Route des Grandes Alpes - iulie 2013

[road_runner 1400]

citez din ceea ce ai scris chiar tu (textex)pe alt topic".........dar cand citesc asemenea interventii, nu stiu de ce, dar imi aduc aminte de bancul cu balbaitul: pu-pu-pu-pupati-va, incur-incur-incur-incurajati-va..".

zcuze de off... dar nu m-am putut abtine....!!!!!!!

Nu vrei tu sa fii primul care o face? Sunt absolut sigur ca ai cunostinte vaste in domeniu.

 

Stiu ca e misiune imposibila pentru tine sa respecti un topic, suntem alaturi de tine sa stii, se pare ca ai nevoie de ajutor.

 

Scuze de off-topic.

[_Tex_]

Lasa-l Bogdane, nu mai glumi pe seama lui, abia astepta si el o portita sa spuna ceva inteligent si dupa toata povestea atata a putut.

Fii atent insa cum judeca cu masura diferita, in functie de personajul principal. Uite ce ma sfatuia el pe celalalt topic de RGA, unde chiar deja regret ca m-am bagat, fiindca oricum fiecare o tine pe a lui:

 

"Prietene......daca te deranjeaza etichetarile la adresa ta ......vezi-ti de turele tale si nu te mai baga .nu te-a invitat nimeni sa-ti dai cu parerea .ai ceva de spus on topic esti bine venit,daca nu....DRUM BUN!!!!"

 

Stimate sorin das, eu nu iti adresez acest indemn, ci chiar te rog sa citesti in continuare, poate exista zone care voua v-au scapat: de exemplu, Gorges du Pont du Diable, ai sa le vezi descrierea curand.

Editat Iulie 17, 2013 de textex

[Gimy]

Peisajele din L'Aiguille du Midi sunt

[_Tex_]

Ziua 8 - vineri. Intai o scurta introducere despre modul cum am gandit traseul. Propriu-zis, RGA are cam 690 km pe varianta principala, fara alte bucle adiacente. Am impartit distanta la 3 si au rezultat etapele zilnice, undeva in jur de 220 - 250 km. In functie de aceste distante am cautat si cazarile, pe principiul review cu nota peste 7,5 si pret cat mai bun. Initial am crezut ca o sa fie timp berechet pentru 250 km pe zi si ca o sa ajungem prea devreme la hotel, insa s-a dovedit ca mediile orare sunt mici si opririle dese, asa ca niciodata nu am finalizat ziua inainte de 18,30.

Am tinut sa fac traseul ca la carte, adica inceputul la Thonon les Bains si finalul la Menton. Am scris la inceput care este site-ul pe care l-am considerat cel mai util.

Prima etapa: Thonon les Bains - Val d Íserë. Am plecat de fapt din Vacheresse si am urcat 18 km catre nord, pina la lacul Leman. Ce m-a mirat este cat de aproape sunt muntii fata de malul sudic al lacului. Mai tranzitasem de cateva ori pe malul nordic, de la Lausanne la Geneva, dar nu mi-am dat seama ca vis-a-vis muntele coboara pina langa apa. Evian si Thonon, desi cam par statiuni pentru mosnegi, iti dau asa o senzatie de viata fara griji si relaxare, de iti vine sa arzi gazul pe-acolo vreo saptamana - plimbare, inot, yole. Noi am facut doar cateva poze pe faleza de la Thonon.

Dupa scurta relaxare, am pornit catre sud. Inainte de urcarea catre primul pas, stiam ca avem ca obiectiv Gorges du Pont du Diable. N-aveam exact idee ce sunt astea, dar am zis ca daca ne ies incale, sa oprim. Si bine am facut. Se cumpara bilete 11 euro/2 persoane si se coboara pe o carare intr-o vale. Ajungi la o casuta, fara inca sa iti dai seama ce urmeaza si astepti un ghid. Abia cand te preia, iti deschide o poarta si cobori pe o scara ca de incendiu intr-un jumatate canion, jumatate pestera, sapat de un rau incredibil ca si culoare.

Se coboara cam 40 metri pina aproape de nivelul apei si apoi se poate observa si podul Diavolului, practic o punte de stanca intre cele 2 maluri.

Am ramas impresionati de cele vazute si ne gandeam cat de usor era sa ratam obiectivul. Multumiti am urcat inapoi in sosea, unde bineinteles era plantat un mic restaurant, doar veneai insetat si infometat dupa drumetie. Am cotizat constiinciosi.

Pornim mai departe, trecem pe langa ruinele manastirii Aulps si urcam pana la primul pas Col de la Colombiere. Lume multa, ciclisti cat cuprinde, masini de epoca si chiar si o capra salbatica.

Ca paranteza, ramasesem cu impresia privind diverse poze de pe traseu facute de altii, ca RGA inseamna mai mult sosea prin gol alpin, probabil fiindca toata lumea se pozeaza in varf. Nici gand, treci prin toate formele de vegetatie, diversitatea e incredibila si peisajul se schimba extrem de rapid. Prima zi as caracteriza-o ca asemanatoare cu zonele de tip Transfagarasan.

Am continuat cu Col des Aravis unde se vindeau niste piei de vaca ultra, parca as fi pus si eu vreo doua sub sa.

Apoi Col des Saisies, unde era si o statiune in care deduc ca au fost ceva probe olimpice. Acolo am fost doar la WC.

Am coborat catre lacul de acumulare Roselend, foarte mare si interesant ca pozitionare. De acolo, abrupt pe serpentine, pina pe Cormet de Roselend. Poza de acolo am pus-o si pe celalalt topic si am provocat putina agitatie, dar intre timp cred ca apele s-au linistit.

Astfel ne-am apropiat de Val dÍsere. Chiar inainte de a ajunge, poza unui alt baraj.

La Val dÍsere, oraselul pustiu, insa extrem de interesant: toate constructiile sunt placate cu piatra, indiferent ca sunt noi sau vechi; inclusiv tiglele sunt bucati mari de paitra, taiate in felii subtiri.

Am stat intr-un hotel de nota 10, o cladire veche, renovata respectand toate traditiile, dar utilata ultra modern si cu toate facilitatile mascate in barne de lemn, dulapuri vechi, podele de stejar. Pret: 70 euro/dubla.

 

 

 

 

 

Ziua 9 - sambata si etapa Val d'Isere pina la Barcelonette.

Ca privire de ansamblu, odata cu apropierea de sud, varfurile muntoase devin tot mai golase, dispare chiar si pajistea alpina, cateodata peisajul la mare inaltime pare desertic.

Deci dupa noaptea petrecuta in hotelul high tech cu iz traditional, am luat asa zisul mic dejun frantuzesc (bani aruncati pe apa sambetei) si am pornit pieptis catre vestitul Col d'Iseran. Ascensiune a fost foarte rapida, curand statiunile au ramas undeva foarte jos. Ma asteptam sa vad mult mai multa zapada, in urma cu 3 saptamani vestile erau ca utilajele de deszapezire s-au blocat in nameti de 7 metri. Oricum, dupa pasul propriu-zis era o partie unde se schia bine mersi, cu telescaun si tot dichisul.

 

Pauza s-a incheiat si am pornit-o la vale. Dupa coborarea pina in primul orasel, peisajul se schimba si mergem in sfarsit pe drum drept pentru un timp. Puteti sa credeti ca ajunsesem sa tanjim dupa cate o linie dreapta, sa dam drumul putin la herghelie? Totusi eram inca la altitudine mare, in jur de 1500 metri, intr-o vale foarte larga. Din acest moment au aparut tot mai multi motociclisti, fiind probabil sambata. Inclusiv am vazut si niste italieni mergand cuminti, lucru rar. De fapt mergeau dupa o ambulanta, probabil un coleg riscase prea mult.

Am trecut printr-un Col de la Madeleine, insa altul decat cel vestit, pe langa fortul Marie Christine si ne-am apropiat de o zona ultra mediatizata in Turul Frantei, Telegraphe si Galibier.

Si sa vezi surpriza, cand sa intram pe zona de inceput a Col de Telegraphe, mare cursa ciclistica. Bucurosi ca totusi nu inchisesera circulatia (sau o inchisesera si noi nu ne-am dat seama, ca prea erau doar biciclete) am pornit in depasire. Chiar era interesant si pentru ciclisti, ei aspiranti catre Turul Frantei, noi calare pe GTR, motocicleta oficiala pentru Le Tour. Ne gandeam ca o sa fie probabil treaba de 5 minute ca sa se elibereze drumul, insa ciclistii nu se mai terminau si aveau numere tot mai ciudate pe spinare de gen 9654. Pina la urma s-a dovedit ca erau chiar vreo 10000 de participanti la tour des Vacances, din multe tari, de toate varstele, super antrenati, iar coloana tinea cateva zeci de km, finish-ul fiind tocmai la Briancon.

Ne-am impacat cu ideea ca trebuie sa impartim soseaua si am continuat pe Galibier. Chiar ne simteam ca in Turul Frantei, doar urcarea aceasta este legendara, prin peisajele unice.

Cand te apropii doar la vreun km de varf, ai doua variante: traversezi muntele prin tunel, sau urci serpentinele pina sus. La aceasta bifurcatie ni s-a infundat socoteala, niste jandarmi ne-au aratat fara echivoc gura neagra a tunelului. Asta e, bine ca am ajuns si pina acolo. Nefiind echipati ca si Chris Froome, n-am putut sa le facem paguba in zona de refresh a competitiei.

 

Editat Iulie 17, 2013 de textex

[ianachim]

" Chiar era interesant si pentru ciclisti, ei aspiranti catre Turul Frantei, noi calare pe GTR, motocicleta oficiala pentru Le Tour. "

 

si astia tot asa cu remorca le duc pana la intrare pe RGA???

[_Tex_]

Mi-a facut site-ul figuri, era sa pierd toata munca. Pina la urma a fost doar balbaiala in ultimele poze. Reiau.

Am trecut tunelul si am coborat mult si repede, pina la Briancon. In aceasta coborare am inceput sa simt primele probleme cu cauciucurile, care se toceau in ritm alarmant. Deci adio vitejii! Pina la Briancon nu-mi amintesc de lucruri demne de semnalat, ce-i drept am si vorbit cam mult la telefon.

Pranzul la Briancon si apoi la deal pe Col d'Izoard, aflat si el in top 5. Ce este intersant pe pasurile cele mai cunoscute, este faptul ca te intalnesti in cate o sicana cu un fotograf profesionist care pozeaza tot ce-i trece prin fata, cat e ziua de lunga. Pe masina scrie numele unui site, iar in varf, unde oricum opresti, gasesti carti de vizita. Intri pe net, selectezi zona, ziua si ora, apoi sigur de regasesti. Preturile cam mari, gen 10-15 euro poza, insa cred ca au clienti destui. Asa ne-am gasit si noi 3 instantanee, la ora 15:13. http://www.griffephotos.com/YOUR-2013-PICTURES-MOTORBIKES-AND-NICE-CARS-Le-Col-de-l-Izoard-July-2013-06-July-2013,1477,2,en,f,g96,n9.html

Am incheiat ziua cu Col de Vars, unde deja lumea se lenevise, cursele se incheiasera si plaja in sezlong era la putere. La acest popas, eu am avut o dicutie serioasa cu GPS-ul Marcel, care, dupa amenintari repetate, mi-a inteles doleantele.

De sus, dinspre Bonette, veneau nori amenintatori, asa ca ne-am luat talpasita rapid catre Le Sauze, statiune de ski de langa Barcelonette. Am tras la hotelul L'Equipe, magnet pentru motociclisti, caci era ditamai garjul plin. Adevarul e ca pe booking.com iti sare primul in fata cand dai cautare pe 10 km in jurul Barcelonette. Conditii foarte bune, 60 euro camera, doar berea pression era cam piperata. Oricum, am ajuns la timp, caci i-a dat o ploaie cu spume. Au aparut la un moment dat si unii murati mai rau ca niste castraveti: erau cei care n-au mai avut rabdare pentru "acoperisul soselelor europene asfaltate" - Col de la Bonette.

 

Pozele de sus de pe Galibier vad ca nu s-au incarcat corect, asa ca le mai pun odata:

" Chiar era interesant si pentru ciclisti, ei aspiranti catre Turul Frantei, noi calare pe GTR, motocicleta oficiala pentru Le Tour. "

si astia tot asa cu remorca le duc pana la intrare pe RGA???

Vad ca te roade tare treaba cu remorca, poate ca mai sunt si altele de zis in afara de asta.

Oricum, in caz ca ai citit pe sarite, remorca a ramas in Sankt Anton, 2 tari mai la est.

Cat despre Turul Frantei, banuiesc ca motocicletele si masinile oficiale sunt aduse de sponsor in mod organizat pina la start. Poate ca Skoda isi aduce masinile pe trailer, iar Kawasaki in remorca. Ma indoiesc ca vei gasi parcata la Alimentara sau in fata la Louis vreo masina sau motocicleta oficiala, parte a unei competitii.

Editat Iulie 18, 2013 de textex

[Jean_Taxi]

" Chiar era interesant si pentru ciclisti, ei aspiranti catre Turul Frantei, noi calare pe GTR, motocicleta oficiala pentru Le Tour. "

 

si astia tot asa cu remorca le duc pana la intrare pe RGA???

Asta a fost o remarca care chiar nu ti face cinste, Ianachime, tocmai de la tine nu ma asteptam, sincer.., Textex, multumim de povestire si pt poze.., foarte frumos pana acum.., da vreo aventura ceva, nimic?.

[road_runner 1400]

Vad ca te roade tare treaba cu remorca, poate ca mai sunt si altele de zis in afara de asta.

Oricum, in caz ca ai citit pe sarite, remorca a ramas in Sankt Anton, 2 tari mai la est.

Cat despre Turul Frantei, banuiesc ca motocicletele si masinile oficiale sunt aduse de sponsor in mod organizat pina la start. Poate ca Skoda isi aduce masinile pe trailer, iar Kawasaki in remorca. Ma indoiesc ca vei gasi parcata la Alimentara sau in fata la Louis vreo masina sau motocicleta oficiala, parte a unei competitii.

 

Lasa-l, e limitat. Atat poate.

 

Cine stie, poate ii raspunde cineva la provocarile pe care le lanseaza.

 

Cel mai bine este sa-l ignori.

 

...

 

Se pare ca desi ati stat numai la hoteluri si nu pensiuni, pretul pe camera nu a fost astronomic.

 

Ma intreb oare cam cat era pretul unei camere la pensiunile din zonele tranzitate?

 

Clar mai mic decat la hoteluri, mai ales daca alegi sa faci rezervarea cu trei luni inainte cand poti negocia si un discount.

 

Se pare ca interpretezi vremea din ce in ce mai bine din moment ce ai evitat udatul pana la piele. Statia meteo de acasa e sfanta.

 

Keep going!

Editat Iulie 18, 2013 de road_runner 1400

[_Tex_]

Asta a fost o remarca care chiar nu ti face cinste, Ianachime, tocmai de la tine nu ma asteptam, sincer.., Textex, multumim de povestire si pt poze.., foarte frumos pana acum.., da vreo aventura ceva, nimic?.

Stiu si eu ce aventura? Poate una cu pisici, peste vreo cateva zile. In rest, nimic neprevazut sau palpitant, ci doar locurile pe care incerc sa le descriu.

 

Bogdan, in Franta nu prea sunt pensiuni, ei nu merg pe stilul germanic. Sunt hoteluri sau blocuri intregi cu studiouri si apartamente de inchiriat pentru perioade scurte. Asa era si la Brides les Bains, ti-am povestit excursia la ski de acum 2 ani. Preturi mai mici sunt sigur ca erau daca aveai rabdare sa cauti. Toate statiunile montane de pe RGA traiesc in special datorita turismului din sezonul de ski. Acum nu cred ca erau ocupate mai mult de 10 %. Totusi e mai bine sa mergi la sigur, fara sa mai pierzi timpul cu cautatul la destinatie.

[melciu]

Brava bre, foarte fain. Acu viu cu o intrebare de incepator. O harta pentru acest minutat RGA unde se gaseste? Pt. sf de august cautam sa fac o harta similara insa nestiind zona as vrea sa nu ratez zonele faine pentru ca mie pe harta nu mi-au aratat bine.

Never mind. Got it.

[_Tex_]

Ziua 10 - duminica, Le Sauze - Ventimiglia. Vedere de ansamblu: intortocheala fara sfarsit (in sensul bun al cuvantului)

Ramasesem restanti cu Col de la Bonette, fiindca ne ferisem de ploaie cu o zi inainte. Ca urmare, dimineata am facut cale intoarsa pina in Jausiers, de unde am inceput ascensiunea abrupta spre Bonette. Am tot urcat vreo jumatate de ora, trecand printre lacuri si zone de gol alpin, apoi a disparut si vegetatia. Ma uitam pe altitudinea indicata de GPS si mi-am zis ca nu mai trebuie sa fie mult. Intr-adevar, dintr-o data, dupa o curba, a aparut semnul asteptat.

Probabil va fi maximul pe 2 roti pentru bine, deoarece este cea mai inalta sosea asfaltata din Europa. Sau cine stie, poate o sa ajung pe alte continente vreodata?

Din acest punct poti merge direct spre Nisa sau poti reveni pe RGA. Nu stiu cum o fi prima varianta (sigur mai scurta), insa noi am preferat-o pe cea de a doua. Am luat-o inapoi, insa chiar pa langa lacul din imagine ne-a oprit politia montana. Ne-au explicat cat de importanta e viata salbatica, cum trebuie protejata, cum trebuie sa respectam animalele fara se le speriem. In clipa respectiva au trecut pe langa noi niste Harley in bubuieli de tobe si chiar m-a apucat rasul. Ca urmare nici ei n-au mai insistat si ne-au urat drum bun. Bine ca ne-au oprit, caci apoi imediat ne-am sincronizat cu niste marmote, singurele pe care le-am vazut in aceasta excursie.

Am revenit in RGA si am traversat Barcelonette. De acolo am intrat pe un drum ultra-secundar, catre Col de la Cayolle. Acest drum a avut 2 proprietati principale: cea mai proasta sosea si cea mai frumoasa sosea din toata drumetia. Cu ochii dupa gropi si denivelari, sper ca nu am ratat mare lucru. Oricum, am mers pe o vale ingusta, plina de vegetatie agatata de stanci, iar din cand in cand treceam de pe un mal pe celalalt al unui rau nervos.

Probabil din cauza asfaltului gaurit, n-am intalnit decat vreo cativa biciclisti de-a lungul acestei sectiuni. De fapt, cam tot timpul s-a intamplat un fenomen ciudat: ba intalneai droaia de motociclisti, ba dispareau in neant, nu mi-e clar pe ce drumuri. Oricum, ne-am vazut linistiti de treaba noastra si intr-un final, prin peisaje demne de revista, am ajuns sus.

 

La coborare, brusc s-a schimbat calitatea asfaltului si am revenit la un mers ceva mai sportiv, desi "gumele" nu mai aveau demult vizibile semnele de uzura. Nu-mi dau seama exact cat am coborat, insa mi s-a parut o succesiune interminabila de curbe, satuce cu carciumioare de duminica, paduri de salcami, case sub stanci, lacusoare, tunele. Soseaua semi pustie ne-a scos intr-un final intr-un orasel numit Guillaumes unde, surpriza, sute de motociclisti impanzeau terasele si patiseriile.

De unde se parasutasera toti, nu stiu. Fiind duminica, era plin de italieni veniti sa se "dea". Sincer, n-am vazut nicaieri pe unde am fost tipi mai priceputi si care sa-si asume mai multe riscuri. Majoritatea erau cu street-fightere sau supermoto, fara bagaje, in combinezoane, iar ce faceau pe curbe e greu de descris. M-a impresionat iuteala cu care schimbau inclinarea de pe o parte pe cealalta astfel ca oricat de stranse erau serpentinele, balansul stanga-dreapta se schimba instantaneu. Faptul ca depaseau la vizibilitate zero tine de altceva, dar fiecare cu socotelile lui. Imi pare rau ca nu le-am fotografiat cauciucurile: ca noi pe mijloc, rase complet langa talon. Ca sa ma intelegeti, nu erau unul-doi, erau cu zecile pe stilul asta.

Credeam ca de aici incolo peisajul se va domoli si se va intinde catre mare, caci indicatoarele ne aratau tot mai putin km catre Nisa. Aiurea, cred ca a urmat cea mai virajata parte a drumului. Intai am urcat zdravan pina in statiunea de ski Valberg, unde din nou mi s-a parut forfota in toi. A urmat o coborare pustie apoi o trecere printr-un pas fara personalitate Col de la Couillole si cand credeam ca nu mai e nimic demn de semnalat, sa vezi orasel pe stil Veliko.

De abia ce ne-am delectat cu imaginea lui, cand soseaua a inceput sa se rasuceasca printre niste stanci cu o culoare visiniu intens, de zici ca era toata marmura slefuita. La fel, premiera pentru mine, n-am mai vazut aceasta culoare la roci in stare naturala (de aceste dimensiuni). Pe aici, din nou singuri-singurei pe sosea. De ce oare?

Nu-mi dau seama cat am mai mers, insa la un moment dat am facut jonctiunea cu o sosea mai importanta. Nu mai era mult pina la Nisa, doar vreo 50-60 km si noi tot in munti. Ne-am tras sufletul vreo jumatate de ora pe malul raului, atata ghidonat pe curbe mai rar gasesti. Poate mi s-a parut obositor fiindca deja temperaturile incepusera sa cam creasca, deja ajunsesem pe la 28 de grade. Parca altfel ne descurcam pe la 17 -18, ce vremuri placute...

Repornim, mai mergem cativa km si bifurcatie: Nisa inainte, RGA stanga. Hai pe RGA, desi decizia a fost unilaterala. Urma ultra-celebrul Col de Turini, emblema pe care o aveam in minte despre Raliul Monte Carlo, pe vremea cand eram copil si devoram astfel de povesti ce mai scapau prin Almanahul Auto. Foarte frumoasa ascensiunea, drum taiat prin stanca si vegetatie abundenta, cu ace de par dar si cu zone de viteza, ca pentru un raliu adevarat. Sus statea sa ploua, insa ca sa marchez un vis implinit, am facut pauza la cate o inghetata. Poza si cu un salcam "ploaie de aur", care populeaza masiv padurile din zona. Toti erau infloriti in aceasta perioada, spectacol unic.

Practic mai urma doar coborarea catre Menton ca sa declaram parcursa complet RGA. Cand ne-am pus in miscare, incepuse sa picure putin. La intrebarea "ne imbracam?" am raspuns "cine a mai vazut ploaie pe Coasta de Azur?". Am vazut eu dupa inca vreo 10 minute, ba chiar si grindina. A plouat cu spume, desi eram la vreo 10 - 20 km de Menton, iar soseaua era in continuare abrupta si virajata de spuneai ca suntem la Vidraru. Ce sa te mai imbraci, ne-a udat bine de tot, n-au scapat nici pasapoartele, telefoanele si aparatul foto. Am strans din dinti si am mers usurel in continuare. Bineinteles, cu 10 metri inainte de Menton ploaia s-a oprit si chiar s-a vazut si soarele. Incredibil cat de brusc se termina muntele si intri in forfota unui ditamai orasul (caci Menton este un oras mare, nu doar o statiune asa cum gresit credeam). Dintr-o data atmosfera de vacanta, palmieri, flori mediteraneene, terase pline, aglomeratie de sezon. Foarte cochet Menton, nicidecum ca alte orase mai vestite (gen gaura de banditi - Nisa).

Noi am trecut granita in Italia, in primul oras - Ventimiglia, acolo gasisem cazare mult mai convenabil decat in Franta. Dupa vreo 20 de minute cu marea pe dreapta si atmosfera de litoral pe stanga, am ajuns si la hotelul nostru, aflat chiar pe faleza. Acolo erau cazati membri unui club german Kawasaki Z1000, asa ca am putut vedea toate generatiile acestui model.

Urma o pauza binemeritata la mare, 3 nopti la hotel Kaly, 3 stele 90 euro camera/noapte.

Povestea se apropie de sfarsit.

Ziua 11 - luni: plaja, baie, mers cu moto la spalatorie. Acolo am intalnit specimenul de roman idiot get-beget. Astia care lucreaza acolo cred ca au ura pe cei care ne permitem sa ne facem vacanta unde ei dau cu sapa din greu, altfel nu pot sa imi explic. Am mai patit o chestie similara cu o chelnerita in Salzburg, care dupa ce ne-a lasat sa comentam calitatea indoielnica a mancarii, sa-i explicam in germano-engleza ce dorim de la ea si alte incercari de comunicare, sa ne intrebe senina la final, intr-un dulce grai de la Arad: "Nu v-a placut, nu-i asa? Asa e aici in centru, nu-i mancarea buna, ii dai turistului repede ceva si-l faci sa plece, sa vina altul in locul lui." Sa nu-ti vina sa-i spargi capul?

Revenim la spalatorie, self-service in benzinarie, motocicleta mea cu numar de Bucuresti, adica ce vrei mai evident ca sunt roman? Trebuia sa bag niste fise euro intr-un aparat care sa imi dea la schimb jetoane pentru Karcher. Nu functiona aparatul si-l intreb pe un baiat angajat acolo cum sa procedez. Total lipsit de amabilitate imi spune ca e defect. Se invartea pe acolo si patronul, care bineinteles ca si-a dat interesul si a aparut cu niste fise. L-am intrebat apoi din nou in italiana pe baiatul bun la toate cum functioneaza masinaria. Din nou raspuns in 2 peri, dar am facut abstractie. Dupa spalat am vrut sa o sterg cu niste lavete, dar imi trbuia un robinet cu apa, cel de langa rampa nefunctionand. Baiatul imi zice ca e inchisa apa si ca sa-mi vad de drum. Cum sa fie inchisa apa, cand abia am spalat moto? M-am dus in extrema cealalta a benzinariei, la vreo 50 metri unde am gasit alt robinet. Du-te, vino de vreo 5 ori, sa tot spal carpele. La final, precum vita din Salzburg, ma intreaba boul: "Tu sei rumeno?". Ce raspunsuri i-am dat ar genera warning points. Cam atat despre conationalii nostri.

Dupa-amiaza, in tinuta de vara, am pornit catre Monaco si Nisa.

La Monte Carlo am parcat in port, in fata sediului politiei si am parcurs pe jos o tura care aducea cu traseul circuitului de F1.

In fata Cazinoului, vestitul rond de flori era transformat in podgorie de vita de vie, cu stalpi de beton si araci. Mi-am pus intrebarea de ce si am gasit rasounsul pe net: omagiaza astfel nu stiu ce soi de vinuri, care se vand intr-o retea de 19 restaurante. Va dati seama ce scoruri trebuie sa fie in acele restaurante care si-au permis o astfel de reclama.

Am coborat apoi catre tunel pe cea mai vestita curba din lume, asa cum e mentionat pe o placa pusa in locul respectiv.

Dupa tunel, am revenit in saracia din port, la ruginiturile ancorate pe acolo.

Am revenit la motocicleta si am refacut tura si calare, apoi am iesit prin reteaua de tuneluri catre Nisa.

Drumul de coasta e foarte frumos si relaxant, pacat insa de asfaltul care ar trebui refacut in totalitate. Despre Nisa nu pot sa spun decat ca e un oras mare, plin de magrebieni dubiosi. Ne-am dus bineinteles catre Promenada Englezilor, faleza lunga de cativa km, pe care se afla cele mai reprezentative hoteluri si cazinouri. Noroc ca fusese turul Frantei cu vreo saptamana inainte si era proaspat asfaltata. In loc de englezi, pe inserat la plimbare erau doar personaje care te faceau sa-ti iei talpasita rapid. In benzinaria Elf situata chiar pe acest bulevard de lux, nu puteai decat sa platesti in avans, apoi te lasa sa pui carburant. Eu care vroiam sa fac plinul, am lasat intai cardul garantie la casa si, dupa ce am alimentat, m-am intors sa platesc si sa-l recuperez. Asta cred ca spune multe despre ce inseamna sa lasi de izbeliste totul, in numele drepturilor omului. Ca urmare, nema poze, ca sunt destule pe internet si inapoi catre Ventimiglia. Drumul de intoarcere a trecut din nou prin Menton, ocazie cu care am remarcat din nou cat de frumos este, mai ales prin comparatie cu Nisa.

Ziua 12 - marti: dimineata, de pe fereastra camerei, mi s-a parut hus de pe motocicleta cam ciufulita. Fusese bataie de pisici in timpul noptii, doar iesisem pe la 2 cu zzzt. Cum asta e norocul meu, nu se caftisera pe vechiturile alea de Z1000, ci taman pe parbrizul meu. Am coborat: husa sfasiata, parbrizul cu urme de gheare de sus pina jos. Deja socoteam cat ma costa un nou parbriz, caci arata jalnic. Am dat totusi cu degetul pe el si, incredibil, zgarieturile adanci se duceau ca in reclamele de prost-gust de la TV, unde zgarie capota cu cheia si apoi da cu carpa si nimic. Deci publicitatea pentru materialul din care e facut V-stream nu e de pomana. Am curatat pina nu a ramas absolut nimic si cine ma cunoaste stie ca sunt foarte exigent. Deci nu a ramas absolut nici o urma.

Acest incident odata rezolvat, am dedicat restul zilei balacelii si inghetatei.

Ziua 13 - miercuri: zi de tranzit catre St. Anton. Toate bagajele incarcate si am pornit de dimineata, aveam 700 km in fata. Am mers pe autostrada Genova - Milano, am iesit apoi catre lacul Como. Am mers prin tunelurile de pe malul sau drept si am cotit catre Bormio. Ati ghicit, Bormio = Stelvio, era pacat sa nu punem un punct frumos la finalul calatoriei. Am urcat pe o vreme incerta, insa una peste alta a fost in regula. Pot sa zic ca nu a fost cu repetitie, in 2009 il parcursesem in sens invers. Sus am mancat chifla obligatorie cu carnat si varza.

La coborarea catre Nauders vremea a devenit senina, deci ne-am bucurat in voie de unul din cele mai frumoase drumuri, pe care revin de fiecare data cu mare placere. Reintoarcerea la civilizatia si peisajele austriece ma face de fiecare data sa ma intreb ce caut in Franta sau Italia (scotand din discutie peisajele).

Landeck si apoi stanga catre "casa", am ajuns la St. Anton, unde eram asteptati cu drag la pensiune de ceilalti 2 tovarasi de drum: 10 si 24.

Evaluarea pneurilor si satisfactia ca ne-au dus cu bine pina la final:

A urmat o zi de relaxare, apoi, fara sa mai intru in amanunte care sa-i excite pe marii calatori de pe forum, am incarcat motocicleta pe remorca si duminica la pranz am ajuns la Mogosoaia. Bineinteles, pe drum au fost si niste opriri de tip shopping, incluzand Louis.

 

Sper ca v-a placut relatarea si sa ne auzim cu bine. Vlad

Editat Iulie 23, 2013 de textex

[The Mentalist]

Bravo, frumoasa tura, sa-ti fie de bine!

[Jean_Taxi]

Frate, ce sa zic.., esti baiat destept, bravo tie.., ai impacat si capra si varza si , era sa zic si iedul, da nu l ai! Spor in continuare si multam de poveste si poze.., dupa ce trece criza poate ajung si eu macar pana la Nadlag!

[road_runner 1400]

Felicitari pentru tura si la mai multe iti doresc.

 

Daca poti face un calcul a banilor dati pe cazari si un total, ar fi perfect pentru a face niste comparatii cu alte ture si mai ales pentru cei care vor sa-ti urmeze exemplul.

 

Numai bine.

Editat Iulie 23, 2013 de road_runner 1400

[ianachim]

comparatii pentru

ture in vama veche....

sau ture cu remorca pt super GTR 1400???????

[_Tex_]

Baiatul asta a ramas cu fixatia cu remorca, nu se mai vindeca, desi inteleg ca a tras si el o sforaiala in tren de la Hamburg la Viena.

 

Facand un total conform celor scrise in dreptul fiecarei zile ar fi: 2 nopti Paprika 80, 5 nopti St. Anton 310, 1 noapte Chamonix 90, 1 noapte Vacheresse 60, 1 noapte Val d'Isere 70, 1 noapte Le Sauze 60 si 3 nopti Ventimiglia 270. 14 nopti cu 940 euro.

[ianachim]

si 6 ore pe fery intre suedia si germania

scade asta din 14000 km si restul e bacsis.....

 

imi plac anvelopele

 

poti sa le donezi la aia care merg pe cheia.... fara probleme le vor folosi inca 3 sezoane

 

ps compara si "funul" unei gasti inchegate la tura asta.......

[road_runner 1400]

Baiatul asta a ramas cu fixatia cu remorca, nu se mai vindeca, desi inteleg ca a tras si el o sforaiala in tren de la Hamburg la Viena.

 

Facand un total conform celor scrise in dreptul fiecarei zile ar fi: 2 nopti Paprika 80, 5 nopti St. Anton 310, 1 noapte Chamonix 90, 1 noapte Vacheresse 60, 1 noapte Val d'Isere 70, 1 noapte Le Sauze 60 si 3 nopti Ventimiglia 270. 14 nopti cu 940 euro.

 

Fa-ti un bine si ignora latraturile lui.

 

Da, am zis sa faci tu calculul crezand ca a mai fost ceva, dar se pare ca voi ati stat numai la hoteluri si ati cheltuit mai putin decat altii care au stat la pensiuni unde pretul este cu mult mai mic mai ales daca

 

faci rezervari cu trei luni inainte ptr a primi si discount.

 

Interesant si merci de informatii.

Editat Iulie 23, 2013 de road_runner 1400

[_Tex_]

si 6 ore pe fery intre suedia si germania

scade asta din 14000 km si restul e bacsis.....

 

imi plac anvelopele

 

poti sa le donezi la aia care merg pe cheia.... fara probleme le vor folosi inca 3 sezoane

 

ps compara si "funul" unei gasti inchegate la tura asta.......

N-am de ce sa fac comparatii. Mi-am organizat vacanta asa cum mi-a placut mie, nu ca sa obtin aprobarea forumului moto.

Amatorii de cauciucuri pentru izbit barca de debarcader le gasesc incepand de maine in containerul de gunoi de la United.

Editat Iulie 23, 2013 de textex

[ianachim]

N-am de ce sa fac comparatii. Mi-am organizat vacanta asa cum mi-a placut mie, nu ca sa obtin aprobarea forumului moto.

Amatorii de cauciucuri pentru izbit barca de debarcader le gasesc incepand de maine in containerul de gunoi de la United.

EXACT ASTA INCERCAM SA I TRANSMIT AVOCATULUI TAU

 

ca nu se pot face COMPARATII cu alte TURE

[_Tex_]

Ma refeream la Norvegia si modul tau de abordare vis-a-vis de RGA si vacanta mea personala, sa nu extragem frazele din context.

Stiu ca ai meciuri cu Bogdan, asta nu inseamna sa vezi scenarii unde nu sunt.

Editat Iulie 23, 2013 de textex

[road_runner 1400]

Quote

comparatii pentru

ture in vama veche....

sau ture cu remorca pt super GTR 1400???????

Desigur poate prea usor ptr altii, insa prea greu ptr tine, eu ma refeream strict la cazari, insa e greu sa-ti dai seama de asta de la inaltimea unui "guru" al motociclismului romanesc avand atatia aplaudaci care te fac, desigur, sa te simti unic.

 

Scuze de off-topic.

Editat Iulie 23, 2013 de road_runner 1400

[_Tex_]

Eu zic ca am redactat un ghid util pentru cei care vor sa faca pe cont propriu un astfel de drum. Amatorii de turism organizat, bineinteles pot alege alte variante. Chiar si ca lectura pentru cei care nu intentioneze sa calatoreasca in acea directie, nu cred ca e de lepadat.

Iar faptul ca am pierdut destul de mult timp cu explicatii amanuntite (mai ales ca sunt un om ocupat), cred ca este de apreciat. Era mult mai simplu sa pun 20 de poze fara nici o vorba sau sa fac un colaj de imagini intr-un film psihedelic.

Oarecum regret ca reactia la efortul meu pare mai mult negativa decat pozitiva.

[ianachim]

Eu zic ca am redactat un ghid util pentru cei care vor sa faca pe cont propriu un astfel de drum. Amatorii de turism organizat, bineinteles pot alege alte variante. Chiar si ca lectura pentru cei care nu intentioneze sa calatoreasca in acea directie, nu cred ca e de lepadat.

Iar faptul ca am pierdut destul de mult timp cu explicatii amanuntite (mai ales ca sunt un om ocupat), cred ca este de apreciat. Era mult mai simplu sa pun 20 de poze fara nici o vorba sau sa fac un colaj de imagini intr-un film psihedelic.

Oarecum regret ca reactia la efortul meu pare mai mult negativa decat pozitiva.

facand abstractie de remorca si discutiile aferente

faptul ca te ai dat pe RGA si ca ti ai cheltuit banii pe o pasiune este de apreciat din partea mea

 

ca unii prefera remorca , ca unii prefera ghid" si cazari in pensiuni...insalubre...si nu CALITATEA unui hotel POT COMENTA CEI CARE AU AJUNS sa se dea pe RGA

 

restul niste puri" aplaudaci afiliati unuia sau altuia..........

 

faptul ca prin plecarile si informatii se deschid mintile si ochii altor pasionati nu poate fi decat de bine.....

[ivanp]

[...]

Bravo domnule, una dintre cele mai faine ture de concediu + povestea scrisa aici pe mototicli.ro.

Inca un bravo pt carat mobra pe autostrada in remorca ...

Numai bine,

paul