Sari la conținut

"Mirela Visează Cu Lacrimi Amare"


Thomas
 Share

Postări Recomandate

http://www.jurnalul.ro/articole/113118/mir...u-lacrimi-amare

thumb300_IMG_0071.jpg

În timp ce-l strângea în braţe pe soţul său de pe locul din spate al motocicletei ce-i ducea spre mare, obişnuia să viseze că zboară. Din august 2006 însă, când un şofer a intrat în depăşire fără să se asigure şi motocicleta a azvârlit-o într-un scaun cu rotile, visează cu lacrimi amare să mai poată merge. Este singurul vis care-o motivează să trăiască.

Mirela Eftemie era atunci o tânără de 29 de ani, fericită. Era soţie, educatoare şi visa să fie şi mamă. Dar fericirea şi visul i s-au metamorfozat într-o clipă. De la dorinţa de a purta o viaţă în pântece la dorinţa de a-şi putea duce viaţa mai departe. Cât despre fericire... ea a devenit doar un sentiment de care-şi mai aminteşte cu durere. Am citit povestea pe care ne-a trimis-o şi am contactat-o. Are o voce tristă, obosită de efortul luptei pe care-o dă zilnic. Lupta cu ea, să-şi păstreze speranţa, lupta cu aparatul cu care face recuperare câte cinci ore pe zi. "Ce să fac? Încerc să trăiesc!", mi-a spus stins.

ULTIMA ZI DE FERICIRE... Se întâmpla în drum spre vacanţa la care visase tot anul. "Vântul îmi răsfira părul, pe locul din spate al motocicletei conduse de soţul meu. Numai Dumnezeu ştie pe unde îmi purta gândurile în clipele acelea, la sfârşit de august. Nici nu ştiu, într-o clipă, totul s-a spulberat în drum spre mare, în afara localităţii Satu Nou", începe povestea Mirelei.

...PRIMA DE DISPERARE... "Am deschis ochii. Peisajul nu-mi era deloc cunoscut. Priveam cerul. Ce ciudat. Niciodată în visele mele, când plutisem în văzduh, nu privisem cerul. Şi nici nu îmi închipuiam că va urma o vreme când voi ridica atât de des ochii spre cer. Suprafaţa pe care mă aflam era tare şi incomodă. Am încercat să ridic capul spre a privi în jur. Era atât de greu încât am renunţat. Îmi era nespus de sete. Gâtul îmi era uscat, şi pe buze simţeam praf şi gust de sânge. Am rămas aşa, încercând să-mi amintesc ce se întâmplase. Uşor, uşor memoria a început să-mi revină." Şi-a amintit cum un autoturism a intrat în depăşire fără să se asigure. Le-a tăiat calea. Mergeau cu 80 de kilometri la oră. Motociclistul a încercat să-l evite, dar, deoarece era pietriş pe drum, motocicleta a derapat şi s-a răsturnat, ieşind în câmp.

"Auzeam voci şi gemete şi nu puteam nici măcar să le deosebesc pe ale mele de celelalte. Cineva mi-a spus să încerc să rămân nemişcată, dar am încercat totuşi să-mi mişc un picior. N-am reuşit. Pur şi simplu n-au vrut să mă asculte. Am încercat să nu mă gândesc la nimic şi să aştept. Ceea ce eu nu voiam să cred, creierul meu realizase, şi din colţurile ochilor îmi curgeau lacrimi reci. Am murit încet, apoi din ce în ce mai mult, apoi de tot, pentru că în cele din urmă să realizez că trăiesc." S-a trezit la spital, când medicii o stabilizau. Îi auzea...

TRAUMATISM VERTEBRAL MEDULAR COMPLET T4-T7. "Acesta e diagnosticul care mi-a tunat în urechi la 29 de ani. Am ţipat, am strigat, m-am zvârcolit şi apoi am cugetat. Mi-am dat seama că Dumnezeu nu pedepseşte, ci doar ajută şi iartă. Şi dacă morţii nu m-a dat, deşi fusesem în proxima ei vecinătate, asta înseamnă că mă iubeşte şi că va fi cu mine. Au urmat luni de coşmar. O intervenţie chirurgicală pe coloană, pentru a mi se implanta tije de titan, pentru susţinerea coloanei, dureri insuportabile şi multă, multă suferinţă. A fost greu şi este în continuare. Şi totuşi am decis să lupt, deşi ar fi mult mai simplu să renunţ."

O SUFERINŢĹ ÎN PLUS. Şi de parcă această cruntă încercare nu era de-ajuns, a mai apărut una... singurătatea... "Prietenii, cei dragi s-au cernut şi s-au împuţinat. Lumea e foarte amabilă, însă doar la nivel de intenţii. Mi-au mai rămas doar doi prieteni adevăraţi. Căruţul cu rotile şi speranţa. La numai 30 de ani. Alături de ei doi am început marea luptă, pe care, culmea, vreau s-o şi câştig. Şi de ce nu? Pot să văd, să simt, să primesc o floare şi să mă bucur de parfumul ei, să gândesc, să visez, să iubesc şi să sper. Nu e puţin lucru. Am început exerciţiile de recuperare cu o hotărâre ce mă uimeşte chiar şi pe mine. Încă mai am dureri, dar ăsta nu e un impediment."

ŞANSA. A făcut rost de cărţi de specialitate, a căutat nopţi întregi pe internet. Şi a aflat de miraculoasele celule embrionare care, prin implant, au capacitatea de a se transforma, reînnoind ţesuturile. Şi-a întocmit atunci dosar pentru o clinică specializată în astfel de intervenţii, din Beijing. A fost programată pentru operaţie în septembrie 2008. "Sunt fericită! Pe chip mi-a reapărut un zâmbet după multă vreme. A mai rămas un hop. Costul operaţiei şi al deplasării..."

Mirela speră din răsputeri, deşi suma de care are nevoie îi taie respiraţia. Cele 20.650 de dolari necesare operaţiei, plus banii pentru transport, asigurări, vize, cazarea pentru însoţitorul cu care i s-a pus în vedere să meargă, în total aproximativ 30.000 de dolari. De aceea s-a hotărât să-şi scrie povestea, sperând că cineva va auzi şi strigătul ei de ajutor. "Vă rog să nu mă condamnaţi, pentru că sunt nevinovată!", imploră Mirela, încheindu-şi scrisoarea cu o lacrimă de mulţumire pentru toţi cei care au auzit-o.

Ajutoare

Pentru cei care vor şi pot ajuta la împlinirea acestui vis, conturile sunt deschise pe numele surorii Mirelei, Ilas Cristina, la BCR Bucureşti, Agenţia Bagdasar

* Lei: RO38RNCB0075058689710001

* USD: RO27RNCB0075058689710005

* EURO: RO11RNCB0075058689710002

* SWIFT: RNCB RO BU B40

* Conturi Paypal, Moneybookers: mirşeşlala@yahoo.com

Mirela Eftemie poate fi contactă şi la numărul de telefon 0723-20.60.08.

 

O descriere a accidentului - http://www.technorati.ro/node/44659

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Am citit povestea Mirelei intr-o revista inainte de Craciun. Fara sa imi dau seama, am inceput sa plang. Acelasi lucru il puteam pati si eu anul trecut in vara in urma accidentului. Momentul in care m-am ridicat de pe sosea si am constata ca nu am NIMIC a fost cel in care l-am simtit pe Dumnezeu cel mai aproape de mine si de atunci ma tot intreb de ce am avut norocul ala...Si de fiecaredata cand plec la un drum lung...parca astept caceva sa se intample....

:bigstar:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Foarte adevarat. Este intradevar tragic ce i sa intamplat fetei. Si mare adevar graieste din sufletul eu. Prietenii sunt prieteni cat iti merge bine..pe urma..gata..sau dus. Eu am avut accident zilele trecute pe 26 cu masina..aceeasi chestie..1 idiot depasea pe contrasens, lam ferit..am derapat, nam putut sa o redresez si in loc sa lovesc pe cva am preferat sa trag in padure..mam lovit de copaci in stanga si in dreapta, masina e acum o epava, iar eu nuj cum am scapat, nu exista minut sa nu-I multumuesc lui Dumnezeu ca traiesc. Insa de la accident de vreo saptamana ma foloesc de o carja ca nu pot sa calc in piciorul stang a fost strivit..nik rupt..doar ligamente intinse..nik grav...insa am observat si eu..cum prietenii care ma sunau zilnic de 100 de ori acum abia daca mai se intereseaza daca traiesc..asta mi-a dat mult de tot de gandit. Cat pentru mirela ii doresc multa putere in continuare si incredere mare de tot in tine, pentru ca ai sa reusesti!! esti o luptatoare, o sa castigi!!! Dumnezeu ii incearca si pe cei mai buni ca sa vada daca dupa o lovitura din asta inca mai sunt credinciosi...asta mi-a spus dr care ma examinat, si tind sa cred ca are dreptate. Multa sanatate!!!

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

E crunta povestea.Am ajuns in halul in care de cate ori iesim cu motorul, cand plec de acasa ma uit la mama de parca e ultima data cand o vad, pt ca nu stiu daca ma mai intorc..De cate ori ma sui in sa mi se face un gol in stomac si plecam cu Dumnezeu in ganduri..Eu am ramas cu un surub in genunchi.Am turbat cand a trebuit sa ma las de performanta.Si tot nu pot sa spun ca ineteleg ce e in sufletul ei..

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

E crunta povestea.Am ajuns in halul in care de cate ori iesim cu motorul, cand plec de acasa ma uit la mama de parca e ultima data cand o vad, pt ca nu stiu daca ma mai intorc..De cate ori ma sui in sa mi se face un gol in stomac si plecam cu Dumnezeu in ganduri..Eu am ramas cu un surub in genunchi.Am turbat cand a trebuit sa ma las de performanta.Si tot nu pot sa spun ca ineteleg ce e in sufletul ei..

Exact acelasi lucru simt si eu (mama plange de cate ori stie ca plec cu motorul), iar ai mei nici nu stiu de accident si nici nu vor stii vreodata. Dar in momentul in care m-am intors acasa, am simtit cea mai mare bucurie din viata mea ca ii vad.

Tot dupa accident am realizat si care imi sunt prietenii sicare nu. M-au sunat persoana de care nici nu gandeam ca vor fi afectate, iar cei de lacare as fi asteptat o vorba buna...

 

Mirela sunt sigura ca va reusi sa treaca peste asta. Cum spunea si ea: daca Dumnezeu vroia sa ii fie sfarsitul atunci, atunci era, dar ea trebuie sa mearga mai departe. :bigstar:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

* Conturi Paypal, Moneybookers: mirÂşeÂşlala@yahoo.com

 

pe moneybookers: "mirÂşeÂşlala@yahoo.com is not a valid email" iar pentru mirseslala@yahoo.com - Recipient status: not registered

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Probabil o eroare de scriere a celor de la Jurnalul. Din cate am citit si eu este si un telefon. Poti sa o contactezi asa :bigstar:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Sper sa reusesc cu poza sa o vedeti , e facuta cu 2 zile inainte de accident, motorul...e motorul pe care era pasagera ,sper ca nu se va supara, iar povestea ei o puteti citi aici pe sittul ei :

www.speranta2007.ro

 

mirela4.jpg

 

Conturi Paypal, Moneybookers , email: mir_e_lala@yahoo.com

 

Iar despre sot, vad ca nu se mai spune nik...nu prea e normal.? Sau sper ca nu....a ... A nu ..sper ca nu...o suferinta in plus at fi prea mult pentru ea......Voi ce a-ti face daca sotia, prietena, cea cu care sunteti pe motor ar ajunge ca Mirela? i-ati intoarce spatele, ......Cred ca o voi suna iar sau aflu eu cumva ce sa intamplat?

...mi a intrat in suflet....povestea ei

Editat de yamarose
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Adresele sunt gresite. Pentru a afla totul, intratzi pe pagina ei, www.speranta2007.ro.

Fostul sotz e bine, asa ca nu o mai intrebatzi, sa nu mai rascolitzi saraca fata.

Trebuie sa o ajutam... Cei ce am trecut prin accidente stim cat de greu este. Multzumesc lui Dumnezeu ca sunt bine. Daca ea are puterea sa lupte, noi trebuie sa ne unim si sa o ajutam.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

:bigstar: grav. si ma gandesc ca noi zilnic suntem expusi la astfel de incercari. unii au mai mult noroc si scapa, altii mai putin.

dc Dumnezeu a vrut asa, asa a fost. si ea se va face bine, va fi ok.

ce nu inteleg, s'a spus intr'un post anterior "fostul sot". mi'e greu sa inteleg asta. chiar atunci cand avea cea mai mare nevoie ...

 

Mirela, suntem alaturi de tine !!!

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

" ce nu inteleg, s'a spus intr'un post anterior "fostul sot". mi'e greu sa inteleg asta. chiar atunci cand avea cea mai mare nevoie ..."

Deci pana la urma, de ce mi a fost frica, "s a intamplat" .Daca pentru noi e greu sa intelegem...dar pentru ea! stiu ca nu sunt cel care are dreptul sa judece, dar as fi curioas daca sa terminat sau a fost un proces in care s a stabilit vinovatul. Dar cred ca fostul" se simte vinovat moral" , sa imi fie cu iertare dar eu asa vad ...a fugit, sa dat la fund ca sa ce,....din punctul meu de vedere el e raspunzator.

Si tare m-am suparat cand a spus " fostul" Puteti arunca cu rosii...dar asta e punctul meu de vedere...

 

Mirela pentru noi esti o invingatoare! :bigstar: :P Ma uimesti cata vointa, putere de lupta ai..

Esti un exemplu pentru noi..

Editat de yamarose
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Poate nu ar strica o privire aici... Inteleg ca deja se lucreaza pe formularul asta 112, deja sunt dosare aprobate. Poate sa incerce, nu?

 

http://www.astazi.ro/gotostire.php?url=htt...ta%3D2007-11-27

 

Oricum, multa putere ii doresc...are nevoie din plin!

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Fratilor, noi avem o tara nemaipomenita, pacat ca e locuita nene. Noi o strikm de tot. o stricam pentru ca suntem lacomi, nu ne ajunge ce avem. nimic nu se mai face in ziua de azi pe banii statului, nimic, decat daca ai bani, bani multi de tot. si daca nui ai,poti doar sa te rogi..si sa speri. in spitale e o harababura de nedescris, nimeni nu se uita la tine. brancardierii te tarasc pe targile alea dintro parte a alta a spitalului zici ca sunt la raliu..cat mai rpd..nu le pasa daca pe tine te doare de mori tot corpul la fiecare denivelare.(cazul meu) cum le scoti bucatelele de plastic pe care scrie,Eminescu, Creanga, Aurel vlaicu...nu o hartie..mai multe asa...imediat se transforma in cei mai draguti oameni. Libidinosii, nu le-o fi ma frate rusine asa un pic? ca din banii nostri traiesc?? Chiar asa? nu se poate asa cva, pe cuvantul meu. Inainte ma luam q toti in gura cand ziceau cuvinte rele de tara noastra..insa tara nu are nimic fratilor..oamenii o fac sa para urata....ma uit la tv numai prostii...100 de episoade cu elodia, 100 de episoade q mame nebune, teste de fidelitate si prostii regizate, emisiuni care sunt copiate din afara. noi nu avem nik original in nici un domeniu cred.URat urat. in loc sa se dezbata probleme serioase. ne mancam de poponeata unii pe altii si und ajungem?

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Din pacate formularul E 112 este doar pentru UE , unde astfel de tratamente, interventii nu exista. Tari unde este valabil sa spunem: (1) "

Sigla țării căreia aparține instituția care completează formularul: BE = Belgia; CZ = Cehia ; DK = Danemarca ; DE = Germania ; EE = Estonia ; GR = Grecia ; ES = Spania ; FR = Franța ; IE = Irlanda ; IT = Italia ; CY = Cipru ; LV = Letonia; LT = Lituania ; LU = Luxemburg ; HU =Ungaria ; MT = Malta ; NL = Ăările de Jos ; AT = Austria ; PL = Polonia ; PT = Portugalia ; SI = Slovenia ; SK = Slovacia ; FI = FInlanda ; SE = Suedia ; UK = Regatul Unit al Marii Britanii ; LI = Liechtenstein ; NO = Norvegia ; CH = Elveția"

.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Nu prea ma pricep ce trebuie facut, sau daca e o conditzie ca acest topic sa ajunga sus, in bara aceea cu "Actiuni de Craciun".... Cred ca deja actiunile acestea au trecut, si nu ar strica sa stie mai multa lume povestea Mirelei. Probabil Thomas, care e administrator pe forum si initziator al acestui topic stie cum trebuie facut.

 

Am vorbit in seara aceasta cu Mirela pe mess. Tragica poveste. Ma bucur ca are puterea sa lupte, dupa chinul prin care a trecut. Povestea ei trebuie citita. O gasitzi pe site-ul ei.

 

 

Pentru cei cu adevarat curiosi si care vor sa ajute, sa citeasca pe www.speranta2007.ro. Au acolo toate detaliile. Inclusiv adresa de mess a Mirelei, pentru cine vrea sa o incurajeze.

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Facem licitatie, pentru Mirela. Detalii aici, cititi cu atentie va rog. /index.php?showtopic=163858

 

:bigstar:

 

Fruntea sus, Mirela, suntem cu tine :P

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Vizitator
Răspunde la acest topic...

×   Alipit ca text avansat.   Restituie formatare

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.

 Share

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.

×
×
  • Creează nouă...