Tura prin Caucaz la inceput de Noiembrie

[ilie.ardeias]

Pentru ca nu am reusit sa imi iau liber mai devreme..ma multumesc si cu inceput de Noiembrie.

Planul este  Romania - Bulgaria - Turcia - Georgia - Azerbaijan (lasam mobra in Baku si luam avionul dus intors pana in Tehran, de unde coboram spre Isfahan si inapoi) - Iran - Azerbaijan - Armenia - Georgia (ferry Batumi - Odessa) - Ukraina si inapoi acasa.

 

Impreuna cu prietena, calarim un KLR-E 650.

 

In momentul asta sunt nedumerit cu privire la viza cu intrari multiple in Azerbaijan (astept o confirmare de la doamna de la secretariatul Ambasada Republicii Azerbaidjan in Ro).

Am ales sa luam avionul din Baku spre Tehran tocmai sa evitam plata Carnet du Passage sau varianta cu Hossein, biletele de avion fiind foarte ieftine iar timpul limitat.

 

Pot cere ceva recomandari cu privire la acest traseu? eventual de la cineva care a batut drumul?

Am facut Leh-Ladach prin frig si partial zapada..sper insa sa nu prindem temperaturi sub 5 grade.

 

 

[Bart Bz]

Gândește-te că, de obicei, la 1 noiembrie se inchide Transfăgărășanul din cauza vremii...

[ilie.ardeias]

14 hours ago, Bart Bz said:

Gândește-te că, de obicei, la 1 noiembrie se inchide Transfăgărășanul din cauza vremii...

 

Asa e.

Imi e un pic frica de vreme in NE Turciei si prin Georgia.

In Azerbaijan si Iran nu cred sa fie nasol. Am stat toata luna Ianurie 2018 in Iran si ziua era de tricou cu toate ca aeroportul din Teheran a fost blocat o saptamana din cauza zapezii.

 

Pe de alta parte, incerc sa gasesc ceva info despre traversat Marea Neagra cu ferry spre sfarsit de Noiembrie..

[cristache]

Foarte misto tura...dar, cat timp ai la dispozitie?

 

In Georgia nu vei putea face traseele din munti, parerea mea e ca doar astea conteaza in zona, Travesarea marii Negre se face cam dupa ureche, nu sunt curse regulate...multi kilometri.., posibile probleme cu vizele..

 

Nu zic ca nu se poate, dar cred ca e tarziu in nov, plus ca mai ai o luna pt logistica..

 

Iti urez mult succes!

[ilie.ardeias]

Stiu, risc sa nu pot vedea muntii in Georgia..insa am o farama de speranta ca voi avea noroc cu vremea

Legat de vize..nu e mare lucru. Georgia si Armenia nu necesita viza, pentru Azerbaijan este eVisa online iar in Iran avem visa on arrival. Ar fi in plan sa intram si in Abhazia..dar nu e nimic sigur.

 

Din cauza jobului..e cam greu sa imi planific o vacanta de minim 2-3 saptamani...asa ca incerc sa profit de ce am la dispozitie.

Mergem inainte si vedem ce iese. 

 

[RuInCV]

Exista si varianta de a lua ferry de la Varna si pana la Poti / Batumi in Georgia. Nu e chiar ieftin (150 EUR pt moto + 130 pt fiecare pasager) si cursele sunt foarte rare (1-2 pe luna), dar daca se pupa cu planul tau e o optiune de luat in calcul. Poti citi mai multe aici : www.navbul.com

[ilie.ardeias]

Merci frumos penru sugestii. Pretul este acelasi in toate variantele Varna sau Odessa. Vom decide varianta de intoarcere atunci cand va fi cazul..acolo. Sunt multe variabile la mijloc.

 

Din cate stiu, se poate obtine CDP ul de la ADAC, si mai exista o varianta si mai ieftina in Italia (din auzite). Acum, pentru cateva zile pe care le putem aloca Iranului..am decis ca nu merita efortul financiar, la care mai este de adaugat si 70 euro de persoana visa pentru 1 luna si vreo 14 euro asigurarea medicala (imperativ necesara pentru obtinerea vizei).

Am descoperit acum, verificand RCA ul ca nu sunt mentionate pe polita Georgia si Armenia.

Google nu prea pare sa fie de ajutor. Orice informatie este binevenita

Pentru ca postarile noi se contopesc si par a fi vizibile, am deci sa mai adaug inca o data mentiunea asta:

 

=============================================================================

 

 

 

Am descoperit acum, verificand RCA ul ca nu sunt mentionate pe polita Georgia si Armenia.

Google nu prea pare sa fie de ajutor. Orice informatie este binevenita 

[ioio_viola]

in Georgia te obliga in vama sa-ti cumperi asigurare, nu conteaza daca ai sau nu pe asigurarea ta.

 

15 sau 20 $ parca a fost.

Editat Septembrie 26, 2019 de ioio_viola

[ilie.ardeias]

Super. Merci de info. Aceeasi asigurare acopera si Armenia?

 

Ma gandeam ieri ca daca vremea se va inrautati in Caucaz, o data ajunsi spre Samsun, voi coti dreapta spre Kurdistan / Iraq. Ca tot am timp, imi fac si un plan B, fiind constient ca Noiembrie este deja tarziu pentru Georgia si Armenia..

 

[ioio_viola]

nu cred ca acopera si Armenia. era ceva doar pe Georgia din ce imi amintesc eu.

[ilie.ardeias]

Merci fain. 

Se poate face acolo..asta ma interesa.

[Marius Mihasan]

La 26.09.2019 la 14:45, ioio_viola a spus:

in Georgia te obliga in vama sa-ti cumperi asigurare, nu conteaza daca ai sau nu pe asigurarea ta.

 

15 sau 20 $ parca a fost.

Nu e asa, nu te obliga nimeni. Eu am avut pe Georgia facuta on-line - https://www.tpl.ge/. La vama nu am platit nimic in plus, am intrat cu ferry si iesit pe roti spre Turcia.

[ioio_viola]

Pai aia am zis si eu. Ce ai luat tu de pe net e acelasi lucru cu ce cumperi in vama daca nu ai. E acelasi pret. Asigurarea obligatorie ce o avem noi in tara chiar daca nu are taiata Georgia nu e buna.

[sorin das]

In Armenia sunt birouri de asigurari in oricare din punctele vamala cost 20 euro.....nu are nici o legatura Armenia cu Georgia!!!!!!sincer nu cred ca te-ai documentat foarte bine pentru aceasta calatorie,parerea mea este ca nu esti pregatit pentru tura. exemple sunt multe,vrei ferry din Batumi spre Odessa dar nu stii daca circula ,intrebi de asigurare daca este valabila in doua tarii diferite??? etc,etc,si nu in ultimul rand dar cel mai important lucru este perioada aleasa pentru aceasta calatorie.este o perioada cu multa ceata ,ploi si nu in ultimul rand temperaturi destul de scazute pentru motociclit....asta doar pana in Turcia,mai departe te intilnesti cu drumurile din caucaz care sunt la inaltime ,cu siguranta daca nu dai de zapada drumurile vor fii foarte grele din cauza ploii......Sfatul meu este sa te documentezi bine si de ce nu sa faci aceasta frumoasa calatorie la anu incepand cu luna mai.....daca totusi pleci ......succes grija mare si asfalt uscat!

[ilie.ardeias]

Ai dreptate Sorin vis a vis de vreme. Tocmai de asta am decis sa cobor spre Iraq.

Aman tura in Caucaz pentru alta data. 

 

 

36 minutes ago, sorin das said:

In Armenia sunt birouri de asigurari in oricare din punctele vamala cost 20 euro.....nu are nici o legatura Armenia cu Georgia!!!!!!sincer nu cred ca te-ai documentat foarte bine pentru aceasta calatorie,parerea mea este ca nu esti pregatit pentru tura. exemple sunt multe,vrei ferry din Batumi spre Odessa dar nu stii daca circula ,intrebi de asigurare daca este valabila in doua tarii diferite??? etc,etc,si nu in ultimul rand dar cel mai important lucru este perioada aleasa pentru aceasta calatorie.este o perioada cu multa ceata ,ploi si nu in ultimul rand temperaturi destul de scazute pentru motociclit....asta doar pana in Turcia,mai departe te intilnesti cu drumurile din caucaz care sunt la inaltime ,cu siguranta daca nu dai de zapada drumurile vor fii foarte grele din cauza ploii......Sfatul meu este sa te documentezi bine si de ce nu sa faci aceasta frumoasa calatorie la anu incepand cu luna mai.....daca totusi pleci ......succes grija mare si asfalt uscat!

 

Ai dreptate Sorin vis a vis de vreme. Tocmai de asta am decis sa cobor spre Iraq.

Aman tura in Caucaz pentru alta data. 

 

Legat de asigurare, am intrebat in virtutea Parteneriatului Estic, in care printre altele sunt si Georgia si Armenia. 

Cunosc situatia geo politica a zonei, fiind direct interesat sa ating Abkhazia cat si ‎Nagorno-Karabakh.

 

Cu toate ca programul ferry urilor peste Marea Neagra este pe net, acesta nu prea este urmat (sunt destule topicuri pe net pe tema asta). Am cerut doar informatii relevante recente.

 

Nu prea inteleg folosirea atator semne de exclamatie ?! Am deranjat cumva? 

[sorin das]

La 01.10.2019 la 14:37, ilie.ardeias a spus:

 

 

Nu prea inteleg folosirea atator semne de exclamatie ?! Am deranjat cumva? 

Nu....

[Adrian M.]

Salut. Pai nu pui si tu niste poze, o poveste, ceva? cum a fost?

[ilie.ardeias]

Nu le prea am eu cu povestitul..si nici timpul nu imi este prieten, dar voi incerca sa desenez in cateva cuvinte experienta.

 

Descurajat de vreme..am trecut la planul B, coborand spre Kurdistan / Iraq.

Drumul spre Turcia, traversand Bulgaria, a fost posomorat, pe alocuri ceata, parca strangea casca, faceam teste cu Intercomul, si colac peste pupaza, am ramas fara benzina la 1.5 km de benzinaria din granita bulgaro-turca. Dintr-un motiv anume, robinetul a ramas pe rezerva. Din Bucuresti, tot drumul. Cand am simtit ca incepe sa partaie..m-am aplecat increzator sa mut pe RES..dar cand colo..surpiza. Si a murit.. Am impins mobra incarcata avand galerie de la soferii de TIR.

 

 

Alimentat in Lukoil-ul din granita si dupa 15 minute eram in Turcia..unde in drum spre Istanbul am oprit in Edirne pentru kebap buuun si ieftin. 17 lire turcesti, adica vreo 13 lei pentru 2 doner kebap cu ayran.

In 2 ore jumate intram deja in Istanbul, pe noapte si pe aglomeratie, era deja trecut de ora 20, iar dupa inca o ora jumate am ajuns la prima cazare, rezervata pe Airbnb, in cartierul Kadikoy, partea asiatica. Ca tot incepusem ziua aiurea…fix pe podul peste Bosfor, am pierdut protectia termica de pe galeria de evacuare. Tabla fiind destul de mare, am simtit cand a cazut pe langa scut si am oprit la vreo 30 de metrii sa o recuperez, blocand prima banda. Minutul ala cat am coborat sa recuperam tabla deja calcata de un autobuz si cateva scutere..s-a transformat intr-o simfonie de claxoane si probabil injuraturi.

 

Prima oprire a fost misto, pentru 13 euro primind un dormitor cu baie individuala, intr-un apartament imens, cu balcon spre curtea interioara a blocului unde parcasem mobra. Am avut loc si liniste sa ma desfasor sa ung lantul si sa evaluez ce s-a intamplat cu protectia de la galerie. De la vibratii..s-au desfacut suruburile de prindere..dar macar am reusit sa recuperez protectia. Era prea liniste sa ma apuc sa o indrept..oricum nu aveam suruburi si saibe sa o prind la loc. Am lasato pe data viitoare.

 

Istanbul..mancare buna, bere scumpa, sarmale, ciorba, ceai, serbet, tesekuler..

 

A doua zi, am pornit spre Ankara..drumul spre Izmit pe coasta Marii Marmara – superb. Undeva dupa un Shell unde am alimentat mobra, am zis sa oprim la un ceai..dar uitandu-ne prin farfuriile musteriilor..am zis sa si bagam la ghiozdan. Orezul arata fenomenal..asa ca am incercat sa convingem osparul ca vrem alturi de adana kebap..orez..rice, riz, reis..nimic. Nu a inteles. Ne-a servit totusi cu orez, traducandu-ne; Adana Kebap & Pilaf.

 

Ankara..nu ne-a placut. Prea se vrea capitala de secol XXI, pierzandu-si din izul oriental. Asa ca nu am poposit decat pentru o noapte iar dis de dimineata am plecat spre Capadochia/Goreme. Urcasem deja in podisul Anatoliei..incepusem sa simtim racoarea diminetii si frigul de dupa apus. Pe drum, am oprit sa vedem Tuz Golu. Al doilea lac ca mărime din Turcia, și unul dintre cele mai mari lacuri hipersaline din lume. Interesanta experienta, mai ales prim prisma celor vreo 4 autocare de turisti chinezi, rasfirati peste tot, galagiosi si ahtiati dupa selfi-uri.

 

 

In 2 ore am ajuns la Goreme, chititi sa-i facem mobrei o poza cu baloane pe fundal..numai ca baloane ioc. Am inteles ca daca voiam sa vedem baloanele, trebuia sa ne trezim inainte de rasarit, asftel incat cand soarele mijea la orizont, sa fim undeva la 12 km unde ni s-a recomandat un view point interesant.

 

 

Dimineata, erau -2 grade inainte sa rasara soarele…am ajuns voiosi pe varful de unde se vedea toata valea..si de unde intr’adevar s’ar fi vazut superb baloanele..insa ghinion. Din cauza vantului nu s-a ridicat nici un balon.

 

 

In concluzie, am bagat repejor un mic dejun copios admirand peisajul Capadochiei dupa rasarit si am decis sa coboram din munti spre Gaziantep, la caldura. Am coborat din munti spre Kahramanmaraş dupa un drum sinuos cu asfalt perfect si liber si ne-am trezit spre amiaza ca ne apropiam de Gaziantep..

 

 

Am oprit sa alimentam si sa mancam si am decis ca ne mai tine ziua sa ajungem pana in Diyarbakir, ultima oprire in planul nostru inainte de intrarea in Iraq. Dupa Ankara, am inceput sa luam contact incet incet cu filtrele militare pe autostrada, prin care am trecut zambind, lejer.

 

In Diyarbakir am stat intr-un cartier rezidential, cu gard de sarma ghimpata si portar cu ak47. Gasisem pe Couchsurfing un cuplu care s-a oferit sa ne gazduiasca peste noapte, care s-a prelungit la 2 nopti. Oamenii insistau sa ramanem macar o zi sa ne plimbam prin oras..plus ca cu o zi inainte facusem vreo 850 de km. Nu a fost deloc greu sa acceptam sa ramanem. Urmatoarea zi ne-am relaxat vizitand orasul fara mobra. Nu vreau sa deschid o polemica vis a vis de diferentele dintre kurzi si turci..Pentru noi, a fost o experienta interesanta in sensul bun al cuvantului. De la mancare pana la ospitalitatea omului de rand pe care il intalnesti o data in viata pe strada, ospitalitate intalnita numai in Iran, pama acum

 

 

Fiind in zona kurda a Turciei, am zis sa facem un pic tur prin Batman – Hasankeif – Mardin. A meritat din plin.

 

 

Am ajuns in Mardin spre amiaza, asa ca am amanat pentru inca o zi intrarea in Iraq. Am fost atentionati ca trecerea granitei ne va fura lejer 4-5 ore. Nu au fost 4-5..insa au fost 3 ore. Dar intense.

 

Pentru ca mai aveam inca o noapte de petrecut in Turcia, am dat curs invitatiei unui tip interesant de pe Couchsurfing, ce locuia intr’un satuc fix pe granita cu Siria. De la drumul principal am mers vreo 50 de km pe niste drumuri cu asfalt prost si pe alocuri lipsa printre culturi de porumb si bumbac. Activitate intensa, plin de combine si tractoare si oameni la munca campului. Turcii stiu sa faca agricultura. Ajunsi in sat..ia si cauta casa cu pricina..nimeni nu vorbea engleza, noi deloc turca. Dupa vreo juma de ora de bajbaiala..am reusit sa ajungem, Rodii direct din copac, masa traditional kurda, culcat iarasi dupa miezul noptii.

 

 

 

Dimineata, pe drum spre granita, la unul din deja obisnuitele filtre inainte de Cizre, un politist de frontiera observand pasapoartele..mai mai sa ne ia in brate. Facuse ceva scoala medicala in Romania..Am ramas la ceai, facand cunostinta pe rand cu baietii de la fortele speciale si apoi cu cei de la anti drog, toti inarmati strasnic dar cu zambetul pe buze.

 

Spre ora 11 ne apropiam de granita Ibrahim Khalil..vreo 10 km de coada de masini, inclusiv pe banda de urgenta..am razbit repede pana la bariera. Am fost lasati sa ne bagam in fata, am dat increzatori pasapoartele..sperand ca multele ore cu care am fost amenintati la trecere..se vor transforma in cateva minute..

Strike 1: motocicleta nu figura ca a trecut frontiera in turcia. Doar noi pasagerii, dinspre Bulgaria. Poze din toate unghiurile..whatsapp catre vamesii de la trecerea Lesovo-Hamzabeyli..glume despre cum de am reusit sa parasutam motocicleta pe teritoriul turcesc..s-a dus jumatate de ora pana s-au lamurit. 

Strike 2: welcome to Iraq. Iuliana a primit stampila in pasaport in 10 secunde. Welcome to Iraq. La mine, observand viza de Iran..telefoane si zambete intre ofiterii de la ghiseu..alte 10 minute.

Strike 3: taxa pentru mobra. 10 minute evaluare. Cate pistoane are? Cate viteze? Aaaa..e de 650. Ce mica. Saptamana trecuta au trecut niste austrieci cu BMW de 1200.. Buun. Inca vreo 2 ore a durat plata taxei si turele intre birouri pentru toate stampilele. Partea frumoasa..toata afacerea a costat aprox 10 USD.

 

Welcome to Iraq..

 

 

 

Editat Decembrie 9, 2019 de ilie.ardeias

[iulianserban]

Foarte mișto, bravo! La anul am și eu programată o tură în zonă, sper sa ma pot lungi cu zilele de co. Cate zile ai avut la dispoziție? 

[Kosh]

Ce dor mi-ai facut de motociclit in Turcia.
In sezonul urmator vreau sa ma intorc pentru locatiile ratate la ultima tura.

[ilie.ardeias]

16 hours ago, iulianserban said:

Foarte mișto, bravo! La anul am și eu programată o tură în zonă, sper sa ma pot lungi cu zilele de co. Cate zile ai avut la dispoziție? 

 

Am plecat pe 2.11 dimineata si ne-am intors pe 17.11 seara. Am incercat sa profitam de fiecare zi / ora disponibila.

Am hoinarit 1 saptamana in Turcia si 1 saptamana in Iraq..

 

15 hours ago, Kosh said:

Ce dor mi-ai facut de motociclit in Turcia.
In sezonul urmator vreau sa ma intorc pentru locatiile ratate la ultima tura.

 

Intr'adevar, Turcia e mare si diversificata. Am facut vreo 7000 de km dus intors iar pe autostrazile turcesti am simtit din plin nevoia de inca 1 piston si treapta a 6a.

 

Pe de alta parte, am avut un sim turcesc pentru net (160 de lire cu 17gb internet si minute nelimintat pe orice retea turceasca), motiv pentru care am folosit Google Maps pentru GPS. In Turcia, si-a facut treaba perfect, nu am avut ce sa-i obiectez. In Iraq insa..util doar in orase. In afara oraselor, total degeaba.

 

 

[Kosh]

Noi in Turcia ne-am cam chinuit fara GPS, cu navigatiile de pe telefon. Nu aveam cum sa cumpar sim ptr ca telefonul meu este blocat in Orange si Kitty n-avea un telefon mai capabil...
Acum avem GPS de moto care si-a facut treaba cu brio in tura prin Grecia. Sper sa-si faca treaba in continuare.
Am planuri mari ptr sezonul urmator, dar mai este pana atunci.

Continua, te rog, cu povestirile.
Multumesc

[ilie.ardeias]

Am bramburit 6 luni prin India si Nepal cu GPS pe telefon fara probleme. Google Maps si Maps.me 

Singura noastra problema atunci au fost suportii de telefon pe mobra chinezesti care din cauza vibratiilor (tot cu monocilindru) nu rezistau mai mult de o luna. 

 

Nu am apelat inca la un GPS dedicat pentru ca nu vreau sa ii port si aluia de grija de fiecare data cand opresc pe undeva..si asa nu de putine ori am lasat cheia in contact prin zone asa zis de risc  

 

Incerc cat de curand sa mai scriu cateva randuri si despre partea iraqiana a kurdistanului..

[Adrian M.]

In sfarsit avem si poveste. Foarte fain, continua

[ilie.ardeias]

Am trecut de granita dupa mai bine de 3 ore. Era deja ora 16 si undeva la 30 de grade. Simteam ca fierbem in suc propriu cu miresmele de rigoare. Peisajul rutier s-a schimbat instant..masini americane si japoneze cu motoare mari, pe alocuri ceva bmw uri din anii 90’..toti la un loc conducand de parca pedala de acceleratie era cu ON/OFF.

 

Prima grija a fost sa alimentam..am intrat cu rezervorul gol. Am incercat sa zaresc vreo benzinarie cu ceva brand cunoscut..dar m-am lasat pagubas..am oprit la cea mai mare pe care am gasito..pretul fiind la fel peste tot. Normal 550 IQD (0.5 usd) si Super 750 IQD (0.6 usd). Pentru ca folosesc benzina de 95, am bagat Normal si imediat am simtit diferenta. Mi-am zis..ori e benzina de 90 ori e proasta. In urmatorii km am zarit benzinarii care mentionau si cifra octanica: Normal varia intre 90 si 92 iar Super de 95.

 

Din granita pana in primul oras mare, Duhoq, autostrata cu 3 si pe alocuri 4 benzi pe sens, asfalt perfect. Mi-am zis ca astia de ma atentionau cu privirile la drumurile de acolo, nu au mai fost demult..ori habar nu aveau. Si iaras am oftat..650cc intr-un piston cu 5 viteze si incarcat…110-120 kmh..parca stateam pe loc. Vajaiau tirurile si autocarele pe langa noi cu minim 140.. Am zis ca macar vom ajune repede in Erbil..pe lumina.

 

In consecinta ne-am permis sa oprim in Duhoq sa mancam. Soarele apunea, era cald..am ales o terasa a unui restaurant de pe marginea autostrazii. Ospatarul vorbea foarte bine engleza, avertizandu-ne ca kebabul lor nu se ridica la nivelul celui gasit la turci. Glumea de fapt. Festin culinar la propriu. Totul pentru 11 usd..cu tot cu ciorba si salate si sosuri si kebab si apa plata si ceai si desert.

 

Soarele era deja pe linia orizontului cand ne-am ridicat de la masa..dar am zis ca nu e problema. Sosea buna, medie de viteza 100 kmh, 160 km pana in Erbil..ajungem bine. Aveam o invitatie pe Couchsurfing de la un cuplu de nemti, profesori la scoala germana din Erbil.

Iesirea din Duhoq este pe 4 benzi..vreo 10 km de rampa. Spre varf, primul checkpoint militar unde am intalnit prima data trupele Peshmerga. Inarmati pana in dinti, 2 camionete Toyota Landcruiser cu mitraliera in bena. Oameni in toata firea..trecuti probabil prin multe..dar totusi zambind, urandu-ne bine ati venit in Kurdistan. Chekpointuri vor fi la fiecare 40-50 de km. Pe de alta parte, in toata zona kurda, am observat ca aparatul foto si camera telefonului nu sunt bine privite..in consecinta nu prea am facut poze.

 

Dupa acest checkpoint, autostrada cu multe benzi a devenit o sosea simpla cu o banda pe sens printre munti iar gropile au inceput incet incet sa devina omniprezente. GPS ul incet incet a inceput sa isi piarda din utilitate. Datorita luptelor recente in Mosul, am fost sfatuiti sa il ocolim. Fostele sosele pe care Google Maps le stia..nu mai exista..in locul lor au aparut alte drumuri noi. Noi le-am prins partial in constructie, iar cat am mers pe drumurile vechi..pline de gropi si de limitatoare de viteza construite din asfalt, ne semnalizate, sleauri lasate de camioanele supra incarcate, praf, mai toti din sens opus mergeau doar cu faza lunga si depaseau haotic. Toate astea au facut ca cei 160 de km sa ii facem in vreo 3 ore.

Intr-un final, am ajuns in Erbil. Un mic Dubai in mijlocul desertului. Luminat, masini noi, sosele cu 4-5 benzi pe sens. Gazda noastra locuia intr-un complex de 29 de etaje cu 5 scari..lux dupa standardele romanesti.

 

 

Intre timp, mobra a cam ciupit din ulei, nivelul ajungand sub minim. A doua zi dimineata am rezervato pentru revizie si inspectie a cadrului si suportilor de side case-uri dupa eventuale fisuri, avand experienta din India de anul trecut cu un Royal Enfield la al carui cadru de bagaje sudam o data la 2 zile. Din fericire, mobra a supravietuit pana inapoi acasa fara suduri sau improvizatii.

Intre timp, luasem legatura cu un englez, medic in unitatea militara din zona, omul de asemenea petrolhead. Am fost cu el dimineata in bazar sa cautam ulei si un loc in care sa il schimb. Am gasit doar 20w50 ceva brand local la sub 1usd pe litru. Schimbat ulei cu filtru nou (aveam de acasa cateva la mine), plus un filtru de benzina..astia se uitatu mirati la mine ca nu am asa ceva si cum de mobra inca merge..cost manopera 4 usd. Mancat ceva pe strada, cumparat sim irakian cu net si minute incluse gratis pentru 48 de ore pentru 5 dolari.

 

 

Duminica dupa masa, lasasem mobra parcata undeva pe un bulevard mare si am luato la pas in orasul vechi. Sarbatoare mare, ziua profetului, toata lumea era pe strazi. Dupa cateva ore, inoptandu-se, am decis sa ne intoarcem. La un moment dat, prin multime, ne zareste un politist calare pe motocicleta care ne intreaba daca noi suntem cu “big Kawasaki with boxes”. Nici nu apucam sa ii raspundem afirmativ ca el imediat ne arata semnul de maini incatusate si ne zice ca “motorbike kaput, arrested by police, no good parking”. A tinuto asa cateva minute care pentru mine au parut ore, incercand sa aflu ce s-a intamplat si unde e mobra..la care Iuliana a sesizat un inceput de zambet..si la batut pe umar spunandu-i ca glumeste. Moment in care a izbucnit in ras si a plecat.

 

 

 

 

Am mai avut cateva zile de coborat pana in Sulaymaniyah, oras mult mai mare si mai liberal (pentru cine a calatorit prin Iran, cam aceeasi atmosfera, un mare bazar, oameni faini si ultra ospitalieri).

Aici am vizitat si una din inchisorile fostului regim, Saddam, transformata in muzeu impartit in 2 sectiuni: genocidul kurd si ISIS. Las doar cateva poze facute aici, este mult de discutat despre subiectul asta.

 

 

Am dormit peste noapte la un pusti de pe Couchsurfing, student acolo. Street food in Kurdistan..muult peste Iran. Interesant a fost modul in care ei vand kebabul..iti pun carnea in lipie iar cat tine de sosuri si salate, iti pui tu de care si cat vrei. 1 usd. Desert..foarte asemanator cu ce gasesti in Turcia, dar gust mai intens si de vreo 7-10 ori mai ieftin.

La intoarcere spre Erbil, am oprit pe malul Tigrului unde am mancat cel mai bun crap (presupun) la gratar. Ne-a spus ospatarul ca nu mai are peste mici, doar mari, portie de 3-4 persoane, dar noi, tulceni crescuti cu peste, am zis ca nu e problema, nu mancasem toata ziua. In final, dupa ce ne-am lins si degetele, a venit nota, moment in care am realizat ca nu avem cash suficient, ne mai trebuiau vreo 3 usd. Ne-am zis..no problem, e popas mare, trebuie sa aiba POS. Surpriza, nu aveau. Si pe o raza de vreo 150 de km nici urma de ATM. Ospatarul era de fapt proprietarul terasei, care mirat fiind ca astia erau toti banii cash pe care ii aveam la noi, a tot insistat sa nu ii mai platim nota, moment in care a deschis sertarul de bani sa ne mai dea in plus..ca doar aveam de mers inca vreo 150 de km. L-am asigurat pe om ca avem benzina suficienta si ca pana la destinatie nu va fi nevoie sa mai oprim. Am ramas datori cu 3 usd cu promisiunea ca cu prima ocazie cand ne vom intoarce, ne vom opri iar la masa.

Timpul trecea si ne impingea inapoi spre casa..facusem noi calculul ca vom avea nevoie de 4 zile sa ajungem inapoi in Istanbul unde sa poposim 1 zi sa ne tragem sufletul si apoi duminica sa plecam spre Bucuresti.

 

La intoarcere parca am mers mai repede..stiam deja cum e drumul, peunde GPS ul se pierde, in dreptul fiecarui limitator de viteza construit masiv din asfalt sau ciment exista macar 2-3 tarabe (semn de incetinit), colac peste pupaza am ramas si fara far, si scurta si lunga..de la atatea gropi..si am mers pe proiectoare..nu am gasit nicaieri becuri H7..

Granita irakiana am trecuto in 10 minute..numai ca fix la ultima bariera..ne-au cerut o taxa de drum de vreo 10 usd. Le-am zis ca nu mai aveam dinari iraqieni..doar lire turcesti, lei de plastic si card. Nimic. Nu merge. Trebe dinari. Am zis ok, ma intorc, schimb bani si platesc. Nici asa nu e bine..ca trebuiau reluate toate formalitatile de intrare. Vazand tot tam tamul, un vames kurd vine zambitor si zice ca 10 usd nu e nimic..plateste el pentru noi, numa sa nu plecam incruntati din Kurdistan. Nu a vrut sa accepte nici lire turcesti nici RON..doar o strangere de mana. Ce oameni..

In granita turceasca..am zis ca trecem ca prin branza. Dupa a 2a bariera, ne opresc 2 tipi in civil cu arma la purtator care zambind ne intreaba de unde venim. Buna intrebare. De unde oare venim?!

Din Kurdistan ii zicem. Wrong answer zic ei. Din Iraq veniti. Ce ati cautat acolo? Pai..vacanta. Urat loc de vacanta v-ati ales. Ce aveti voi de a face cu aia?! A urmat o verificare a telefoanelor (whatsap, mesaje, facebook, Instagram, poze, harti) si apoi inca un interiu cu alti ofiteri..aceleasi intrebari: de unde veniti? de ce? Etc  Alte 3 ore pierdute, suficient cat sa parasim granita la apus. Pana in Mardin, nu am gasit nicaieri becuri H7. Nasol noaptea doar pe proiectoare.

 

Ajunsi in Mardin, am gasit un Airbnb la niste studenti.Am ajuns iarasi noaptea tarziu. Era parca 9 jumate cand urcasem deja bagajele, ne-am schimbat in haine lejere si ne-am intins cu gazdele la vorba si ceai.

Din vorba le ziceam ca as vrea a 2a zi inainte sa plecam spre Adana, sa gasim un loc unde sa schimb uleiul. Nu e confortabil gandul sa stiu ca merg constant cu 5000 rpm cu ulei de 80 us cent pe litru. Tipu zice ca la parterul blocului este un service moto, trecand pe langa am zis ca e magazine alimentar. Pe la ora 23 coboara sa cumpere tigari si ma suna sa imi zica ca tipu de la service e inca acolo si daca vreau putem schimba uleiul atunci. Are motul, castrol si shell. Dimineata nu stie cand se trezeste. Zis si facut, trecuse de miezul noptii cand am terminat cu uleiul. Dar nici asta nu avea becuri H7

 

A doua zi, am lalaito noi prin Mardin, orasul vechi e superb..si am reusit sa plecam tarziu spre Adana. Cazare urma sa cautam la prima oprire de benzina si ceai. Am gasit in Iskenderun ceva interesant pe Couchsurfing..asa ca de ce nu?! Am ajuns iarasi tarziu noaptea acolo..curenti de aer pe autostrada nu am mai intalniti niciodata asa de puternici precum acolo..ne zburau cate 2 benzi din cand in cand..noroc ca era liber si aveam unde ateriza. Ajunsi la tipul asta, el era la un party latino pe malul marii. Erau 29 de grade la ora 23. A venit sa deschida casa sa lasam bagajul si mai mai ca nea obligat sa ne schimbam si sa mergem si noi la party. Am ajuns acasa pe la 3 jumate dimineata. Inca o experienta misto venita pe nepusa masa.

La 9 ne-am trezit, curatat si uns lantul, mic dejun..la 10 jumate plecam spre Ankara, cu plan sa oprim in Adana pentru masa de pranz. De aici…totul a decurs normal..ajunsi in Ankara joi seara, dimineata am plecat pe ploaie (prima zi de ploaie in tot concediul) spre Istanbul. Sambata am hoinarit perpedes si duminica am pornit cu greu spre casa..Am gasit becuri H7 abia la OMV ul de la Targovishte. Am ajuns in Bucuresti cu farul functionand.

 

 

 

Editat Decembrie 10, 2019 de ilie.ardeias