Into the World - Pe moto prin Africa si mai departe

[MotoMax]

Asa e, Cipri.

 

Efectiv ramai mut

[mrwwwhite]

In sat, Ana si Baptiste trag la Serghey, un personaj nu mai putin fabulos decat locul in care traieste impreuna cu familia. Poliglot, chipes, initiat, Ana nu se poate decide daca Serghey e un surfer evlavios, un saman sau un artist mistic. In fiecare dimineata rusul, care are in grija singura biserica ortodoxa de pe insula, compune o alta arie sublima cu doar cateva sfori si cateva clopote. Drumetii s-au instalat in casa de oaspeti, un culcus de familie cu de toate, care indeamna la o sedere prelungita. Cat Serghey e plecat la cules de mure, oaspetii deretica in cabana si se ocupa de sera de legume a gazdelor.

Cu motocicletele usurate de orice bagaj, Ana si Baptiste pleaca in misiune. Vor explora cei 75 pe 15 kilometri de uscat inconjurat de cel mai adanc lac din lume. Pistele si peisajul amintesc de tara lui Genghis Han – nu degeaba i se zice ‘mica Mongolie’.

Din spatiu, conturul lacului descrie o lacrima, singura care intrerupe imensitatea greu de imaginat a Siberiei, aceasta intindere gigantica de stepa si padure vesnica. Undeva de-a lungul acestei faleze fundul lacului se opreste abia la 1637 de metri adancime! Iar pe malul celalalt, unde muntele umple orizontul, izvoreste legendarul Lena, la 4472 de km lungime abia al zecelea fluviu din lume. Lacul Baikal este o anomalie si un univers in sine: o cincime din rezervele de apa dulce de pe glob umplu una dintre cele mai vechi cicatrici geologice, o falie de 25-30 de milioane de ani al carui destin este sa devina al cincilea ocean al planetei albastre. Norii si ceata formeaza un spectacol permanent.

Olkhon nu doar ca se bucura de un microclimat unic – cu cele mai putine precipitatii din toata Siberia – dar multe dintre speciile endemice au ajus sa sufere (datorita izolarii) mutatii australo-asiatice.

Plajele au nisip de Caraibe; dar din desert se inalta palcuri de pini care amintesc ca cel mai apropiat nu e Ecuatorul, ci Cercul Polar.

Oferta este incitanta pentru motociclisti: dealuri abrupte, un labirint de poteci brazdate de sleauri si venele radacinilor, paduri pustii cu arbori a caror scoarta pare ingenios sculptata de mana unui virtuoz, in timp ce ramurile implora cerul. Padurile de foioase din capul insulei se incheie cu inca un promontoriu glorios.

Insula e presarata cu indicii. Nu doar cadrul natural si animalele sunt aparte pe Olkhon, ci si oamenii. Olkhon este insula sacra a samanismului buryat; de fiecare piatra, fiecare deal si fiecare pestera se leaga cate o legenda straveche; nenumarate totemuri (ovoo) si altare ritualice sunt instalate in locurile pe care buryatii le considera salasul spiritelor. Nu lipsesc nici ramasitele animalelor sacrificate in ritualurile de purificare, penitenta sau mariaj: copite amputate la jumatatea tibiei, dinti, framente de corn.

Seara, Ana devoreaza din biblioteca exceptionala a lui Serghey cartea lui Jeremiah Curtincare a facut la 1909 o calatorie intr-o lume pe care din pacate generatia noastra a ratat-o. In ziua de azi complexitatea unor locuri ca Republica Buryata e rezumata eficient intre paginile de Lonely Planet, indosariata pe activitati generice si in efect condamnata la disparitie.

Spre deosebire de aerul misterios al partilor nelocuite de pe Olkhon, satul lancezeste intr-un romantism care ii este propriu. Izbe de lemn cu obloane sinilii, ulite desfundate a caror liniste nu e tulburata decat de pusti balai tunsi la castron si de scartaitul bicicletelor. In port ruginesc cateva epave, iar pe uscat putrezesc hangare abandonate de pe timpul cand pescarii isi puteau intretine familiile din leafa.

[CipriAT]

[mrwwwhite]

Pe malul ros de valurile Baikalului etern, un graffitti este un simbol potrivit pentru nostalgia locului.

Abia in a treia zi Ana si francezul realizeaza ca locuiesc pe coama promotoriului celui mai fotogenic de pe Olkhon, cel pe care il gasesti in toate publicatiile turistice. Capul se leaga de insula printr-o limba care separa o plaja cu nisip fin si auriu care ar putea la fel de bine sa fie in Thailanda, de una cu apa cistalina si pietris identica cu ce ai vedea pe coasta Dalmata.

Ultimul apus pe insula. Ana si pe Baptiste nu au aflat inca de necazurile mele cu motocicleta, si se pregatesc sa ne regasim in Irkutsk.

[CipriAT]

Si astept cu nerabdare continuarea, sper sa nu ma tineti asa mult de data asta fara material didactic )))

 

Cred ca este singurul topic pe care il citesc cu cea mai mare placere... imi place mai ales pt ca nimeni nu are nimic de comentat, doar de laudat

 

Bafta in continuare...

[Buggy]

pai cum ar fi sa inceapa careva cu comentarii...absolut ei sunt de apreciat si le doresc calatorie placuta in continuare...

 

cat despre cadru am mai discutat si cu cativa mai in domeniu...si cum presupuneam si eu e posibil o doza prea mare de carbon in compozitie ...dar mai performant cum spuneam...

[Vizitator MosRahao]

uluitor ...

 

lupta cu BAM-ul este o experienta foarte masculina si spectaculoasa prin dificultate.

insa calatoria Anei este mai savuroasa, e foarte frumoasa insula aceea...

[ianachim]

de 1000 de ori mai frumos ca n Africa.......

 

aici chiar va invidiez

[berbec]

Superb.

 

Eu urmaresc povestea la voi pe blog,sunt mai in fata un pic.... Va felicit din tot sufletul , pentru tot ceea ce faceti

 

Enjoy and have fun

 

Editat Februarie 18, 2014 de mihaistancu

[mrwwwhite]

'Sa nu conduci motociclete' II

Vestea ca eu si 690-ul in pioneze suntem in drum spre Moscova o prinde pe Ana intr-un stalov siberian. Tocmai a oprit impreuna cu Baptiste, pentru o portie de pozy (ceea ce mongolii numesc buuz) si sa-si mai dezmorteasca picioarele. Un musteriu ii aude conversand in franceza si incurajat de procentul de alcool din sange, izbucneste intr-o sansoneta. Vodca si nu ideologia este aliatul cel mai bun al guvernului, capacul peste cratita in care clocoteste molcom kasha natiunii. Rusii isi iau singuri doza de cate o suta de grame la orice ora a zilei - iar istoria ne-a aratat ca revolutiile nu sunt conduse de betivi joviali, ci de asceti. Inapoi la Marina@Irkutsk, Ana si Baptiste se resemneaza sa isi rezolve si ei transportul in capitala rusa. Negocierile si logistica le ocupa cea mai mai parte a zilei: niste muncitori cu cate doua maini stangi incropesc suporti pentru motociclete, iar motociclistii se metamorfozeaza pentru urmatoarele doua zile si jumatate in backpackeri. Hainele de turist si lipsa castilor moto ii fac - cel putin la inceput - se se simta cumva inadecvati. Dar atmosfera din Trans-Siberian e molipsitoare. La jumatate de ceas de la debutul voiajului, pasagerii se schimba in echipamentul de tren: treninguri lejere, papuci, capoate de casa. Traistele cu provizii incep sa alimenteze festinul general, se da cep sticlelor de vodca, se da drumul la limbi. Sunt recuperate abilitatile sociale pierdute in saptamanile printre nomazi rareori rusofili sau anglofili, si spre finalul primei seri Ana face pe traducatorul (atat prin cuvinte, cat si prin mima si desene) intre francez si rusi. Ca ameteala sa fie si mai mare, unul dintre vecinii de vagon e armean, si tine mortis sa o invete pe Ana cateva cuvinte in limba natala, solicitand de fiecare data echivalentul fie in romana, fie in engleza. Seara culmineaza cu un festin si o betie in toata regula in compania lui Daniel si Aleksandr, doi tineri siberieni din Krasnoiarsk. Sedusi, ca toti rusii pentru un motiv anume, de faptul ca in tren sa afla un francez, cei doi tin mortis sa il aiba drept oaspete in vagonul restaurant. Ana e atenta sa nu i se umple paharul la nesfarsit, dar Baptiste, la primul contact de felul asta, este victima sigura a celor doua sticle de vodca. Pe drumul de intoarcere la vagonul de dormit francezul va trebui sa viziteze fiecare buda din tren si va rata urarile de noapte buna rostite intre vecini in nu mai putin de cinci limbi diferite.

Sigur ca romantismul unei calatorii cu Trans-Siberianul este oarecum exagerat: dupa 24 de ore de toropeala, trupurile marinate in zapuseala din vagon incep sa acuze nevoia de dus, mirosul de supa la plic si de carnati cu nitrati de sodiu e din ce in ce mai gretos. Pe geam Siberia se deruleaza indiferenta, monotona, inselator de virgina.

Dar vagonul cu celule de dormit e un stup cu tot atatea scene hazlii. Un antropolog, un umorist sau un carcotas s-ar giftui cu material: o tigancusa sexy de 17 ani isi alapteaza pruncul de 1, un nene sparge seminte culese direct din floarea soarelui care ii serveste si ca ambalaj si ca farfurie, doi fosti marinari in chiloti si maieuri dungate in masoara tatuajele si joaca poker cu priviri ciudat de languroase, mama armeanului ii hraneste cu adoratie seria de iubite de o ora ale fiului care intre episoade de coma alcoolica si-a pus in gand sa seduca toate persoanele de sex feminin din tren. Ultima sosita ii scapa din mreje: o lezbiana subtire ca trestia, care dupa ce isi saruta pe peron iubita durdulie, refuza convivialitatea voiajului, cuibarindu-se in pat cu fata la perete. Pe culoar un tata pregateste o gustare pentru fiul lui de 9 ani, care doarme in pozitie de alergator strangand la piept o mitraliera de jucarie. Mama poarta pedichiura roz bombon si colanti provocatori si un rictus de ingrijorare pe frunte. Un pasager atipit geme in somn pe raftul de sus. Talpile desculte ii atarna deasupra culoarului unde Aliona, intendenta de vagon, s-a apucat sa mature. E tanara, poate nu are nici 25 de ani, dar cumva trasaturile i s-au sedimentat deja in cele ale unei Aliona mai batrane cu cateva decenii. De doua ori pe zi isi pune peste uniforma un capot din nylon albastru cu guleras brodat, isi ia maturica si galetusa cu zoaie, si incepe sa deretice, mustruluindu-si pasagerii ca pe niste copii de gradinita, certandu-i ca nu ridica picioarele ca sa poata strange gunoaiele, ca stau prea mult la veceu sau ca nu fac liniste cand se da stingerea. Pentru Ana e ca si cum ar face o calatorie nu de-a lungul Rusiei, ci de-a curmezisul istoriei, in tineretea sau poate copilaria parintilor. Rusii insa, spre deosebire de natiunile care au fost obligate sa le adopte ideile, nu par vexati de ceea ce se intampla, si calatorii isi vad de calatorie cu aceeasi voiosie indiferenta. Cuplul de pensionari care ocupa banchetele de sub Ana si Baptiste sfarsesc prin a lega o amicitie efemera cu mama armeanului. In afara orelor de masa - care sunt dese si prelungite - cei doi soti este clar ca nu mai au nimic sa-si spuna. Fiecare isi traieste propria viata, picotind, dezlagand integrame, sau sforaind de-a binelea.

Din cand in cand cineva cu capul mare a decretat ca opririle in statii trebuie sa fie mai lungi, astfel ca cei care nu isi intrerup voiajul pot sa verifice daca nu au facut intre timp tromboflebita. Pentru altii este un prilej sa cumpere si mai multa mancare de la mamaiele care asteapta cu pui fript si cartofi pe peron - in fond nu e altceva mai interesant de facut in tren decat sa gustaresti, sa bei si sa dormi. Pentru turisti, e o ocazie sa admire cat efort artistic a fost consumat odinioara pentru a portretiza liderii politici, sau sa rataceasca prin garile Rusiei.

In fine, inainte de zorii celei de-a treia zi, astept in gara moscovita, impreuna cu Vlad, trenul 69 care imi aduce prietena din Siberia. Revederea ne moaie genunchii si desi s-au intamplat si evenimente mai putin fericite, grupul nostru este euforic. Pe Baptiste il plantam intr-un hostel, in asteptarea marfarului cu care a doua zi sosesc DRZ-ul si TTR-ul.

De parca Moscova nu ar avea 15 milioane de locuitori, dam nas in nas cu Tom, riderul american pe care l-am cunoscut acum o luna si ceva in urma tocmai in Ulaanbaatar

Odata mobrele celor doi care au batut Buryatia eliberate, Baptiste isi vede de drum. Eu si Ana ramanem sa ne indragostim putin de Moscova. Vlad ne pune la dispozitie bicicletele familiei: tura ne starneste cheful pentru ceea ce urmeaza sa facem in mai putin de zece zile in celalalt capat al Asiei.

Moscoviti

[Into the World]

Cand nu exploram suprafata, bantuim subteranele: metroul moscovit este o adevarata galerie de arta, fiecare statie un exemplu de mozaic, arta cubista, elemente art nouveau, ba chiar si marturii ale superstitiilor slave care fac maini grabite sa slefuiasca 'talismanul' preferat.

Desi ne-am dori sa zabovim, in scurt timp trebuie sa ne incepem etapa ciclistica in China. Asta inseamna ca avem putine zile sa conducem inapoi in Bucuresti si sa ne bucuram de familie si prieteni. Pentru asta am nevoie de cineva de incredere care sa-mi sudeze cadrul. Barbos, masiv, gurmand, poet, betiv, generos, pe Kostya il intalnesc in atelierul lui de sudura de la liziera Moscovei. Dar Kostya nu e un sudor, ci un artist in metal; un fabricant.

[mrwwwhite]

690-ul restaurat pentru a doua oara, suntem gata sa ne luam ramas bun de la Vlad.

Odata ce periferia Moscovei dispare in zare, ne asternem la drum intins. Din cand in cand facem pauza de ceai - motocicletele merg bine, iar noi suntem in forma dupa odihna din Moscova. Din pacate finalul de expeditie va fi patetic. Acesta e ultimul bivuac linistit…

Dupa care incep poznele… In Kiev Ana face prima pana; urmez eu, pe ploaie si pe autostrada. Reparatia dureaza suficient cat sa fim nevoiti sa campam in cel mai mizerabil noroi, in zgomotul infernal al camioanelor.

Pana in Odessa blestematul 15W50 imi termina tachetii. Nu este ultima lovitura sub centura si ne ia mai mult de un ceas sa convingem pe cineva sa ne ajute sa transportam mobra pana in primul oras.

[Into the World]

La sediul firmei de transport dam peste un bun samaritean: Dimitri ne ajuta sa negociem un pret rezonabil pentru serviciile soferului care va tracta cu o Lada platforma dubioasa in care priponim 690-ul. Ana ia loc in masina iar eu ii conduc DRZ-ul prin ploaie continua.

La 10 noaptea impingem motoarele dincolo de granita, in Moldova, unde ne asteapta sora Anei cu un vecin din Galati, cu intentia de a tracta KTM-ul. Dar vamesii ucrainieni hotarasc ca galateanul e suspectat de nu stiu ce infractiune; masina si cei doi sunt eliberati din anchete tarziu spre zori. Ora la care, extenuati, sictiriti si infrigurati, eu si Ana am depus de mult armele si am intins cortul pe primii cinci metri patrati din afara zonei de frontiera.

Dimineata ne recupereaza o duba antamata in Galati.

Bucuria de a fi incheiat o tura scurta dar intensa, in care ne-am depasit obiectivele si ne-am redescoperit atat fiecare in parte cat si impreuna, este sifonata de sosirea non-eroica. Plina cu de toate - drame, zapada, viziunea Himalayei, nomazi, birocratie, Siberia, orase stralucitoare, furtuni de nisip si cate si mai cate, aventura moto Into Asia ia sfarsit.

Urmeaza o saptamana in care ne parcam cu regret motocicletele in garaj si ne pregatim bagajele pentru cateva luni pe bicicleta. Pentru ca am facut mii de kilometri suplimentari si o tura pe BAM fata de planul initial, consideram ca am compensat mai mult decat onorabil distanta ramasa dintre Ulaanbaatar si prima destinatie din China. Incepem deci in Beijing.

Avertisment! Cei care nu stiu inca daca sa urmareasca o aventura pe bicicleta pe un site despre aventuri cu motocicleta, sunt avertizati ca jurnalul de calatorie care urmeaza poate contine: un oras al viitorului versus un oras interzis

disciplina si relaxare

feluri de mancare care iti lasa gura apa, printre care cea mai faimoasa pho din lume si omizi mai scumpe decat aurul

[mrwwwhite]

iures citadin versus zen rural

lapovita in pasuri alpine la peste 5000 de metri in Tibet si furtuni tropicale in Yunnan

actiune pe pista care cere tone de carbohidrati

[Into the World]

o poveste despre cum se traieste in cele mai fotogenice orezarii din lume

Cowboy tibetani si un copil mofturos care seamana cu un Ionut mai mic

oameni buni ca painea calda

o China a armoniilor

si una a constrastelor

[mrwwwhite]

un dragon de jad ascuns in Yangtze

o micro-aventura alpina si o saptamana in coada de peste

un loc secret in Vietnam

o reuniune pe litoralul Cambogiei

… dar stai asa, calatoria inca nu s-a incheiat.

[Theo Biker]

Voi nu traiti degeaba...

[CipriAT]

Felicitari inca odata!!!

Imi pare rau pentru pataniile de pe final, dar asa e viata cu urcusuri si coborasuri... bine ca ati ajuns cu bine acasa, intregi amandoi si ca ati luat drumul la roata din nou!!!

Sunt sigur ca va vom urmari la fel, cu sufletul la gura si pe biciclete

Am o curiozitate, de fapt un feeling...urmatoarea tura moto va fi pe o japoneza? ca cea din Africa?

Drum bun in continuare si sa ne scrieti cat mai curand ...

so...???

Editat Februarie 18, 2014 de CipriAT

[mrwwwhite]

Salut CipriAT,

Ma gândeam sa mai bag un pic de suspans dar mi am dat seama ca i cam penibil.

Cu toate cele întâmplate la finalul călătoriei noastre in Asia Centrală consider ca am făcut o alegere foarte inspirata in privinta modelului de motocicleta pentru mine si nici in cazul Anei nu cred ca am ales prost. Ea a reușit sa plece o începătoare de 1,55 si sa revină o motociclista cu peste 20.000km iar eu sa descopăr motocicleta care mi oferă o baza perfecta pentru a pune la cap poate cea mai completa motocicleta de adventure in momentul acesta pe piața.

Dupa o pauza in Cambogia pornim in curând spre România cu o escala foarte interesantă iar la sosire am de gând sa încep reparația 690ului si aducerea lui intr o stare mult peste cea de la plecare

Revenim cu un prim material din China, dar pana atunci o sa postam poze recente pe contul de instagram.

[ADVRadu]

Si moscovitele, moscovitele unde sunt ?!? Ca nu cred ca are Cole-baciu contract de exclusivitate cu ele

[mrwwwhite]

Si moscovitele, moscovitele unde sunt ?!? Ca nu cred ca are Cole-baciu contract de exclusivitate cu ele

Sincer moscovitele nu ies in evidentă in mod deosebit dupa doua luni de Rusia iar colebaciu se pare ca a cuplat la una cu nume predestinat.

Rusoaicele... Aia e alta discuție da nu e de forum mai ales ca mai nou Ana a fost "recompensata" cu statutul de membru aici ))

[mihaio07]

Pana in Odessa blestematul 15W50 imi termina tachetii.

 

Chiar asa mare sa fie diferenta intre 15-50 si 10-60?

Pana la urma 690-ul nu e chiar mobra de cross. Si banuiesc ca nici tu nu ai mers cu ea numai in zona rosie a turometrului.

[mrwwwhite]

 

Chiar asa mare sa fie diferenta intre 15-50 si 10-60?

Pana la urma 690-ul nu e chiar mobra de cross. Si banuiesc ca nici tu nu ai mers cu ea numai in zona rosie a turometrului.

As zice ca da apropos de ulei.

In general KTM pt a respecta sloganul Ready to Race produce motoare foarte performante iar cu 690ul nu au făcut rabat. Este cel mai puternic monocilondru in patru timpi de pe piața la momentul actual.

Problema cu tachetii este binecunoscuta pt posesorii de 690 si mi recunosc greșeala de a nu lua un set dupa mine. Asa probabil as fi reușit sa nu stric si axa cu came dar Probabil ca încă -160€ in bugetul pt piese de schimb m au făcut sa iau decizia asta riscanta. Nu se știe exact cauza acestor avarii la tachetii 690ului iar ce am scris mai sus sunt pur păreri personale.

Părerile sunt ca exista doua cauzele posibile: un lot de tacheti cu problema sau lubrifierea precară a acestora. Prima e cam infirmata pt ca între timp

KTM a schimbat codul pt tacheti si a introdus un lot nou dar surpriza... Sunt cazuri de avarie si cu aceștia.

Eu o cred pe cea de a doua. Iar motivul proastei lubrifieri sta in calitatea uleiului folosit si intervalul de service. In realitate 1,7l de ulei pot sa ajungă "apa" dupa cateva sute de km dacă folosești motocicleta cu simt de răspundere. A doua gresala pe care mi o imput este ca nu am schimbat uleiul in Moscova deși avea doar 1500 km (trebuia sa mai stau p zi in plus pt asta si am decis sa nu o fac).

Cred ca aceste decizii au dus la problema. Cu un KTM nu merge cu "las ca mai tine" sau "las ca merge si asa".

Uleiul recomandat este 10w60 motorex. Din experiența de pana acum si din discuții cu oameni care chiar merg mai tot timpul la roșu, Motorexul nu i cea mai buna varianta. Deși Motul are la gama 7100 10w60, recomanda totuși un ulei mult mai performat decât aceasta si anume 300v 15w60 offroad. Este ceea ce am folosit si planificat pt tura in Asia Centrală dar datorită "deturului" prin Siberia a trebuit sa folosesc ce am găsit in Ulaanbataar la "dealerul autorizat" si anume 15w50 5100. O gama de ulei normal as zice, bun pt un mono de 50cp dar nu pt unul de 64-67cp.

Ionuț

[mihaio07]

Cu un KTM nu merge cu "las ca mai tine" sau "las ca merge si asa".

 

Sunt surprins de decizia ta de a alege tot KTM si pe viitor, tocmai pentru ca ma gandesc ca la drumuri lungi prin salbaticie nu poti respecta cu strictete intervalele de service si poti fii nevoit sa mergi de 2 ori mai mult cu un ulei de 2 ori mai prost (gen 10-40 mineral).

[bob66]

690-ul e o motocicleta foarte buna pentru anumite categorii de drumuri. Este foarte usoara si problemele pe care le are sunt cunoscute. In general daca citesti muuuult pe net cam stii la ce sa te astepti. Si e simplu de intervenit pe ea.

 

Eu am pus o data la Barnaul Motul 10w50 la 690 si am mers cu el vreo 5000 km prin Mongolia. Singura chestie e ca a fost nevoie sa completez cu niste ulei dupa vreo 5-600 km.

 

Poate si benzina proasta sa fi fost printre cauzele stricarii tachetilor? Anul asta s-a intamplat sa gasim intr-un loc benzina de 80. Am pus la un bmw si 2 ktm si se auzeau niste zgomote ciudate de la motor (pe langa ca a pierdut putere) si baietii ziceau ca e zgomot de la tacheti.

 

Bob