mettal86

Pai in primul rand cum o pornesti? In mod normal secventa e in felul urmator: 1. socul inchis (tras), si apesi pe butonul de starter, FARA sa dai de maneta de acceleratie 2. Pe masura ce se incalzeste scazi socul, aici depinde de motocicletela, unele vor sa stea mai mult pe soc, altele mai putin. Bineinteles ca depinde si de temperatura de apara Daca zici ca ai schimbat bujiile, cum aratau cele pe care le-ai scos? Sincronizarea teoretic poti sa o faci si tu, dar iti trebuie aparat, si sa urmezi un manual (in general instructiunile sunt destul de vagi daca nu stii despre ce e vorba, doar ti se spune unde se conecteaza furtunele de vacuum) Iti recomand macar prima data sa faci aceasta operatiune la mecanic, ca sa vezi cum se face, plus ca in afara de surubul de sincronizare mai sunt si alte "mici" setari de facut la carburator.

Multumim pentru felicitari. Cand esti pus in situatie, te descurci, nu ai incotro

2.2 litri intra

Nu prea am multe poze pe serpentine, din pacate. Am filmarile de pe care am facut niste print-screenuri.

Multumesc. Sincer nu ma asteptam sa fie atatia cititori, si chiar ma bucura interesul vostru. Totusi, chiar daca e stcris mult, este un rezumat al calatoriei, dar cu cele mai importante evenimente mentionate. Va recomand calatorii de genul pentru ca vezi si afli foarte multe intr-o perioada scurta, inevitabil intalnesti situatii si oameni pe care acasa nu ai cum sa le intalnesti. Ca si incalzire pentru tura asta, am avut o tura de incalzire de 3k km anul trecut in Bulgaria-Grecia-Turcia, intr-o saptamana, aici a fost o calatorie dubla ca si distanta, dar si ca timp. 500 km pe zi cred ca e limita de comfort pentru motocicleta mea (bine, depinde si de drum). Planul era sa ne trezim dimineata, sa mergem 400-600km (in functie de zi) si sa ajungem pe la amiaza la urmatoarea destinatie ca sa o putem vizita. Din cauza accidentului am avut 2 zile mai intense, aia in care am dormi pe banca in alpi, si a doua zi cu 700 km pentru a recupera. Ziua cu Amsterdam-Berlin o planificasem de acasa cu drum lung ca mergeam doar pe autostrada, si daca nu era sa ne tradeze GPS-ul era sa vedem tot ce ne itneresa in Berlin. Asa a ramas zidul nevazut Nu pot sa stabilesc o singura chestie care mi-a placut cel mai mult, as evedentia 4: Venezia, Alpii, Praga si Vienna. Poate si Amsterdamul, dar pe asta i lmai vazusem. Cred ca orice motociclist ar trebui sa faca macar un pelerinaj in Alpi.

Pai tot Halkidiki-ul, adica cele teri peninsule, sunt frumoase. Sunt si o gramada de pensiuni si campinguri cu preturi decente.

Pai in aprilie anul trecut tocmai ce trecusem ITP-ul si pana in aprilie 2014 nu vad cine ar putea sa ma intrebe de seria motor, din moment ce nu e trecuta pe nici un act in afara de cartea de identitate de sta acasa. Oricum pentru motoarele non-euro, am inteles ca nu e complicata procedura. Mersi pentru oferta, dar am toate plasticile si metalele intacte acum. Stiu ca exact peripetiile se retin, si asta mi-a si placut in calatorie. Oricat de mult as vrea stiu ca nu o sa pot niciodata repeta calatoria asta cu aceleasi peripetii, asta o face unica. Si per ansamblu nu am de ce sa ma plang, motorul imi merge, am vazut tot ce mi-am propus (in Verona si Venezia am fost in decembrie cu avionul, si am revizitat mai pe indelete). Frigul tras m-a invatat minte, asa ca chiar nu am de ce sa ma plang. Sper ca cei de au citit si o sa citeasca sa invete din greselile mele.

Eu am varta al treilea sezon pe motocicleta si nu am probleme. Dar iarna am tinut-o la cald. In primavara nici macar nu a trebuit sa o incarc. Avea destula energie sa porneasca.

Ziua 11, (luni) Amesterdam - ~Berlin Cu Amsterdamul am recuperat decalajul introdus de accident, astfel calatoria a continuat conform planului. Dimineata am plecat spre Berlin. Pe autostrada am oprit sa alimentam si sa mancam, cand am observat ca motocicleta mea suna "sport" si nu tine relantiul uniform. Am inspectat galeriile si am vazut ca e desprinsa o prindere de la evacuare (galeriile nu au fost schimbate, tot de la accident de trage probabil). In benzinarie am vazut si un alt cuplu pe motocicleta, era motocicleta de pe la inceputul anilor '90, si nu mai pornea, cand am vrut sa il ajut, a pornit si motocicleta, asa ca nu a mai fost nevoie de mine. M-a bucurat ca mai sunt oameni saraci, in afara de noi, care calatoresc in doi pe motocicleta. Surprinzator, dar mancarea la benzinaria din Germania a fost foarte buna si decenta ca si pret pentru europa (cam 10 euro de persoana, dar chiar am plecat satui de acolo). Am plecat spre Campingul de "langa" Berlin, intre ghilimele pentru ca pe harta pare aproape, dar e la vreo 50 km de centurl Berlinului. Am uitat sa zic ca la Amsterdam am reusit sa imi repar prinderea la viziera, si acum puteam sa o ridic la intersectii (mare lucru mare, cand nu il ai). Am zis sa trec prin mama lui de Louis sa cumpar o viziera noua si adeziv ceva pentru gaura din galerie (chiar nu sunt fan sa am motocicleta zgomotoaza, mai ales la drum lung). Am ajuns la camping, si cum era doar ora 16:30 am zis sa montam cortul si sa lasam lucrurile acolo, ca sa mergem mai lejer la plimbare prin Berlin. Am setat in GPS magazinul Louis si pe la 17:30 am plecat din camping. Am prins ora de varf si pe centura Berlinului am mers doar printre masinile care stateau (ulterior am aflat ca e ilegala in Germania treaba asta). La Louis nu aveau pe stoc viziera pentru casca mea, dar am luat un adeziv cica bun pt asa ceva. Aici am cumparat si acel minunat cruise-control cu 10 euro (care lumea il vinde pe forum cu vreo 20 de lei, si chiar merita banii). Dupa care am fost la FC-moto care e la 100 de metri de Louis. Nu aveau nici acolo pe stoc viziera. In parcare am gasit o "cutie" de cola, si am folosit aluminiu de acolo ca sa carpesc gaura din galerie. Normal ca nu a tinut, dar macar am incercat, si totusi o jumate din gaura s-a acoperit cat de cat si suna mai bine motorul. Am setat pe GPS toate punctele de interes din Berlin, insa GPS-ul a inceput sa faca figuri, se descarca si dadea ecran alb cateodata (un fel de ecran albastru din windows). Problema era de la mufa. Dupa ce am facut o tura prin centru, mai aveam de vizitat acea portiune a zidului Berlinului care au conservat-o nemtii, cand a murit GPS-ul, de tot. Orice incercare de resuscitare nu si-a avut efectul. Si uite asa cu cortul pus la 50km, si fara bagaje, am ramas in centrul Berlinul. Noroc ca aveam Atlas rutier pentru toata europa cu noi si facuse prietnea planificarea calatoriei cu print-screenuri pe google maps cu ce e de vizitat. Asa am invatat sa citesc o harta cu autostrazi multe, cu iesiri si mai multe, si cu noduri de alea complicate. Problema e ca se facuse 20:30 si s-a innoptat. Am facut plinul cu benzina pentru ca nu stiam cati kilometri o sa bat pana la camping. Ca sa romanizam iar situatia, imaginati-va ca sunteti in centru Bucurestiului, iar campingul e undeva intr-un sat de langa Ploiesti, cu mentiunea ca nemtii au autostrazi muuuulte, cu noduri destul de complicate cu semne pe care se afla cea mai mare concentratie de consoane pe care am vazut-o. Fara sa exagerez, in Turcia mi s-a parut mai inteligibil cu semnele decat in Germania. A fost foarte stresant pentru ca s-a lasat si frigul, era intuneric, si nu gaseam semnele pe care le cautam, dar incetul cu incetul am iesit de pe autostrada si am gasit un sat care era si pe harta, si de acolo am reusit sa ne orientam. Cand am ajuns la camping eram la fel de fericit ca in ziua in care mi-am scos motorul de la reparat. Campingul a fost relativ ieftin, 16 euro. Toate campingurile la care am fost, erau dotate cu priza de curent electric, dus cu apa calda si toalete curate. Mosul de la receptie a fost super simpatic, total contrar nemtilor din filemele din copilaria mea de la rusi despre nemti si al doilea razboi mondial Aveau si niste iepuri astia din camping, atasez si poza. Zona era splendida, un lac mare si o padure batrana in care era plasat campingul. Un aer foarte curat, care contrasta cu ce era doar 50 km. Ziua 12, ~Berlin - Pelhrimov Adoua zi am strans bagajele si am plecat spre Dresden. Nu stiu de ce dar nu ne-am documentat despre Dresden si nu stiam ca e un oras turistic atat de frumos. Are un aer nemtesc de secolul al 18-lea, cu trasuri cu cai si strazi pavate cu piatra. Daca treceti pe acolo, rezervati-va cateva ore pentru acest oras. Dupa o tura sumara prin Dresden am plecat spre Praga. In Cehia motocicletele nu platesc vinieta. In Praga am ajuns pe la 16:00. Trafic ca in Bucuresti din toate punctele de vedere, aglomerat, lumea te lasa sa treci cu motorul, unii se claxoneaza, altii forteaza galbenul, efectiv m-am simtit ca in Bucuresti. Am zis sa lasam motocicleta la parcare acoperita si pazita, cu 2 sau 3 euro pe ora (nu mai stiu exact), si am purces spre centru. A fost o decizie nu prea buna, pentru ca obisnuiti sa ne uitam pe harta si sa zicem "mergem aici, aici, aici si aici", acum chestia asta dura muuult mai mult, si am vizitat mai putin decat ne-am propus, insa am mancat la un restarant mancare traditionala ceha, si a fost interesant, era un restaurant la un hotel de 4 stele. Am dat cam 30 de euro pe masa pe 2 persoane. Praga e frumoasa, si imi pare rau ca nu am rezervat mai mult timp pentru acest oras. Trebuie cam o zi de dimineata pana seara, cel putin. Daca vreti si muzee, rezervati mai mult. Pe la 20:30 am plecat din Praga spre Brno, caci era un camping la vreo 90km de Praga. Pe autostrada am facut mai putin de o ora pana acolo. Autostrada dubioasa, pe prima banda erau un fel de valuri care pe la 100 la ora rezonau aiurea cu motocicleta, asa ca am mers pe banda a doua facand loc celor care mergeau mai repede decat mine. Pe autostrada la fel ca in Romania, majoritatea merg ok, dar mai sunt si unii grabiti. Problema cu campingul era ca era undeva intr-o padure, si fara GPS noaptea era cam greu sa ajungem la el. Cum economisisem niste bani pe cazare am hotarat ca putem sa ne permitem o noapte la un hotel ceva. Am intrat la primul pe care l-am gasit si era 50 de euro camera dubla, am zis ca asta ramane ca varianta de rezerva daca nu gasim nimic altceva. Am ajuns in localitatea Pelhrimov, care este foarte frumoasa, si te teleporteaza direct in evul mediu. Aici la hotel era full, dar au zis sa incerc un han un la 3 strazi distanta. Acolo era cam 38 de euro, dar cu 50 de euro aveam si mic dejun inclus, asa ca am optat pentru a doua varianta. Am ramas surprins de ospitalitatea celor de la han. Am baut cea mai buna bere posibila (din ce bausem), Pilsner Urquell la halba, am incercat pe urma "aceeasi" bere din carrefour, dar nu se compara cu ce am baut in Cehia. Ne mai ramasesera niste bani cehi si i-am cheltuit pe toti pe bere si ciocolata calda. Camera a fost foarte ok, spatioasa si comoda, atasez si cateva poze. Am dormit nemaipomenit. Ziua 12, Pelhrimov-Viena Ne-am trezit dimineata si am mers la micul dejun, oamenii au fost la fel de prietenosi, si chiar pot sa zic ca m-am simtit ca acasa. Ceha are multe cuvinte comune cu rusa, si m-am inteles destul de bine cu meniul si oamenii. Am plecat spre Bratislava. De indata ce am intrat in Slovacia s-a simtit ca e o tara mai saraca decat Cehia, autostrada era ceva mai carpita, marcajul mai trist. Bratislava in acelasi ton. Un oras cu nimic deosebit, desi trece Dunarea pe acolo. Au o cladire in varf de deal care seamana cu o puscarie, careia ii zic castel. Cu riscul de a fi rau, dar chiar nu merita vizitata Bratislava, mai bine timpul ala il petreceti in Viena. Dupa o ora de plimbare prin Bratislava am plecat spre Viena. Vinieta pe 10 zile a fost 3.5 sau 4.5 euro, nu mai stiu exact. Prima data am mers la campingul de langa Viena, in oraselul Klosterneuburg, la doar 15-20 km de centru Vienei. Va recomand calduros campingul de acolo, a fost 22 de euro cred, dar a meritat. Foarte curat, cu restaurantel cu preturi cum se cade, nu departe de o catedrala muzeu mare si frumoasa. Viena e unul din orasele in care as fi vrut sa stau mai mult, la fel ca si in Praga, iti trebuie cel putin o zi, dar mai bine, doua, trei, cate or fi. Orasul mi s-a parut cel mai frumos oras modern din ce am vazut (Venezia nu e propriu zis oras, iar Praga totusi e mai medievala, in centru). Un trafic superb, si asta in ora de varf. Totul curat, fiecare cladire frumoasa in felul ei. Ce sa mai, trebuie vazut orasul. Acum o sa fac o paranteza. Seara in Slovenia, in a treia zi de calatorie am vazut pe laptop in camping pe facebook ca niste prieteni au pus poze din Liubliana. Practic trecusera cu o ora mai devreme cu masina pe acolo. Ei erau tot intr-un tur al europei, dar cu masina, si au fost mai mult in Franta, insa acum veneau si ei in Viena. Asa ca am stabilit sa ne intalnim in Viena, ca drumul pana acasa sa il mergem impreuna. Asa ca seara ne-am intalnit cu ei, si am stat la povesti, noi avusem accidentul, ei avusese conducta de frana rupta la masina, si au fost si ei pe aproape. In fine, dupa lungi povesti ne-am dus la culcare, noi in cort, si ei in masina. Ziua 13, Viena-Budapesta-Timisoara Dimineata am stabilit sa trecem pe la mega-super-duper-hiper outletul din Austria, ca era august, cica sezonul mega-reducerilor. Pe drum acolo ne-am oprit si am mancat. In general preturile sunt mari, felul I cam 6-8 euro, garnitura cam 3-5 euro, carnea 8-12 euro, adica ajungeam la 30 euro de persoana lejer, insa am vazut "meniul zilei" care era 8 euro, si includea felul I, cartofi, carne si salata. Am citit pe net ca "portions tends to be large in Austria", dar nu ma asteptam ca la banii astia sa fie atat de "large", au adus o bucata maaare de carne, cartofi buni, supa semidubioasa, dar comestibila, ah da, nu iau bacisis, sau cel putin de la noi nu au luat. Cu tot cu apa am dat cam 10 euro de persoana, ceea ce raportat la ce am mancat era putin, chiar si pentru Bucuresti. Dupa acest "brunch" am plecat spre outlet. A fost o greseala. Am pierdut o ora si nu am gasit cam nimic bun. Modelele ok erau cu pretul redus 5%, iar rahaturile aurii-argintii cu dolari si diamante, erau la mega reduceri. Nu exagerez cand zic ca erau mai multi romani decat oricare alta natie, si nu glumesc cand zic ca erau cozi de romani la adidasi de toate felurile, desi erau cam la aceeasi bani ca si in Romania. Am vazut ce-i drept alde GoPro Hero la pret ceva redus, dar oricum muuult peste bugetul meu. Dupa outlet am plecat spre Budapesta. Cand am ajuns acolo am gasit un mix intre Bucuresti si Viena. Arhitectura seamana cu cea vieneza, dar cladirile nu sunt ingrijite. Traficul mi s-a parut mai prost decat in Bucuresti. Am parcat si ne-am plimbat putin pe jos prin Budapesta. Am vrut sa vizitam opera, dar era deja inchisa pentru vizitare, asa ca dupa o plimbare pe Lipscaniul Budapestei ne-am intors la masina si motocicleta si am setat ca destinatie palatul parlamentului din Budapesta. Este incredibil de frumoasa cladirea aia, si Dunarea ce-i trece prin fata, am sta cred 20 de minute si pur si simplu ne-am uitat la priveliste. Dupa am sunat la o pensiune in Timisoara si am rezervat niste locuri acolo, asa ca in noaptea aceia trebuia sa ajungem la Timisoara. Pe drum spre Timisoara ne-am oprit la acel restaurant unde am inteles ca opreste toata lumea sa manance, ca e "ieftin si bun", si chiar asa a fost, o mancare buna, portii mari, la bani corecti. Dupa schema licurici-maimuta, am lasat masina in fata si am urmat-o. La vama am prezentat pasapoartele (deh, inca nu suntem in schengen), si am mers spre Timisoara. Primul sentiment, in primul sat, bucurie urmata de tristete. Bucuria ca sunt acasa de tristetea ca e atata de neingrijita. Satele vai de mama lor, caini pe mijlocul drumurilor, cateva gropi ca sa nu adormim. Pe la 1:00 am ajuns la pensiune. Ne astepta gazda de acolo. Am dat 100 de lei pe camera dubla, foarte comod amenajata, intr-un cartier linistit. Ziua 12, Timisoara-Bucuresti Ne-am trezit dimineata, foarte odhniti, si am mers spre Hunedoara, unde sta bunica prietenului cu masina. Pe drum acolo m-am bucurat de contrastele romanesti cu drumuri cu gropi pe langa casele tiganilor cu 3-4 etaje cu sigla mercedusului in varf. Drumuri ca in Hundoara poti gasi cred ca doar in Chisinau TIRuri din ce in mai multe, drumul din ce in ce mai obositor. Normal ca am dat peste clasicul taximetrist cocalar de merge pe banda a doua si nu te lasa sa il depasesti, si alte specimene de care chiar nu imi era dor. Inainte de Sibiu am zis sa nu mai mergem impreuna cu masina, ca totusi pe drumruile patriei cu TIRuri la fiecare a 5-a masina. cu motorul e mai simplu sa depasesti. Am ajuns pe Valea Oltului, si cum rezervorul meu este 16 litri si consumul cam de 5.5, am autonomie de vreo 280km la drum lung, iar rezerva intra pe la 240 km, cu toate acestea, treceau kilometrii, faceam 250, 260 si tot nu am intrat pe rezerva. Am zis ca s-o fi defectat robinetul. Benzinarii nu prea sunt pe Valea Oltului. Tot stateam cu impresia ca raman fara benzina, totusi pe la 270km, a inceput sa moara, si am comutat pe rezerva. Cand am ajuns in benzinarie aveam 315km mersi si au incaput plin ochi-ochi-ochi, 14,6 litri, adica am scos un consum record de 4.65 sau mai putin (nu cred ca umplusem asa tare inainte rezervorul). Trebuie sa mentionez ca bagajele laterale le-am dat in masina, iar in topcase am pastrat o sticla de apa si tubul pentru reparatia cauciucului in caz de pana. Am mers cu maxim 110km/h, stiind ca majoritatea accidentelor se intampla aproape de casa, nu vroiam sa ma innec ca tiganul la mal, si chiar am mers potolit. Am trecut de Rm. Valcea, si am trecut printr-un sector comparabil doar cu acea portiune de autostrada din Italia. Pur si simplu marcaj inexistent pe un fel de serpentine, masini putine, deci nu aveam dupa cine sa urmaresc curbele, si trebuia sa merg cu 60-70km/h ca sa fiu safe, caci intre timp se intunecase de-a binelea (noptile alea in care nu e nici o stea, nici luna, de nu vezi nimic la 10 metri). Trebuie sa recunosc ca eram si obosit. Am ajuns pe autstrada Pitesti, si aici am mers cu 130-150, caci era trecut de 23:00 si era foarte liber, cand surpriza, un caine in mijlocul drumlui, VIU, nu stiu ce naiba cauta acolo, sigur nu era nici o localitate prin apropiere (sau cel putin nu se vedeau lumini), am ocolit cainele, dar mi-am readus aminte ca nici pe autostrada nu poti sa fii sigur, si am continuat drumul si mai atent. Am ajuns in Bucuresti dupa 00:00 si primul lucru a fost sa ne sunam cu prietnii cu masina, care tocmai ce intrasera si ei in oras, si sa mergem in regie sa mancam. Totusi in Bucuresti mancarea este mai ieftina, si e buna. Am mancat mult, bun si ieftin, am dat vreo 25 de lei, adica 5 euro de persoana, ciorba, carne, garnitura, desert si bautura. Totusi acasa e bine:) A doua zi am plecat cu masina la Constanta unde eram invitati la nunta la niste prieteni buni. Astfel s-a incheiat calatoria nostra. Multumiri celor care au citit, si sper ca v-ati distrat cititnd, la fel cum m-am distrat eu scriind. O sa revin cu concluzii in posturile ulterioare.

Cand se incalzeste mai mult, cu siguranta trebuie sa ne intalnim sa mai stam de vorba. Pai unde m-am cazat am mentionat preturile, dar 3 zile am stat in Italia la apartamentul unui prieten. In Elvetia am dormit pe banca. In Luxemburg am dormit in parcare de TIRuri. In Amsterdam am stat la prieteni Pe masura ce o sa inaintez cu povestea o sa specific costurile. Ca tot veni vorba, vinieta in Elvetia e 40 franci (Cam 40 de dolari) si se poate cumpara doar pe un an intreg, dar un an nu cum vrei tu, de pe 1iunie pana pe 1 iunie de exemplu (cum e in ro), ci iti iei vinieta pe anul curent, pana la 31 ianurie la anul. La inceput mi s-a parut mult, dar serpentinele si autostrazile gratuite m-au convins ca nu e mult. practic sunt 30 de euro, bani cu care in Italia mergeam 400km. In Franta taxele difera in functie de sector, dar in medie sunt cam 5 euro/100km Benzina cea mai scumpa e in Italia, cam 1.82 euro pe autostrada, si 1.72 in rest. In medie eu am calculat benzina cam la 1.6 euro, e o estimare buna, daca vreti sa faceti calcule pentru calatorie. Cum motocicleta mi-a consumat 5.5l/km pe toata calatoria (chiar am mers incet), practic 1k km m-a costat 55 x 1.6 = 88 ~90 de euro. Deci benzina pentru toata calatoria a fost 540 euro.

ziua 8 (vineri, 10 august) ~Lugano - Luxemburg Dupe trei ore de un fel de somn, am plecat mai departe. Desi era frig, ne incalzea privelistea si bucuria ca excursia merge mai departe. Am setat pe GPS destinatia Zurich, dar cu punct intermediar undeva pe serpentine prin munti prin vestul autostrazii spre Zurich. Inainte de primul tunel mare de 17km, am oprit la benzinarie, am alimentat si am baut niste ceai, ca sa ne mai incalzim. Am pornit dupa aceea spre tunel. In tunel e frumos, ce sa zic, cald si bine, insa pe la mijlocul tunelului varnad nevrand te apuca un fel de claustrofobie, stiind ca dupa 8km, mai sunt inca tot atatia. Lumea merge civilizat , o singura banda pe sens, limita 80km/h pe care o respecta si cei cu ferrari si cei cu proscheurile. Am respectat-o si eu. Dupa tunel imi zice GPS-ul sa iau prima iesire, zis si facut, imi zice ce cum si unde, stanga-dreapta-stanga, cand colo realizez ca m-am intors la 180 de grade si sunt pe breteaua spre tunel, spre sud, tunel din care tocmai ce ne iesisem. Cum s-a intamplat? Foarte simplu, GPS-ul era in tank-bag, care are folie transparenta deasupra, de la vant, folia a apasat pe ecran, si la doua trei apasari consecutive, s-a setat un punct intermediar, chiar in tunel, astfel desi realizam ca sunt pe bretaua gresita, nu aveam ce sa mai fac, bretelele sunt cu sens unic, iar intoarcerea in tunel este strict interzisa (desi nu exista separare cu parapet sau beton, si fizic e posibila), asa ca am parcurs inca o data acel tunel, iarasi cald bine. De data asta mai putin claustrofob. Dupa iesirea spre benzinaria de unde alimentasem mai devreme, am resetat punctul ala intermediar si am pornit pe drumul bun, normal iarasi spre acelasi tunel de 17km, si uite asa am facut 51 km de tunel . Dupa aceea am iesit de pe autostrada pe unde trebuia sa iesim prima data si am mers pe serpentine. Niste privelisti deosebite (am pus cateva poze in primul post), cred ca poti sa mergi pe acolo saptamani fara sa te plictisesti. Bineinteles ca spre deosebire de Romania circulatia tir-urilor pe acolo este interzisa (si nici nu isi are rostul deoarece exista autostrada prin tunel spre Zurich), asta face drumul foarte liber, si cei care erau acolo, mergeau doar la plimbare. O gramada de masini scumpe cabriolete, coupeuri si altele. De motociclete nu are rost sa zic, cred ca am intalnit mai multi motociclisti pe acel sector de drum decat in tot restul calatoriei cumulat. Sus la pas, era o parcare mare, si un lac. O gramada de motociclete oprite. Ce am retinut a fost un motociclist cu un CBR1100XX, a venit si a parcat langa celelalte motociclete. Cand si-a dat jos casca am vazut un domn pe la 55-60 de ani, care schiopata foarte greu, probabil a avut accident(e) in care i-au fost rupte picioarele, cu toate acestea omul mergea in continuare pe o motocicleta legendara, prin niste munti legendari. (o poza cu el) Dupa ce ne-am odihnit putin am continuat drumul spre Zurich. Zurichul ca oras este simpaticut, dar nu deosibit in vreun fel anume. In afara de lacul din centrul orasului si oameni cu multi bani nu am retinut mare lucru. De unde stiu ca au multi bani? Pai un hot-dog e 8 dolari, ceai 5 dolari, multi oameni aveau costume ce depaseau costul motocicletei mele. Masini scumpe o gramada. Am setat destinatia Strasbourg pe GPS si am continuat drumul. Cum GPS-ul avea setat drumul cel mai scurt fizic, nu si drumul cel mai scurt ca timp, acesta ne-a dus pe un drum diferit decat cel ce l-am planificat initial pe google maps. Stiam ca trebuie sa trec prin Franta, insa dupa ce am trecut un fost punct de trecere de frontiera mi-am dat seama ca probabil sunt in Germania. Curioasa faza totusi cu Schengenul asta ca nici nu iti dai seama cand treci dintr-o tara in alta. Deobicei sunt semne de "welcome to X", dar noi am trecut printr-un punct foarte mic de trecere si probabil nu era semnul sau nu la-m observat eu. Aceasta alegere a GPS-ului a fost geniala, am trecut prin Padurea Neagra, si chiar e neagra! O padure cu copaci inalti, racoroasa, cu privelisti deosebite. Dupa ce am traversat sectorul minunat in care am trecut si prin niste sate, am ajuns pe autostrada in Germania. Bineinteles ca lumea mergea tare, insa eu am pastrat viteza de croaziera pe la 120km/h. Am ajuns in Strasbourg pe la ora 18:00. Aici m-am intalnit cu un prieten cu TransAlpul (in continuare TA) care a venit din Amsterdam sa imi fie partener de drum. Deoarece dormisem putin si am mers deja vreo 470 km, m-am odhnit pe iraba din centrul orasului. Orasul nu mi s-a parut prea grozav. Dupa o pauza de o ora si ceva, pe la 19:30 am plecat spre Luxemburg. Am zis pritenului cu TA sa mearga in fata mea cu 120km/h si eu o sa il urmaresc ca o maimuta, ca sa nu ma mai obosesc prea tare cu semne, iesiri de pe autostrada si altele. Pana la Amstedam erau 600 de km, adica la mers constant de 120km/h pe autostrada, cu opriri la benzinarii insemna cam 5.5 ore. Am zis sa incercam, daca nu reusim, ne oprim pe drum. Mergand pe autostrada insa, cu opriri pentru plata la francezi pe autostrada si la benzinarii, a inceput sa se intunece. Desi aveam "licuriciul" de TA in fata, simteam cum se departeaza, ma gandeam ca merge el prea repede, dar ma uitam pe vitezometru si in loc de 120km/h aveam 100km/h. Acceleram iar, ma apropiam, dupa care iar se departa, ma uitam ca iar am 100km/h. Ce se intampla de fapt e ca probabil creierul meu obosit adapta viteza la reactiile mele de atunci. Am facut un efort si si am depasit TA-ul si i-am facut semn sa oprim(suna ciudat "efort", sa trag de gaz, dar moral era greu sa merg repede). Ajunsesem in Luxemburg la o parcare mare de TIRuri cu benzinarie. Am zis colegului de drum ca nu pot sa mai merg si ca sa gasim un camping pe langa Luxemburg (lista de campinguri o pregatise prietena de acasa), cu toate astea, in parcarea de TIRuri era o poienita foarte simpatica, cu un loc drept si iarba. Cum eram acoperiti de camioane, am zis sa campam chiar acolo. Am vorbit cu niste soferi romani, i-am intrebat daca au mai vazut lumea campand acolo, si au zis ca da, dar totusi e bine sa ne ascundem dupa camion si sa plecam devreme, ca se poate da amenda pentru campare in loc neamenajat. Am pus cortul si ne-am culcat acolo. Am tras iarasi un frig frumusel, dar macar nu ne mai trezea trenul la fiecare 15 minute. In ziua asta facusem 700km, dupa 3 ore de semi-somn, eram rupt si am adormit indata. Ziua 9, Luxemburg-Bruxelles-Amsterdam Ne-am trezit dimineata binevoitori, eram 3 pe 2 motoare, destul de odihniti si dornici de drum. Am facut cateva ture prin Luxemburg, un oras super ingrijit. Aveam impresia ca au turnat asfaltul cu doua zile inainte, iar cu o zi inainte au tras marcajul. Era perfect totul, chiar nu ma asteptam la asa ceva. Dupa cateva ture si cateva poze am plecat spre Bruxelles. Autostrazile in Benelux sunt gratuite si bune. Bruxelul e un oras frumos si ingrijit. Merita vazut. Am mancat gofre, ne-am odihnit putin in centru, dupa care am plecat spre Amsterdam. Stiind ca am coleg de drum care stie bine drumul Bruxelles-Amsterdam, nu mi-am mai pus GPS-ul si am plecat inainte. La un moment dat pe autostrada erau vreo 8 benzi cu primele doua care se duceau intr-o parte, altele in alta parte si tot asa. Ei, acolo in aglomeratie am pierdut colegul meu din vizor, si am luat-o pe drumul spre Eidenhoven (nu erau indicatoare spre Amsterdam ci spre Utrich si Eidenhoven). Nu stiu de ce am considerat ca drumul spre Amsterdam este prin Eidenhoven. Dupa ce am mers vreo 20 de km am oprit sa imi sun colegul. I-am zis ca m-am ratacit nitel, si el mi-a dat adresa exacta din Amsterdam si am setat-o pe GPS, urmand sa ne intalnim direct la Amsterdam. Ca idee ce am facut eu la scara romaneasca este ca m-am dus din Bucuresti spre Cluj nu prin Brasov ci prin Buzau. Adica nu am ocolit mult, dar am mers si pe un drum national si "judetean" in Olanda si am vazut cu ocazia asta si satele olandeze care nu au nici o legatura cu satele romanesti ca si aspect si dezvoltare. La intrarea in Amsterdam ma intalnesc la semafor cu prietenul cu TA, se intamplase ca si el a luat-o pe un drum gresti la un moment dat si a ratacit si el nitel prin sate. Astfel am intrat impreuna in oras. Cei din Bucuresti stiu "placerea" de a merge pe bulevarde la Iuliu Maniu si Grigorescu, unde pleci de la un semafor verde ca urmatorul indata se face rosu, si tot asa. In Amsterdam era totul pe dos, ne apropiam de semafoare si se faceau verzi. Am zis ca asa noroc nu am avut in viata mea. Cand am ajuns la destinatie insa, am aflat ca de fapt semafoarele sunt cu senzori si sunt by default pe rosu, si cand se apropie cineva dintr-o parte, se face verde. Daca vin din mai multe parti se da accesul pe rand, in functie de incarcare. La Amsterdam am stat doua zile, sambata si duminica. Am mers cu bicicletele si transportul in comun. In amsterdam mai fusesem in iarna, si acum doar l-am revazut. Maine nu cred sa am timp sa scriu ca merg la un concert, si probabil o sa scriu vineri despre secotrul Amsterdam-Berlin-Praga, si pe urma intr-o alta zi restul drumului. Ma bucur ca sunt cititori si ca retraiesc si eu cu ocazia asta calatoria

Pare sa fie legatura cu starterul.

Da, toate cheltuielile au fost pe seama lui. I-a ramas epava, pe care incearca sa o repare cu prietenii albanezi.

Vedeti ca s-au stricat drumurile foarte tare in Moldova in iarna asta, e super stresant sa conduci acum in Chisinau din cauza asta...

Ziua 5, ~Venezia (7 august marti) Am dormit "bine", m-am trezit devreme, sa imi vad motorul, but not so fast, mai intai trebuia sa trecem pe la Carabinieri sa platim amenda. In accident nu a fost implicata decat motocicleta. Baiatul a intrat in curba cu vreo 70km/h si nu a inclinat destul motorul si a iesit in decor. Deoarece nu a avut nimeni de suferit in afara de el, i s-a dat amenda pentru un fel de neadaptarea vitezei de la noi, amenda de 80 de euro. Dimineata fusesem la spital si baiatu mi-a dat banii pentru amenda. si pentru cei de la evacuari ca sa pot sa imi iau motorul. Dupa ce am platit amenda am plecat spre parcarea de la evacuari, unde am aflat ca trebuie sa platim 156 de euro pentru faptul ca au fost la locul accidentului (cam 10 km de la parcare), l-au ridicat si l-au tinut la ei o noapte... Ma rog am platit, si asteptam sa vasd motorul, prima data l-am vazut de pe dreapta si mi s-a parut relativ ok (parbriz spart, oglinda la fel, insa cand m-am apropiat am constat ca daunele erau mult mai mari: - ceasurile de bord aveau "urechile rupte", - suportul de numar cu semnalizari cu tot era rupt, suportul de portbagaj lateral stanga indoit foarte tare (totusi mare noroc de acest suport, ca altfel cu siguranta crapa si codita. - carena sparta destul de rau - oglinda stanga rupta ce m-a calmat totusi sa constat - telescoapele aparent drepte - rotile aparent rotunzi - radiatorul si ventilatorul intreg - blocul motor intact (mare multumiri unui anume Radu care acum trei ani mi-a facut niste crash-paduri semi artizanale cu 100 de lei) - rezervorul intact - motocicleta a pornit aproape din prima (probabil de la faptul ca a stat pe o parte nu earu umplute carburatoarele, sau ceva de genul. Optimist din fire, am zis ca nu e bai, carena o lipesc cu niste rasina, oglinda gasesc, sau pun de aia de naked, suportul de numar si de bagaj se repara. Zis si facut, hai sa mergem inapoi spre satucul de unde era baiatul ca sa o ducem la un atelier undergorund a unor albanazei, amici de ai lui. Am zis ca daca astia cu evacuarile au luat 150 de euro pentru 10 km si o noapte, probabil sa le cer sa o duca pe platforma 15 km pana in sat costa vreo 100 de euro. Asa ca am hotarat sa incerc sa merg pe motor. Aveam masina in fata care mergea pe avarii, am zis sa nu mearga mai mult de 40km/h. Bineinteles inainte sa plec am verificat franele, spatele ca nou nout, fata, am pompat nitel si parea sa tina. Mare surpriza mare insa, cand plec se aude aiurea de la roata fata si merge greu, mi-am dat seama ca e un disc de frana indotit si la fiecare rotaite desfacea placutele, astfel practic nu prea aveam frana pe fata, dar totusi puteam sa merg cu 30-40km/h cu frana spate si cu masina de escort in fata. Si am plecat, ajung pe la 20 km/h, hai sa bag a doua, cand colo, ciu-ciu a doua, iese din viteza. Zic hai sa mai incerc, mai tare mai incet, mai turat, mai neturat. Zic ca e de la cablu de ambreiaj. Opresc, verific, reglez, pare ok. Plec iarasi, la fel a doua treapta pauza. Ei, si daca fara oglinda sau parbriz puteam sa ajung in Amsterdam, sa merg in treapta I-a inca 4500km, imi era imposibil, chiar daca hornetul merge 100km/h intr-a intaia, insemna sa imi suprasolicit motorul si sa consum, probabil 15-20l/100km. In momentul ala iar ma gandeam la solutii. Cum hornetul este foarte raspandit in italia, am zis ca gasesc e la dezmembrari, si se poate face. Ajuns la albanezi in garaj, am intalnit niste oameni extraordinari, un tata de vreo 50 de ani si un fiu de vreo 25, cu un mic garaj la subsolul blocului, cu 2 choppere impecabile (se vedea ca aveau grija), cu toate sculele aranjate dupa marime si natura si cu o curatenie impecabila pentru un atelier. Faptul asta m-a incurajat si am zis sa ne apucam de treaba. Am suspendat motocicleta. Tatal se ocupa de cutie, eu cu fiul de restul. Dupa ce am demontat carena, am indreptat cadrul de bord, am mai potrivit piesele si am dezdoit suportul de bagaje arata mai bine. In scurt timp am prins si suportul de numar (am taiat din ala vechi, si chiar a iesit bine). Era iarasi optimist si pe cat de vesel puteam sa fiu intr-o astfel de situatie. Dupa nenumarate incercari cu cutia de viteze am inteles totusi ca nu prea se poate face nimic artizanal cu aceasta, si ca avem nevoie de un mecanic adevarat. Zis si facut, am chemat pe un nene italian care avea service moto in apropriere si care din asta traia. Omul cu o trusa de scule profi, a venit, a intrebat ce si cum, s-a uitat, a facut cateva probe si a zis ca cutia nu se poate repara, pardon, ca se poate, dar ar dura si ar costa mai mult decat face motocicleta. Atunci mintea mea cautatoare de solutii a intrebat, daca aduc un motor la fel daca ar putea sa schimbe cutiile, si a zis ca e mai simplu sa schimbe motorul cu totul. Am vorbit cu baiatul de mi-a stricat motorul si i-am explicat ca imi permit concediu de 2 saptamani doar o data pe an si ca am planificat prea mult calatoria asta ca sa renunt la ea, asa ca ii propun fie sa gasim la dezmembrari o motocicleta ca a mea, fie sa cumparam una la mana a doua si sa o folosim pe post de donator. Constient de greseala facuta a fost indata de acord. Am plecat cu masina la dezmembrari, insa cum era august, cam toti italienii erau in vacanta si nu am gasit nimic. Ne-am intors la aprtament sa cautam pe net anunturi. Intre timp am dus motocicleta la service-ul mecanicului adevarat, care avea 2 motociclete de curse, a lui si a fratelui sau, ambele ducati:), mai avea cateva ducati-uri in garaj modele 2010+, de ale clientilor, si vreo 2 japoneze, scule super serioase si un stand cu piese de tuning (adevarat, nu dar masoane si scarite), mi-a placut foarte mult atelierul lui, precum si el ca om. Oarecum semana cu TNG, pentru cei care il cunosc, un om la 40 de ani, dar caruia nu ii dai mai mult de 30, foarte serios si orientat pe fapte nu pe vorbe. Fratele lui era la 50 de ani, dar arata si el tanar. Ca o paranteza, fratii cu asta se ocupau de cel putin 2 generatii, tatal lor a decedat anul trecut. Acesta avea o Vespa din anii '60-'70, si fratele mai in varsta o restaura, dar exact cum era, caroseria era complet refacuta si era acel sentiment placut cand vedeai un lucru vechi care arata a nou, in acea zi ii monta motorul care tocmai ce ii venise. A zis ca mai restaurase vespe la aspectul original din '70 (dar cu motor de ultima generatie), si ca se castiga bine din asta, ca o vespa veche retaurata poti sa o vinzi cu pretul unei noi, si mai sunt si o gramada de doritori nostalgici. Seara am cautat pe net anunturi si norocul a facut sa gasesc un anunt cu un Hornet S (totusi un model un pic mai rar ca cel naked), negru, din acelasi an, cu 42k km la pretul de 1500 de euro, in Venezia (adica la 45km). Motorul meu avea 80k km in acel moment, tocmai ce ii schimbasem lantul de distributie, intinzatorul si garnitura de chiuloasa, asa ca "intinerirea" nu ma bucura prea mult, caci nu stiam ce bube are motorul de urma sa il cumparam. Am convenit cu baiatul ca e singura solutie realizabila si dupa ce am sunat vanzatorul, am stabilit sa ne intalnim a doua zi la prima ora pentru a-l vedea si a-l cumpara. Cnform planului in acea zi trebuia sa plecam din sat si sa viziatm Verona si Milanul, si sa inoptam in Milan. Ziua 6, ~Venezia Trezit dimineata am plecat cu masina spre Venezia. Ne-am intalnit cu baiatul si dupa o inspectie a motorului am facut o tura cu el. Parea ok, ambreiajul se simtea ca era mai tanar, motorul suna bine, nu avea zgaraieturi, totul parea ok. Am negociat pretul la 1400 cu plata actelor, inclusiv. Dupa ce am incheiat formalitatile am plecat spre sat, pe drum eram bucuros, ca solutionarea era reala si ca motorul chiar merge bine. O intrebare fireasca era de ce nu am luat direct motorul ala, dupa cum mi-a propus baiatul, dar i-am explicat ca nu am asigurare si ca erau mult prea multe tari si vami de trecut. Am dus motorul la mecanici cu sarcina de schimba tot motorul. Am zis ca fleacurile gen carena bord, suport de numar pot sa le schimb si eu. M-am oferit voluntar sa lucrez la ei, macar sa le dau cheile, ca sa ajut, dar au zis ca nu pot, ca daca trec carabinierii pe la ei, o sa zica ca muncesc la negru, si e foarte mare amenda pentru asta. Am hotarat sa schimbam si telescoapele, roata fata cu tot cu dioscuri si etriere. De fapt mi-e mai usor sa zic ce ramas din vechea motocicleta: cadrul, rezervorul, roata spate si bascula. Am lasat deci motorul si am plecat spre apartament urmand sa ne sune ei cand sunt gata. In ziua acesta era planificat sa traversam Alpii si sa innoptam undeva pe langa Luxemburg. Ziua 7, ~Venezia-Alpi Dimineata am sunat sa intreb mecanicii daca sunt sanse sa termine in acea zi motorul, si au zis ca in principiu da, dar dupa 17:00. Bucuros, ne-am pregatit lucrurile, cand colo primim telefon de la politie sa ne prezentam la sectie. Si iarasi am trecut dusul de la cald la rece, si am plecat spre sectie nestiind ce ne asteapta. Ma gandeam deja ca poate sunt complicatii ca eu sunt proprietar si era alt rider, sau ca ceva nu e in regula cu actele, sau habar nu aveam ce putea sa fie. Ajungem la politie, si prietenii nostri carabinieri foarte amabili ne exeplica ce s-a intamplat. Noi trebuia de fapt sa platim amenda la posta. Cum nu aveam timp s-au oferit ei in acea zi sa duca banii la posta, le-am dat 80 de euro amenda si 2 euro pe un fel de timbru fiscal. Partea amuzanta este ca din cele 4 bancnote de 20 de euro una era falsa! Si s-au dus politstii cu banii astia sa plateasca amenda si la posta le zice ca bancnoda e falsa si ca tre sa cheme politia si astia "pai noi suntem politia", si cum a fost micro-incidentul asta, a zis ca in mod normal daca depistau ca era falsa cand le-am dat-o o rupeau de fata cu noi, insa asa tre sa faca protocol, si am scris cum ca am primit banii de la baiatul din spital care la randul lui i-a primit rest de la magazin, etc. Am dat alti 20 de euro buni si ei ni i-au prezentat pe cei falsi si ne-au invatat sa ii identificam. Nu aveau bara aia metalica, si vopseaua daca ii frecai pe o foaie alba, se lua. A zis ca e frecvent sa fie bancnote de 10 si 20 de euro false. Ma gandeam cum erau sa reactioneze politstii in Romania la faza asta... Astia au fost rationali au zis ca isi dau seama ca nu suntem idioti sa stim ca banii sunt falsi si sa ii dam la politie, si de asta ne cred ca nu stiam. Au fost foarte amabili si dupa ce am semnat cu totii raportul am plecat. Pe la 17:00 ne-am dus la mecanici, acestia terminasera treaba si pe langa motor au montat ei toate cele, inclusiv mansoanele si leviere mele (schimbate), au zis ca inteleg situatia si ca desi eu muncit si noaptea, au lasat celelalte motoare deoparte si au lucrat doi oameni la al meu, au luat doar 300 de euro pe toata treaba asta, un pret foarte mic, chiar si pentru romania, nemaizicand de Italia unde un schimb de ulei e 20 de euro. Au zis ca in mod normal nu se apucau de treaba asta, dar au inteles situatia mea, si ca sunt in calatrie cu prietena, iar calatoria asta e mai mult decat o simpla plimbare. Am facut o tura cu motorul, foarte incantat, am multumit din suflet mecanicilor, si am plecat spre apartament. De bucurie, cum emotiile pozitive vin cu acel entuziasm care produce daune colaterale, intr-o linie dreapta, am accelerat maxim de la 0 la vreo 130, insa cu viziera deschisa. Vizierei mele nu i-a placut manevra asta si a zburat zmulsa de pe casca. Prietenii mei din masina din spate au oprit si au au ridicat-o. S-a zgariat putin, dar ce era mai rau, i s-a rupt o prindere, asa ca am fixat-o in pozitia inchisa cu scotch :| Nerabdatori de a pleca mai repede, am facut cateva poze si am plecat spre Verona. Autostrada de data asta a fost superba, trei benzi, super marcaj, fiind seara nu prea erau tiruri. Am ajuns in Verona pe la 21:00, dupa o tura sumara in oras, am hotarat sa mergem spre Milan. In Milan stiam de un camping pe care l-am setat pe GPS, insa am intrat in oras printr-un cartier nu tocmai bun, sa zicem un fel de ferentari al Milanului, prostituate, negri cu haur la gat in BMW-uri "pisicuta" cu "tuning", etc. Mai aveam cam un litru in rezervr si nu gaeseam benzinarie, ziceam ca daca opreste motorul aici, aici raman. Benzinariile erau inchise. Pe urma am gasit una si am vazut ca alimenteaza cineva. Era cu plata cu cardul, insa plateai inainte, si ziceai de cati euro vrei, eu nu stiam cat imi incape si setat bani de vreo 13 litri ca stiam ca sigur am loc de atat (la motorul meu rezervorul are doar 16 litri). Am gasit campingul, insa era doar un portar, receptia inchisa. Portarul a zis ca ne lasa sa campam, dar maine trebuie sa platim la receptie, care deschide la 8. Noi vroiam sa plecam la 6, si am zis ca ii dam lui banii, insa nu a vrut, am ramas suprins si am zis prietenei, ca pana la un alt camping pe gps spre Alpi sunt 40km, pe care ii facem pe autostrada in 20 de minute, asa ca ne-am dus spre centru orasului sa vedem Domul. Orasul m-a suprins neplacut. Drumuri proaste, cu gropi imense, reparatii peste tot, lume dubioasa. In centru noaptea la o priveliste superba asupra Domului, erau si o gramada de cersetori, majoritatea conationali de ai nostri, si da asta la ora 1:00 dimineata. Venit, vazut, pozat, plecat. Bineinteles ca campingul de pe GPS nu mai exista, era doar un teren cu un gard (A fost candva camping, dar nu mai era), si inca vreo 2 tot asa, se facea din ce in ce mai tarziu, si pe la 3:00 am gasit un camping in Alpi, insa normal, ca daca in Italia era macar un portar, aici nu era nimeni! M-am dus la receptie, pe drum a inceput sa latre un caine imens, dezlegat, probabil un labrador ceva, ca era cat mine. Mi-a stat inimia in loc, si am mers incet incet spre receptie, ca sa constat ca e inchisa, drumul inapoi pe langa catel a fost la fel de excitant, am facut 50 de metri in vreo 3 minute. Cum elvetienii astia sunt mai deosebiti am zis ca e prea riscant sa intru in camping "nepoftit" iar in fata campingului era o iarba foarte frumoasa cu un semn maaare "campare interzisa". Cum era noapte si eram obositi (era inca ziua aceea cu dimineata la politie, cu bucurii si surprize), am zis sa inoptam pe banca din fata campingului, oricum nu avea rost sa mai punem cortul, sa umflam saltele. Prietena s-a culcat pe motor ca era cald, iar eu pe banca. Am tras un frig de m-a ajutat doar oboseala sa trec peste. Am uitat sa mentionez ca campingul era chiar langa linia de tren, care la fiecare 10-15 minute ne mai bucura cu sunetul dulce al trenurilor trecatoare. Amortiti si inghetati ne-am trezit pe la 6:00, corect ar fi sa zic ca ne-am trezit SI la 6:00, ca ne trezeam la fiecare tren. Dimineata am ramasi suprinsi de priveliste (am ajuns noaptea si nu am vazut in ce loc superb am campat). Continuarea maine, daca sunt doritori sa citeasca romane (m-a intrebat prietena "chiar citeste cineva atata?")

Pai imi ia destul de mult sa scriu, si pot sa o fac doar seara dupa munca. Am hotarat sa sparg povestea in 4 parti, ca sa imi fie mie mai usor de scris si voua mai usor de citit. Daca postam povestea integrala peste 4 zile, murea topicul pana atunci, si daca postez intr-un topic unde ultimul post este tot al meu, nu apare in "new content" Da, a fost si pentru mine cel mai stresant sdin toata calatoria. Nici in Germania unde zboara aia pe autostrada cu 160-180km/h nu m-am simtit asa in nesiguranta, pentru ca erau 3 benzi, si nu erau chiar asa multe tiruri.

Pai o sa incerc sa revin cu o poveste mai detaliata, daca sunt oameni interesati. O sa incerc sa imi fac timp diseara sa scriu mai multe. In general costurile au fost sub asteptari, datorita cazarii pe la prieteni si la cort. Benzina si taxele de drum le-am estimat destul de corect de acasa, asa ca nu au fost surprize. Oameni si oameni, cum e peste tot. Mi s-au parut neprietenosi cei din Croatia, dar poate asa i-am nimerit eu , Cu cei din Serbia m-am inteles in rusa, si au fost niste oameni la tara care m-au ajutat cand m-am ratacit putin. Nu am interactionat prea mult cu localnicii in general, pentru ca in orasele turistice in centru nu prea gasesti bastinasi, iar cazarea am preferat sa o fac la prieteni romani, caci couchsurfingul ma lega de niste date fixe si nu vroiam asta. De schimbat nu as schimba nimic, ca si geografie. As aloca mai mult timp in anumite locuri si l-as taia din alte parti. Mai multe detalii diseara. ======================================================================== ziua 1, (3 august vineri), Bucuresti-Drobeta Am plecat de la Bucuresti spre Drobeta-Turnu-Severin Ne-am cazat la un motel cu 80roni/camera dubla. Nimic deosebit. ziua2, Drobeta-Zagreb Am plecat dimineata pe la 6:00 (In general am preferat sa fim matinali, ca sa profitam cat mai mult de lumina soarelui). Vama a fost lejera. Drumul pe defileul Dunarii e superb, merita vizitat, mai ales ca nu e foarte departe de Bucuresti. Serbia pare un pic mai saraca decat Romania, dar oamenii par deschisi si binevoitori. La un moment dat am intrat pe autostrada, pretul a fost rezonabil, vreo 2 euro/60km. Belgradul este frumusel, dar nu atat de impresionant incat sa faci o excursie doar pana acolo. Ca si atmosfera, se simte ca e oras slav, seamana oarecum cu Sofia. Am mancat ceva traditional de la ei, la o terasa in centru, a fost cam 10-12 euro de persoana. In Belgrad mi s-a rupt cablul de ambreiaj. Aveam kitul de reparatie, dar nu aveam patent, asa ca prietena mea s-a dus sa vada daca e vreun service pe aproape sa ceara un patent(cu cleste, ca sa tai cablul la dimensiunea dorita), iar eu intre timp m-am descurcat si fara patent. Peste vreo 20 de minute s-a intors prietena mea cu un patent imprumutat de la un sarb pe strada. Ea a intrebat de service si el a intrebat pentru ce ii trebuie, ea i-a zis ca are nevoie de patent, si omul s-a intors din drumul lui si a adus de acasa un patent (statea aproape), si a zis ca atunci cand ne rezolvam problema sa il lasam langa usa, ceea ce am si facut (el a plecase intre timp). Dupa ce am facut vreo cateva ture prin Belgrad, cu cateva opriri pentru poze, am plecat spre Zagreb. Am mers pe autostrada, cu aproximativ acelasi tarif (3euro/100km). Vama a fost lejera. Seara am ajuns direct la camping, care e la cativa km de Zagreb, langa autostrada. In afara de zgomot, totul a fost ok (a costat 22 euro, ca idee la motelul aferent campingului era 75 euro/dubla) ziua 3, Zagreb- ~Trieste De dimineata am plecat sa vedem Zagrebul, care nu este mare dar simpatic, oarecum seamana cu Brasovul, caci este la poalele muntilor. Asta e unul din locurile in care as fi stat mai mult. Muntii de langa au drumuri inguste cu asfalt foarte bun si cu sens unic. Dupa, am plecat spre Liubliana, capitala Sloveniei. Vama iarasi simpla. Vederi de pe autostrada frumoase. Orasul Liubliana e foarte mic si foarte gol (sau poate asa e duminica la ei). Nu sunt prea multe lucruri de vazut, asa ca nu ne-am retinut prea mult si am inaintat spre marea Meditarana. Aici dupa nenumarate campinguri inexistente spre care ne-a dus GPS-ul, si dupa ce ne-am plimbat cu motorul pe localitatile de pe coasta, am gasit un camping cu preturi acceptabile (inainte gasisem unul care era scump, vreo 35 de euro, si altul ieftin, dar mult prea prost). Campingul asta bun e chiar langa granita dintre Slovenia si Italia. A fost vreo 25 de euro. Plaja in Slovenia ca atare nu prea exista, e o adunatura de pietre spalata de mare. A fost dezamagitor, si desi era cald si vroiam sa ne scaldam, apa murdara si lipsa nisipului ne-au determinat doar sa ne uitam la apa. In camping in timp ce eu eram la receptie, prietena statea cu motorul si s-au apropiat doi colorati... ®romani, cu diverse intrebari. Pana m-am intors de la receptie au plecat. ziua 4, ~Trieste - ~Venezia Dimineata am plecat spre un satuc la 45km de Venezia, unde sta un prieten. Autostrada a fost criminala, in sectorul ala de drum se efectuau lucrari de largire a autostrazii, astfel incat nu exista banda de urgenta, si practic erau doua benzi cu blocuri de beton in stanga si blocuri de beton in dreapta. Cum pe prima banda merg tiruri cu 90km/h, trebuia sa merg pe banda a doua (viteza de croaziera per calatorie a fost stabilita la 100-110km/h), deoarece erau muuulte tiruri (pot sa zic ca era un tren de tiruri, pur si simplu zeci de kilometri, un tir dupa altul), am fost nevoit sa merg pe banda a doua cu 130-140, caci faceam coada in spate daca mergeam mai incet, iar prima banda era prea lenta, plus ca tirurile merg aproape unul de altul. Sa recapitulez, de la dreapta la stanga: BETON, TIRuri, eu, BETON, in fata o gramada de masini, in spate la fel, viteza 130-140km/h. La un moment dat vad ca zboara ceva colorat in fata, si toate masinile din fata mea franeaza brusc, franez si eu, zic repede tatal nostru si ma rog sa nu imi intre ala din spate in mine, vad ca masinile din fata trec peste chestiile colorate, m-am gandit ca o fi ramasite de om ceva, insa era doar un morman de haine. Viteza coloanei s-a redus la 40-50km/h, si undeva pe dreapta, pe banda de urgenta inexistenta(adica langa beton) erau oprite trei masini de germania. Ce se intamplase? Toate masinile aveau portbagaj deasupra, de ala inchis, si se pare ca pe unul nu l-au inchis bine si s-a desfacut pe la 130 la ora, si au zburat toate hainele de el. Deci, nemti, in Italia, ca sa nu zica lumea ca "doar in Romania se putea intampla asa ceva". Ma rog, a fost stresant sectorul ala, si ca recompensa am mai avut surpriza la iesirea de pe autostrada ca trebuia sa platesc echivalentul cam 7,5eur/100km, ceea ce mi s-a parut cam scump, dar ma rog, poate sunt eu mai sarac. Drumurile "nationale" in Italia pe unde am fost sunt o bataie de joc, de fapt mergi printr-un sat continuu, adica nu ai alternativa la autostrada, decat daca vrei sa mergi cu 50km/h sau mai putin. Asa ca platesti 7.5 euro/100km, sau mergi cu viteza unui biciclist mai sanatos. Dupa aceasta minunata experienta pe drumurile Italiei, am ajuns la acel prieten, si am hotarat sa luam trenul pana in Venezia si inapoi (a fost cam 7 euro dus intors de persoana, si era mai bine decat sa platesc benzina+autostrada+loc parcare in Venezia+echipament carat dupa noi). Eh, si acel prieten al meu are permis pe a,b,c,c+e, avusese motor candva si a zis ca vrea sa cumpere unul. I-am zis ca daca vrea poate sa faca o tura cu al meu, dar sa nu mearga tare, ca trebuie sa ajung si inapoi la Bucuresti cu el. A facut o tura de fata cu mine, am vazut ca pare sa stapaneasca motorul, i-am lasat cheile si am plecat spre Venezia cu trenul. Venezia e superba, merita vizitata, si iti trebuie macar 6 ore sa o vezi binisor. Dupa ce am vazut ce era de vazut, am alergat din piata San Marco pana la gara ca sa prindem trenul. Transpirati de la alergat si de la caldura de afara am prins trenul cu 4 minute inainte sa plece (era ultimul tren). Ma gandesc sa il sun pe prietenul meu si sa ii zic ca venim. El imi raspunde la telefon, o voce cam trista, si imi zice ca a facut acciednt cu motocicleta, am crezut ca glumeste, dar a zis ca e in spital. L-am intrebat in primul rand daca e ok, si a zis ca da, dar are clavicula fisurata. L-am intrebat in ce stare e motorul si daca sunt sanse sa plec a doua zi cu el, si a zis ca crede ca nu. In momentul ala am vazut Amsterdamul departandu-se de mine. Totusi, am mai avut un accident minor cu o masina cu o luna inainte, si nu avut motorul nimic, am cazut in grecia pe la 40km/h, la fel, l-am ridicat si am mers mai departe. Am zis ca poate o fi la fel si acum, si sunt doar plastice crapate, vreo oglinda, vreun fleac de asta. Am intrebat daca pot sa vad motorul in seara aia si a zis ca nu, pentru ca a fost dus la parcare la firma de evacuari. Voi continua maine povestea cu starea motorului si cum a continuat calatoria.

Multumesc! A fost frumos. Ce am invatat: - Sa imi iau si haine groase pe viitor, chiar daca e mijlocul lui august (in Berlin, noaptea am prins 8 grade, in Alpi la fel) - Pe langa GPS musai sa am un atlas rutier (s-a stricat GPS-ul, noroc de harta) - Musai trebuie kit reparatie cablu (l-am avut si pe asta, si s-a rupt cablu de ambreiaj in a treia zi de calatorie) - In timpul calatoriei sa nu dau motocicleta altora ca poa sa o faca praf (bine, stiu ca multi nu dau motorul nici acasa, insa eu eram mai bun la suflet) - Un intercom face toti banii la drum lung - O bucata de plastic de o pui pe acceleratie ("cruise-control"), iarasi face toti banii cand stai 5+ ore pe zi pe motor. - O buna parte din calatorie nu o sa mearga cum a fost planificata, dar tocmai asta e farmecul. - Priza pe motocicleta este indispensabila cand ai de incarcat bateria de la camera de pe casca, aparatul foto si 2 telefoane mobile.

Nu o sa plictisesc cu povesti (care sunt multe, de altfel), si o sa va expun pozele. Sumar: distanta 6.000km durata: 16 zile perioada: august 2012 buget: 1400 euro / 2 persoan (adica 700 de fiecare) cazare: la cort, la prieteni si 2 nopti la hotel. .

Nu exista, cate stiu manualul pentru hornet S pentru ca motorul este absolut identic cu modelul din 2000-2002, singurele deosebiri sunt bordul, carena, si cica furtunele de franga un pic mai rigide. Este aceiasi bujie.

O fi si una si alta, toate companiile auto/moto scot mai mult din service decat din vanzare (erau niste date, mai ales la masini mici, profitul la vanzare e 1-1,5k euro, la motor probabil si mai putin). La masini se schimba pe la 30k bujiile. Cum la motocicleta sunt turatii mai mari, e normal sa se schimbe mai des, insa bujiile nu sunt atat de sensibile. Primele simptome sunt pornitul mai greu, inecatul mai usor, consumul mai mare si "missfire"-ul.

Nu inteleg de ce esti asa acid. Am manualul pentru hornetul din '98. m-am incurcat in citiri, in fine, la mine e la 24k. Utlima data le-am schimbat pe ale mele la 22mii, si chiar nu aveau nici o problema cand le-am schimbat, pornea fara probleme, si nu mergea in mai putini cilindri. Consumul era in parametri. Le-am schimbat ca am facut o calatorie de 6k dintr-o bucata si nu am vrut sa am surprize.

In manual scrie ca la 24k, dar tin si mai mult.

Vinde cineva la un moment dat setul de 2 chei + contact + butuc buson + incuietoare sa la 50 de euro, sunt o gramada de horneturi la dezmembrare si asta nu prea e o piesa ceruta, asa ca nu vad asa o mare problema.

Eu am luat de aici, dar nu stiu de ce nu a tinut prea mult (vreo 6-7k de mers prin bucuresti), si am luat pana la urma una la mana a doua OEM, care vad ca inca ma tine destul de bine (are 8k deja).