Endo_ro

Ateilor, voi cam aveti comportament de tigani, adica de ciori... Injurati ca la usa cortului, va mascariti pe aici, iar cand va ia unul mai tare tot voi strigati in gura mare... Mars la Paris! Aveti aceeasi stofa cu manelistii, numai ca de alta culoare... tot tuciurie, fireste.

Daca nu i-ai auzit incearca macar sa-i privesti... Daca nici nu-i vezi inseamnea ca duhovniceste esti surd si orb...

Imi pare rau ca trebuie sa apar iar ca un nebun in fata ta, dar ma rog ca bunul Dumnezeu sa aiba mila de tine in ceasul in care vei intelege limpede lucrurile. Si pentru voi toti! Presupunand ca nu voi fi si eu in aceeasi oala cu voi, caci o merit la fel de bine. Iubesc pe Dumnezeu atat cat pot si sper sa-mi dea si mai multa dragoste, caci fara El nu putem nimic. Il iubesc cu mintea, cu intelegerea, cu inima, cu tot ce exista. Orice vrabiuta canta despre Dumnezeu, orice copac freamata despre Dumnezeu. Toata existenta se roaga la Dumnezeu, numai omul se razvrateste... Pentru noi a cazut toata creatia. Prin noi trebuie sa se repare lucrurile. Azi am mai cunoscut un om, caruia ii multumesc pentru tot. Cand se intalnesc oameni care au la baza credinta in Dumnezeu nu trebuie cuvinte, lucrurile bune vin de la sine. La fel in cazul necredinciosilor... Dezbinarea distruge tot...

... Caci aceia vor mosteni Pamentul !!! Amin!

Pentru bugete mai mici... Am un Nolan N62 cu pinlock, port si cagula... Nu am mari probleme cu aburirea, in sensul ca am mers asta toamna pana la temperaturi de 3-5 grade dimineata si-mi apareau cateva pete in partea superioara, dar nu am avut niciodata probleme care sa jeneze prea tare. Pentru o casca atat de ieftina este foarte OK. Daca se fixeaza corect pinlock-ul se reduc zonele de aburire aproape complet.

Am SPY M800 si sunt foarte multumit! Ce m-a impresionat la aceasta alarma este ca porneste la orice "gainat cazut din pom" sau doar daca vrei sa misti husa, insa la tunete nu a pornit. Coincidenta sau nu... Oricum este OK! La capitolul minusuri, nu stiu cat de obosit imi este acumulatorul, dar papa foarte mult. In cateva zile mi-o omoara daca nu merg cu ea.

Pai, asta inseamna sa fii om, sa poti deosebi binele de rau, insa aceasta insusire nu este a noastra, ci ne-a fost data: Dumnezeu a sadit in inima omului samanta adevarului. Adica, ceea ce ni se pare firesc sa faca orice om. Dar vezi? Nu toti oamenii fac asta, unii prefera sa faca rau. Termenul de "prost" e discutabil... Sa nu fii framantat de ganduri este o forma a fericirii. Cei in care viaza demoni sunt foarte framantati de ganduri, de ganduti rele si distrugatoare. Citeste inclusiv pe acest forum si vei deosebi singur acesti oameni. Din pacate suma placerilor reprezinta suma lanturilor care te leaga. Fumezi? Esti dependent de tigari, bani pt ele etc, Bei? La fel... Mananci mult si bine? O grija in plus sa ai ce manca si cu mofturile de rigoare... Si asa mai departe. Nu sustin infometarea, sa nu ma intelegi gresit, dar nici nazurile la nu stiu ce specialitati zilnic... Atunci nici nu mai gasesti vreo placere deosebita, intrucat tot timpul il petreci in desfatarea trupului. Ingrijirea trupului excesiv iar este rea. Eu am tras de fiare peste 10 ani. Acum, cand nu mai am nici timpul necesar abia daca se mai cunoaste. Ce folos? Cat timp pierdut in sala! Oricum trupul va putrezi intr-o zi. Desigur, miscarea in sprijinul sanatatii este altceva si este benefic. Eu ma refeream la constructia musculara exagerata, gen culturism... Care are la baza tot mandria, fie vorba intre noi... Deci principiul tau se bazeaza pe "daca pot" si daca celalalt are 1 m in spate, principiul tau se darama... Sa nu confundam "egalitatea" aia cu egalitatea in sensul dumnezeiesc, care este perfecta si uneori neinteleasa de limitarea omeneasca. Pai mai buni da, insa nu vezi ca mai buni asta inseamna sa fim mai rai? Succesul? Ce este succesul? Tot in sens de mandrie? Mai bun, mai asa... mai invers...? Ce este looserul care ia suturi? Cel care merge cu bicicleta si te admira pe tine pe motocicleta? Nu vreau sa fiu rau, ci doar sa inteleg exact sensul... Pai daca nu ai resurse, aia nu e abtinere, ci inseamna ca nu iti permiti. A te abtine inseamna de ex. ca toti la masa mananca fripturica, iar tu mananci numai cartofiori, desi ai fripturica multa si petru tine. Dar pur si simplu nu vrei sa mananci, desi ai putea... Adica nu aprobi realizarea poftei trupului din acel moment... Si asta nu pt ca au scris baietii acum 2000 de ani, caci ei nu aveau niciun interes sa nu mananci tu, ei ti-au recomandat ceva ca sa vezi tu rezultatele, cu ochii tai. Dormitul linistit are doua aspecte: curatenia sufleteasca sau indiferenta ori neconstientizarea greselilor. Prima este situatia fericita, insa cum nu exista om fara pacat, te afli in pericolul celorlalte. Cei rai in sensul grav sunt caracterizati de nesimtire... Nu ca jignire, ci ne-simtirea greselilor proprii, daca pot spune asa. Autoevaluarea acestor criterii de eligibilitate este tot forma de mandrie. Tu, in ochii tai vezi ca esti bun sau mai bun ca altii (iar te ridici deasupra)Din aceasta cauza este nevoie de duhovnic, cel care te evalueaza practic si iti recomanda indreptarea. Eu de ex. nu am un duhovnic, insa este scris si perfect adevarat... cel fara duhovnic este in mare primejdie de inselare... si putini se mantuiesc fara de ascultare a unui batran (intelept). Nu degeaba se numeste acest razboi cu patimile, razboiul nevazut. Trupul poate fi un dusman de moarte al sufletului, daca pune stapanire pe el, dar si un ajutor, daca este imblanzit si strunit, astfel incat sa asculte de suflet. Mi-e greu sa explic atat de multe, mai ales ca le explic si eu atat cat pot si cat am inteles. Nu sunt nici macar la nivelul nisipului pe care calca un om cu credinta adevarata in Dumnezeu. Incerc si eu cum pot sa ma ridic din noroiul in care ne tavalim toti ca niste purcei. Important este sa incercam sa iesim si sa nu ne complacem in aceasta mizerie. Si atunci, Dumnezeu cel bun, vazand dorinta noastra, ne va ajuta in chip minunat si neinteles uneori, ca o mama iubitoare, ce isi invata copilul sa paseasca si sa se ridice dupa ce cade... Celor care au pus intrebari copilaresti si rautacioase nu le pot raspunde... Daca vrea cineva un raspuns sa intrebe civilizat si respectuos. Va multumesc!

Asta inseamna ca te increzi in propriile puteri. Pana la un punct este normal si ok. Dupa un anumit punct este o forma a mandriei. Puterile tale sunt limitate si deci siguranta in trafic sau obtinerea a ceea ce vrei sa faci la un moment dat nu mai depind de vointa ta, ci de anumite imprejurari si conditii exterioare tie. Daca si pe acelea ai impresia ca le poti supune vointei si ambitiei tale, este deja o problema care tine ori de nebunie ori de mandrie, cum am spus... Prima fraza nu are legatura cu concluzia. Faptul ca ceva este o realitate nu inseamna ca nu te sperie si ca o accepti. Este mai mult o ignorare a unei situatii, la care refuzi sa te gandesti serios. Cine nu se teme de moarte este ori nebun ori inconstient. Pana si un credincios ar trebui sa se teama de moarte, dar intr-un alt mod... legat de starea sufleteasca in care il gaseste. Daca se stinge lumina si nu mai conteaza nimic, inseamna ca orice norma fie de drept, fie morala, fie de orice fel nu mai are nicio baza si niciun sens. Daca dupa moarte nu este nimic, nu ma opreste nimic sa fur, sa imi bat joc, sa omor pe cineva, daca asta vreau eu s a m d. Inchisoarea nu sperie pe nimeni si nu indreapta pe nimeni. Numai "frica" de Dumnezeu poate schimba un om cu adevarat, in esenta lui. Fara Dumnezeu, judeca fiecare si atunci ne putem face dreptate cum vrem, ceea ce poate fi de multe ori gresit. Stii de aici ca viciile nu sunt bune. Tu asta vrei sa faci o eternitate? Sa bei, sa fumezi, sa faci sex etc etc? Cred ca nu. Sau sper ca nu, caci altfel ai fi ca animalele, cu nimic mai presus. Vorba aceea, sunt oameni care se deosebesc de animale doar prin infatisare si prin faptul ca vorbesc. ATAT! In rest au aceleasi preocupari: satisfacerea nevoilor trupesti. Raiul sau mai bine zis starea pe care o exprima este exact ceea ce pentru noi, in ziua de azi este utopic. O existenta fara probleme, fara suparare, de fericire practic. Toti suntem satui de griji, boli, tot felul de lucruri pe care le imbracam in expresia "asta e lumea, nu ai ce-i face, trebuie sa fii asa, caci altfel nu rezisti..." Se vede faptul ca ne-am dori sa fie altfel dar nu se poate. Despre asta este vorba, caci se poate... Dar noi ne-am obisnuit sa fim murdari, rai, ca sa supravietuim in lumea aceasta rea. Aici e problema... Rai fiind nu suntem compatibili cu lumea aia perfecta pe care toti o dorim. Trebuie sa devenim buni, caci intr-o lume buna nu pot trai oameni rai... Oameni spun asa ca sa intelegem caci forma de existenta probabil ca va fi alta... in duh. Cu aplicabilitatea cred ca reiese de mai sus. De ce nu te caracterizeaza? Umilinta este o parte din smerenie. Smerenia este opusul mandriei. Mandria este starea de a te ridica deasupra altuia, ca esti mai bun, mai frumos, mai asa si pe dincolo. Dar daca aprofundezi observi ca nu esti cu nimic mai presus decat alta fiinta umana. Deci te-ai inaltat peste altcineva fara motiv. Toti suntem egali, copii ai lui Dumnezeu. Toti existam, deci el ne-a dat posibilitatea egala de a fi. Nu avem motive sa fim unii deasupra celorlalti. Si sa nu uitam... Dumnezeu nu se arata celor mandri... de aici concluzia gresita ca nu exista. Smerenia este baza cunoasterii lui Dumnezeu. Retineti ca nici sfintii nu stiu daca au atins-o desavarsit ori le este teama sa n-o piarda fie si pentru un singur gand de mandrie, cum a cazut Lucifer. Deci, fiti smeriti, caci nu e un lucru rau si veti fi uimiti cate veti afla in inimile voastre. Nu trebuie sa se uite cineva la tine, cum gresit au inteles si altii. Tu insuti stii foarte bine ce faci si daca e bine sau rau. Restul ramane "scris" de la sine. Practic te autodefinesti prin ceea ce faci. Si eu mananc si eu fumez si eu muncesc. Ca noi fac si altii. Iar Dumnezeu nu o sa ne reproseze neaparat aceste lucruri, caci oameni suntem toti si toti gresim. Dar uneori, daca te abtii de la o bucata de carne si te gandesti ca desi e un lucru marunt, macar atat faci tu pentru Dumnezeu, ca sa-i arati ca te deosebesti de o existenta pur animalica, supusa firii, de a manca si abea ce-ti place si cand iti place... adica te ridici peste firea ta, iti supui vointa trupului cu vointa mintii, o sa observi ca si Dumnezeu la randul sau te rasplateste cumva, de cele mai multe ori cu intelegerea unor lucruri pe care nu le pricepeai. Mai apoi acest lucru, cum ii spui neplacut, devine placut, in sensul ca rasplata de la Dumnezeu te face sa doresti acest post, caci post este. Ca si la munca, nu-ti place neaparat sa te scoli dimineata, dar cand vine leafa si bagi o plimbare cu motorul iti place si atunci te duci la lucru. Iar Dumnezeu nu-ti cere sa stai in genunchi... ci sa faci ce poti tu si mai cu seama vrea curatia inimii tale. Adica sa gandesti frumos, sincer sa nu te amagesti cu fel de fel... Este usor si simplu. Nu va pierdeti in ritualurile bisericesti... Caci Dumnezeu vrea sa ne rugam asa cum vorbeste un copil cu mama sa. Direct, sincer, ceri... iar El, ca o mama, de iti este bine iti da de indata, iar de nu iti face bine, nu iti da, caci asa e normal. Cu privire la faptele tale bune multe si rele putine... fericit sa fii daca este asa! Totusi, fii cu mare bagare de seama sa nu fie o mica mandrie strecurata acolo... In rest, spor la inmultit faptele bune si la eliminat pe cele rele... In final iti multumesc pentru modul in care ai scris, pentru ca asa cred ca ar trebui sa decurga discutiile, fara rautatile gratuite ale altora si sper ca iti este de folos atat cat m-am putut pricepe sa scriu, sper cau ajutorul bunului Dumnezeu trimis prin Sfantul Duh. Amin!

Deci esti un om fara suflet :-) Si daca informatia data de halucinatie se adevereste ulterior? Un eveniment, la o anumita data ulterioara sau in urma halucinatiei raman dovezi materiale, cum ar fi un obiect pe care ti-l da...? Hm? Cum e atunci? Nimeni nu zice sa mori de foame, ci sa nu te imbuibi ca porcul, sa te faci de 200 kg si sa indoi mobra sub tine. Deci, argumentele tale sunt varza, mai lipseste rata...

Bine-bine! Rugati-va voi la eprubetele stiintei... care v-au dat viata! :-))

Atentia catre foamea fizica iti diminueaza atentia catre foamea spirituala. Astfel intr-un trup imbuibat, risti sa infometezi pana la moarte sufletul. Ai pus bine problema. Atentie la hrana pentru suflet, caci: Nu numai cu paine si apa se hraneste omul, ci si cu tot cuvantul lui Dumnezeu! :-)

Ascultati si hraniti-va! http://www.resurse-ortodoxe.ro/player.php?fileurl=ortodox.dyndns.org/ro/Ionut-laptop/Carti%20audio/Filocalia%20audio/Filocalia%20volumul%201/1%20Antonie%20cel%20mare/2%20invataturi%20despre%20viata%20morala%20a%20oamenilor.mp3

Gandeste-te la faptul ca cel putin 50% dintre oameni vor asta. As spune ca este printre putinele lucruri dorite de o parte atat de mare a populatiei. Eu as zice ca procentul este mai mare. Cu privire la parerea ta despre romani, presupun ca te referi in primul rand la tine, caci nimeni nu cunoaste pe altcineva mai bine decat pe el insusi. In mintea ta crezi ca o ducem prost fiindca se fac biserici? Pai pana acum de ce am dus-o prost, ca n-am avut catedrala? Sau am dus-o bine, dar n-am stiut? Gandirea ta nu este cu nimic mai presus decat a celor multi... manipulati. Alt motiv sa cred ca te-ai autodescris. De ce nu vrei sa o luam si invers. Istoric suntem un popor credincios. Restul sunteti liberi sa va faceti bagajele si sa va duceti pe luna. Teorie de trei bani. La rece! Ia incearca sa vezi daca reusesti, caci pana acum nu ai reusit. Si cand o sa vezi ca nu reusesti nici macar o clipa cu adevarat, o sa-l implori pe Dumnezeu sa te ajute, caci tu esti pamant, de-asta nu poti. Esti zero, esti o adunatura de molecule, fara Dumnezeu. Politicienii, pe care ii stiti toti isi iau si isi fac ce vor si nu ii poate impiedica nimeni... Pe alesii credintei, cei care ne poarta responsabilitatea duhovniceasca (pe care voi nu o intelegeti inca) avem datoria sa-i tinem in aur. Ati inteles? Va e greu. Si am o intrebare in final... Un calugar care traieste in pustie, nu are nimic al sau, nu se vede cu nimeni si sta doar acolo, bea apa de ploaie, mananca radacini si plange pentru pacatele lumii, se roaga pentru binele omenirii, pentru protejarea de cataclisme si alte nenorociri... Pentru ce o face omul acela? Ce avantaje materiale are sau de alta natura? Nu bagati pe toti oamenii lui Dumnezeu in aceeasi oala cu eventualii borfasi. Ti-am mai zis... Noi doi suntem mai cadavre decat moastele, chiar daca suntem vii. Noi putim a descompunere deja, pe cand moastele sunt inmiresmate.

DKWraith2Anen Cu respect, am cati mi-a dat Domnul si cat imi va da. Desi varsta nu are legatura cu intelepciunea, iar eu nu sunt nici pe departe intelept, am depasit varsta maturitatii duhovnicesti si incerc sa imbatranesc cat mai repede din acest punct de vedere. Roger Moore Femeile si barbatii sunt egali, dar n-o sa punem o femeie sa are pamantul si un barbat sa alapteze, deci pastram limitele impuse de firea lucrurilor.

Am! Am vazut eu cu ochii mei. Cum te pot convinge pe tine?

Ancalagon, aproape ca pot sa pun pariu ca esti femeie... Daca totusi ma insel, gandesti ca una... Iar in libertatile de astazi poate te si comporti ca una. Doamne fereste! Nu ca ar fi ceva rau sa fii femeie. Femeile sunt egale cu barbatii. Am mai spus-o. Dar in limitele firii. zaelu, paradoxal, desi esti un om simpatic, in acelasi timp esti expresia maxima a interpretarii mot a mot, gresit si uneori rautacios. Nu te opri la scoarta, intra mai in miezul din banana... (problemei) :-) Ancuta, duhovnic vine de la duh... Duhoarea este altceva, este acel miros neplacut de putreziciune, care imi umple mie camera de cate ori citesc postarile tale, pline de venin si ura... Ti-am mai spus, desi esti viu/vie ai sufletul mort. Dar roaga-te! Iisus a inviat mortii si te poate ajuta! Amin!

azi zi nasol pt mine... venit pe grindina... udat fleasca cu tot combinezonul... tot frumos fost cu exceptia liniei de tramvai care facut figuri... scuze,dar scris cu mouse,fara tastatura... uda si ea cu suc... numai bine!

“Un vultur zbura în înãltimi, se desfãta de frumusetea lumii si gândea în sinea lui: „Trec în zbor peste depãrtãri întinse: peste vãi si munti, mãri si râuri, câmpii si pãduri; vãd multime de fiare si pãsãri; vãd orase si sate si cum trãiesc oamenii. Dar cocosul de la tarã nu cunoaste nimic în afara ogrãzii în care trãieste si nu vede decât câtiva oa­meni si câteva dobitoace. Voi zbura la el si-i voi povesti despre viata lumii“. Si vulturul a venit sã se aseze pe acoperisul gospodãriei si a vãzut cât de tantos si de vesel se plimba cocosul în mijlocul gãinilor lui si s-a gândit: „înseamnã cã e multu­mit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“. Si vulturul a început sã-i vorbeascã cocosului despre frumusetea si bogãtia lumii. La început cocosul l-a ascul­tat cu atentie, dar nu întelegea nimic. Vãzând cã nu în­telege nimic, vulturul s-a mâhnit si i-a fost greu sã mai vorbeascã cu cocosul. La rândul lui, cocosul, neîntelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea si-i era greu sã-l asculte. Si fiecare a rãmas multumit de soarta lui. Asa se întâmplã atunci când un om învãtat vorbeste cu unul neînvãtat si, încã si mai mult, atunci când un om du­hovnicesc vorbeste cu unul neduhovnicesc. Omul duhov­nicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocosului. Mintea omului duhovnicesc cu­getã ziua si noaptea la legea Domnului [Ps 1, 2] Si se înaltã prin rugãciune spre Dumnezeu, dar mintea celui nedu­hovnicesc e lipitã de pãmânt sau e bântuitã de gânduri. Sufletul celui duhovnicesc se desfãteazã de pace, dar su­fletul celui neduhovnicesc stã gol si împrãstiat. Omul du­hovnicesc zboarã ca vulturul spre înãltimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu si vede lumea întreagã, chiar dacã s-ar ruga in întunericul noptii; dar omul ne-duhovnicesc se bucura sau de slava desartã, sau de bogãtii, sau cautã des­fãtãrile trupesti. Si atunci când un om duhovnicesc se în­tâlneste cu unul neduhovnicesc, legãtura amândurora e lucru plictisitor si anevoios. (…) ATAT !

Am sunat... mi-au spus ca saptamana asta nu se poate, ca sunt programati ateii...

Ce facem cu situatiile celelalte? Bine spunea cineva... Lucrurile mai presus de fire nu se pot intelege decat prin credinta. Sa luam un exemplu ipotetic. Stiinta explica cat poate si ce poate. Daca cineva s-ar duce la un mort si i-ar zice: Scoala-te! Fiind de fata la asa ceva nu ai putea sa-ti explici ce s-a intamplat, cum... doar ar trebui sa crezi. Ori daca cineva ar avea o mana taiata intr-un accident si i s-ar aseza la loc, dupa care instantaneu ar fi ca inainte, ba chiar cu o urma a locului in care fusese retezata, iar nu s-ar putea explica, ci doar crede. Am luat aceste exemple practic imposibile pentru stiinta, tocmai spre a arata in ce fel se pot intampla lucrurile mai presus de fire. Problema apare insa atunci cand la vindecari de cancer ori alte afectiuni de care se scapa in mod miraculos, se inclina catre erorile medicale, intamplari si alte explicatii, din incercarea cu tot dinadinsul de a se gasi o justificare stiintifica. Am mai spus-o si o repet... Concluzia mea ca exista Dumnezeu a fost in primul rand bazata pe logica. Scrierile si acceptarea unor lucruri inacceptabile pentru mine initial, cum ar fi postul, au venit ulterior. "Postul este cea mai mare prostie!" Acestea sunt cuvintele mele de acum cativa ani. In momentul de fata incerc sa postesc cateodata. Interesant este ca beneficiile le simt direct... si aici nu vorbesc din punct de vedere al unei diete. Si din nou se leaga lucrurile... De unde aceasta stare buna? Cine o da? Cautarea lui Dumnezeu nu se face din citirea experientelor altora, ci personal. Ajuta si lectura in felul ei, dar Dumnezeu nu se poate cunoaste decat direct. De aceea se spune ca Dumnezeu este viu, adevarat, personal. Simplul fapt ca incerc sa scriu despre Dumnezeu este un pacat, caci despre Dumnezeu nu poate vorbi nimeni cu adevarat, decat daca in el se afla Duhul Sfant si harul sau. Sunt prea murdar ca sa pot scrie despre Dumnezeu. Incerc doar sa schitez cateva lucruri. Deci cu Dumnezeu se interactioneaza direct, totul este sa-ti doresti. De aceea ma intristeaza invartosarea ateilor, caci ei nu vor sa cunoasca, caci daca ar incerca, Dumnezeu s-ar lasa "vazut". Cum spunea altcineva: "Nu pot intelege cum omenirea se lipseste singura de un Dumnezeu atat de bun si de milostiv!" Chiar ma uitam zilele astea la un documentar despre razboaie. Dumnezeu nu are nicio legatura cu nenorocirile alea. Oamenii care le-au determinat au fost exact cei ce se lipsesc de Dumnezeu, care si-au arogat dreptul de a fi ei judecatori, de a hotari cine are dreptul sa traiasca si cine nu... Mai pun o data link-ul... http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil

Fac o precizare. Uneori citez ceea ce au spus alti oameni, mai destepti decat mine din doua motive... pentru a argumenta ca nu sunt singurul care a gandit sau a spus un lucru si pentru faptul ca unele sunt spuse acum sute sau mii de ani si sunt inca valabile. Viata pe pamant este o continua cautare de Dumnezeu. Mi-e greu sa-ti dau o reteta. Nici nu exista asa ceva. Fiecare cauta pe Dumnezeu in felul sau, asa cum poate. Este adevarat ca trebuie cautat in inima fiecaruia. Cauta si tu in inima ta. Sa stii ca si mie mi-a fost greu si imi este inca sa ma acomodez cu limbajul acesta, dar crede-ma ca nu este altul mai potrivit, mai actual. Incearca sa vezi ce este bun si ce este rau in tine. Incearca sa indrepti si sa elimini raul, iar de aici lucrurile incep sa se limpezeasca la inceput putin si apoi exponential. Dumnezeu, nemasurat de bun si iubitor fiind, vede in ascuns ce este in inima fiecaruia (adica in cazul de fata sinceritatea absoluta) si atat asteapta de la fiecare. Intentia buna! Cum se spune: Fa tu cat poti si restul va completa El! Lucrurile sunt in esenta foarte simple. Este destul sa vrei! Atat! Ma amuza foarte tare chestiile astea! Dar e trist pentru cei ce cred. Nu este scris ca in vremurile de pe urma multi prooroci mincinosi se vor afla? Si daca este scris, nu vedeti toti ca asa se intampla? Si mai este scris ceva: Ca nici Fiul, ci numai Tatal stie cand va veni acea zi. Pai, atunci de ce sa ne mai uitam in gura tuturor nebunilor? Un lucru e cert. Daca nimeni nu stie cand, in mod sigur nu va fi cand zice careva. Se mai spune ca sfarsitul lumii va veni atunci cand nu vor mai fi oameni care sa creada in Dumnezeu, iar daca ar fi asa, numai Dumnezeu stie cand nu mai exista oameni credinciosi. Prima dilema... Nu, nu e OK! Din ce am citit, caci eu nu am cum sa relatez asa ceva, omul in existenta de dupa, nu mai are nicio apropiere cu cei care au fost apropiati pe pamant. Gasesc o justificare in faptul ca inca de aici suntem invitati sa ne iubim toti la fel, indiferent ca suntem rude sau nu. Lucru greu de acceptat in opinia actuala. Deci, acolo toate sufletele sunt la fel ca si iubire intre ele. Atunci inseamna ca suferinta pentru cei din iad este uniforma, indiferent ca ti-a fost mama, copil sau caesti tu, eu ori alt amic de pe forum. De asemenea, se spune ca cei din Rai, nu mai vad pe cei din iad, nu stiu exact cum se interpreteaza "nu mai vad", pentru a nu se intrista. Cei din iad insa vad veselia celor din Rai... Deja intru in altele, pe care nu le cunosc prea bine. Am fost si adeptul faptului ca Dumnezeu e atat de bun incat va ierta pe toti pana la urma, dar altii spun ca Dumnezeu este si drept si trebuie sa faca dreptate. Nici aici nu stiu mai multe lucruri. Cert este ca pentru cei in viata inca, cursa nu este terminata si este suficient sa ne para rau din suflet, pentru momentele in care suntem rai, nepasatori, sa ne dam seama ca fara Dumnezeu nu ne este bine, ca un copil ce realizeaza ca fara mamica lui nu este altcineva care sa-i poarte de grija atat de bine si atunci Dumnezeu ne va primi inapoi in fericire si in vesnicie, precum tatal pe fiul pierdut... Este vesnicia un lucru atat de frumos si de imposibil in mintea noastra, pe care ni-l dorim, care se regaseste pana si in povestile nemuritoare si pe care sa-l refuzam doar pentru ca nu il credem posibil? E atat de greu sa intelegem ca moartea este numai rezultatul departarii de Dumnezeu? Fiind bun, te asemeni lui Dumnezeu cel nemuritor si atunci iti da si El toate insusirile Lui, printre care nemurirea. Moartea nu se poate atinge de iubire. Cu privire la a doua dilema... Dumnezeu este cel ce judeca si sunt sigur ca nu va judeca gresit pe nimeni. Nu este o justitie cu tipare... Te incadrezi acolo sau dincolo si gata. Dumnezeu vede si cel mai ascuns gand, vede si ceea ce noi nici nu stim ca am simtit. Lasati pe fiecare sa creada cum poate. Unul sta in genunchi, altul merge la biserica, altul simte in inima doar. Cum spunea cineva: Mai bine un suspin adanc din inima decat 10.000 de rugaciuni cu gandul in alta parte. Catre toti ateii... Domnul a spus ca a venit pentru cei bolnavi... Bolnavi suntem toti, in sens sufletesc desigur. Sunt absolut convins ca niciunul dintre voi nu este un om rau. Nu exista oameni rai. Oamenii sunt buni si de aceea Dumnezeu ne iubeste pe toti LA FEL. De aceea noi trebuie sa ne iubim (nu exista cuvant mai bun) LA FEL. Sa incercam. Daca nu reusim, spunea cineva, macar sa nu ne uram. Toti avem in minte intelegerea lucrurilor. Unii inteleg mai mult, mai repede, altii au alte calitati, caci nu este un om la fel cu altul. Suntem unici, este un adevar. Ne si asemanam, caci este normal, dar suntem unici. Incercati fiecare... si nu spun ca nu ar fi asa, poate unii faceti asta, sa nu ma intelegeti gresit, caci nu ma adresez de la "inaltime"... cum spunea cineva si bine zicea: "eu sunt cel mai mizerabil dintre voi toti" si adaug ca sunt primul care merita iadul, caci de pacatele mele sunt sigur, ca eu le-am facut. Pe ale altora Dumneyeu le stie, dar eu nu am cum sa-i osandesc. Ziceam... Incercati sa alegeti singuri, caci avem toti puterea... binele. Atat! Dar cereti ajutorul lui Dumnezeu, chiar daca nu credeti. Ziceti doar... Si nu va lasa Dumnezeu pe nimeni sa-l cheme si sa nu se lase cunoscut. Caci altcineva nu poate sa vi-l arate, daca nu se lasa El vazut (cu ochii sufletului). Sper ca nu am scris prea mult si sper sa fie de folos, caci eu nu sunt prea priceput in ale exprimarii...

Aici sunt, stai linistit! Am cam renuntat sa mai scriu pentru ca s-a adeverit ceea ce am zis. Ati ajuns iar sa va jigniti unii pe altii, va pierdeti in tot felul de nimicuri si unii dintre voi spuuneti prostii de genul "explic ecuatii de gradul 2 la o gaina", fara sa va dati seama ca voi sunteti gaina. De cate ori consider ca este ceva de spus o sa scriu. Cum zicea cineva... Cei ce incearca sa cunoasca pe Dumnezeu prin stiinta nu vor reusi, caci nu poate fi cunoscut decat prin Duhul Sfant care aduce harul. Dar Duhul Sfant se scarbeste de gandurile rele ale omului si paraseste pe acesta, lasandu-l prada duhurilor rele. Oamenii care sunt stapaniti de duhuri rele nu au liniste si sunt chinuiti de aceste ganduri de rautate, de dusmanie, invidie etc. Si de aici e simplu, putem sa ne punem un diagnostic sufletesc fiecaruia dintre noi. De aceea, citind unele postari de-ale voastre, vazand cata rautate este in ele, imi dau seama ca Duhul Sfant nu poate via in domniile unora dintre voi si de aceea voi nu cunoasteti pe Domnul. Sufletele voastre sunt ca fumul, pe care demonii il indreapta in ce parte doresc. Sufletele credinciosilor sunt ca niste stanci de care se lovesc valurile, dar raman neclintite. Altcineva, referindu-se la bunatatea lui Dumnezeu spunea: Am fost iertat, dar vazand cat de bun e Domnul, imi pare rau ca l-am suparat. Bunatatea lui Dumnezeu este fara margini si fara asemanare. Daca aveti alta impresie, ori nu vorbiti despre Dumnezeu cel adevarat, ori aveti impresia gresita despre lucruri, cauze, efecte... Lasati odata mandria la o parte!

Cu ani in urma si eu am luat o tranta din cauza neacordarii de prioritate. Treaba e ca am franat cat am putut iar masina a apucat sa se incadreze pe banda (intorsese de pe celalalt sens) si am lovit in spate cu motorul. Viteze era aproape de oprire, dar tot mi-a cazut motocicleta si m-am dus taras. Omul si-a recunoscut vina din fericire, dar din nefericire eu am fost baiat bun cu el si am convenit sa zicem ca a schimbat banda, ca sa nu-i ia permisul, dupa care am ramas cu paguba... oglinda rupta, rezervor infundat, trei julituri usoare, zgarieturi pe partile lucioase ale motorului, toba etc... ca nu a mai vrut sa le plateasca, cum convenisem. I-am promis ca ii sparg nasul, dar am renuntat pana la urma, ca era un parlit. Sanatate motociclistului!

Daca mai sunteti la 20.00 acolo va salut si eu.

Iar a plouat... mi se murdareste si mai tare motocicleta... Urasc, urasc, urasc! Sper sa nu mai vina niciun nor pana diseara...