AdrianS

În cazul ăsta nu mi-l mai exprim nici eu pe viitor. Rar am mai văzut topic cu atâția draci pe el. Paradoxul este că motocicleta arăta grozav Âşi s-a vândut imediat.

Pinionul ăla rupt de pe ax pare să fi avut viciu de fabricație. Văd clar acolo un Âşanț care traversează mijlocul axului, Âşanț care n-avea ce să caute în "carnea" oțelului. ÂŞanțul este vizibil atât pe pinion, cât Âşi pe ax.

Nu recunosc nimic! Am fost (con)strâns cu (b)u©Âşa! Nu-mi face nicio plăcere să merg pe motocicletă. Mai ales ca să văd alți motocicliÂşti! Dar de dragul vostru... EEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!

Numărul de telefon este probabil al unui mobil din rețeaua RDS. Îl cunosc pe Vlad, mai mult ca sigur vorbeÂşte serios . Ciopăreala cadrului va veni din pricina unor probleme de sănătate.

Judecând după numărul de aripioare de răcire de pe carter Âşi cilindru, după forma peretului despărțitor dintre dinam Âşi pinion, după capacul lateral Âşi alte câteva detalii, sunt destul de convins că motorul este de cel mult 175 cmc, nicidecum de 250 cmc. Sper să nu mă-nÂşel. Cel mai sigur, uită-te la seria motorului (pe stânga, între capacul ambreiajului Âşi "carburator") Âşi vezi cum începe. "N11" sau "353" pentru 250 cmc, "355" pentru 125 cmc Âşi "356" pentru 175 cmc. Au fost Âşi alte modele, dar nu cred să fie cazul.

Dar eu nu-l dau pe-al meu...

Ia să vedem dacă mă bate Mihai. Alex, cred că am un cozoroc identic, pe care mi l-a dăruit Ovidiu. Am încercat să-l montez întâi pe inelul de Jawă, însă n-am reuÂşit să-l potrivesc cum trebuie. Poate că Âşi inelul meu e puțin oropsit de vreme, însă cert este că acel cozoroc s-a potrivit de minune pe rama farului de Nipru.

Nu, partea aia de cadru este foarte asemănătoare cadrului de Jawa. AÂşa stă din fabrică țeava aia în aer, cea susținătoare a scăriței pasagerului. Pe ea o prinde Âşi oarecum rigidizează ulterior Âşi cutia laterală (de scule sau baterie, pe dreapta ar trebui să fie de scule), respectiv toba. Ghidonul Âşi nacela farului sunt categoric de Jawă, mai mult ca sigur Âşi furca. Posibil Âşi aripa față. Stopul e sigur de Jawa. De rezervor iarăÂşi nu sunt sigur, buÂşonul pare să fie de Jawă. Jawa-CZ aveau cel mai adesea rezervoare cu un ambutisaj pe mijlocul rezervorului, de la buÂşon înspre Âşa. Eine kleine schtrutzo-kamel.

Ar fi culmea tocmai voi doi să vă supărați unul pe celălalt. Că Âşi-aÂşa restul planetei se ceartă ca chiorii.

Păstrează-l, te rog, măcar până miercuri.

Am stat deoparte fiindcă nu bag mâna-n foc că vin ori ba. Dar sunt pro sutei de lei pentru hectarul de pământ . Zău! Apropo de Dâmbu Morii, de ce nu se mai face acolo?

Chiar s-a minunat omul care-a venit astăzi să cumpere Muraveyul, că "No, la voi îs înfrunziți pomii - credeam c-o să dăm zăpada de pe triciclu". "Dus e-nspre apus", spunea cântecul. Triciclul a luat acum câteva ceasuri drumul către Alba-Iulia, intrând legal în proprietăria unui domn care pare hotărât să-l facă giugiuc Âşi să-l pună înapoi pe roate. M-aÂş bucura să se-ntâmple treaba asta, fiindcă la mine-n fața blocului nu făcea de-acum decât să se prăbuÂşească stând. Am făcut actele de dimineață, am suit Muraveyul într-un Papuc, am plâns un pic după fier Âşi-apoi am rămas o vreme în fața blocului, contemplând locul gol, încă plin de ulei vechi. Motorul a pornit la prima cheie, apoi la prima manetă. E dat naibii triciclul ăsta. Banii luați de pe urma lui vor intra în Nipru Âşi-n Zeta. Până-n vară aÂş vrea să le pun pe-amândouă pe asfalt. O bună parte din planurile mele stau agățate de drumul lui Dani în Ucraina, aÂşa că-l voi bate la cap mai abitir ca până acum. Pata de ulei rămasă pe locul vacant trebuie să fie amorsată în continuare de alte fiare ... Alte vorbe-s de prisos. Fuse Âşi se duse, rămân amintiri minunate.

Cu neplăcută surpriză aflu şi eu cum este să nu ai timp sau, din pricina oboselii, să nu ai chef de vorbit cu lumea ori de făcut postări pe forum. Facebook-ul a devenit astfel un soi de compromis, unde lunga povestire scrisă este suplinită cu mai mult sau mai puţin succes de poza trântită cu un comentariu scurtuţ şi îndrăzneţ dedesubtu-i, poză căreia-i vin apoi aprobatoare şi consacrante câteva "like"-uri previzibile. Dar am în schimb un fel de slujbă, aşadar şi ceva bani ocazional. Sâmbăta lui martie 17 a început cu soare în pleoape, glas răguşit al oboselii de peste săptămână şi un telefon. Tocmai ce-mi făceam somnul mai dulce pe canapeaua rabatabilă (dar permanent întinsă), când am primit ţâr de la Mihai din Păuleşti - membrul jawa 1960 - că să mă scol şi să dau indicaţii rutiere. Vasăzică venise la plimbare cu prietena în Bucureşti şi căuta acum să-şi croiască drum cu maşina până pe strada mea, ca să mai schimbăm o vorbă şi-o părere. Cum soarele care năvălea ca un otoman turbat pe fereastră nu-mi dădea de ales (şi mă bucur că aşa s-au aşezat lucrurile!), i-am parcurs în felul ăsta din memorie şoselele, străzile, intersecţiile şi aleile de pe Kiseleff până-n faţa blocului meu, ca apoi să cobor şi să mă bucur de vizita însorită. După o invitaţie a musafirilor în vastele apartamente, am preluat covrigul Loganului lor şi i-am plimbat oleacă prin Bucureşti, poposind la Curtea Berarilor de pe Şelari. Depănări de povestioare, lăudări ale hotarelor de peste hotare, luat la revedere şi luat iarăşi de ghidon Loganul prahovean, fiindcă eu aveam chef în continuare să ne plimbăm pe străzile neaşteptat de libere ale capitalei. Am ajuns aşa până la Ovidiu-n faţa blocului, de unde am furat Uralul celui din urmă ca să dăm şi eu, şi Mihai, câte-o tură. Ada, prietena lui Mihai şi fotograf de binevenită circumstanţă, a făcut toate pozele din postarea asta, pe care mi-am permis să le aranjez puţin. Pledez pentru o spălare riguroasă pe dinţi înainte de a lua contact cu Alioşa. Nu că n-am fi fost toţi toaletizaţi în după-amiaza respectivă, dar fierul ăsta negru, se-nţelege, are harul inefabil de a monta cu maximă uşurinţă un rânjet enorm - cât o lună în primul pătrar - pe feţele celor plimbaţi. Aviz amatorilor de-acum încolo! Plimbările prin faţa blocului au fost un hit răsunător, fapt pentru care ne-am hotărât să luăm gluma în serios şi să facem un drum mai na-na. Motocicliştii de serviciu s-au înţolit în consecinţă (eu plecasem prevăzător de-acasă cu cască şi ţolărie de piele), musafirii s-au reîmbarcat pe Logan şi am purces astfel la un arc de 180° al Şoselei de Centură. Noi în faţă, ei arier-gardă. A ieşit o tură minunată, cu soare întâi dintr-o parte şi mai apoi din faţă, prilej oportun pentru Ovidiu să-şi testeze ochelarii de soare culisabili din noua lui cască deschisă. Cum i-e obiceiul, Alioşa-Uralul s-a gândit să facă pana prostului fix în faţa unei benzinării. Ne-am cam obişnuit cu această apucătură lăudabilă a comunistelor, anume cea de a face pană (de orice fel) mai cu seamă în dreptul casei, benzinăriei sau vulcanizării. Tot la benzinărie am trecut eu la ghidon, că pasămite Cicloburul-şef voia să admire peisajul centurian. Pe principiul calului care mănâncă ovăz am făcut şi eu nişte kilometri buni până-n ograda magazinului IKEA, unde ne-am despărţit de musafirii mei. I-a corupt restaurantul magazinului (şi foamea prelungită), care cred eu că-i cea mai de succes afacere a suedezilor românizaţi. Alioşa ne-a continuat apoi drumul - cu proprietaru-său din nou la manşoane - prin Mogoşoaia (am ieşit din DN1 fix lângă "Doi cocoşi"), Roşu, Crângaşi, iar în cele din urmă înapoi spre casă. Pe drum, starea de bine ne devenise într-atât de euforică încât fiecare mică fază căpăta amploarea unei scene de comedie, iar noi o comentam (cu exces de umor, ce-i drept) ca doi microbişti neiertători. Ovidiu este în continuare motociclistul mai sportiv (să-l vedeţi când vă urcaţi cu el în Dacie!...), căruia i-aş da fără să stau pe gânduri nişte frâne mult mai bune. Frâne pe care le va avea în cu.rând, mulţumiri lui Dani că ne-a trimis taler de Nipru pentru roata faţă. Eu, cocoţat ca pasager pe şaua aia comfortabilă din spate, vedeam majoritatea fazelor drept potenţiale catastrofe şi mă uitam adesea ca puiul de găină la coteţul câinelui când treceam prin dreptul vreunei străduţe dubioase, vizualmente acoperite bine de maşini parcate aiurea. Dar se vede treaba că ochelarii de mare dioptrie aduc în plus şi reflexe sporite, că eu unul aş fi mult prea preocupat să mă uit după diversele distrageri de atenţie (bipede şi înflorate, cel mai adesea) de pe trotuare sau aiurea. http://www.youtube.com/watch?v=DxyB0xGuM3Q Este de prisos boscorodirea firului de masă care tot sărea de pe borna bateriei. Aşa că las istorisirea în aer de "şi-am încălecat pe-o şa", fiindcă va urma. Dar v-am spus povestea'şa .

Releu regulator dereglat sau paradit? Instalație electrică a cărei fire atârnă sau nu fac bine contact? Becurile de fază poate că sunt ceva mai rezistente la voltaj excesiv.

Eu eram dubiosul care s-a uitat vreme de zece minute la Niprele tale pe la 3 dimineața. Te anunț ca să nu te bage-n sperieți vecinii . E cazul să oferi test-drive-uri!

Fără intenția de a strica ploile cuiva: Vulpoiule, bagă de seamă că orificiile jicloarelor diferă în diametru de la o comunistă la alta, chiar dacă e vorba de acelaÂşi K-65. Robert a scos carburatorul de pe Nipru. Tu vrei să-l pui pe Izh?

Păi ar fi simpatică o recenzie a tuturor acestor aspecte . Că am impresia că Uralul nou va rămâne multă vreme cvasi-tabu pentru majoritatea motocicliÂştor români.

ÂŞtiu, doar că sunt gata ruginite la aceiaÂşi bani Âşi nu mi-a plăcut nici țiganca-întreprinzător care avea gura mai mare decât taraba. Mai vedem, abia începe vremea bună.

Căutasem să-ți răspund aseară, dar pare-se că n-am mai apucat. Contactele astea sunt făcătură turcească (în poza a doua scrie ceva de industrie, administrația industriei, nu Âştiu) după PAL-urile ceheÂşti, par să fie chiar bune. Tot un contact de genul ăsta am pus Âşi eu pe Zeta Âşi funcționează Âşi azi excelent. Ajung duminică în târg să mă uit dacă mai găsesc la rându-mi aÂşa ceva. Dacă nu, am să te rog respectuos să-mi iei Âşi mie unul sau două, bine?

O mică precizare: chiulasele au fost făcute pentru prinderea pe verticală a carburatoarelor tip K301. Ulterior a fost inventată o flanÂşă adaptoare pentru carburatoarele "pe orizontală". Va trebui doar să deÂşurubeze flanÂşa de pe chiulasă Âşi va putea monta direct K301-le.

Ţin minte că au fost discuţii despre carburatorul K-68, care pesemne a fost pus pe piaţă prea devreme şi că nu a fost dezvoltat suficient din lipsă de fonduri pentru cercetare. Omul încearcă oare să deschidă canalul nr. 15 care figurează în schema K-68-ului, dar care nu există de fapt în carburatorul propriu-zis?

Ce părere aveți de modificarea (sau mai degrabă normalizarea) asta? http://www.youtube.com/watch?v=OtLmEh8JHoY&feature=related

Motorul de Hoinar în cinci viteze nu m-a lăsat absolut niciodată în pană cât a stat montat pe acel cadru ciopârţit de Muravey şi l-am plimbat prin tot judeţul Giurgiu cu două persoane prin hârtoape. Eu şi pasagerul (sau ocazionalul pilot) Costel trebuia să cam evităm drumurile frumos asfaltate, aşa că o luam prin toate văgăunile posibile. Frumoasă copilărie târzie. A mers bietul "Hoinar", la o întoarcere, şi fără cablu de ambreiaj, şi fără cel de acceleraţie. Le ţineam pe-amândouă pe antebraţe de parcă trăgeam calul de hăţuri şi, după fiecare pipi-pauză, Costel mă-mpingea ca să pornim într-a doua (am fi omorât altminteri cutia de viteze) şi schimbam când spunea urechea mea că e bine. Aşa-mi cultivasem o dexteritate în ăia treizeci de kilometri ai zilei de vară... ambreiajul deja era o chestie desuetă! Fără să pledez cumva pentru funcţionalitatea motoretei defecte - sau mai degrabă defectuos întreţinute -, amintesc că am luat odată o baltă cam adâncă în urma unui off-road cam prea zelos. Eram singur pe drum forestier în pădure şi apa a cam intrat la magnetou. Mai porneşte motorul dacă poţi! Am ieşit din baltă descălţat de un adidas după ce, încercând să îmi arunc din şa încălţările mai pe uscat, a nimerit bietul meu pantof fix în mijlocul bălţii. L-am cules ulterior şi cam fleoşcăia când păşeam. Aveam la mine o şurubelniţă, o cheie de bujii şi, mult mai important, o sfoară. A trecut într-un târziu un tractor cu două remorci pe lângă mine. Era plin de minoritari, toţi afumaţi - mai ales şoferul! M-au remorcat ca pe-un al treilea atelaj şi m-au luat la goană înainte prin băltoace, eu încercând din răsputeri să le evit stânga-dreapta. M-au părăsit la drumul mare că sanchi să nu-i vadă poliţia că mă remorchează. Motorul tot nu pornea. Am oprit o Dacie veche după vreo jumătate de oră şi l-am rugat pe nenea să mă ducă până-n Prundu, cea mai apropiată localitate. I-am sugerat o limită de viteză de 40-50, că triciclul meu nu prindea pe propriile puteri mai mult de 29 km/h. Mă jur că omul ăla a uitat de mine o bună bucată de drum şi m-a fugărit ca pe hoţii de cai. Triciclul era neaşteptat de bine centrat, având în vedere că furca fusese făcută artizanal de taică-meu, iar restul cadrului fusese tăiat, sudat la loc, iarăşi tăiat şi iarăşi modificat. Ajunsesem, la viteza aia, să aud fiecare rotiţă dintaţă şi zală de lanţ cum funcţionează. Spre uşurarea mea, nu aveam alte probleme. Odată ajunşi în Prundu, m-am dat jos tremurând de încordare şi am dezlegat rapid triciclul de Dacia săteanului. Hoinarul are fantele-alea deştepte de aerisire a aprinderii la capac şi, vă închipuiţi, după o asemenea ventilaţie "forţată", mi-a pornit motorul la prima pedală. Dus am fost înapoi spre casă. Marczello, în concluzie te-aş împinge bucuros . Doar că până la Timişoara e uşor cam cale lungă. Spor în continuare, urmăresc cu interes restaurarea!

Mi se pare că "Bursa" merge cel mai bine . Potența portofelică a cumpărătorului de pe "Colțul comunistelor" merge mai degrabă pe ideea târguielii pe mai ieftin, nu licitării la mai scump.

Ba sigur că da, am primit la un moment dat un rotor de dinam pe 6 V, de Jawă, rebobinat de un forumist care nu mai făcuse aÂşa ceva vreodată. Arăta impecabil Âşi funcționa foarte bine: becul roÂşu se stingea de îndată ce porneam motorul Âşi puteam să merg cu fazele aprinse toată ziua fără să mai descarc bateria. Rotorul părea să fi fost rebobinat cu sârmă mai subțire, nu-mi dau seama dacă au ieÂşit cu ocazia asta mai multe înfăÂşurări. Omul povestea că nu-i greu de rebobinat, trebuie să desfăÂşori cu atenție, să prinzi ideea Âşi pe urmă să reproduci întocmai ce-i acolo. Ivan mi-a povestit încântat că a încercat Âşi el, pe timpuri, soluția cu rebobinatul rotorului. "Da, funcționează excelent! Te ține o lună de zile, după care îl schimbi". Nefericirea Âşi crasa coincidență (dacă o pot numi aÂşa) a fost că instalația mea electrică a avut vicii de design (copyright eu, care nu mai făcusem instalație pe moto - acum e impecabilă) Âşi a cedat cam la o lună de zile după ce am pus acest rotor rebobinat. Am suspectat inițial rotorul , apoi statorul Âşi releul, însă ele funcționează în continuare bine-mersi, acum pe Jawa 353 a unui alt forumist. Am făcut filmulețul ăsta imediat după ce-am montat rotorul respectiv: http://www.youtube.com/watch?v=G4-_O7EN5YY