Turul tarii 14 - 27 Iulie 2014 - 4068 kilometri

[George M.]

Salutare.

 

Tocmai m-am intors din concediu si iata cum mi l-am petrecut. Mai intai totul a inceput asa:

 

 

 

Initial, au fost 4512 km "teoretici", insa "efectivi" sunt 4068 km.

 

 

Luni, pe data de 14, a fost prima zi de drum, parasind Iasul la ora 9 dimineata, nu inainte de a face plinul, presiunea si o spalare motocicletei.

 

 

Ziua 1. Cheile Bicazului, Lacul Rosu, Salina Praid, noaptea la Targu Mures.

 

 

 

 

 

 

Madames et messieurs!

 

 

Ziua 2. Ziua a doua a fost cam scurta, am plecat din Targu Mures destul de tarziu, pe la 11, gratie traditionalei betii cu ocazia fiecarui inceput de tura, alaturi de prietenii de la Office, Clau, Edi, Jerry si Andreea. O țâră mahmur, mi-am facut timp sa vizitez Cetatile Sighisoarei, unde m-am dres c-o citronada, si a Fagarasului, iar mai spre dupa amiaza, Castelul Bran, care m-a intrigat destul de tare. Se pare ca oamenii vremurilor cand a fost construit aveau o fizionomie tare ciudata. Din planul interior al castelului, cu coridoare inguste, praguri la usi foarte scunde, scari abrupte si intortocheate, imi dau seama ca pe atunci oamenii erau cam pitici. Iar asta mi-au confirmat-o si costumele populare sau rochiile de bal ale fetelor, care erau croite ca dupa tiparul unei adolescente de 14 ani. Insa intriga a aparut cand am vizitat sala armelor, unde se gaseau niste armuri ale cavalerilor, mari, de puteai sa bagi in ele si-un cal. Deci, fetele erau prea mici, iar barbatii prea mari si, cu toate acestea, castelul a fost dimensionat ca pentru printesele firave si subtiri din basme, de parca ar fi fost locul lor de joaca. Am fost impresionat cand am descoperit motorul care actiona liftul castelului, instalat in 1932 special pentru regina bolnava de artrita.
Spre seara m-am intremat cu gratarul din figura alaturata, pe care l-am aprins cu o tuica de prune din partea gazdei, dar pe care l-am stins mai tarziu cu niste bere.

 

Sighisoara.

 

 

 

Cetatea Fagarasului.

 

 

Castelul Bran.

 

 

Parcul englezesc de langa Castelul Bran, iazul cu nuferi si casa de ceai.

 

 

Motorul liftului din castelul Bran.

 

 

Si ceva de-ale gurii.

 

 

 

Da, doua pahare.

 

 

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 05:34

Ziua 3. A inceput cu plecarea din Bran spre Campulung, cu oprire la defileul si pestera Dambovicioara. Superbe locuri, iar cea mai mare surpriza a fost la pestera, unde exista 3-4 ghizi voluntari, niste pici de 7-8 ani, foarte bine pregatiti si foarte atenti la detalii. Din minunt in minut ghidul meu imi tot zicea "Atentie la cap, atentie la treapta, atentie la podeaua umeda, aici pe dreapta aveti o stalagtita, iar imediat mai incolo vom vedea si alte formatiuni." Am ramas masca si m-am amuzat teribil. De la Dambovicioara am plecat spre Curtea de Arges unde am intalnit o pisica care torcea. La manastirea Curtea de Arges, ghici cu cine ma intalnesc? Dupa 8-9 ani de conversatii pe net despre muzica, corzi si chitare bas, Dumnezeu a faurit ca doi mari metalisti, unul mai dur ca celalalt, sa se intalneasca in sanul bisericii. ) Este vorba despre prietenul XBassit, Flavius, basist de mare angajament, care actualmente canta cu trupa Dor de Duh.
Am reusit sa urc si pe Transfagarasan, nu inainte ca o ploaie zdravana sa-mi dea o pauza de cafea la iesirea din Curtea de Arges. Desigur, aceeasi ploaie parca si mai zdravana a avut grija de mine fix cand am intrat pe DN 1, in localitatea Cârtișoara si care m-a tintuit in Avrig unde am gasit prima cazare, lucru ce m-a impiedicat sa-l vizitez pe prietenul Florin Xbase Pravalia Lui Barbu in Sibiu, plecand a doua zi pe Valea Oltului. Pentru specialistii in domeniu, Vidradu o fi gata pentru deversare sau ne mai trebuie ploi? Nivelul era cam de 40 de cm pana la stavile.

 

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 05:38

Defileul Dambovicioarei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 05:40

Scrieti ceva ca sa mai pot adauga poze.

 

 

 

 

 

 

 

[Z3US]

.

[George M.]

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 05:52

Ziua 4. Ce am sa va povestesc acuma reprezinta rezumatul a celei mai tari, neasteptate, nesperate si surprinzatoare experiente de pana acum si cred ca din intreaga calatorie. Cititi si urmariti fotografiile in ordinea in care le-am pus.
Totul s-a petrecut ieri (Joi), in ziua a patra de calatorie. Am stat cazat la o pensiune in Avrig dupa ce Miercuri m-a plouat bine pe DN1, fix la iesirea de pe Transfagarasan.

In zorii zilei am plecat catre Brezoi, pe Valea Oltului, cu gandul sa vad lacul Vidra (pe raul Lotru). Acolo am intalnit un grup de patru motociclisti, langa care am oprit pentru a-i saluta. M-am bucurat sa vad ca motocicletele lor aveau numere de Bucuresti si am sperat ca, in sfarsit, voi intalni si eu cativa motociclisti romani cu care sa schimb o vorba-doua, caci pana acum n-am vorbit cu nici un motociclist din Romania, ci numai din strainatate, Germania, Ungaria, Slovacia, Cehia, Franta, Austria, Rusia, Republica Moldova etc. Cobor de pe motocicleta, imi scot casca si ii intampin cu traditionalul "Ci faceti uai baieti!!" Ei, nimic. Eu, "Veniti de departe?" Ei, "Hallo, speak english?". -Poftim?? Pai, ce-i cu motocicletele voastre? -Pai, noi suntem din Germania, am venit cu avionul in Bucuresti, iar de acolo am inchiriat motocicletele astea pentru o saptamana. Inchirierea fiecarei motociclete a costat 400 de euro. In fine, am mai schimbat cateva vorbe, ne-am uitat pe harta, am discutat despre starea drumului, apoi am plecat impreuna cativa kilometri pana la intersectia cu Transalpina, ei ducandu-se la Ranca, iar eu la Petrosani. Drumul pana la Petrosani n-a fost cel mai fericit, pe alocuri este foarte, foarte prost, insa, in apropiere de Petrila am traversat un defileu superb intre muntii Parang si muntii Sureanu, unde am vazut cateva stanci cu niste culori tare ciudate, le-am pozat. Am ajuns in Petrosani pe la ora 11, am luat masa si am plecat catre urmatoarea destinatie, Baile Herculane.

De aici incepe aventura! Totul a fost frumos, dar destul de plictisitor pana am traversat toate orasele, incepand de la Aninoasa si pana la Lupeni, insa de la Lupeni pana la Campu lui Neag am prins o portiune de serpentine necirculata si cu asfalt foarte bun, aspru si aderent. Am profitat si m-am dat destul de tare pe acolo, iar de vreo doua ori scaritele mele au zgariat asfaltul. Pana la un moment dat, cand SURPRIZA, S-A TERMINAT ASFALTUL!!! A aparut un indicator cu Terminarea restrictiei de 40 km/h, de parca se putea abtine cineva sa mearga cu 40 la ora pe serpentinele alea superbe, si de parca ai fi putut sa mergi cu mai mult de 20 la ora de acolo mai departe. Insa drumul a continuat, iar GPS-ul lui Cristinel il cunostea, mai putin telefonul meu care a ramas fara semnal. Mi-am spus in gand, hai sa merg mai departe, probabil este doar o portiune si la un moment dat va incepe din nou asfaltul, asa cum am mai intalnit. Ei bine, n-a fost asa. Drumul devenea tot mai ingust, mai abrupt si mai putin lin. Pietrele de pe drum s-au transformat treptat in bolovani, dar am continuat sa merg sperand ca voi ajunge la asfaltul mult dorit. Dar de unde? Am intalnit un nene care se plimba pe acolo in costum de biciclist, pe langa bicicleta. -No, bade, departe-i Cluju'? -Dar unde vrei sa ajungi? -La Baile Herculane. -Da-i inainte! -Dar cat o tine drumul asta asa, fara asfalt? -Ăhă, da-i inainte! No, si i-am dat inainte, de unde aveam sa stiu ca voi avea de parcurs CINCI ZECI SI CINCI DE KILOMETRI prin pustietate, pe un macadam foarte dur pentru motocicleta si cauciucurile mele de asfalt, pe unde numai utilajele taietorilor de lemne treceau, pe unde micile cascade si izvoare curgeau de-a lungul, pe unde gaseam cate o balta mai mica ori mai mare lasata de ploaia de ieri, pe unde acele balti deveneau imense pentru motocicleta mea, erau late cat tot drumul, si n-aveai cum sa le ocolesti, ca la stanga era muntele, iar la dreapta prapastia. La fiecare astfel de balta m-am oprit, am cautat un bat mai lung cu care am verificat adancimea apei si soliditatea fundului baltii, caci daca era mâl pe fund n-as fi putut trece, insa, din fericire, era tot macadam. Cea mai adanca balta a fost atat de adanca, incat a sarit apa pana pe parbriz, m-a stropit putin pe fata, iar nivelul apei ajungea pana la scarite.
Mergand asa pe cale, pe la jumatatea distantei de HARD ENDURO (DN 66A), Dumnezeu imi scoate in cale salvarea mea morala. Intr-un luminis faceau pauza doi enduristi din Cehia, Hynek si prietena lui, Petra, el cu KTM 990, ea cu Honda CRF 250. Cand m-au vazut, sa pice din picioare, nu alta. -Cum este posibil asa ceva?? Cu motocicleta asta ai ajuns tu aici?? -Da, ce sa faci, se mai intampla... De acolo am continuat drumul impreuna, eu mergeam primul, iar in spatele meu era Hynek, urmat de Petra. In nici primele 5 minute de mers, trecand prin niste balti si noroaie consecutive, Hynek loveste cu cutia din dreapta o piatra pe care a si smuls-o din locul ei, si cade cu motocicleta. Toata scena a durat o secunda si am privit-o din mers in oglinda retrovizoare. Am oprit imediat si m-am dus sa-l ajut. Am ridicat motocicleta, cand, deodata, o scapa din nou. Il ajut sa incalece si pornim la drum. Petra era foarte obosita din cauza traseului, ii era greu, nu mai parcursese pana acuma distanta asa de lunga si dificila. N-a ezitat sa-mi spuna de doua-trei ori "You are my hero, can't belive you did it with this bike, Respect!!", in special cand privea la cele doua Tricolore care nu m-au parasit nici macar un metru in toata calatoria mea. De parca n-ar fi fost totul deja destul de dificil, niste tunete puternice de munte au prevestit o minunata ploaie care a tinut-o molcom pana la barajul Lacului Valea lui Iovan, insa de acolo a inceput mai tare. Macar iesisem din munte si usor-usor civilizatia incepea sa apara din nou. De la baraj drumul era din dale de beton, sparte, cu gauri adanci, si, cu toata sinceritatea o spun, imi placea mai mult in padure. Ma enerva sa merg pe un drum chipurile amenajat, dar totusi atat de spart. Mai si ploua, nici nu vedeam bine si trebuia sa fac slalom printre gropi. Toata aventura a durat cam 5-6 ore, nici nu mai stiu, sunt fericit ca n-am ramas fara benzina si ca nu m-a prins intunericul. Intr-un final am ajuns la asfalt curat, intersectia dintre DN 66A si DN 67D. Atunci toti trei am simtit gustul victoriei, ne-am imbratisat, am ras, ne-am bucurat si ne-am pozat, plus schimb de adrese de email. I-am condus pana la iesirea din Herculane, ei mergand mai departe catre Orsova, eu ramanand in statiune. Am simtit nevoia de rasfat dupa aventura asta, cred ca il meritam, si sunt convins ca orice motociclist poate spune ca nu e putin lucru sa parcurgi 55 kilometri de hard enduro (pentru mine a fost hard) cu o motocicleta touring de 260 de kilograme, cu bagaje si cauciucuri de asfalt. Da, sunt eroul Petrei. Lui Hynek i-am daruit unul dintre cele doua Tricolore pe care le aveam cu mine, s-a transmis multa emotie prin gestul facut de mine. L-a arborat imediat pe motocicleta lui.

Am inoptat la pensiunea de unde va scriu, unde m-am relaxat cu 15 minute de inot in piscina si o cu o cina delicioasa, unde am avut ca aperitiv doua beri brune, doua tuici din partea casei si niste Jaggermeister, partenerul meu de drum. In rest pastrav la tigaie, cu mamaliga si mujdei si o portie de clatite cu afine si ciocolata.
Acum trebuie sa replanific traseul fiindca am pierdut destul de mult timp cu aventura aceasta, iar maine, pe 19, trebuie sa fiu la Motorfest 2014 Suceava, intrunirea moto organizata de prietenii de la North Gang Riders, unde vom avea concert cu Fara Zahar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[ricomuerte]

SUPER TARE... singur ai fost?

[George M.]

 

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 05:54

 

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 05:55

 

 

 

Ziua 5. A cincea zi a fost mai degraba bogata in kilometri, decat in evenimente spectaculoase. Cam 700, pornind de la Herculane, pe relatia Orsova - Moldova Veche - Oravita - Bozovici - Caransebes - Simeria - Abrud - Cluj Napoca - Gherla. Subiectul primei fotografii n-are nevoie de prezentare, este binecunoscutul Decebal. Intre Oravita si Bozovici, pe langa ruinele cutremuratoare ale termocentralei de la Anina, se gasesc doua cascade frumoase, prima nu stiu cum se numeste sau daca are nume, insa cealalta este cascada Bigăr. Merita vazute, iar zona are o portiune de vreo 50 km, incepand de la Oravita, cu serpentine slab circulate, cu asfalt impecabil si super rugos, recomand reisărilor.

 

 

 

Cascada Bigar.

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 05:56

Motorfest 2014 Suceava - North Gang Riders

 

 

40 km de parada, din Suceava pana in Capu Campului, acolo unde a fost scena, campingul si distractia.

 

 

Si concertul...

 

 

La un păstrăv bun lângă barajul Bicaz.

 

 

De aproximativ trei ani de zile n-am mai vazut stalpii viaductului din Poiana Largului inundati de coada lacului Izvorul Muntelui. A plouat mult. A se vedea si stalpii de electricitate. Dar nivelul apei la baraj n-a ajuns atat de aproape de stavile, asa cum era la Vidraru.

 

 

 

 

[mihai.i]

Foarte frumos, la cat mai multi kilometri!

Cum a fost starea drumurilor in general? Ma intereseza mai mult parte marcata dew mine pe harta de mai jos.

[mony]

Frumos !

[Proxi]

felicitari pentru frumoasa excursie!

[Quetzalcoatl]

Interesant, poze superbe si sunt sigur, captivant de urmarit, pana la ultimul km...

Felicitari si spor la treaba!

[Vizitator Adrian]

si probabil ultima poza trebuia sa fie asta )

[George M.]

si probabil ultima poza trebuia sa fie asta )

 

Este excelenta, ti-o fur.

 

Capitanul ZZ Top, la trecere bac Braila.

 

 

 

Ziua 7. Teritoriu selenar la Vulcanii Noroiosi.

 

 

 

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 07:03

Codrul frate cu romanul. Iar romanul, din puternic sentiment de fraternitate, l-a "impodobit frumos" cu o punga cu gunoi.

 

 

Modificarea continua a reliefului platoului Bucegi isi face simtita prezenta prin aparitia unor fenomene rar intalnite in trecut, dar tot mai prezente in ziua de astazi, ca urmare a intensitatii cu care fauna urbana viziteaza aceste minunate locuri. In imagine puteti observa flora puternic modificata genetic, cu un continut masiv de metal si material pastic, viu colorata, cu deosebite calitati ce ii confera rezistenta maxima la intemperii si fenomene naturale de descompunere. In padurile traversate de sosele, in apropierea locurilor de popas, adesea sunt intalnite specii noi, dintre care enumeram: Papirus Igienicus, Tampaxul Sângeriu si Pampersul Umectat.

 

 

 

 

 

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 07:10

Intalnirea Comunitatii Chitaristilor Romani, Moeciu 2014.

 

 

 

Ziua 14. Drumul spre casa prin Poiana Brasov.

 

 

 

 

» Post actualizat in 28 Jul 2014 07:10

Si, in sfarsit, dupa 14 zile si 4068 km, inapoi acasa.

 

 

Si Surpriza Serii!!

 

 

Editat Iulie 28, 2014 de George M.

[berbec]

Un pic invidios .....

 

Felicitari !!!

 

Bafta

[Vlad S]

Bravo, foarte frumoasa tura!

Cat despre problema cu starea drumurilor, vezi ca exista un topic la "Discutii generale despre motociclism". E frumoasa putina aventura, dar in Romania sunt destule drumuri nationale cu macadam sau bombardate.

[miket]

superb, felicitari. cat a costat intreaga calatorie, benzina, cazare, masa?

[George M.]

SUPER TARE... singur ai fost?

 

Singur, adica si fara pasager.

 

Foarte frumos, la cat mai multi kilometri!

Cum a fost starea drumurilor in general? Ma intereseza mai mult parte marcata dew mine pe harta de mai jos.

edit.jpg

 

1. In general ok, sunt cateva bucati sparte tare Incepand de la Lacul Vidra inspre Petrosani

2. PROST.

De aici incepe aventura! Totul a fost frumos, dar destul de plictisitor pana am traversat toate orasele, incepand de la Aninoasa si pana la Lupeni, insa de la Lupeni pana la Campu lui Neag am prins o portiune de serpentine necirculata si cu asfalt foarte bun, aspru si aderent. Am profitat si m-am dat destul de tare pe acolo, iar de vreo doua ori scaritele mele au zgariat asfaltul. Pana la un moment dat, cand SURPRIZA, S-A TERMINAT ASFALTUL!!! A aparut un indicator cu Terminarea restrictiei de 40 km/h, de parca se putea abtine cineva sa mearga cu 40 la ora pe serpentinele alea superbe, si de parca ai fi putut sa mergi cu mai mult de 20 la ora de acolo mai departe. Insa drumul a continuat, iar GPS-ul lui Cristinel il cunostea, mai putin telefonul meu care a ramas fara semnal. Mi-am spus in gand, hai sa merg mai departe, probabil este doar o portiune si la un moment dat va incepe din nou asfaltul, asa cum am mai intalnit. Ei bine, n-a fost asa. Drumul devenea tot mai ingust, mai abrupt si mai putin lin. Pietrele de pe drum s-au transformat treptat in bolovani, dar am continuat sa merg sperand ca voi ajunge la asfaltul mult dorit. Dar de unde? Am intalnit un nene care se plimba pe acolo in costum de biciclist, pe langa bicicleta. -No, bade, departe-i Cluju'? -Dar unde vrei sa ajungi? -La Baile Herculane. -Da-i inainte! -Dar cat o tine drumul asta asa, fara asfalt? -Ăhă, da-i inainte! No, si i-am dat inainte, de unde aveam sa stiu ca voi avea de parcurs CINCI ZECI SI CINCI DE KILOMETRI prin pustietate, pe un macadam foarte dur pentru motocicleta si cauciucurile mele de asfalt, pe unde numai utilajele taietorilor de lemne treceau, pe unde micile cascade si izvoare curgeau de-a lungul, pe unde gaseam cate o balta mai mica ori mai mare lasata de ploaia de ieri, pe unde acele balti deveneau imense pentru motocicleta mea, erau late cat tot drumul, si n-aveai cum sa le ocolesti, ca la stanga era muntele, iar la dreapta prapastia. La fiecare astfel de balta m-am oprit, am cautat un bat mai lung cu care am verificat adancimea apei si soliditatea fundului baltii, caci daca era mâl pe fund n-as fi putut trece, insa, din fericire, era tot macadam. Cea mai adanca balta a fost atat de adanca, incat a sarit apa pana pe parbriz, m-a stropit putin pe fata, iar nivelul apei ajungea pana la scarite.

3. Bun si foarte bun. Exceptie la Cazanele Dunarii, unde pe o distanta de 10 km sunt portiuni fragmentate: 500 m asfalt, 50 m macadam, 500, 50 si tot asa.

4. Cat o tii pe european e ok.

5. Idem 4.

[mihai.i]

Singur, adica si fara pasager.

 

 

1. In general ok, sunt cateva bucati sparte tare Incepand de la Lacul Vidra inspre Petrosani

2. PROST.

3. Bun si foarte bun. Exceptie la Cazanele Dunarii, unde pe o distanta de 10 km sunt portiuni fragmentate: 500 m asfalt, 50 m macadam, 500, 50 si tot asa.

4. Cat o tii pe european e ok.

5. Idem 4.

Mersi de informatii! Frumoase fotografii.

[George M.]

superb, felicitari. cat a costat intreaga calatorie, benzina, cazare, masa?

 

Total, undeva pe la 2500 de lei, insa n-am verificat extrasul de cont ca sa vad exact. Benzina a fost 1200 de lei.

[Figment]

Frumos!

[Vizitator Adrian]

ce consum mediu ai scos la toata calatoria?

 

Presimt sub 5.5% sau chiar sub 5%

[George M.]

4.6% media la calatoria asta. Si n-am mers la consum, unde a fost de dat i-am dat. Pe serpentine imi lua si 10% la 6-8000 rpm.

[D.D.]

Bravo!

[mihai.i]

. Toata aventura a durat cam 5-6 ore, nici nu mai stiu, sunt fericit ca n-am ramas fara benzina si ca nu m-a prins intunericul. Intr-un final am ajuns la asfalt curat, intersectia dintre DN 66A si DN 67D. Atunci toti trei am simtit gustul victoriei, ne-am imbratisat, am ras, ne-am bucurat si ne-am pozat, plus schimb de adrese de email. I-am condus pana la iesirea din Herculane, ei mergand mai departe catre Orsova, eu ramanand in statiune.

 

 

 

Deci de la intersectia DN66A cu DN67D nu este nicio problema. Asfaltul e bun pana in Herculane?

As vrea sa evit zonele enduro si ma gandeam sa merg pe traseul Tg. Jiu - DN 67D - Tismana - Herculane.

Editat Iulie 29, 2014 de mihai.i

[George M.]

De la intersectia DN66A cu DN67D pana la Herculane asfaltul este cat de cat decent, se merge cu 60-70 km/h, exclus sa te dai pe curbe. E de preferat sa mergi pe DN67D prin Baia de Arama daca vii din Targu Jiu, insa nu stiu cum se prezinta drumul fiindca n-am trecut. Ba auzisem ca e spart, ba ca s-a reparat, nu stiu. Pe Google Maps asfaltul arata bine.

[MAN!AC]

Frumoasă tură...felicitări!

[high_dive_eagle]

Frumos concediu, ai mers la relax intr-o certitudine relativa p-un traseu aproximativ... asa cum sta bine calatorului care mai vede si altceva decat strada si destinatia.

Cu ce aparatura ai pozat?