zeta Âşi suspină într-un târziu că "ÂŞi-acum îmi pare rău c-am dat-o pe-a mea". Eu fac pe cunoscătorul Âşi pe mândrul, de-apuc să-l întreb: "Tot de doi-jumate?" ÂŞi-atunci mi-a picat cerul în cap. Cu o modestie ieÂşită din comun mi-a răspuns că "nu" Âşi m-a-ntrebat dacă auzisem cumva de "Jawa 500 OHC". Mandibula mea a făcut un salt mortal către asfalt Âşi acolo a rămas vreo zece minute, timp în care omul mi-a povestit că asemenea biele zdravene din aluminiu cum avea Jawa aia nu mai văzuse. Îmi spunea că puteau fi folosite cu succes ca arme albe deosebit de grele. Cică un motor foarte solid Âşi minunat construit. Ar fi dat-o la momentul respectiv pe de o parte fiindcă nu prea Âştia ce Âşi cum, iar pe de altă parte fiindcă lipseau câteva piese precum dinamul Âşi... nu mai Âştiu ce. Din ce mi-a povestit am bănuit că ar fi fost vorba de primul model de Jawa 500 OHC, fiindcă motocicleta avea roți cu butuci de frână mici Âşi înguÂşti, iar ambutisajul cu emblema JAWA de pe capacul grupului conic al pinioanelor de distribuție nu exista. Frumoasă motocicletă, nene! Uite un album care conține câteva poze luate de pe net (asta doar ca să-l enervez pe Ivan, că de icter - doamne Feri-Owene - mai piere Âşi singur): Jawa 500 OHC Iar filmulețul de mai jos îmi place mult. E drept, cei în cauză Âşi-au ales probabil cea mai aglomerată Âşi mai în curbă Âşosea de prin părțile alea. Iar nenea cu Jawa 350 OHV taie fața unui automobilist, pârțâie fumigene Âşi se cam încurcă în cutia de viteze. Dar sunetul Jawei de 500 este incredibil de frumos... http://www.youtube.com/watch?v=OP4aYm3AWEw

În măsura în care te ajută, uite aici niÂşte integrale Âşi modulare. Cred că mai găseÂşti câte ceva pe-acolo. Omul comandă de pe louis.de (aÂşa că poți folosi dirăpt catalogul nemțesc) Âşi practică prețuri decente, măcar cât am reuÂşit să compar cu alți intermediari. Am de la el MTR K-11-le meu Âşi e suficient pentru vitezele pe care le prind eu. Hai că s-a umplut forumul ăsta de trolli Âşi de Âşacali.

De-ăsta, Ionel ? N-am cadru pentru el!

Cu siguranţă nu e cazul să te laşi descurajat. Nu cred eu că, la asemenea vis, n-ai şi un pic de voinţă. De orice natură ar fi ea. În proza mea de duzină mai scriam impresii cu privire la virusul - adevărată boală pe viaţă, şi contagioasă pe deasupra! - pe care ţi-l injectează-n vene motocicleta veche. Durerile tale de cap n-au o bază raţională: îţi vei cumpăra o comunistă şi fie îţi va plăcea, moment în care vei începe automat să înveţi şi bibileala de rigoare, fie o vei găsi abjectă şi o vei vinde (sau arunca în vreun coteţ de găini) la scurtă vreme dup-aia. Eu am o Jawa de 250 cmc făcută din părţi de la diverse modele de Jawa şi CZ. Astea au fost două fabrici cehoslovace de motociclete care au fuzionat la începutul anilor '60 şi au fost nevoite să-şi standardizeze producţia comună. Ei bine, motorul motocicletei este (cam) din '58. Am bătaie în ambielaj, oala ambreiajului este ruptă de arborele-i picior, carburatorul probabil are ceva uzuri, pistonul a fost turnat de un meşter acum douăj' cinci de ani, pedala schimbătorului a fost refăcută dintr-una de Mobră. Relevant este că deja am făcut cu ea măcar cea mai bună parte din cei 6000 kilometri pe care vrei tu să-i parcurgi. Şi habar n-am de când e oala ambreiajului în starea în care e, dar eu găseam de fiecare dată vitezele şi neutralul. N-am descoperit ruptura decât când am umblat să scot ambreiajul ca să umblu la altă piesă. Singura modificare cu adevărat vitală pe care i-am adus-o a fost trecerea instalaţiei electrice pe 12 volţi. Am cumpărat noul generator (îl produc cehii de la VAPE şi este piesă dedicată) de la un neamţ prin intermediul eBay - m-a costat vreo 750 lei cu totul. Orice s-ar zice, nu vrei să pleci la drum cu dinamul pe 6 volţi. Este tehnologie depăşită, scoate waţi mai puţini, becurile pe 6 volţi sunt mai rare şi el este, în general, mai puţin fiabil decât un alternator modern pe 12. Dar tu oricum n-o să-ţi cumperi Jawă de 250, deci gata cu proorocirile voltaice. Dacă îţi pică prin mâini aşa ceva, îţi fac un review rapid: e nesimţit de simplă, de eficientă, de robustă şi de fiabilă. Putere şi viteză ca de anii '50-'60. Adică suficiente amândouă, dacă n-ai mers încă pe chestii mai mari. Indiferent că a fost pe şase volţi (şi cu instalaţia electrică tocată toată, fiindcă o croisem aiurea în anumite zone delicate) sau pe doişpe, a pornit de fiecare dată la prima pedală în regim de "coboară la ea, îneacă-i carburatorul, dă-i pedală şi pleacă la drum". În afară de penele care m-au bântuit din pricina anvelopelor şi camerelor antice pe care mi-a fost dat să merg, nu am păţit să rămân în drum decât prin uscarea rezervorului. Nicio catastrofă, niciun cataclism, niciun ambielaj zburător prin spaţii. Astă-vară, cu ocazia întrunirii de la Siriu (ca fapt divers, link-ul trimite către o veste cam sumbră de-a lui Roşkatu, care tot Jawă de 250 are ), am calculat un consum de vreo 5-6%. A fost o tură de un pic peste 500 kilometri. Cu toate uzurile motorului, cu pasager şi plin cu bagaje. Şi e ceva urcuş în zona aia. Nu-i rău deloc. Bucegii i-am trecut înapoi în aceeaşi formulă, urcând cu a treia şi cu a patra. Dar pe noapte şi pe ploaie. Nu pledez pentru o mentalitate de felul "lasă, bă, că merge" şi nici pentru o utilizare "la noroc", pe premisa că e comunistă şi nu-i pretenţioasă. Ea trebuie pusă la punct, fără discuţie. Dar te poţi folosi de ea mult şi bine şi fii tu liniştit că nu-i dracul aşa de negru. În privinţa motocicletelor ruseşti nu mă pronunţ fiindcă nu le cunosc atât de bine. Am un triciclu Muravey (rusesc, '86, 200 cmc) care nu s-a stricat niciodată cât l-am modificat şi folosit din 2006 până-n 2010. Nu-ţi recomand să-ţi iei aşa ceva pentru aventura ta . Dintr-o distracţie spontană am făcut săptămâna trecută ceva mai bine de 250 kilometri pe un Ural solo din '69. Din ăştia, cam o sută i-am făcut pe noapte. A mers absolut minunat, fără niciun fel de probleme, dar am luat totuşi cu mine levierele şi un minim de scule: două şurubelniţe, câteva chei fixe, inelare, combinate şi una de bujii. La ţară am un Nipru cu ataş din '79 pe care l-am luat de la un moş care şi-a cam bătut joc de el. Sărea din treapta a doua, avea plutitoarele ambelor carburatoare fisurate şi inundate cu benzină, toate jicloarele înfundate straşnic şi aşa mai departe. Chiar şi aşa pleca, săracul, la prima pedală (după ce mi-am dat seama că singura bubă "serioasă" era un contact imperfect la baterie). Dacă le pui la punct, sunt îndeajuns de fiabile. Cunoştinţele tale tehnice sunt backup-plan-ul pentru incertitudinea din spatele lui "îndeajuns de". Ţi-am scris toate astea nu pentru vreo reclamă anume, dar ca să-ţi vină un pic inima la loc. În timpul ăsta îmi dau seama că discuţia e mult mai lungă de-atât şi ar trebui tratat fiecare punct pe îndelete. Mai devreme vorbeam cu Ivan şi-mi povestea că ţi-ar recomanda cu dragă inimă o Jawa 638 "TS" (350 cmc, doi timpi, două pistoane, alternator 12V, cam cea mai nervoasă comunistă în doi timpi) cu ataş Velorex (fibră de sticlă, deci ultra-uşor). Nu am experienţă cu aşa ceva dar, dacă e măcar la fel de fiabilă (nu zic simplă) ca o Jawa de prin anii '50-'60 şi cel puţin la fel de forţoasă ca un MZ ETZ de 250 cmc (fii sigur că e), atunci mergi pe ea mai mult decât liniştit. E doar cam urâţică . Urmează totuşi sfatul celor de-aici şi plimbă-te mai întâi oleacă prin apropriere de civilizaţie cu fierul dorit, ca să îţi dai seama pe ce lume te afli şi la ce te înhami. Şi hai că te-am umplut de linkuri, ca să-ţi mai treacă stresul prin lectură. Ia-ţi pasageră dacă vrei să stai calm în cazul vreunei defecţiuni (pozele sunt... tot din tura de 500 kilometri - don't ask).