bursyllac

Din categoria mofturi si mestereala intinsa pe multe zile: dupa ce am facut misto o vreme de un prieten ca isi pusese navigatia pe o tableta, am ajuns la concluzia ca vreau si eu sa incerc treaba asta, atat on-road, dar mai ales off-road (gpx-uri si ocazionala participare la clasa hobby la vreun eveniment rally) Am inceput cu a lua de pe Aliexpress un suport de navigatie cu prindere pe ghidon si cu ceva parbriz si legat tableta (procurata de la un amanet) cu soricei sa vedem cum se potriveste. . . Pasul urmator a fost identificarea unei telecomenzi bluetooth care sa poata fi montata pe ghidon si sa pot controla harta / aplicatia de roadbook. Dupa ce testul cu o telecomanda media s-a dovedit a fi nesatisfacator, am inceput sa caut alternative. Cum cele gata facute sunt destul de scumpe (intre 100 si 300 de euro), am gasit pe un nene de la care poti lua gratis lista de componente, fisierele de imprimare 3D si softul pentru partea de telecomanda si sa ti-o faci singur. Cu ajutorul fratelui meu (eu am dat scule la mana si el a lipit, printat, etc ), am facut 2 telecomenzi. . . . Cam asa functioneaza: Untitled.m4v Cateva ajustari, un suport pentru tableta, un colant peste parbrizul de la la suport si acesta a fost rezultatul: . . Weekendul trecut am scos-o la test la TCS Fun Ride si a rezistat cu brio: (nu aveam nevoie de navigatie acolo, evident, dar eram curios cum rezista la utilizare pe offroad) niste concluzii initiale: - evident, navigatie mult mai usor de urmarit, in special din pozitia in sa. din pozitia in picioare, e mai bine, dar imbunatatirea nu e atat de mare pe cat speram. ulterior am vazut ca la motocicletele cu turn de navigatie, acel turn de navigatie este mult mai in fata - nu se poate ajunge acolo pornind cu prinderea de pe ghidon. trebuie sa fie undeva deasupra farului pentru a avea o vizibilitate optima din picioare. - suportul telecomenzii e limitat la anumite aplicatii (OsmAND, DMD2, Locus probabil, GPXViewer, Gur, Kurviger). Din pacare Google Maps si Waze nu sunt printre ele. Teoretic are mai multe harti pentru butoane din care unul e complet customizabil si e posibil sa se poata face ceva si pentru Google Maps, dar nu am ajuns atat de departe. - vine mai putin aer spre mine, dar mai zbuciumat. pare ca face ceva turbulente noul parbriz - inca nu m-am hotarat daca mai schimb ceva pe-acolo sau nu.

problema aia veche despre care cred ca am mai povestit: teava de la soc gaurita. am incercat sa o cositoresc in regie proprie si nu a iesit ce trebuie. Functioneaza decent, dar as prefera sa stiu ca e totul in regula acolo. In principiu, mi-ar trebui doar corpul carburatorului, ca oricum as pune internele de la carburatorul meu. (kit de la procycle cu alte jicloare, ac cu mai multe pozitii si un pic alta forma, slide-ul usor modificat) de fapt aveam doua probleme in cu acea teava: 1. pierdere de etansietate la insertia tevii de alama in corpul carburatorului (evidentiata cu cercul rosu) 2. o fisura a tevii chiar la cot (evidentiata cu punctul verde) Eu am acoperit (sau am incercat sa acopar cat mai bine) toata zona aia. Initial puneam anual poxipol si il tot schimbam cand se degrada de la caldura. Ultima data am incercat cu cositor. a iesit destul de urat si nu sunt convins ca e exact ce trebuie. Nu mai am simptomele pe care le avea atunci cand nu era nimic, merge frumos, liniar, dar daca dau acolo cu spray de frana, moare motorul.

Salut. se incurca cineva de un Mikuni BST 40 pentru DR 650 SE?

Nici măcar nu a durat foarte mult să pot să adun peisajele într-o compilație. Asta e prima din 3 părți, cea în care am prins vremea bună, mâncarea încă stătea la locul ei.

actualizare de preț: 4250 EURO

asta e poza de dinainte de regrete, nu?

Motocicleta revine la vânzare, cu aprox 3000 de km în plus față de moment postării anunțului. A trecut printr-o revizie de aprox 1000 de euro, iar prețul rămâne la 4500 de euro, discutabil la fața locului. .

faine tare peisajele. e cumva stricata partea de stabilizare la camera dronei? pe alocurea se vede cum filmau telefoanele stricate de la purtatul pe motocicleta. nu ti-ai luat copyright strike pentru piesa de fundal?

-------------------- Până găsesc timpul și dispoziția de a face video-ul turei, am încropit un sneak-peak de 1 minut jumate cu unele din peisajele care au ieșit în evidență. --------------------

Salut. Oarecum, în ideea că limitezi interacțiunile cu vameșii, dar tot e posibil să ai probleme la prima intrare în Turcia. Chiar de când am încercat să intrăm în Turcia ne-au tras într-o parte și ne-au cerut carnet ATA: https://ccir.ro/servicii/carnete-ata/ (oricum astea nu se aplică în cazul acesta, că nu suntem persoane juridice, și nici nu avem licențe de transportatori). Până la urmă, după ce ne-au ținut vreo oră în soare s-au apucat și au făcut ceva cu actele noastre și sistemele lor și ne-au lăsat să plecăm, după ce ne-au verificat toate bagajele. Am mai vorbit cu niște români care au fost tot așa cu motocicletele pe remorcă în Turcia dar ei s-au dus pe la o vamă mai mică și au fost mai atenți cu vameșii. Vorbind cu ei în timp ce așteptam să se ocupe de noi, ne-au sugerat același lucru: să lăsăm undeva în Turcia remorca și mașina și să continuăm pe roți. În retrospectivă, că mă văd deja acasă, aș zice că ne-a fost mai simplu să continuăm cu mașina. Dacă în schimb trebuia să las motocicleta în vamă, poate aveam altă opinie

dacă ești ok cu Strategica și Teth, cred că poți face cam orice din TET Turcia, mai puțin Taşdurmaz (are @vrajitoru un video mai pe larg cu porțiunea aia: https://www.youtube.com/watch?v=rTu89R77Etw) partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost secțiunea dintre Cappadocia și Adana. parcă trackurile 10 și 11 din TET. dacă te bagi, vezi cum îți calculezi benzina, că noi nu am calculat foarte bine și am ajuns în niște situații interesante. am fost și la Kemaliye, foarte mișto, dar era surpat drumul și se putea face doar o porțiune relativ mică din el. recomand să intri în canion dinspre orașul Kemaliye. e mai scurt drumul de off, dar e spectaculos. astea sunt de la canionul de lângă Kemaliye dpdv al dificultății, cel mai greu a fost o porțiune cu ceva grohotiș scurs la vale. În video-ul ăsta: https://youtu.be/K-w_b8Vv9OA, la următorii timpi ai cam ce e mai greu: 0:55, 2:03, 6:14. deci aș zice că nu e nimic de speriat.

-------------------- De la Gudauri am continuat pe Military Road până la Gergeti Trinity Church, unde am luat o pauză de masă. Am mâncat hachapuri și alte plăcinte luate la pachet. Prânzul la pachet cu vedere la vârful Kazbegi (5054 m) bate oricând un restaurant. . . Așteptam cu nerăbdare să începem primele drumuri neasfaltate, iar peisajele nu dezamăgesc: . . Bucuria nu ține foarte mult și găsim drumul blocat de zăpadă. Ne întoarcem în Military Road și ocolim toată zona pe asfalt, pe drumul pe care am venit, urmând a ne muta pe următorul crac al traseului. . 2c9f4e86-1caa-4989-88b2-38b122157c32.MP4 O particularitate ușor neplăcută a traseului TET din Georgia este că nu e circular sau liniar. Sunt foarte mulți craci și faci același lucru de două ori. Partea plăcută este că vezi peisajele din două perspective, partea neplăcută este că ne-a complicat logistica: timp mai mult, mereu eram în calcule dacă ne ajunge sau nu benzina sau eram nevoiți să cautăm să cumpărăm benzina la bidon. Însă când ajungi să vezi peisaje ca în fotografiile următoare, parcă nu îți mai pare așa de rău că le faci de două ori: . . . . Pe unul din acești craci, ajungem la un punct în care drumul principal părea să continue, dar traseul era ușor în dreapta. Oprim să analizăm situația, moment în care cineva de pe margine ne face semn să mergem în dreapta, spre un pod care traversa un râu. Presupunem că strigătele de pe margine și traseul vor să ne comunice că e drumul blocat mai în față și că trebuie să continuăm pe partea cealaltă a râului, după ce traversăm râul. Adrian pleacă voios în față, urcă pe pod și îl auzim în comunicator scoțând niște onomatopee neașteptate: parcă și speriat, parcă și râdea, parcă și abia aștepta să trecem și noi pe unde a trecut el. Nu durează mult și se elucidează misterul: Podul nu era continuu deasupra râului, ci avea doar două urme cât să poată trece mașina, iar acest lucru era vizibil abia după ce ajungeai pe pod. Deloc un moment în care să eziți, să te întorci sau să te bâlbâi. Gaz și ții bine de ghidon. M-am bucurat că nu am fost eu primul. La cum mă știu, văzând că podul e mai sus, aș fi încercat vreo săritură, și nu sunt sigur că aș fi aterizat unde trebuie Din fericire, am reușit să trecem cu bine, ne-am și întors, iar apoi ne-am bucurat de o cafea și o poveste cu omul care ne-a făcut semn să o luăm pod și cu familia lui. . Continuăm drumul, ne bucurăm de un prânz copios la un guesthouse, iar ziua se încheie într-un camping în Shatili, unde stăm la povești cu un cuplu de elvețieni care plecat într-un tur al lumii de 2 ani, fiecare pe câte un Transalp nou. . . . . . . --------------------

@ioio_viola, până la baloane ajungi pe asfalt. doar dacă vrei musai vreo poză mai specială ieși pe praf. deci poți merge liniștit dacă doar baloanele te interesează. dacă vrei și ceva trasee de offroad, cele de pe malul Mării Negre sunt într-o zonă cu vreme mai instabilă și poți nimeri ploaie, ceață, noroi. Între Cappadocia și Adana, traseul de TET e relativ ușor pe medie, depinde mult de cât de aventuros ești cu pasagerul. E un pas care ajunge la aproape 3100 de m altitudine și acolo ar fi partea mai dificilă din traseu, dar nu e nimic mai dificil din ce nu e deja în pozele și filmulețele de mai sus.

da, ne-ar fi plăcut mai cu ghete uscate și cu peisaje mai clare. am avut și un moment deosebit în ultima zi de dat: ne-a prins o ploaie zdravănă pe o urcare și am avut ocazia să vedem niște imagini pe care nu le-am mai văzut până atunci: straturi de nori, jocuri de lumină, perdele de ploaie. ce am reușit să prindem în filmări sau poze e doar cât să ne pot aminti de momentul ăla, dar sunt departe de cum se vedea cu ochiul liber. Senzația de a trece din ploaie torențială, înconjurați de ceață și abia văzând ce e în față la a vedea până departe printre nori și creste ne-a făcut să uităm de ghete ude și apa din coate: VID_20240724_153550 (online-video-cutter.com).mp4 VID_20240724_153728 (online-video-cutter.com).mp4 . . . mersi de pont. E mișto mai ales pentru zone de tranziție. În Georgia, unul dintre noi a avut și un eSIM pentru a ne putea întâlni cu Sebi care a intrat înaintea noastră și a luat sim-urile fizice pentru toți, dar nu funcționa la fel de bine / viteze la fel de mari precum cu cele fizice. Eu vă recomand din tot sufletul să începeți planificările Tot niște postări de-aici de pe forum mi-au arătat Georgia pe hartă. -------------------- -------------------- Ziceam și mai sus, traseul desenat pentru Georgia e imens: vreo 4700 de km. Din ce au postat alții pe internet, am evaluat că dificultatea traseelor, pe uscat, ar fi similară cu Turcia, ceea ce ar însemna că am putea acoperi destul de mulți km în 2-3 săptămâni. Spre deosebire de Turcia, Georgia are o vreme mult mai capricioasă. Deși speram să nu fie cazul, ne-am pregătit psihic și pentru eventualitatea în care prindem o perioadă mai ploioasă, așa că am încercat să eliminăm din traseu zonele mai de deal, cu șanse de traseu cu noroaie. Știam de acasă ca noroiul lor e cam ca noroiul nostru vasluian: de-ăla de blochează roți și rupe aripi. După calcule, speranțe, vânat de poze și informații de pe net, am zis că o sa lucrăm pe planul acesta de bătaie: Ar fi trebuit să acopere cele mai înalte și cinematice zone din traseu, bifa și unul din traseele la care visam de multă vreme (drumul spre Omalo), ajungea și în arhicunoscutele localități Mestia și Ushguli. Iar în caz de ploi, probabil nu am fi văzut mare lucru dar nici nu am fi rămas să tragem la chingi în cine știe ce pădure. Cum amicul nostru georgian ne-a promis că ne ajută cu stocarea mașinii și a remorcii în Tbilisi, ne-am hotărât să începem cu traseele din est iar după ce le facem, să ne întoarcem în Tbilisi și să ne mutăm cu mașină și remorcă în zona Kutaisi. Am ajuns în Kutaisi cu puțin înainte de miezul nopții. Amicul nostru georgian ne-a ieșit cu motocicleta în cale și ne-a ghidat spre hotel. Am parcat mașina, am stat la povești vreo două ore după care am stabilit planul de bătaie pentru a doua zi: unde lăsăm mașina, remorca, etc. Cât noi ne-am ocupat de descărcat motocicletele și așezat remorca, Sebi s-a dus să schimbe gumele de stradă cu cele de scandal. . Terminăm cu așezat bagajele pe motociclete și ne așezăm confortabil să îl așteptăm pe Sebi să vină de la vulcanizare. Pe la miezul zilei suntem gata de plecare. Admirăm un pic Tbilisi-ul de la înălțime și ne-o ia entuziasmul înainte și îi dăm direct pe traseu. Traseul nu dezamăgește. Abia ce am ieșit din Tbilisi și intrăm direct într-o urcare ce ne ia prin suprindere. Untitled.m4v Obișnuiți de-acasă ca după ce ieși din capitală să ai 100 de km de sate, benzinării și restaurante până să înceapă munca, a fost momentul în care am realizat că era cam cald (spre 40 de grade probabil), nu prea aveam multă apă și mâncare la noi și nici cu benzina nu eram chiar pregătiți. După prima urcare, a mai venit încă una care a pus capac: Admitem cu greu că nu suntem pregătiți să ducem câteva zeci de km în stilul acesta și hotărâm să ne întoarcem, să alimentăm mobrele și pe noi și să îi dăm pe asfalt spre răcoare, direcția Military Road -> Stepantsminda. Urmează o după amiază fără prea multe evenimente, drum de asfalt, care se încheie cu o cazare în stațiunea de ski Gudauri. . . --------------------