Magadan - Moscova 2013

[robertkiran]

Nimic nou de la Magadan?

[Tigly]

Iarasi soare. E deja enervant modelul asta o zi ploaie, o zi soare. Enervant mai ales cind se termina ziua cu soare, ca stii cum va fi a doua zi.

Dimineata pe la 4 auzisem voci dar nu am putut nici macar sa deschid ochii. De fapt Max mi-a zis ca pe la 4 a trecut un yakut calare si vorbea cu calul lui. Si ce spunea? "Daca nu esti cuminte te fac biker". Hmm, Max nu se simte bine azi.

Dupa ce ne impachetam ne intoarcem la cafenea si avem parte de un mic dejun copios (cum avea sa devina obiceiul de acum incolo). Numitorul comun al dejunurilor de acum incolo: clatite (cate 5-6 de persoana) cu sgushionka (lapte condensat).

Drumul e in sfasit uscat. Ca si tot noroiul adunat ieri pe motoare si echipament. Acum e ciment. Ne promitem sa-l curatam la Nijnie Bestiah, punctul de unde am putea traversa Lena daca vrem sa vedem Yakutsk-ul. Daca nu se scutura el singur pana atunci, ca in continuare e plin de gropi.

MErgem repede, ca azi ne-am fixat ca destinatie Tommot, la aproape 600 de km distanta.

La intrare in Nijnie Bestiah, un buldozer imprastie pamant pe drumul de o banda. Si probabil din pamantul proaspat colectez un mega cui in roata spate.

Imi dau seama de pana la benzinarie dar azi avem noroc. Peste drum e vulcanizare. Scot roata, meseriasii se uita lung la ea. "Nu putem lucra pe asta". Scot levierele mele si ajutat de ei, reusim sa scoatem camera. In proces, meseriasul reuseste sa-mi rupa valva de la camera heavy duty Pirelli. Oricum, cuiul facuse prapad si camera probabil nu putea fi salvata. Sint bucuros sa scap de greutate si volum din bagaj si scot camera heavy-duty Michelin si o instalam (In paranteza: caratul ca rezerva a doua camere heavy-duty a fost cam exagerat. Ocupa foarte mult loc, sint foarte grele si probabil e mai bine sa pleci cu heavy duty in roti si cu camere normale de rezerva).

Dupa Nijnie Bestiah incepe "Lena Highway". 1000 de km de drum ne-asfaltat, celebru prin praful pe care trebuie sa-l inghiti daca nimeresti in spatele unui camion. Drumul e in lucru in multe locuri, se incearca si asfaltarea pe mici portiuni. In paralel se construieste si cale ferata care sa ajunga la Yakutsk.

De la Magadan Max cara o canistra de 20 de litri de benzina. E incomod de carat si pana acum nu am avut nevoie de ea. O pastram pentru BAM (Tynda-Bratsk), celebrul drum pe lanag acare ferata Baikal-AMur. Insa perspectivele de a face BAM-ul se diminuasera seminificativ in momentul in care Roman plecase. Plus ca BMW-ul lui Max e clar depasit de situatie. Are garda la sol de maxim 10 cm si loveste la orice denivelare. In plus sintem cam incarcati. In plus sintem ca obositi. In plus sintem in urma cu timpul. Si a plouat toata luna si nu stim cu sint riurile. MAi vreti motive/scuze? De citeva zile ne tot gandim la BAM. Impreuna cu Drumul de Vara ar fi trebuit sa fie highlight-ul calatoriei. Si din pacate ambele vor ramine ne-facute. Un pic de gust amar, dar si un motiv de a ne intoarce.

Revenind la canistra, o auncam in sant la intrarea pe Lena highway. De acum nu mai avem nevoie. Zicem noi :-)

Imediat nimerim in spatele unui camion. Face un praf infernal, nu vezi nimic la 2 metri. Imi iau avint sa-l depasesc si aproape il lovesc din spate. E o loterie ruseasca sa depasesti in conditiile astea. Ma bazez ca nu e trafic si ma arunc. MAx nu e asa de ne-rabdator si astept un sfert de ora sa-l depaseasca.

Drumul e plin de gropi care apar din senin si pe care le lovesc cam tare. Chiar daca am scapat de vreo 10 kile din bagaj, tot mai am vreo 50. IAr motorul, cu crashbaruri, rezervor suplimentar etc trebuie sa fie vreo 250 de kg. Prea mult pentru drumul asta si mai ales pentru viteza asta.

Ne depasesc Uazikuri conduse de yakuti nebuni. Fac naveta Yakutsk - Neriungri (cam 200 de km de Tynda), unde incepe calea ferata. 800 de km de stat intr-un Uazik plin de praf? Dar singura varianta e avionul.

La urmatoarea statie de benzina, stau in drum sa-l astept pe Max. Dar MAx trece in goana si in loc sa alerg sa-l intorc, continui si eu. Cifrele se cam amesteca in cap, parca as avea destula benzina pana la Tommot. Parca.

Peisajul e frumos, cu munti tociti (sau dealuri lungi), paduri de conifere. De pe varful unui deal vezi citeodata linia dreapta a drumului coborand si apoi urcand pe varful urmatoarului deal, la 10 km. Ametesti gandindu-te la distante.

Tot sarind din goapa in groapa incep sa ma ingrijorez gandindu-ma la benzina. Max nu mai are canistra deci autonomia lui e cam 350. Mie imi consuma motorul foarte mult, uneori si 6.8. Cu toti cei 30 de litri carati, tot nu ajung pina la Tommot.

Ajungem la un rau mare, cu un catun pe mal. Vad barci cu motor pe mal. Deci trebuie sa fie benzina. Intram pe o ulita si ajungem la casa cu barcile. Vreo 4 vanatori/pescar beti morti. Nu arata foarte prietenosi. Si sunt plini de sange, ca tocmai jupoaie un animal. Sper ca e animal. Intreb de benzina. Sigur ca au. Cumparam la supra-pret vreo 10 litri pe care ii impartim. Apoi pescarii insista sa ne semnam intr-o carte de oaspeti! Nici acum nu am idee ce era de fapt cu locul ala.

Din cand in cand gasim portiuni asfaltate. 4 benzi pefect drepte. 5-6 km de autostrada in pustietate. Nici macar nu sint pusi inainte de catune (foarte rare dealtfel). Observ ca in general asfaltul e pus acolo unde drumul e vizibil de pe calea ferata. Ca sa dea bine la imagine, ca probabil calea ferata va fi data in functiune mai repede.

Tommot e un sat pe malul riului Aldan. Cunostinta noastra mai veche, pe malul caruia asteptasem bacul doua zile. Aici e mai in amonte si nu e asa lat, doar vre 100-150 de metri. Dar are alta "consistenta". ASta am observat si la alte rauri din zona asta. Au o apa ca ceaiul negru cu multa miere. Asa e culoarea si consistenta. Curg incet ca niste serpi lenesi. Par voluminoase, grele. Si un pic sinistre.

Nu cautam cazare in Tommot pentru ca vom merge la o tabara de pionieri la vreo 10 km de sat si drum. Vazusem pozele pe forumul unor bikeri rusi, locul e recomandat.

In apus de soare parcurgem cei 10 km prin padure, pe niste pante cam abrupte pina la tabara de pionieri care e pe maului Aldan-ului. Poarta e inchisa dar centrala electrica de la intrare duduie. Merg pe jos, singur, spre cabanele pionierilor, asezate printre pini imensi. Ceva nu e in regula, totul e inchis aici. Strig, nici un raspuns. Soarele a apus, pinii fac si mai multa umbra, e cam sinistru.

Ma intorc la poarta si apar doi rusi. Unul dintre ei e mai in virsta si cand ii spun ca am vrea sa ne cazam e plin de amabilitate. Tabara e inchisa de citeva saptamini ca sezonul s-a incheiat (wtf, e inceputul lui August!?) dar ne gasesc ei un loc. Ei dorm intr-o cabanuta cu o camera, langa centrala. Mai e o cabana cu bania si inca o camera. Intra in camera, incepe sa arunce lucruri de acolo. Ne invita plin de amabilitate. Sintem bucurosi ca oamenii chiar ne primesc bine. Descalecam, legam caii, dam jos desagii. Intram in camera si avem un pic de soc. Nu e lumina dar lanternele dezvaluie vreo 3 paturi cu niste saltele jalnice si mult praf plutind in aer. Wow, Ust-Nera arata bine! Sintem un pic surprinsi de diferenta intre conditiile camerei si solicitudinea si amabilitatea oamenilor. Pina la urma ne instalam fara comentarii, facem o baie in banya incalzita repede de gazde si mergem sa bem un ceai cu ei.

Ei stau aici de 3 ani. Se ocupa de intretinerea taberei care functioneaza doar 2 luni pe an, in Iunie si Iulie. Toate casutele sint inchise, ei au la dispozitie doar camera asta. Poate de-asta nu ne oferisera altceva.

Batranul ne asculta povestea. A fost si el prin locurile alea. A fost mecanic-sofer pe una din tanchetele care faceau drumul in Kolymsky Trakt pina la Oceanul Inghetat. Citeva mii de kilometri peste tundra inghetata iarna. Aspru. Dar are un aer atat de cald si prietenos batranul asta. Iar uitam sa facem o poza cu el. Ca un facut, in excursia asta nu am facut nici o poza cu oamenii pe care i-am intalnit. Ne aduceam aminte de asta doar dupa ce plecam.

Maine daca avem noroc ajungem la Tynda.

PS Pentru cei care nu au remarcat data plecarii in calatorie (27 Iulie 2013): calatoria a avut loc la sfarsitul lui Iulie si inceputul lui August.

[ERU]

Super tare tura si povestita chiar pe gustul meu.

Păcat de cei câțiva frustrati obsedati de Dan Popescu care îți poluează topicul.

Multumesc pt efortul de a posta si astept ca mulți alții continuarea.

[Vizitator MosRahao]

 

observ o doamna yakuta tarandu-se pe sub gard, intrand in curtea pensiunii, scuturandu-se de praf, clatinandu-se de bautura, iesind pe poarta si plecand mai departe.

What the fuck?

ziua se incheie cu un apus de soare psihedelic.

 

foarte tare doamna yakuta ! ce scena!

Editat Septembrie 3, 2013 de Festina Lente

[Okesz]

O pastram pentru BAM (Tynda-Bratsk), celebrul drum pe lanag acare ferata Baikal-AMur. Insa perspectivele de a face BAM-ul se diminuasera seminificativ in momentul in care Roman plecase.

 

Povesteste-ne putin despre ruta pe langa BAM, ce stii despre ea, in ce conditii se poate merge pe langa calea ferata? Cu cat scurteaza drumul fata de traseul Tynda-Chita_Ulan Ude? Podurile peste apa trebuie traversate printre sine? Presupun ca nu sunt frecvente trenurile pe acolo, dar chiar si asa....

[Tigly]

BAM (Baikal Amur Mainline) e o cale ferata care merge prin nordul Baikalului in loc de Sud (cum e TransSiberianul).

De-a lungul caii ferate exista si un drum folosit la constructia caii. Nu este intretinut in nici un fel. Distanta de calea ferata variaza, dar in general e destul de aproape.

De scurtat drumul normal (Tynda-Chita-Ulan Ude- Irkutsk-Kransoyarsk) cu siguranta il scurteaza in kilometri dar nu si in timp. PEntru ca nu poti sa mai faci 500-1000 de km pe zi (ca pe asfalt). Se fac 200-300 in unele zile.

Riurile se traverseaza pe podurile ramase cit de cit in picioare pe drum, prin vad sau in cel mai rau caz pe podul de cale ferata (exista minim 3 riuri unde trebuie trecut pe calea ferata).

In general este un traseu foarte ud, datorita extrem de multor riuri si balti prin care se trece.

Nu se prea face cu motoare grele, in general se merge cu 650-uri. Dar s-a facut si cu KTM Adventure, Africa Twin etc.

 

In acest moment Ionut de la intotheworld.eu e acolo, pe BAM. Ar trebui sa fie pe la sfarsit chiar, nu am avut vesti de la el de citeva zile. Sunt convins ca va avea ce povesti :-)

 

Povesteste-ne putin despre ruta pe langa BAM, ce stii despre ea, in ce conditii se poate merge pe langa calea ferata? Cu cat scurteaza drumul fata de traseul Tynda-Chita_Ulan Ude? Podurile peste apa trebuie traversate printre sine? Presupun ca nu sunt frecvente trenurile pe acolo, dar chiar si asa....

[guy_ana]

Nu ca asi vrea sa ma bag sau sa dau apa la moara "fanilor" acestuia, dar cea mai relevatoare explicatie despre ce e BAM si cam cum scurteaza ea drumul o poti citi pe advrider.com, scrisa de Colebatch. Sau pe situl lui, Sibirsky Extreme. Intre timp au mai fost si altii acolo, dar povestea lui mi se pare cea care te lamureste cel mai bine cu ce poti avea de-a face, istorie, oameni, etc.

[the_mav]

mai postezi ceva tigly?

[Tigly]

Ziua 11

Ne luam ramas bun de la cei doi mecanici si revenim in Tommot. Azi avem vreo 500 de km pana in Tynda.

Drumul pleaca asfaltat din Tommot, apoi se transforma la loc in colectia de gropi care e “Lena Highway”.

Macar astazi e rece si ud de dimineata si nu avem praf. E chiar ceata cand trecem pasuri montane la 1300 de metri.

La un moment dat incep sa aud un parait care imi aduce aminte de mersul pe bicicleta cu un plastic fixat sa loveasca spitele si sa faca zgomot de motor :-) Opresc si vad ca aparatoarea lantului de deasupra basculei e rupta si freaca roata.

Nervos, dau jos aparatoarea si o arunc cit colo. Lucru de care o sa-mi para rau mai tirziu cind lantul incepe sa se zbata atit de tare incit zgarie bascula.

Totul a pornit de la amortizor. Auzisem ieri seara un fasait in momentul cand ma apasam pe saua motocicletei parcata. Si acum e clar ca amortizorul nu mai tine. Am lovit de prea multe ori cursa completa. Din cauza asta lantul si aparatoarea de plastic au lovit suportul de metal care fixeaza in partea de jos rezervorul suplimentar de pe partea stanga. Si aparatoarea de plastic a cedat prima.

Pun toate setarile amortizorului aproape de maxim hard si plecam.

Drumul urca si coboara munti tociti, nesfarsiti. Lucrari peste lucrari. Se incalzeste dar apare si praful. Si sa depasesti in curbe ca pe Valea Oltului, pe macadam, cu vizibilitate zero nu e chiar fun.

Intram intr-un ritm si incercam sa oprim doar din 50 in 50 de km. Mai mult nu putem dintr-un foc ca nu se mai vede nimic prin viziera.

Trecem prin orasele miniere, ne bucuram de cei 10-15 km de asfalt care preceda si urmeaza fiecare orasel.

E o zi lunga si obositoare si ne bucuram nespus cind intram pe cei 50 de km de asfalt care preceda Tynda. Ii parcurgem intr-o lumina de asfintit superba.

Inainte de a intra in Tynda oprim si golesc rezervorul suplimentar in sant. De la loviturile in aparatoarea lantului ceva s-a intimplat cu robinetul si acum picura benzina pe langa. Dar deacum incolo nu vom mai avea distante atat de mari intre benzinarii, intram in civilizatie.

Tynda, “capitala BAM-ului”, e localizata cam pe la jumatatea BAM-ului. Bucata de Vest este cea care se face mai frecvent (poate 20 de motoare pe an). Cea de Est a fost facuta poate de 3 grupuri (doar o rusoaica pe un IJ a facut-o de la un capat la altul, restul au apelat si la tren).

In Tynda vedem intr-o intersectie un grup de bikeri parcati si intram in vorba cu ei. Au motoare de viteza, chopere, numai enduro nu. De plimbat se plimba doar prin oras si cei 50 de km asfaltati spre Yakutsk. Restul e doar pamant/macadm. Si mult noroi, cum ne promit ei ca vom avea pe ultimii 160 de km pana la asfalt la Bolshoy Never. Cica 6 ore se fac pe cei 160 de km. Dar deja nu ne mai pasa, vrem doar sa ajungem intr-un hotel in Tynda. Bikerii ne conduc la un hotel nou si ne ureaza somn usor.

Dupa ce ne trecem in haine civile iesim sa cautam un restaurant. Urechea mea fina prinde in departare un zgomot de monocilindru. Doua motociclete. Venind dinspre Vest. Adica de pe BAM! Ii vedem cum trec prin fata noastra la 100 de metri si merg spre centru. Oprim o masina (aici opreste oricine daca intinzi mana) si ii spunem sa mearga in centru. Altundeva decat la hotelul marcat de Walter Colebatch in baza lui de waypointuri nu aveau unde sa mearga, hotelul nostru e prea nou.

Intradevar ii gasim acolo. Sint pe 2 BMW G650 X-Challenge (Walter Colebatach a lansat trendul asta). Au si Magadan Paniers, tot designul lui Walter. Si evident sunt englezi. MA intreb daca Walter ia comision de la toti brits-i astia pe care i-a motivat sa vina incoace.

Cei doi arata ca scosi din cutie, echipamentul si motoarele lucesc. Ne miram de asta iar ei ne raspund ca la cita apa au traversat in cele 7 zile de BAM nu aveau cum sa fie altfel. Sint obositi morti si nu ii tinem prea mult de vorba.

A fost deajuns insa sa ii vedem pentru ca sa simtim cutitul rasucindu-se in rana. Deci BAM-ul era fezabil. Noiinsa nu avem cum sa-l facem. Ambele amortizoare sunt terminate, ne putem trezi oricand stand doar in arcuri. Si motoarele sint prea grele. Si punct, revenim la anu’.

Maine mai avem 160 de km de macadam apoi intram in “civilizatie/asfalt”.

 

[robertkiran]

Calatoria asta ati facut-o anul acesta sau anul trecut? Nu am vazut nicaeri anul ...

LE: UPS acum am vazut ... 27 iulie 2013

Editat Septembrie 3, 2013 de robertkiran

[Tigly]

Ziua a 12-a

De dimineata avem un singur gand: sa scapam de noroiul de pe motoare si echipament. Asa ca la singura spalatorie din oras facem o baie.

Cei 160 de km pina la asfalt se dovedesc floare la ureche. Drumul e uscat si trecem peste portiunile in lucru (care probabil pe ploaie se transforma in capcane noroioase) fara probleme. Max chiar incepe sa se simta bine pe macadam. Nu i-au trebuit decit 3400 de km pentru asta.

Iesim la asfalt! Moment de fericire maxima, nu credeam ca amortizoarele motoarelor mai rezista mult.

Cautam apoi un atelier mecanic in satul de langa intersectie, sa schimbam pinioanele fata in pregatirea celor 8000 de km pe asfalt pina la Moscova.

Oprim la un fel de fosta baza mecanica. Stapanul nu e acolo, spune angajatul. Si atelierul cu scule e inchis. Dam sa plecam si incepe a treia criza mecanica a calatoriei. Cheia lui Max nu se mai invirte in butuc. Nici gand sa mai porneasca motorul!

Dam cu WD 40, dam cu incetul, dam cu forta..Nimic. Cheia nu se invirte.

Intre timp vine si stapinul atelierului, armean. Nu e foarte amabil, dar ne lasa sa folosim atelierul si sculele. In timp ce eu imi schimb pinionul, Max incearca in zadar sa miste cheia in contact.

E dupa-amiaza, deci dimineata in Romania asa ca sunam mecanicul. Ursu e pe domeniul lui aici. Poate pentru partea electrica a unui KTM Adventure ii trebuie sa consulte manualul dar sa porneasca un BMW din 202 fara cheie? 5 minute de lucru asupra butucului, dupa sfatul Ursului, si avem o motocicleta care nu mai are nevoie de cheie sa fie pornita. De acum inainte Max isi pune lacatul pe roata la fiecare oprire in locuri populate :-)

Toata distractia asta ne-a costat ceva timp si hotarim sa innoptam la motelul de linga intersectia asfaltului cu macadamul de la Tynda. Avem de mers aproape 1000 de km pina la Chita printr-o zona care nici chiar in 2013 nu e recomandata. Acum 2 ani, niste localnici beti au omorit si apoi ars un scuterist care se intorcea spre St Petersburg dupa ce facuse drumul pina la Vladivostok. Cica refuzase sa bea cu ei si a facut greseala sa puna cortul linga parcarea de linga cafenea. Faptasii au fost apoi prinsi. Iar cafeneaua a avut un incendiu “accidental” si a ars complet. Acum locul e vizitat in pelerinaj in fiecare an de bikeri din Rusia.

Bikerii din Tynda ne avertizasera ieri sa nu stam prea mult in zona ca nici acum localnicii nu sint mai intregi la cap. Bucata asta de drum a fost asfaltata in urma cu 2 ani, Putin a facut si un drum cu o Lada Kalina pe ea de publicitate. Dar dupa atitia ani de salbaticie, localnicii inca nu sint prea civilizati.

Asa ca in noaptea asta e motelul de la intersectie iar motoarele dorm incuiate in garaj.

 

Ziua a 13-a

Plecam foarte de dimineata, 1000 de km par enorm de mult. Nu inainte de a face citeva poze linga indicatorul spre Magadan. Distanta aratata e evident gresita, dar nu e prima si nici ultima greseala de masurare. Am ajuns la concluzia ca rusii habar nu au care e de fapt marimea Rusiei.

Cum ne faceam noi poze, observam o scena familiara mie din Romania si lui Max din Rusia europeana. Doi tigani langa un BMW cu numere de Germania cu capota ridicata fac semne disperati catre masinile care trec (rar de tot). Nimeni nu opreste asa ca unul dintre tigani fuge catre noi.

Max e obisnuit cu manevra (“Masina e stricata, ajuta-ma frate, n-am bani, cumpara un inel de la mine...etc”). Asa ca evita incercarea de abordare a tiganului. Bine, si tiganul cam vazuse ca de la unii pe motoare slabe sanse sa scoata ceva. Tiganul il intreaba de drumul spre Magadan, Max il recomanda. Ca e asfaltat integral, zice Max.

Plecam apoi. Asfaltul neted ca in palma imbie la viteza. Mai mult de 120 nu reusim insa. Apar “valurile Amurului”. Denivelari in asfalt, cite doua, adinci de 20-30 de cm fata de drum. Primul val il treci dar la al doilea, cum vii sarit din primul, nu se poate sa nu comprimi complet amortizorul. Bang, iar loveste lantul suportul metalic al rezervorului suplimentar. Si sint multe valuri.

Singura solutie e sa pun la maxim pre-loadul, compresia si decompresia. Asa parca e mai bine.

Soseaua e aproape pustie, sintem intre niste munti pitici acoperiti complet cu vegetatie deasa. Nici un loc de pus cortul la o adica. Si tot asa pe sute de kilometri!

Ne intersectam cu o coloana de Mazde cu numar de Germania. Apoi Mazdele intorc si dupa o vreme ne depasesc. Apoi opresc sa faca niste filmari. Ne vom “petrece” cu ei tot asa citeva zile. E o firma din Rusia care organizeaza pentru grupuri de nemti calatoria Vladivostok – Moscova. Masinile sint duse cu trenul pina la Vladivostok iar nemtii vin si fac etape de 2-3 zile (1000-1500 de km) intre orasele care ii intereseaza. Apoi alti nemti vin si preiau masinile pentru 2-3 zile etc.

Avem noroc si gasim benzina pe drum. Cu o exceptie, cind trebuie sa iesim din sosea si sa mergem vreo 25 de km spre oraselul Mogocha. Nu zabovim prea mult acolo, alimentam la marginea oraselului si fugim inapoi la sosea. Asta pentru ca Max imi spune o veche vorba ruseasca care suna cam asa “Dumnezeu a creat pamantul iar diavolul a facut Mogocha”. Nu am avut curiozitatea si timpul sa intram sa verificam de ce (se pare ca are ceva legatura cu puscaria de acolo).

Cu opriri la fiecare 100 de km ajungem tarziu in Chita. Acolo cautam ceva la marginea orasului si avem norocul sa gasim motelul Panama City. Camera lux, enorma, la parter (important cind ai de carat bagaje), motoarele sub fereastra si totul pentru 300 de ruble.

Dupa un dus scurt, luam un taxi si mergem sa vedem centrul. Care e cam departe si cam neinteresant.

Sintem aproape de China, dupa cum ne indica si toate semnele din hotel. In rusa si chineza.

Si am mai recuperat o ora de somn. Ca iar s-a schimbat fusul orar. Deci dormim o ora in plus!

Maine vedem Baikalul!

[Vizitator MosRahao]

totul pentru 300 de ruble.

 

cam care e cursul euro/rubla? nu imi dau seama daca a fost scumpa ori ieftina acea camera si nici transportul mobrei cu 2.000 de ruble, de catre acei armeni. vad ca armenii nu sunt descrisi in cele mai luminoase culori, de ce?

[Tsunami]

40-42..

[Tigly]

Azi e cam 44 Ruble pentru 1 euro.

 

Poate nu am avut eu norocul sa intalnesc armeni mai ca lumea. Poate ca atunci cand pleaca din Armenia, pentru ca pleaca pentru bani, cauta sa scoata bani din orice. Apropos, armeanul cu garajul ne-a taxat 1000 de ruble (500 pentru folosirea sculelor si 500 pentru folosirea spatiului).

Poate ca la ei acasa or fi mai ospitalieri si ajutatori. In Rusia insa nu.

 

cam care e cursul euro/rubla? nu imi dau seama daca a fost scumpa ori ieftina acea camera si nici transportul mobrei cu 2.000 de ruble, de catre acei armeni. vad ca armenii nu sunt descrisi in cele mai luminoase culori, de ce?

Ziua 14

Iesim devreme din Chita, avem vreo 1200 pina la Irkutsk. Nu speram sa ajungem pina acolo dar macar pina la Baikal (800 km) sa ajungem.

E rece si ceata si noi nu am avut micul dejun. Oprim la o cafenea si ne luam obisnuitele 2 ochiuri si 5 clatite cu sgushionka. Ziua arata cu totul altfel dupa asta :-)

Imprejurimile Chitei sint plate dar ne apropiem de Buryatia. O mica republica cu capitala in Ulan-Ude. Si tot restul zilei e o suita de peisaje superbe, aducindu-mi aminte atit de tare de Romania. Munti si vai ca in Apuseni, riuri ca Muresul, sate traditionale cu batrani la poarta. Buryatia e superba!

E si foarte cald, e cea mai calduroasa zi de cind am plecat de la Magadan. In sfarsit transpiram in timp ce mergem. Macar in prima zi e fun.

Ocolim Ulan-Ude pe centura, nu avem timp sa intram si sa facem traditionala poza cu imensul cap al lui Lenin, statuia din centru.

Urmeaza apoi o suita de serpentine prin munti care ne aduc pe malul Baikalului. Dupa 4 ani de trait in Rusia , in sfarsit vad Baikalul. Dar nu e rau, Max e rus si are..27 (asa zice el fetelor, puteti sa mai adaugati vreo 10) si nu a vazut Baikalul.

E seara si ne luam dupa GPS care ne indica o serie de “Tur-baze” pe malul lacului. De fapt e un fel de Eforie, cu niste hoteluri de 2-3 stele si niste pensiuni private unde baia e una si e la parter. Luam o chichineata de camera si mergem sa degustam celebrul pastrav de Baikal, omul-ul. Il gasesti sarat, afumat la rece si la cald. Cel afumat la rece e o delicatesa! Gasim o cafenea cu terasa, umplem masa cu mincarea comandata, despachetam ziarul in care era infasurat omul-ul, desfacem vodca si apoi pot sa ne piste cit vor mustele!

Aa,am uitat sa va zic de moshka. Cum stateam pe motor asteptand ca Max sa gaseasca o cazare simt o arsura pe frunte. Intepatura de ceva insecta, ma gandesc. Arde ca naiba si nu vad ce ar fi putut cauza asta. Tantari inca nu sint in jurul nostru, ce-o fi, ce-o fi. Apoi Max imi prezinta moshka. O musculita cam cit drosofila melanogaster (hai, ca doar tineti minte de la bilogie musculita de otet!). Adica de 1-2 mm. Zboara fara zgomot. Nu e singura, ci sint zeci! Pare inofensiva, se asaza fara sa o simti si apoi iti trage o arsura de nu stii cum sa te mai scarpini!

Aplicam 1 cm de crema anti-ganganii pe fata si maini si ne anesteziem cu vodca si omul-ul. Uitam de baia pe care promisesem ca o facem noaptea in Baikal. Bine ca ne aducem aminte unde dormim!

Ziua 15

Ne trezim in lalaitul unor cheflii rusi care facusera noapte alba. Incalzim motoarele ca sa fim siguri ca trezim toata Eforia. Si plecam spre Irkutsk.

Dar urgenta e alta. Trebuie sa cumparam omul uscat si fructe de padure. De ieri vazusem zeci de vanzatori de afine si zmeura, salivasem toata ziua.

Intram intr-un orasel, cred ca era Baikalsk, mergem la piata si Max se intoarce cu 5 kg de afine si zmeura. O sa fie piure pina ajungem la Irkutsk dar pofta e prea mare.

Cu pestele si fructele cumparate intram pe un fel de Dealul Negru. Mai intai cu vedere la Baikal, apoi in niste munti draguti, care in distanta se profileaza cam la 2000 de m. Numai ca Dealul asta Negru se intinde pe vreo 100 de km. O placere de serpentine! Daca nu ar fi din cind in cind soferii kamikaze de Baikal. Renumiti pentru stilul “no brakes”! Lade, Jeepuri, orice fel de masina a localnicilor circula doar cu 100 de km/h minim. Numar cel putin 3 oprite pe margine cu pasageri si/sau soferi varsand!

Inclin KTM-ul de parca nu ar avea crampoane TKC 80. De fapt nici nu le prea mai are. Adventure 950 nu MERGE cu cauciucuri TKC 80! Le MANANCA! Incep sa-mi pun problema daca rezista pana la Moscova, mai avem 6000 de km!

Pe la 2 intram in Irkutsk! Scoatem laptopul si verific baza de date cu waypointuri de la Colebatch (GPS-ul le “mincase”). Mergem sa cautam pensiunea lui Nina. Gasim intersectia cu pricina in orasul vechi, ma invirt pe jos vreo 10 minute si tot nu o gasesc. Nervosi, o dam naibii pe Nina si mergem la hotel Inturist. Intrust-urile erau mandria industriei hoteliere pe vremea comunistilor. Numai strainii cu valuta aveau acces. Acum e un hotel de 3-4 stele, curat, cu camere micute si OK.

Azi ne permitem jumatate de zi de pauza. Radem un omul si un shot de incurajare si iesim in oras.

Irkutsk e un oras superb. PE malul riului Angarsk (care tot nu m-am prins daca curge in sau din Baikal). Cu un centru vechi plin de case de lemn, cu ferestre pictate in culori vii.

Seara ne ducem intr-o zona nou renovata. Un fel de re-creere a unei strazi traditionale, cu case de lemn, dar plina cu hoteluri boutique si cafenele trendy. Unii pot sa-i spuna kitsch dar noua ne-a placut. Mai ales ca fauna feminina este foarte bine reprezentata!

Dar noi suntem familisti convinsi asa ca tot singuri dormim la hotel. Si tot cu dopuri in urechi. Eu.

[the_mav]

fain, foarte fain.

tigly, cate zile ziceati ca a avut toata excursia? mai in gluma, mai in serios, daca suntem la ziua 15 si postezi 2 zile/seara (ce fain suna asta ), facem o estimare cam cand termini de povestit

[Tigly]

Tura a durat 65 de zile!

 

 

 

 

Nu, glumesc, a fost doar 21 de zile :-)

 

fain, foarte fain.

tigly, cate zile ziceati ca a avut toata excursia? mai in gluma, mai in serios, daca suntem la ziua 15 si postezi 2 zile/seara (ce fain suna asta ), facem o estimare cam cand termini de povestit

[the_mav]

te simti generos inainte de we asta? ma gandeam ca poate oferi un bonus la povestit, adica 3 zile/seara in loc de 2...oferta speciala, numai in weekend

Tura a durat 65 de zile!

 

 

 

 

Nu, glumesc, a fost doar 21 de zile :-)

[Okesz]

Spune-ne Tigly, cam ce temperaturi ati avut de "indurat"?

Am citit ca a fost si frig, si cald pe traseu.

E rece si ceata si noi nu am avut micul dejun.

..................................................................

E si foarte cald, e cea mai calduroasa zi de cind am plecat de la Magadan.

[Tigly]

In Extremul Orient am avut cam 15 dimineata si 20 ziua.

In Siberia am avut si 10 si 30 in timpul zilei.

Si multa ploaie :-(

[ADVRadu]

Hmmm....prin Georgia am mers (mai mult sa mai putin) cu SV-ul pe urmele tale. Pe la Magadan nu stiu daca imi mai iese....felicitari!

Si acuma ca ai fost...mai pun si niste intrebari:

Ca si perioada, daca ar fi sa alegi intre inceput de iulie si sfarsit de august ce ai zice?

Ca si cerinte minime pentru un motor, ce pare ai? Un V-strom ar merge sau trebuie ceva cu garda la sol mai mare, roata fata de 21", etc? E clar ca SV-ul va trebui fie sa-l modific radical, fie sa-l scimb. Optiunile sunt deschise momentan la orice, dar din pacate piata nu prea ofera multe variante.

[b374]

buna intrebare... de fapt as intreba care-i mobra necesara pt easy path de exemplu... de ce? anul trecut, in Bishkek era un japonez cu un XX care zicea ca vine din Japan via Magadan pe mobra... noi asa am inteles dar detalii ieseau mai greu de la el ca nu prea le avea cu engleza... si dubios ca-si sparsese baia de ulei d-abia in Kyrgyzstan, ocazie cu care am inteles ca si-a rupt si coastele... e vreun drum facubil cu XX-ul sau l-o fi facut pe camion?

[ERU]

buna intrebare... de fapt as intreba care-i mobra necesara pt easy path de exemplu... de ce? anul trecut, in Bishkek era un japonez cu un XX care zicea ca vine din Japan via Magadan pe mobra... noi asa am inteles dar detalii ieseau mai greu de la el ca nu prea le avea cu engleza... si dubios ca-si sparsese baia de ulei d-abia in Kyrgyzstan, ocazie cu care am inteles ca si-a rupt si coastele... e vreun drum facubil cu XX-ul sau l-o fi facut pe camion?

Vrei sa-ti iei xx ca sa vezi Magadanul?

Nu-ti mai plac mobrele din semnatura ?

[Tigly]

Ce am facut noi, Lena si Kolyma highways, se poate face cu orice motor cit de cit mai "dual". Adica sa aiba o cursa de amortizare si garda la sol decenta. Restul , greutatea mai ales, vor face diferenta intre "a face drumul" si a "a face drumul cu placere si intr-un timp rezonabil". V-Strom poate sa-l faca, daca tot ai intrebat de el. Probabil mai incet si mai cu grija decit un KTM 950. Iar cu un KTM 690 il faci si cu placere si rapid. Chiar si BAM-ul s-a facut cu "elefanti": KTM 950/990, Africa Twin etc.

 

Referitor la XX (CBR XX, nu?) nu cred ca a venit de la Magadan cu el. Cu exceptia cazului in care a facut 30-40 de zile in loc de 7-10.

 

-------------------------------------------------------------

Zilele 16-21 Irkutsk - Moscova

 

Siberia e mare. E si frumoasa dar primul calificativ e MARE. Si nu neaparat spectaculoasa.

Distantele cu peisaj neschimbat devin brusc mult mai mari. In Extremul Orient la fiecare 100 de km aveam peisaj nou. In Siberia cam la fiecare 500 se schimba.

Mergi prin campie, mergi 500. Mergi dealuri, mergi 500.

Orase nu sunt multe pe drumul principal dar nici drumuri secundare nu prea sunt. Practic este o singura mare sosea care peste Urali se desparte in doua. Deci poti ajunge in Moscova pe doua variante.

 

Traficul variaza de la inexistent la infernal. In apropierea oraselor mari precum si in ele (Novosibirsk, Krasnoyarsk, Omsk, Cheliabinsk, Samara) traficul poate rivaliza cu Moscova.

Iar pe bucata Cheliabinsk - Samara in ziua de 15 August 2013 au fost concentrate toate camioanele din Rusia. Pe bune, nu cred ca au mai existat camioane in Rusia in ziua aia. 1000 de km de iad.

 

Deci, daca aveti timp de pierdut, faceti si cei 6000 de km de la Irkutsk la Moscova. Dar nu ii faceti in 6 zile! Decat daca va grabiti la servici :-)

 

Mai bine ii faceti in 10 zile, cu vizitarea oraselor, poate chiar a punctelor de interes de langa orase. Sau, puneti motorul in camion, sariti peste etapa asta si incepeti direct pe bucata interesanta. Repet, asta e daca nu aveti timp destul (exista si oameni din astia :-)

 

 

Una peste alta, am avut 21 de zile cum nu am mai avut niciodata. Fiecare dintre ele a fost cu aventuri. Fiecare dintre ele inceputa si sfarsita cu un zambet. Nici una dintre ele nu a fost timp pierdut.

 

Asa ca nu va temeti, plecati in Rusia! Aventura va fi in fiecare zi

 

[the_mav]

foarte tare experienta, felicitari pt curaj si pentru aventura

[Okesz]

Hai ca ne-ai dezamagit

Cum poti sa inchei atat de brusc povestirea? Inteleg ca drumul de la Irkutsk pana la Moscova nu mai este atat de interesant precum Drumul Oaselor, insa nici chiar asa....

N-ar strica cateva vorbe despre conditiile pe acest sector de drum, cum ar fi: calitate sosele, radare, siguranta pe sosele (adica daca sunt multi kamikaze de care sa te feresti tot timpul), cazare in orasele mari, etc.

Sa intelegem ca ati putut scoate o medie de 1.000 km/zi in ultimele 6 zile?

Btw., intre Omsk si Kurgan a trebuit sa intrati in Kazahstan?

 

Daca ai timp, bineinteles.