O plimbare in Norvegia cu cortul

cocoon · Septembrie 30, 2015

E ciudat ce spui referitor la comisioane tranzactii card - orice plata este gratuita, chiar daca se face in alta moneda decat cardul, caz in care cursul de schimb este cel al bancii emitente.

Unde ai cardul?

Am folosit pana acum carduri Visa si MasterCard de la Raiffeissen, BRD, Alphabank, Bancpost, ING. Daca se fac plati in alta moneda decat cea in care este deschis contul pe care e asociat cardul se face de catre banca o conversie.Uite un exemplu de tranzactie facuta anul asta in Islanda cu un card in lei MasterCard:

"Atlantsolia Selfossi Selfoss AUTH:083239, CARD:XXXXXXXXXXXXXX SUMA TR.:2000 ISK DECONTATA MASTERCARD:15.05 USD CURS BP:4.14 - 62.34 RON". Deci moneda locala (ISK) este convertita intai in USD iar apoi USD sunt convertiti in RON (moneda contului din RO). Bineinteles, la cele 2 conversii se fac ajustari in favoarea bancii - explicatia este ca primul este curs oficial international VISA/MasterCard/AmericanExpress iar al doilea este un curs negociat de banca 'in favoarea clientului'. La exemplul de mai sus bineinteles cursul 4.14USD/RON era in defavoarea clientului fata de BNR din ziua respectiva - una peste alta ajungi la comisioane asemanatoare sau usor mai mici fata de cele rezultate din cumpararea din RO de coroane suedeze/norvegiene etc insa plata cu card este mult mai simpla si universal acceptata in tarile nordice

» Post actualizat in 30 Sep 2015 13:34

Completare: mai jos o comparatie intre cursul oficial MasterCard (4.4415) fata de BNR (4.4167)

https://www.mastercard.com/global/currencyconversion/

Editat Septembrie 30, 2015 de cocoon

cooldeep · Octombrie 1, 2015

toate bancile incaseaza comision, fie pe fiecare tranzactie la cursu de schimb ce il aplica, fie aplica un comision fix in plus fata de cursul de schimb http://www.visaeurope.com/making-payments/exchange-rates . La inceputu verii am fost plecati prin croatia 3 persoane cu carduri diferite. Am avut ocazia sa verific exact la banut si cent si va pot spune ca cel mai ok schimb a fost la persoana care a avut cardul cu cont in euro, dar dezavantaju de a plati comiionele aferente de a tine banii in acel cont. Persoana caruia nu i se aplica comision la tranzactie avea defapt cursu de schimb un pic mai mare si platea cam ca si noi care platim 3 lei la feicare tranzactie(in afara tarii). Nu are rost sa dezbatem care card o fi mai bun, toate sunt proaste : ) drept urmare eu personal nu am nici un card si nici un cont bancar : ) Va pot spune ca pt vreo 900 de euro cheltuiti cu cardu, banca a castigat aproape 20 de euro din comisioane de pe urma noastra. Deci din banii munciti de mine respectiv primiti, banca a castigat vreo 2%. Cam atat castiga si casele de schimb valutar din tara noastra cand schimbi lei in euro, intre 0,5 si 2%. Sa nu mai vb ca de la o saptamana la alta pot fi diferente la cursu de schimb chiar mai mari de 2%. Cea ce castigam nu ne ramane chiar de cheltuit.

Revenim la poveste.

Eu am facut planu indraznet ce e drept. 400 de km, vreo 10 ore, 3 rute turistice, sau cel putin asa speram eu.

https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.k3BpzO7EgTIU

Incepem cu prima parte http://www.nasjonaleturistveger.no/en/routes/atlanterhavsvegen "Atlanterhavsvegen" vestitul atlantic road. Am ajuns pe el la indicatiile propietarului de camping care ne-a spus pe unde sa ocolim Kristiansund ul ca sa nu platim acea taxa de vizitare. Vedeti exact pe harta traseul, dati zoom fara frica : ) Tot la indicatiile lui, mi-a recomandat sa fac ocolul peninsulei si sa merg pe la Bud ca nu am ce peirde. Avand in vedere ca am plecat destul de devreme, o data ajunsi pe acest atlantic road, pot spune ca ma frecat-o cu timpu un pic cam mult. Cel mai important obiectiv mi se pare a fi belitu ochiilor la acel pod renumit, in rest o data ajuns pe drum senzatia nu este aceea pe care o asteptam. In realitate nu vezi drumu din avion, sau cu ochii unei pasari. Aici tre sa recunosc ca mi-au cam tras-o norvegienii, daca stiam cum e in realitate nu ma duceam sa vad : ) Eh nu e chiar asa. Este un obiectiv turistic ce trebuie vazut cel putin o data. Pt mine a fost prima si ultima : ) Prin ce spun acum nu vreau sa descurajez lumea sa mearga, doar vreau sa atrag atentia sa nu aibe asteptari prea mari si sa ramana dezamagiti ca si mine. Dar tre sa recunosc ca stiu astia sa faca turism. Am mers 2 zile prin tara lor, nu mai sa ajung acolo ca sa vad ce or inginerit ei. Am fost mult mai incantat de cum au reusit sa ma fraiereasca fata de aveam sa vad : ) Sunt de admirat, pe bune. Eu ce am vazut acolo, fata de ce e pe internet e destul de diferit. Acum cel putin, cand erai pe drum si aveai marea in lateral, fix langa parapet erau o gramada de bolovani, care pe langa rolul clar pe care il au acolo, din pacate, obstructioneaza vederea catre frumos. Deci daca nu ai o drona cu tine sau nu e furtuna furtunilor mai mult ca sigur ca nu vei ramane impresionat de acest drum. Nu exclud ca acesit bolovani sa fie pusi recent pt a face drumu practicabil si pe furtuni, iar imaginile de pe youtube sa fie mai vechi cu cativa ani.

Ajungem si noi la podul mult laudat. Nimic de obiectat, dar am venit 2 zile pana aici sa ma uit la un pod : ) Totul acolo e gandit pt turisti, parcari unde sa te opresti sa vezi, sa admiri si sa te plimbi. Printre altele au facut si atlantic roadul pietonilor, cum imi place mie sa il numesc sau in limba lor Eldhusøya ds

Va amintiti de colegii care au fost cu o luna mai devreme pana la nordkapp de au povestit aici povestea lor. Ei bine, tipii astia, or lipit un sticker pe undeva pe acolo cu vedere spre podul magnific si nici nu or vrut sa spuna exact unde este. Nui nimic l-am gasit : ) E marcat pe harta, sau daca accesati direct linku https://goo.gl/maps/hgrJz Evident ca mi-am facut si o poza cu stickerul salutand pe aceasta cale toata comunitatea Vstromania.

Evident ca aceasta poza mi-a iesit ~~din prima~~ : ) si nu am pierdut decat o ora cu toata povestea asta.

Lasand podul in urma dam un un ocol la peninsula si ne indreptam spre urmatorul punct pe ziua respectiva. Peisajele au fost superbe, ppot spune chiar mai impresionante decat atlantic roadul si nu o data aveai impresia ca ai ajuns la capatul lumii.

Ati vazut bine in poza, la fel vedeam si eu, zilnic chiar. Se cam ducea cauciucu de pe anvelopa fata. Este adevarat. Asfaltul din norvegia chiar mananca anvelopele vazand cu ochii. Eu am facut greseala de a pleca cu gumele pe aproape jumate uzate. Stiam si nu stiam cati km voi face, si nu m-am asteptat nici un moment sa mi se gate asa repede gumele. Zilnic vedeam efectiv cum se micsoreaza profilul. Deja defenise un pic stresant. Dar pe langa vreme, km, zile de concediu a mai aparut ceva in calculul traseului pe viitor. Schimbul de ulei iminent ce urma si evident gumele. Detalii pe mai incolo evident : )

Lasam in urma capatul lumii si ajungem pe prima barca din excursia noastra. Peisajul se schimba si apar in departare relifulrile tip fiord, unde vezi dealuri de 800-1000 de metri care se termina abrupt in mare. Aici intalnim si primu POS mobil, iar apoi raman un pic uimit ca mototoristi parasesc primii barca. Cineva facea misto de bagajele mele, ca mi-am pus flotoare, pai cum sa nu imi pun flotoare cand vezi ca la barca i se casca botu si incepe sa muste parca din masini. Nu trebuie sa ai un master in mecanica materialelor sa iti dai seama ca botu ala de se casca acolo are doar cateva tone care stau deasupra capului tau atunci cand intri si iesi de pe barca, defapt barca e un fel de bac cu veleitati de ferry boat.

Mem noi ce mem, dau skip la alimentat (povestea aia cu aia 3 lei ) dar oprim intr-un supermarket unde ne luam ceva pt pranz si intram pe urmatorul drum turisitc Geiranger-Trollstigen in cazul nostru fix invers, prima oara Trollstingen ul. Stiti voi vroba aia oribila care anul acesta e la moda cu "ce inseamna sa fi mafiot". In acea zi am putut spune urmatoarea fraza. Sa stai la baza Trollstingenului, sa mananci pranzul (lapte cu cacao, branza norvegiana, sunca norvegiana, salata de cartofi norvegiana, cu un suc ciudat de ananas norvegian), pe o masa de granit, iar acolo la baza muntelui te bucuri de o vreme splendida fara nici un nor, doar soare, "asta inseamna sa fi mafiot".

Daca nu ati fost inca pe acolo sau nu doriti sa mergeti curand, probabil nu stiti nici ce inseamna acest Trollstingen. Acest Trollsingen este un fel de transfagarasn de al nostru. Cand vezi o poza cu norvegia si cu niste serpentine ce seamna a transfagarasan mai mult ca sigur au fost facute pe Acest trollstingen. Vemea aici e la fel de capricioasa cam ca si atlanticu. ~~Idiotenia~~ frumusetea asta de drum urca de la vreo 0-20 de metri altitudine pana pe la 1000. Atlanticul e la cativa zeci de km, drept urmare este primul obstacol reliefic in calea vremii capricioase de pe ocean, de aia vremea frumoasa e la fel de rara ca si soarele din Bergen. Cele vreo 300 de zile de ploaie pe an se aplica si aici. Atunci cand din vale urci pe el vezi prima oara niste cascade, care au o energie incredibila, ca apoi cand ajungi sus sa gasesti un lac linistit la care nu te vei gandii nici o data ca ar putea dezlantui in vale atata putere. Cand vi din partea cealalta si vezi prima oara lacul, nu te gandesti nici o data ce ascunde el defapt.

Nu au ei parapeti pe marginea drumului, nu au nevoie de ele, si nici nu e inchis drumu ca si transalpina noastra. Pur si simplu frica aia ca poti pica oricand pana jos in vale daca nu esti atent, te transforma intr-un sofer mega precaut, ne e cazul niebunilor cu motoare care cauta doze sanatoase de adrenalina : ). De asta nu inteleg isteria din tara noastra cu lipsa parapetilor pe drumuri ce ar trebui sa fie turistice. Nu divagam prea mult de la subiect, dar aici langa acel lac in parcare, pt cei care urmaresc topicul cu gpsul moto, este locul unde eu, roman, precaut imi scot gpsul de pe motor il pun pe "flotoare" si ma duc sa fac poze, evident uit de gps acolo. Zeci de alte motoare din diferite tari pe langa. Unii aveau si geaca si gpsu la motor, altii ca mine cu numere din tari nu tocmai civilizate demontau tot ce se poate demonta. Mi-am facut griji degeaba. Gpsu dupa paroape jumate de ora, l-am gasit tot pe flotoare unde il uitasem. Sa inteleg ca cine isi permite sa mearga pana acolo nu se demite sa fure un gps de pe motor, dar erau si autocare cu chinezoi, daca imi furau aia ceva ... : ) Paranoia asta nu e buna deloc. Idea e ca urmeaza vreo 30-40 de km de drumuri serpuite cu circulatie aproape inexistenta in mijlocu salbaticiei pe un alt platou alpin la 1000 de metri.

Apoi dam de un pic de civilizatie, adica o statie de benzina cu un nume ciudat unde era destul de scumpa benzina. Ii dam si la asta skip, depasim 2 domnisoare cu casca roz cu numere de franta care mereau cam incet si ajungem in primul fior adevarat. Geiranger. Ca sa o citez pe sotie "peisajul iti taie rasuflarea". Efectiv este pe la 700 de metri altitudine, dealul se termina abrut in apa, iar vizavi de apa pleaca brusc un alt deal de 800-1000 de metri intaltime. Evident ca de pe dealurile astea sunt sute de cascade cu apa dulce, si curata care se varsa in fiordurile astea. Nu am avut timpu necesar sa cobor si sa gust apa dintrun fiord din acesta, dar intuitia imi spune ca apa e mai mult dulce decat sarata : )

Nu inainte de a parasi mirificul loc, ajug si domnisoarele, care isi dau casca jos. Una dintre ele are vreo 75 de ani, cealalta inca nu are 70 de ani. Am rezistat tentatiei sa nu imi fac poza cu ele, caci nu sunt maimute sa imi fac poza cu maimuta, deci trebuie sa ma credeti pe cuvant. Efectiv imi venea sa imi dau cu casca de pamant si sa nu mai plec nici unde. Unde e europa, ce fac varstnicii din europa si unde suntem noi. Continui drumu si ajung la ultima benzinarie accesibila cu rezerva mea. Surpriza 1,92 euro benzina. Cu vreo 1 sau 2 cneti mai scumpa decat la ultima benzinarie, dar barem mai alimentasem de la firma asta. Se pare ca temerile mele legate de benzinarii au fost intemeiate, citind acum povestile celorlalte doua echipe care au vizitat norvegia anul acesta.

Dupa ce ii ametesc un pic gandurile pasagerei, cand pe stanga cand pe dreapta, iar peisajul parca e desprins din ceva film sf. ne apropriem de intersectia decisiva. Era vreo 7 seara si intreb eu ceva de genu. Mai bagam sub roti inca un drum de asta turistic si mai mult ca sigur nu mai gasim pe nimeni la camping sau nu ne abatem de la drum si mergem direct la camping unde poate gasim pe cineva. Raspunsul a venit fara ezitare. Mergem la camping ca poate mai gasim pe cineva. Sigur nu vrei sa mai vedem ceva frumos. Sigur, am vazut atatea lucruri frumoase, hai sa ne cazam, mai vedem si maine lucruri frumoase. Ajungem la intersectie unde o cotesc la drepta si ii spun: Bine, mai bagam un drum. Aici ar fi trebuit sa o luam inainte : ) Nu termin bine de spus ca intram in tunel. Vreo multi km de tunel, intuneric, frig, vreo 5-7 km parca. Iesim pt o gura de aer cald si iar intram mai departe inca vreo 5-7 km. Oricum nu conteaza distanta lor atat de mult cat conteaza frigu ce era in ele. Important e ca iesim din tunel si imediat o luam inapoi ca si directie la 180 de grade pe un drum care parea abandonat. Asfaltu destul de prost si trafic .... pe toata distanta lui am intalnit pe ambele directii de mers 1 motor(cu un echipaj la fel de niebun ca noi) 2 caravane din care una oprita intr-o parcare si vreo 2 masini. "Gamle Strynefjellsvegen" este numele magic al acestui drum. http://www.nasjonaleturistveger.no/en/routes/gamle-strynefjellsvegen Mergem noi cat mergem prin pustietate si gasim o instaltie de telescaun pt ski. Cine naiba si pe unde naiba vine la ski aici pt o panta de 200 de metri nu pot intelege. Defapt drumul acesta este "the old road" tot un fel de transfagarasan. Incerc sa imi fac si eu o poza si inaintam catre camping caci e foarte tarziu.

Sa fi fost vreo 9 jumate cand am ajuns la camping. Orar evident pana la 9, dar in geam la receptie sta scris, daca nui nimeni aci suna la nr de tel. Luat telefonu si sunat. O baba draguta care vb mai bine decat noi engleza ne spune sa ne gasim un loc unde vrem noi si cu plata rezolvam noi fara nici o problema dimineata. A fost pt mine unu dintre cele mai dragute campinguri ever. Avea Tv room imens, dar bucataria avea ceva aparte. Era ceva mic, numai lemn, cabana unde era bucataria era lemn, peretii numai din lemn, masa scaune numai lemn. Aici aragazu, cuptoru, toaster, masina de cafea, catler toate free. Apa rece 4free, apa calda cu moneda, la fel ca dusul. Dar si la dusuri era totul lemn ca la wc uri si cea mai tare chestie dezinfectant de capac de buda la fiecare toaleta. Am stat in bucataria aia micuta ore bune de unu singur dupa ce am mancat butonand ruta de maine si de zilele viitoare. Era abia luni, dar sambata se dezlantuia potopu in toata norvegia, in partea unde eram noi urmau 7 zile de ploaie continua. Luni urma sa ploua in toata europa, iar saptamana viitoare erau 5 zile de ploaie in anglia. Vineri ar fi barca inspre anglia. In seara aceasta m-am cam hotarat ca barca spre anglia se va transforma in barca spre danemarca si ne vom urma restul concediului prin europa. Verific preturi la barci si ramane sa ii propun pasagerei a doua zi dimineata optiunile avute. Era doar o optiune nu o certitudine. Adorm cu gandu la una din zilele de top din viata mea.

Concluzia:

- atlantic road nu e chiar ce pare

- benzina in partea de SV a norvegiei e mult mai scumpa decat in partea de SE

- am uitat acasa un troll ca sa scriu pe el "stingen" si sa imi fac cu el o poza sus acolo

PS: sper ca pozele din postul acesta sa va placa, si sa le tot revedeti, nu de alta dar abia pe luni dimineata cred ca o sa puteti citii urmatorul episod, imi ia vreo 3 ore sa scriu cate un post si din pacate intru in campul muncii si nu o sa am cum sa va povestesc

®azvan · Octombrie 1, 2015

frumoase poze!

aka` · Octombrie 1, 2015

ce peisaje...

cooldeep · Octombrie 6, 2015

Se face dimineata. Campingul acesta desi e cumva in padure, totusi trece un rau usor galagios pe la marginea propietatii, iar drumu european nu e prea departe. Am stat in campinguri mult mai putin galagioase, dar am stat si in altele mult mai galagioase. Se poate dormi pana tarziu, dar pt cei pretentiosi cu galagia nu e ce cauta : )

Incep dimineata din luna de miere prin a spune, avem urmatoarele posibilitati: (in loc sa incep si eu, "iubire, ce mult mi-ai lipsit cat am dormit : )"

- de sambata ploua timp de 7 zile in toata norvegia, azi e marti, cel tarziu vineri tre sa o uschim, asta daca nu vrei sa ne ploua, eu nu vreau : )

- saptamana viitoare ploua in scotia si anglia, exceptand o singura zi. Barca o putem lua vineri pana in anglia, riscam o mare agitat timp de 28 de ore.

- luni ploua in toata europa indiferent de tara

- sti mai avem cateva sute de km si se cam termina uleiu, ne apropriem usor de 5 mii si la 6 tre sa il schimbam.

- am ajuns la limita de uzura de la anvelopa fata, vad ca spatele mai are ceva dar nu imi dau seama cat mai tine in conditiile date.

- putem incerca azi sa ajungem la Bergen, putin probabil ca o sa reusim, probabil pe la 8/9 seara o sa fim la 100 si de km de bergen, vedem pe drum cum facem

- mergem maine si iti arat Bergen ul, si numai daca ne ramane timp te mai duc pe un drum de ala turistic, iar apoi ne intoarcem in acelasi camping.

- propun sa plecam din Stavenger si sa dormim pe barca, am putea trece si cu barca rapida la Kristiansand, dar trebuie sa dormim in danemarca. Vineri ploua si in Danemarca, deci ar cam trebui sa o uschim joi.

Atatea variabile, atatea posibilitati. Am decis ca facem in felu urmator, coboram azi cat mai aproape de Bergen, vizitam maine Bergenul si apoi luam joi barca spre danemarca, apoi mergem prin germania pe la prieteni. Idea e sa ajungem la unul dintre ei sambata sau luni sa putem schimba uleiul. Intru in discutie cu prietenii ce urmau sa ma cazeze in germania si incep sa imi fac planu cu ei cam prin ce zi la cine cum estimez ca voi ajunge. Pe primul cel mai apropriat, neam nascut acolo, il pun sa isi puna in functie aptitudinile si il rog sa imi gaseasca pe o raza de 100 de km niste cauciucuri pe stoc la vreun magazin. Ii dau modelu, dimensiunea si pretu. Idea e sa fie pe sambata/luni disponibile. Deci nu cumparam biletu la nici o barca si ne continuam drumu sa vedem si vom vedea noi ce si cum facem.

Primul lucru dupa ce ies din cort, trec pe la tanti pe la receptie si am o conversatie interminabila cu ea pe diferite teme. Daca era cu vreo 40 de ani mai tanra.... probabil casnicia mea era in pericol : ) Aici intra pt ultima oara cardul acela din sudia in actiune. Primesc un dicount de vreo 10% la pretu de cazare si platim pt noi doi, motor si cort echivalentu a 14 euro. Strangem cortu, facem bagajele, alimentam cu apa sticla de plastic si zic, nu uita cand vezi un supermarket de al amare s aintram ca mi s-a pus pata pe snitelele alea mari si vreau snitel. O luam din loc.

Cum orice poveste incepe cu harta, https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.k3BpzO7EgTIU zoomuiti la z08

Voi numi acesta zi, ziua tunelurilor. Planificate sunt 2 rute turistice si cu buna stinta sa ratam o ruta sa ajungem mai repede, poate poate Bergen.

Incepem cu Sognefjellet unde gasesc repede capacu de canal : ) denumit Vegaskjelet unde fac si eu o poza inainte sa luam si noi micu dejun ca boschetarii, caci banci nu prea mai vazusem de mult.

apoi ne continuam drumu pe ceva serpentine

Apoi peisajul se schimba dramatic si ajunge la ceva altitudine 1200-1400 metri, unde era frig si batea vantul destul de tare.

Vad eu in zare ceva ce s-ar putea sa imi placa si observ ca e drum pana acolo desenat pe gps. Ma indrept intr-acolo, efectiv nu ma puteam abtine.

Barajele contruite de oameni sunt slabiciunea mea, asa ca atunci cand am vazut zapada pe drum am zis ca nu o sta ea in calea barajului meu : ). Adevarul e ca e si pacat sa nu folosesti forta apei care oricum se pravaleste in vale, apoi in mare. Am vazut putine baraje in norvegia, pe marea majoritate am si mers, dar am vazut foarte multe tevi de apa prin munti care coboara, sigur produc ceva curent cu ele si nu afecteaza natura, au destule lacuri si destula apa dulce, prea multa chiar.

Peisajul alpin nu se mai termina, as puea spune ca devine plictisitor, si daca ai timp pe cei 100 de km o poti freca si vreo 4 5 ore. Noi nu avem timp, deci ii dam bataie.

Abandonez pasagera sa imi faca o poza.

Vedeti pe baraj cat e de ud? Era un rahat de laculet cum se poate vedea in poza urmatoare, poza facuta de pasagera pe care o recuperasem : P.

Atat era de mic, dar atat de tare batea vantul, incat erau valuri pe acel laculet ca la mere, unul dintre ele chiar s-a spart cand eram pe baraj si m-a stropit pe fata, caci eram cu viziera deschisa. Era unu din momentele in care era fain de avut un gopro pt a imortaliza momentu, dar cateodata poti filma chestii pe care daca nu le explici, nu le intelege nimeni : ) Continuam drumu nu facem poza la patratu ala de beton si coboram in vale unde vedem una dintre cele 3 masini de politie ce le-am intalnit pe drum. Sunt albe si scrie Politi pe ele. Sansele sa gasesti politie pe drumurile ne importante sunt mult mai reduse.

Incepem sa mergem paralel cu un fiord. Nu pun poze cu barci de croaziera pline de mosi plini de bani, ca poate intr-o zi voi sta si eu pe o barca de aia, desi nu cred : ) nu de alta nu prea vad cum o sa fiu plin de bani : ) Vreau doar sa spun ca incepem si mergem prin tuneluri, 1 2 3, etc. Intr-o benzinarie unde facem pauza ne minunam in continuare de pretul unui amarat de carnacior aruncat in paine. 17 euro. Culmea e ca era lume care comanda asaceva. Mai mere si ajungem la unu din tuneluri mai lungi vreo 3-5 km si ce sa vezi, inep ceva curbe mai stranse, vad lumina si ma opresc. in poponeata la ceva masini. Vad pe jos ceva benzi numerotate, imi zic, ce naiba fac astia ce nu inainteaza, cand colo vine taxataru. M-am prins ca stateam deja pe linile de imbarcare pt barca. Platim cu cardu in tunel(cei drept intrare) dar suntem in tunel totusi si funcitoneaza POSul mobil alu ala, ne imbarcam, traversam apa si dupa cateva sute de metri surpiza alt tunel.

Deja incepusem sa nu mai imi placa tunelurile. In primul rand ca e foarte frig in ele, in al doilea rand nu sunt luminate asa cum sunt cele de pe autostrazile din europa, in multe mai si picura apa, de pe pereti, unele sunt cu gropi, ochii sunt obinuiti cu lumina de afara si le trebuie foarte mult timp sa se adapteze. Stiam ca urmeaza un tunel lung de vreo 20 de km, asa ca cu prima ocazie ii spun pasagerei, mai suporti inca un tunel, nu de alta dar urmeaza unu de peste 20 de km. Cat? esti nebun? si nu avem ce face? Cum sa nu avem : ) Si uite asa ne abatem si nu intram in cel mai lung tunel rutier din lume, 24,5 km. Lærdal Tunnel este numele acestui tunel. Pe atunci nu stiam ce si cine e acest tunel, m-am documentat apoi, dar in acel moment stiam ca nu mai vreau, nu mai pot inca un tunel, mai ales de 20 si de km. Evident ca drumu de ocolire nu putea fi altu decat cel de al 3 lea drum care initial vroisem sa ii dau skip : ) Mergeam noi ce mergeam si ii aratam pasagerei pe gps tunelu de dedesubt si ii spuneam uite pe aici trece tunelu ala, noi merem de ceva vreme pe aici pe afara, iti dai seama cat mergeam prin el : )

Apoi mai mergem un pic si surpriza pt pasagera, ea nu stia unde o duc, eu stiam la ce sa ma astept : )

Nu functiona buda la punctu de belvedere, are rost sa va spun cum se simte sa o faci cu bolta spre asa un peisaj pe acolo prin boscheti. Daca natura va permite sa urinati din picioare ma intelegeti ce am simtit eu. Daca trebuie sa stati pup sa facti shushu, atunci da, natura a fost nedreapta atunci cand va construit.

Eram desupra Fiordului Aurland. Daca aveam timp ma intorceam si prin tunel sa il vad si pe ala(sal trec la palmaresul care nu ma intereseaza) si mai faceam o data ruta cu fiordul : )

Are rost sa zic ca era deja trecut de ora 5 : ) Km mai erau multi pe gps, gandu meu era tot la acele snitele. Pana la bergen sa ajungem se facea maine. Apar primele semne de oboseala si plictiseala. Se intampla inevitabilul, nimic nu ne mai poate impresiona din peisaj, deci nici poze nu mai sunt facute. Plus de asta dupa atatea ore de purtat aparatu la gat, pasagera s-a cam saturat de el, o inteleg. Cea ce urma sa vedem e doar in amintirile noastre, pe care nu le putem impartasii cu voi. Ne continuam drumu. Incep ceva serpentine, din nou : ), apoi intru din nou in tunel, serios ca nu le mai suportam, tunelu intr-o curba continua, apoi ies pt 20 de metri afara, apoi iara tunel, iar afara iar tunel, serpentina in tunel, urcat in cerc in sus. Nu am cuvinte. Cica drumu de pe harta e ala cu alb.

Trackul cu rosu inchis este defapt pe unde am mers eu. Acolo unde drumu este o linie drepta ce nu se suprapune cu drumu alb, acolo inseamna ca este un tunel. Deci asa cum se vede pe harta, daca zoomuiti pe cei 500 de metri diferenta de nivel care i-am urcat, am fost prin vreo 7 tuneluri, unele mai lungi si mai drepte asa cum cunoastem noi tunelurile, iar altele cum numai norvegienii stiu sa construiasca : ) La iesirea dintr-un tunel racoros si intunecat, pasagera reuseste sa mai surprinda in cele cateva secunde de mers pe afara o poza in miscare. Oricat de frumos era, locurile erau foarte periculoase, ieseai intrai din tunel, de la intuneric la multa lumina, nici nu erau 2 benzi latime, aici viata are prioritate, chiar daca vine o masina la 5/10 minute. Cum nici eu nu as fi vrut sa dau peste un vehicul oprit nici altii nu au de ce sa dea peste mine. La fel ca pe pod. Nu am unde oprii in siguranta, nu o fac.

Apoi gonim din nou la altitudine pe un drum serpuit pe langa tot felu de lacuri. Erau foarte faine si interesante, dar ati vazut ce am vazut noi de dimienata. La ce sa mai facem poze, nu ca nu mai avea rost, dar no nici nu ne-am dat seama ca nu mai facem poze : ) Mergem noi ce mergem dam de ceva civilizatiie si aglomeratie, ceva statiune de ski. Intram deja pe E7. Urma inca o ruta turistica. Hardangervidda . Drumu era infernal. Tiruri, autouze, gropi, semafoare, utilaje ce reasfaltau drumu, semne turistice aprope inexistente. La anul va fi o placere sa mergi pe aici, anul acesta efectiv gropile si semafoarele iti taiau chefu de orice. Pe langa asta, eram la peste 1000 de metri si da batea un vant de efectiv te shushu pe tine de frig. Stiam ca mai am un pic, asa ca refuz sa imi iau pantalonii moto pe mine. La un moment dat numai putem efectiv si trebuie sa oprim, caci natura ne cheama, dar unde sa opresti ca nu e pic de vegetatie nimic. Gasim ceva ce semana cu o parcare unde puteai cobora in spate la ceva. Dar cum peisaju e deschis, tot te vedea cate un sofer de tir sua autobus ce faci. Neimportant ideea ca eu asteptam calare pe motor. Simt ceva rece la oOo. Ma uit in jos si ce vad. picura apa din tank bag. Dar cum batea vantu asa de tare, doar cativa stropi ma udau pe mine, restu se duceau in bataia vantului. Ma dau jos. Desfchid tankbagul. Stiti cum sare popcornu in masina de popcorn? Asa mi-au sarit mie o parte din bonurile din ultimele zile in bataia vantului. Noroc ca batea vantu spre constuctia aia joasa si am putut recupera toate bonurile, exceptand unu care s-a dus de in cateva secunde nu l-am mai vazut. Bun mai incerc o data sa deschid tankbagul. Mai stateam un pic si puteam creste pesti acolo. Va mai amintiti de danemarca? Am pus apa in termos acolo. Acolo a ramas, era rezerva noastra, dar cum in norvegia ai apa potabila peste tot nu am avut nevoie de apa din termos. Dar dupa atatatea zile, km vibratii, drumuri unele mai proaste, altele mai bune, dopul de la termos s-a desfacut si a inceput sa picure pe la capac. Cand am desfacut capacu de la vantu ala juma din el a ajuns pe mine, evident. In tankbag aveam cam toate electornicele si alte chestii, norocu a fost ca in afara de cateva bonuri care s-au si lipit de termos totul a scapat nevatamat. Atat doar ca am stat vreo 5 minute sa se scurga apa din tankbag. Aici a fost momentu in care mi-am luat si manusile de matase pe sub manusile de lucru de la lidl, deja imi era frig. Am oblgat-o pe nevasta sa isi ia vesta de puf pe ea, dar deja ii era frig si nu prea mai coopera : ).

Mai mergem noi ce mergem si vad ceva balustrade de beton si ca urmeaza un tunel in fata, da iara serpentine in tunel.

Va amintiti ca ziceam ca e cel mai prost marcat drum acesta. Am trecut pe langa una dintre cele mai spectaculoase cascade, fara sa imi dau seama. Nu imi aduceam aminte ce trebuie sa vad pe drum. Ma asteptam sa vad o tabla de aia maro, turistica care sa imi zica, aici e ceva, dar m-am inselat. Asa ca fara sa vrem am dat skip la toate obiectivele de pe acest traseu, dar in schimb am pus ochii pe altceva. Acolo pe langa tunel prin varful dealului, dar pe afara cobora o pista de bicicleta, ce se vede pe harta. Deci ne-am imaginat cum va fi o data si o data sa mergem in norvegia si cu bicicleta, caci de vazut sunt o gramada.

Cred ca tot in ziua asta in unul dintre tuneluri, care nu il gasesc nici cum pe harta : ) are un sens giratoriu in el. Nu m-am intors sa ii fac poza, dar spre norocu meu, si al vostru exista dovada. Gasca asta de s-o dus pana la nordkapp, de or zis povestea lor in topicul lor, au filmat sensu giratoriu cu pricina. O fi aelasi, o fi altu, nu stiu inca si nici nu am vazut traseul lor pe maps ca sa il pot compara : P, dar poate il roade pe vreunul dintre ei si aflam exact unde naiba e si sensu ala giratoriu din tunel ca sa il pun pe harta. : ) dovada la 17:47 din filmuletul lor

Baieti, asai ca nu va suparati ca va fac reclama la filmu vostru : )

Ajungem si noi in satuletu cu campingul. Inainte de a ajunge, "snitele", ne oprim la magazin. Surpriza se inchise de vreo 20/30 de minute. Merem la camping. Ne cazam, punem cortu si scoatem laptopu sa cumpar biletele. "Ne pare rau, dar nu exista locuri disponibile pe barca pt ziua aleasa de dv" Poftim ?! Incerc pe vineri noaptea, biletu costa dubla. Mai incerc pe joi noaptea, nici un loc liber, incerc pe miercuri costa mai scump decat ieri cu vreo 20 de euro, dar au locuri. Adica ieri era vreo 109 euro, azi vreo 130. Analizam optiunile. Va mai amintiti si de promisiunea mea ca vom vedea alte orase, mai ales Bergenul. : ) Surpriza, o sa il vizitam alta data. Decidem ca maine o luam in directia Stavenger si ne cumparam biletele la barca. Asa brusc si subit. Planu initial era sa stam in norvegia pana cel putin vineri, maine e miercuri. Asta e. Suntem in luna de miere si nu vrem sa ne ploua, uleiu e pe terminate, iar anvelopa fata prinde contur de lubenita. Oarecum ma simteam inca in siguranta, avand in vedere ca in ziua aceea vazusem pe un fracez cu lubenite atat pe fata cat si pe spate, daca el poate o sa reusesc si eu. Stiu ca prietenul meu neamt, are un vecin mecanic. Mai in gluma mai in serios, ii sugerez sa vb cu el daca nu ma ajuta cu schimbu uleiului, deoarece am auzit eu ca in germania e cam interzis sa schimbi uleiu la canal pe strada.

Cateva cuvinte si despre campingul asta, e un camping foarte vechi ca si locatie drept urmare si populat. Exista multe bungalouri de lux in el. Nu e cazu nostru care mancam ce ne gatim pe plita lor, caci cuptor nu au. Nu au tv room sau sala de mese, foarte anost si neprimitor, deja ne obinuisem cu alte standarde. Gatim dar ce sa gatim ca nu am cumparat nimic ca nu am vazut toata ziua un super market in drumu nostru. Mergem noi la ghereta de fastfoodareala. Preturi intre 16 si 35 de euro. De persoana. Deci punem meniul inapoi si mergem la cort sa ne scoatem oalele. Din rezerva de stat scot o supa instant norvegiana nu buna ci extraordinara. Apoi cu fulgii de cartofi ii combinam cu sunca aia din poza cu trollstingenu : ) Mai aveam la rezerve, dar era destul, numai bine se mai incarcase si laptopu, il lasam acolo sa absoarba tot curentu posibil, caci urma sa mergem pe barca si cine stie cand mai dam de curent si mergem la family room sa cheltuim niste monezi pt dus, de alea de am primit rest in primu camping la lilehamer : ) Fac planu pt a doua zi si somn, caci ne propunem sa ne trezim de vreme sa prindem barca. Nu inainte sa schimb niste cuvinte cu niste motociclisti, norvegieni, pensionari, care isi gateau pe primus, pe scaune pliabile ceva mancare. Noi nu am avut loc de scaune, aveam primus la noi, dar tot nu il foloseam pe vantu ala. Adica am ancorat si cu cateva ate cortu, lucru care am si uitat cum se face. Noi stateam in bucataria aia unde era plita ca era caldut si nu batea vantu, pensionarii gateau fara nici o problema afara si cel mai important lucru, pareau mai mult decat fericiti. Noi eram tristi ca asa de o data trebuie sa parasim aceasta superba tara.

Concluzia:

- 450 de km sau mai mult de 2 rute turistice pe zi, e mult prea mult.

- vremea iti cam strica planurile

- preturile la barci se modifica zilnic, la fel si locurile disponibile, in wend tot timpu e mai scump decat in timpu saptamanii.

- atlanticul e aspru, in plina vara poti sa te simti ca si cum ai fi in plina iarna blanda continentala.

Recomandare

- daca folositi termos de aluminiu, e bine o data la 2 3 zile sa verificati dopu.

PS: exista si harta de intoarcere, am si acolo cateva povesti, dupa ce termin cu norvegia. Deci nu se va termina curand povestea. https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.kMWYkvczhLc8

Editat Octombrie 6, 2015 de cooldeep

gserban · Octombrie 6, 2015

caius, multe felicitari pentru tura! esti un om fain si norocos. bravo!

cooldeep · Octombrie 7, 2015

Trebuie sa recunosc ca eram nepregatit sa parasesc norvegia. Adica am batut atata drum, si am stat atat de putin. Ma uitam la cauciucuri, ma uitam la kilometri facuti, nu era de bine.

Vroiam sa vad Bergenu de ani de zile, dar am ales sa ma duc pe drumuri pana la Stavenger. Motivul e foarte simplu, trebuie sa revin in aceasta tara, obligatoriu, mai am atatea de vazut.

Am inceput ziua de dimineat. Adica am facut ochi pe la un 8 juma, dar nu am reusit sa imi adun gandurile, cortu, bagajele, etc. pana la un 10 si ceva. Alesesem un traseu relatic scurt 330 de km, dar staim ca desi am 8/9 ore sa ajung la barca, timpul va fi cam la limita. Adica cu 50 la ora media, imi ia un 6 ore si ceva. Dar sa nu uitam, am 3 barci de prins pana la barca mare. Incepem micul dejun cu rezerva de stat. Ceva Polarbröd, un fel de paine batuta ca sa nu creasca mult cu un gust usor dulce, de care ma indragostisem, ceva ce gasesti in tarile nordice. Aveam inca o conserva mare de ceva peste cu noi, luata din germania, o avem in continuare in camara. : ) Vorbesc cu prietenul meu neamt. Imi da vestea pe care oarecum o banuiam. Nu exista anvelope pe stoc pe raza acceptabila de km, si nici nu ajung decat pe sfarsitu saptamani celeilalte, cand eu ar trebui sa fiu in drum spre casa. Refuz politicos oferta. Apoi imi face pe plac si da curs glumei cu uleiul la canal. Ma asigura ca daca voi face faza cu uleiu la canal, nu numai ca voi plati amenda, dar voi face inchisoare inchis solitar cu mancare o bucata de paine, uscata, pe zi. Nu are rost sa risc asaceva, mecanicu lui nu e disponibil, dar ne pune la dispozitie un bidon si ce mai avem nevoie ca sa ne facem treaba in cele mai bune conditii de protectie a mediului. Cu nemtii astia chiar se poate glumi, chiar stiu de gluma.

Pornim la drum pe jumatate din ruta turistica Hardanger . Sa nu uitam de harta z09 https://www.google.c...RA.k3BpzO7EgTIU

Pe drum vedem o priveliste rara, cel putin pt luna august. Ciresi cu cirese. Cineva ma intreba, si poza? La care eu, sa fac poze si la pomi, e prea mult : ) Din loc in loc vedem cate o cascarabeta cu o cireasa desenata, cu o pusculita si caseroala de cirese. Pana la urma gasim o cascarabeta care are si pretul afisat. 50 de coraone. Vreo 6 euroi. La naiba, noi avem 45, atat ne-a mai ramas dupa atatea dusuri : ). Ne punem pofta in cui si spun foarte raspicat, ca oricum nu dadeam 5/6 euro pe niste cirese, sa fim rationali.

Apoi mai mergem ce mergem si ajungem la celebra cascada Låtefoss .

Sa fim oare norocosi, sa nu fim. Acestia au fost singurii stropi de ploaie care i-am experimentat pe drum in toata calatoria. Eu zic ca suntem, chiar daca nu avem o poza artistica cu aceasta cascada. Cu ocazia asta, obligat de situatie, am curatat si eu obiectivul de la aparat, caci decand l-am achizitionat nu l-am curatat nici o data chiar daca in iarna a picat cu lentila in zapada si erau ceva pete pe sticla.

Europeanu asta E13, nu e prea prietenos, are cam o banda juma latime, curbe si apoi dupa colt te mai poti intalni si cu cate un camion sau autobus, daca ai o caravana in fata o depasesti, poate, doar acolo unde sunt refugii. Ideea e ca mentineam un ritm alert, dar mai aveam ceva timp. Asa ca abandonam in vale E13pe le si intram pe urmatoarea ruta turisitca. Ryfylke.

Si normal ca o data cu altitudinea, vantu acela aspru de ieri, redevina o constanta suparatoare o data cu schimbarea peisajului.

Era atata de frig, din cauza vantului care nu mai inceta, incat nici viziera nu o puteam tine deschisa la casca pt poza, caci imi lacrimau ochii. Se vede acolo in lac ca acea bucata de gheata inca nu e topita. Peisaj de vis, nimic de spus, dar ma tot intrebam ce poti vedea pe ceata si pe ploaie, deci nu mai putem astepta ploaia, trebuie sa plecam : )

Care o fi scopul sau rolul bicicletei mov, nu am de unde sti : ) nici google nu e prieten cu mine ca sa aflu.

Coboram de la altitudinde, si intalnim o cascada. Oarecum trebuia sa facem asa o pauza. Eu nu aveam chef nici sa ma dau jos de pe motor. Stiam ca trebuie sa ajungem, barca mare ne asteapta. Dar cum sa o las pe iubita mea proaspat trecuta pe numele meu singurica, sa nu vada ea frumusetile cascadei, desi toate sunt la fel : ) La fel ca si drumurile, curbele, mallurile, hainele : ) Erau o sumedenie de scari care duceau pana sus, sus, sus la cascada. Dupa cateva trepte ma dau batut si o astept la motor. Am frecato vreo 20 de minute acolo, ce sa ii faci, o luam din loc. Curba la stanga, la dreapta, stanga, dreapta, si vad pe apa, ca doar merg paralel cu un fiord, o barca de aia de cara masini. Mai mergem noi vreo 2, 3, 4 curbe si ajungem la locul de imbarcare. Aceea era barca noastra. O ratasem la 5 minute. Nu i nimic. Vine alta. Asa in vreo 35 de minute. Ne dam jos de pe barca si ma infig in acceleratie, puternic. Deja imi derglase ora de ajungere la barca spre danemarca. Mai ne dam pe niste curbe, surpriza, alta barca. Timp de asteptare 55 de minute. Deci pt 5 minute petrecute in plus la cascada aia am ratat 2 barci si avem o intarziere de aproximativ 2 ore deja. Aici vad ca motociclistii astia nu stau la coada ca si mine, in rand cu masinile, ci merg in fata, sa fie primii la imbarcare, ca apoi evident sa fie primi la debarcare.

Dau peste un neamt cu un GSu de 1200. Calatorea cu fiul lui, adolescent. schimbam niste impresii, evaluam caucicurile fiacaruia, ne plangem de preturi, inclusiv pt el cu un nivel asa de ridicat de trai totul i se parea foarte scump. Are rost sa zic ca avea si tricou cu BMW pe el ? : ) El venise in norvegia pe calea cea mai rapida. Barca de la Kiel la Oslo, a platit aproape de 600 de euro dar a calatorit in pat intr-o noaptea, nu ca mine 3 zile. Acrii sunt strugurii? normal, cand nu ajungi la ei : ) Mai aflu ca a avut un companion de drum si au inchiriat bungalouri, si au iesit decent cu cazarea. Apoi gena de arian i se activeaza. Se uita el la suzukiul meu cel mic. Io 650, el BMW si nu oricare ci 1200. Ce sa ii spun ca ii un ingamfat si sa mai taie coada la matza cu aerele lui de arian : ) Nu, sunt politicos si ii spun. Barem a mea consuma putin undeva la 4,5-5 cand ma foarte grabesc. Umflu si io cifrele in jos, ca in realitate ajung si peste 6 daca autostrada sau orasul e lung. La care el a lui consuma mai putin. 3,8-4,2 pe acolo. Bai nene, arunc cartile de poker pe jos, ca nu am nici un as in maneca pt el si ma duc sa consum ultimele 45 de coroane. Ne cumparam ceva inghetate, una mai eftina una mai scumpa, ne lipsea 1 bucata coroana sa ne luam 2 inghetate scumpe : ) Asa ca nu am reusit sa le cheltui pe toate. Un obicei vechi de al meu, cand parasesc o tara unde nu revin curand si nu are moneda euro sau lei, cheltui sau schimb si ultima moneda. In serbia unde merg destul de des nu se aplica regula : ) Sa fie oare un semn ca voi reveni curand in norvegia, nu pot decat sa sper. La buticul asta cerem si noi bonul. "Ne pare rau, daca nu ati platit cu cardul, nu putem elibera chitanta" Adica platesti cash si nu primesti bon. Ziceti si voi ca nu e ciudat, cand anafu ma obliga pe mine aici in tara sa solicit eu bonu daca nu mil tipareste de buna voie vanzatoru si la astia daca nu platesti cu cardu nu primesti bon.

Vine barca, trecem apa, parasim barca. Eu presat de timp. Ma infig in acceleratie. Arianu dupa mine. Curbe, curbe curbe. intram in primu sat, se tine cu "viteza legala" dupa mine. Mai sa fie, unde tis legile si principile acu. Apoi iara curbe, urcare, eu in continuare 110-120. El ma depaseste. Il las in fata, ma grabesc ma grabesc, dar nu pot mere cu 140 pe acolo, ca nu mai ce mi-am luat placute noi de frana si nu vreau chiar sa le distrug pana ajung in danemrca, ca de acolo mai tre sa ajung si acasa. Mai mere el in fata cativa km si se potoleste : )

Alerg ce alerg sa vad si eu piatra aia de stai pe ea si de sub tine e fiordul, Preikestolen. Una din atractiile alea ce apar pe orice site turistic. Apai pe drumu asta turistic in afara de Preikestolen nu am vazut nici un alt obiectiv turisitc la care sa ma fi oprit. Asa ca am ratat cateva. Oricum nu aveam timp, voriam sa vad bolovanu. Ma abat de la drumu principal si ajun gla parcarea de unde cica o iei pe jos spre piatra. In graba mea nu m-am documentat destul. Era un traseu de 2 ore dus, si inca vreo 2 ore intors de la parcare pana la piatra. Trec pe lisa "to do next time" si o iau din loc. cand intru pe drumu principal dau din nou de arian. Pe cei vreo 50 de km de cand ne despartisem eu aveam deja un avans de 10 km fata de el. As fi vrut sa mai am o vorba cu el si sa imi spuna acum ca bmwul lui consuma mai putin decat jucarioara mea la ritmul acela de mers. Spre norocu lui, ca nu imi plac confruntarile m-am indreptat catre urmatoarea barca. De data aceasta un grup de mototoristi pensionari stateau in fata, asa ca in ultima zi am invatat si eu, motociclisti se duc primii in fata. Ma duc si eu la un shushu si las manusile pe motor pe undeva. Bineinteles ca atunci cand ma intorc nu mai gasesc manusile pe motor. Erau puse frumos in casca. Ma uit la cei care ar putea sa imi fie chiar bunici le multumesc, stiu ei pt ce, sunt convins ca manusile facusera pe zmeii. Aici nu pierdem prea mult timp vreo 35 de minute in total, dar totusi barca are intarziere vreo 10 minute fata de oraru afisat. Mai sa fie, se poate si la ei.

Sa mai bag niste poze ca v-am ametit cu detalii : )

Da. Podurile suspendate sunt prezente peste tot in tara aceasta. Au cea mai mica amprenta la sol posibila si se integreaza perfect in peisaj. Defapt orice constructie se integreaza in peisaj, in atata natura si salbaticie nici nu crezi ca poate exista civilizatie. A se observa turnu de antene din poza.

Ajungem pe malu celalat. Acum in acest moment, pare plauzibil sa ajunem si la supermarket inainte de a ne urca pe barca. Gonesc cu "viteza legala" mai ales cand dau de autostrada, trec cu grija pe langa radarele fixe, le zambesc in prealabil ca nu se stie nici o data, chiar aveam de prins un vapor. Ajungem la supermarket dupa ce bobinam prin cartiere si semafoare si sensuri giratorii. Gasim loc de parcare si la magarus. Reciclam PETurile ca sa primim garantia inapoi, si vedem ceva cu 25 de coroane la cirese, le punem alaturi de ceva salata de creveti si alte ciudatenii in maini, caci cos nu folosim nici acasa, platim si ne indreptam spre magarus. Obiceiul meu de a lua bonu la purificat si sa vad, totusi ce a costat asa mult ca imi dadea cu virgula. Ce vad eu pe bon scris. "Felicitari ati achizitionat cirese in valoare de vreo 70-80 de coroane" Vreo 8 euro. No ce sa mai fac. Le-am pozat si mancat cat asteptam sa vina barca ce nu ducea spre Danemarca. Defapt la imbarcare motoarele intra pe o banda speciala numai pt utilaje cu 2 roti. Evident ca nu pot sa imi vad de ciresele mele cat intarzie barca cateva minute, ci intru in vorba cu nemti, francezi, englezi. Toti peste 50 de ani. Atat masculi cat si soferite la ghidon. Ca sa o zic asa intrun slang d'al nostru , bai frate plimbatu pe motor in tarile astea nu are nimic de a face cu ce cunoastem noi aici in tara. Cum fiecare se lauda ce si cat a vazut. Vine si randu meu. Pai am fost acolo, acolo acolo. La care toti mirati, pai esti de ceva vreme pe drumuri, de vreo 3 saptamani isi dadeau cu parerea, Nu oameni buni, de nici 10 zile, defapt norvegia am facut-o in 5 zile. Mirati, da, au fost, foarte. Eu la fel de reactia lor. Ei faceau maxim 200 de km pe zi, eu 500. Ei nu alearga, nu au de ce. Eu alergam caci timpu e prea scurt si vreau sa vad prea multe, sunt tanar si cu vreo 20-40 de ani mai tanar decat ei. Mai am multe de fazut, ei au vazut oricum mai multe decat mine, trebuie sa recuperez, am timp pana la 80 de ani. Concluzia nemtilor era ca mancarea si totul e cam de 3 ori mai scump ca la ei in tara. Francezii si englezii se raportau doar la dublu. Eu la ce sa ma raportez, sa le spun ca am salar de 250 de euro, chiar daca am gps de 400 si de euro pe motor? Nu aveam chef sa le explic ce inseamna pt noi romanii sa te plimbi cu motoru. Inclusiv cand vorbesc cu cineva care lucra in bucuresti si ii explic ca aici in timisoara lucrurile stau altfel la salarii caci sunt de doua trei ori mai mici, oricum nu prea sunt inteles. Cum sa inteleaga ei. E scumpa norvegia ce sa spun. Din grupul acela doar eu aveam cort la mine si tot eu eram singuru care eram cazat pe barca la scaune comune ca in avion nu la cabina cu pat. Sa fiu invidios pe ei, nu am de ce. Sa imi plang de mila, nu am de ce. Sa renunt la tigari sa am mai multi bani, as face-o daca as fuma : )

In excursia aceasta am stat de vorba cu multi oameni, din diferite tari si am vazut motocilsiti si motocicliste pentru care varsta sau sexul nu reprezinta nimic. Varsta pt toti oamenii e doar o cifra, iar sexul face doar diferenta daca fac shushu din picioare sau sezand. Toti, absulut toti motocilsiti, in schimb, au un zambet tamp atunci cand isi scot casca din cap. Oare de ce? Si cam toti motociclistii vorbesc aceasi limba, mare mi-a fost mirarea sa aud un francez vorbind engleza si ma distreaza sa aud nemti vorbind engleza.

O data motoarele ancorate in burta barcii, unii isi iau toate bagajele cu ei, altii nu. Unii isi iau si castile cu ei, noi categoric nu. Eu imi las inclusiv sacu de dormit la motor cu gandu ca ma voi intoarce dupa el, dupa ce plecam , mancam, vedem cum sta treaba.

Ce sa zic, vantul continua sa bata, admiram cea ce credeam noi a fi ultimu far din norvegia, admiram apusul, iar eu fac uz de hamacul meu pe puntea vasului. Cica zice capitanul ca marea este linistita, iau eu mai mai ca imi vars matele pe acolo, stiu sunt un sensibil : ) dar daca aia era mare linistita nu vreau sa stiu ce inseamna mare agitata. Pana la urma ma hotarasc sa imi iau sacu de dormit. Ajung la lift sa cobor la motor. "Etajul ales de dumneavostra este inchis pana dimineata la debarcare" mai mai ca nu scria si ca intoarceti-va inapoi la locurile voastre. Dau de un membru al echipajului. Incerc sa il aburesc sa faca o exceptie si sa coboare naibii cu mine ca mi-am uitat sacu de dormit jos si pe scaunele alea mie un rau de numa si in hamac incepe sa imi fie frig. Avea o singura propozitii foarte bine inregistrata. "The car deck is closed until tomorow morning". Am incercat vreo 3 4 abordari diferite, de fiecare data acelasi raspuns, chiar ma intrebam daca ma intelege oare : ) abandonez ideea. Ma infofolesc in hainele ce le aveam si adorm si eu pe la mijlocu noptii. Dupa vreo doua ore si ceva de leganat pe mai multe axe, ma trezeste un maimutoi de asta de la exhipaj. Imi spune. Acum ma prefac ca nu te-am vazut aici. Dar revin peste o ora si as dori, ar fi bine pt tine sa nu te mai vad aici cu hamacul pus. Sa mori tu imi zic in gandu meu, cine crezi ca mai rezista pe frigu asta inca o ora. Dar asa adormit ma prefac ca am inteles mesaju lui si ca ma voi supune. Daca aveam totusi sacu de dormit probabil ii solicitam sa imi arate articolul din regulamentul barcii, sau al biletului care imi interzice sa imi pun hamacul intre 2 stalpi de fier, afara pe punte unde nu incurc pe nimeni. Chiar e un regulament de o gramada de pagini atunci cand iti cumperi biletul, cu care trebuie sa fi de acord fie ca iti convine fie ca nu. Plus de asta eram pe mijlocu marii, primul port era oricum destinatia finala : ) Dar cum nu imi palc confrunatarile inutile : ) m-am conformat. Cu niste inceputuri de turturi la partea dorsala ma bag si eu la caldura in cabina aia cu multe scaune. Acolo globetroterii intelgenti erau pregatiti cu izoliere si saci de dormit, intinsi pe jos. Sacu meu era la ultimu nivel, la nivelu marii chiar. Transform hamacu in patura si cu o mare tristete adorm cu gandu ca e deja gata treaba asta cu norvegia.

Avestea fiind spuse inchei primul capitol al acestei calatorii. Voi continua aici cu inca cateva povesti si poze interesante din europa, caci peripetii sunt la tot pasu : ).

Sunt prea multe concluzii de tras, asa ca va las pe voi sa le digerati. si sa incepeti sa va faceti planurile. Retineti doar ca e posibil o persoana cu un motor sa calatoreasca cu 1500 de euro, fara probleme, iar un cuplu cu un motor cu vreo 2000 de euro, pana in norvegia si inapoi.

Va multumesc pt rabdarea de a citit peripetia pana aici si va invit sa ramaneti pana la sfarsitul calatoriei : ) Nu uitati si de harta de intoarcere [] https://www.google.c...RA.kMWYkvczhLc8

» Post actualizat in 07 Oct 2015 10:19

#______REPOST_______#

Trebuie sa recunosc ca eram nepregatit sa parasesc norvegia. Adica am batut atata drum, si am stat atat de putin. Ma uitam la cauciucuri, ma uitam la kilometri facuti, nu era de bine.

Vroiam sa vad Bergenu de ani de zile, dar am ales sa ma duc pe drumuri pana la Stavenger. Motivul e foarte simplu, trebuie sa revin in aceasta tara, obligatoriu, mai am atatea de vazut.

Am inceput ziua de dimineat. Adica am facut ochi pe la un 8 juma, dar nu am reusit sa imi adun gandurile, cortu, bagajele, etc. pana la un 10 si ceva. Alesesem un traseu relatic scurt 330 de km, dar staim ca desi am 8/9 ore sa ajung la barca, timpul va fi cam la limita. Adica cu 50 la ora media, imi ia un 6 ore si ceva. Dar sa nu uitam, am 3 barci de prins pana la barca mare. Incepem micul dejun cu rezerva de stat. Ceva Polarbröd, un fel de paine batuta ca sa nu creasca mult cu un gust usor dulce, de care ma indragostisem, ceva ce gasesti in tarile nordice. Aveam inca o conserva mare de ceva peste cu noi, luata din germania, o avem in continuare in camara. : ) Vorbesc cu prietenul meu neamt. Imi da vestea pe care oarecum o banuiam. Nu exista anvelope pe stoc pe raza acceptabila de km, si nici nu ajung decat pe sfarsitu saptamani celeilalte, cand eu ar trebui sa fiu in drum spre casa. Refuz politicos oferta. Apoi imi face pe plac si da curs glumei cu uleiul la canal. Ma asigura ca daca voi face faza cu uleiu la canal, nu numai ca voi plati amenda, dar voi face inchisoare inchis solitar cu mancare o bucata de paine, uscata, pe zi. Nu are rost sa risc asaceva, mecanicu lui nu e disponibil, dar ne pune la dispozitie un bidon si ce mai avem nevoie ca sa ne facem treaba in cele mai bune conditii de protectie a mediului. Cu nemtii astia chiar se poate glumi, chiar stiu de gluma.

Pornim la drum pe jumatate din ruta turistica Hardanger . Sa nu uitam de harta z09 https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=zGPiYMFzeARA.k3BpzO7EgTIU