bursyllac

actualizare de preț: 4250 EURO

asta e poza de dinainte de regrete, nu?

Motocicleta revine la vânzare, cu aprox 3000 de km în plus față de moment postării anunțului. A trecut printr-o revizie de aprox 1000 de euro, iar prețul rămâne la 4500 de euro, discutabil la fața locului. .

faine tare peisajele. e cumva stricata partea de stabilizare la camera dronei? pe alocurea se vede cum filmau telefoanele stricate de la purtatul pe motocicleta. nu ti-ai luat copyright strike pentru piesa de fundal?

-------------------- Până găsesc timpul și dispoziția de a face video-ul turei, am încropit un sneak-peak de 1 minut jumate cu unele din peisajele care au ieșit în evidență. --------------------

Salut. Oarecum, în ideea că limitezi interacțiunile cu vameșii, dar tot e posibil să ai probleme la prima intrare în Turcia. Chiar de când am încercat să intrăm în Turcia ne-au tras într-o parte și ne-au cerut carnet ATA: https://ccir.ro/servicii/carnete-ata/ (oricum astea nu se aplică în cazul acesta, că nu suntem persoane juridice, și nici nu avem licențe de transportatori). Până la urmă, după ce ne-au ținut vreo oră în soare s-au apucat și au făcut ceva cu actele noastre și sistemele lor și ne-au lăsat să plecăm, după ce ne-au verificat toate bagajele. Am mai vorbit cu niște români care au fost tot așa cu motocicletele pe remorcă în Turcia dar ei s-au dus pe la o vamă mai mică și au fost mai atenți cu vameșii. Vorbind cu ei în timp ce așteptam să se ocupe de noi, ne-au sugerat același lucru: să lăsăm undeva în Turcia remorca și mașina și să continuăm pe roți. În retrospectivă, că mă văd deja acasă, aș zice că ne-a fost mai simplu să continuăm cu mașina. Dacă în schimb trebuia să las motocicleta în vamă, poate aveam altă opinie

dacă ești ok cu Strategica și Teth, cred că poți face cam orice din TET Turcia, mai puțin Taşdurmaz (are @vrajitoru un video mai pe larg cu porțiunea aia: https://www.youtube.com/watch?v=rTu89R77Etw) partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost secțiunea dintre Cappadocia și Adana. parcă trackurile 10 și 11 din TET. dacă te bagi, vezi cum îți calculezi benzina, că noi nu am calculat foarte bine și am ajuns în niște situații interesante. am fost și la Kemaliye, foarte mișto, dar era surpat drumul și se putea face doar o porțiune relativ mică din el. recomand să intri în canion dinspre orașul Kemaliye. e mai scurt drumul de off, dar e spectaculos. astea sunt de la canionul de lângă Kemaliye dpdv al dificultății, cel mai greu a fost o porțiune cu ceva grohotiș scurs la vale. În video-ul ăsta: https://youtu.be/K-w_b8Vv9OA, la următorii timpi ai cam ce e mai greu: 0:55, 2:03, 6:14. deci aș zice că nu e nimic de speriat.

-------------------- De la Gudauri am continuat pe Military Road până la Gergeti Trinity Church, unde am luat o pauză de masă. Am mâncat hachapuri și alte plăcinte luate la pachet. Prânzul la pachet cu vedere la vârful Kazbegi (5054 m) bate oricând un restaurant. . . Așteptam cu nerăbdare să începem primele drumuri neasfaltate, iar peisajele nu dezamăgesc: . . Bucuria nu ține foarte mult și găsim drumul blocat de zăpadă. Ne întoarcem în Military Road și ocolim toată zona pe asfalt, pe drumul pe care am venit, urmând a ne muta pe următorul crac al traseului. . 2c9f4e86-1caa-4989-88b2-38b122157c32.MP4 O particularitate ușor neplăcută a traseului TET din Georgia este că nu e circular sau liniar. Sunt foarte mulți craci și faci același lucru de două ori. Partea plăcută este că vezi peisajele din două perspective, partea neplăcută este că ne-a complicat logistica: timp mai mult, mereu eram în calcule dacă ne ajunge sau nu benzina sau eram nevoiți să cautăm să cumpărăm benzina la bidon. Însă când ajungi să vezi peisaje ca în fotografiile următoare, parcă nu îți mai pare așa de rău că le faci de două ori: . . . . Pe unul din acești craci, ajungem la un punct în care drumul principal părea să continue, dar traseul era ușor în dreapta. Oprim să analizăm situația, moment în care cineva de pe margine ne face semn să mergem în dreapta, spre un pod care traversa un râu. Presupunem că strigătele de pe margine și traseul vor să ne comunice că e drumul blocat mai în față și că trebuie să continuăm pe partea cealaltă a râului, după ce traversăm râul. Adrian pleacă voios în față, urcă pe pod și îl auzim în comunicator scoțând niște onomatopee neașteptate: parcă și speriat, parcă și râdea, parcă și abia aștepta să trecem și noi pe unde a trecut el. Nu durează mult și se elucidează misterul: Podul nu era continuu deasupra râului, ci avea doar două urme cât să poată trece mașina, iar acest lucru era vizibil abia după ce ajungeai pe pod. Deloc un moment în care să eziți, să te întorci sau să te bâlbâi. Gaz și ții bine de ghidon. M-am bucurat că nu am fost eu primul. La cum mă știu, văzând că podul e mai sus, aș fi încercat vreo săritură, și nu sunt sigur că aș fi aterizat unde trebuie Din fericire, am reușit să trecem cu bine, ne-am și întors, iar apoi ne-am bucurat de o cafea și o poveste cu omul care ne-a făcut semn să o luăm pod și cu familia lui. . Continuăm drumul, ne bucurăm de un prânz copios la un guesthouse, iar ziua se încheie într-un camping în Shatili, unde stăm la povești cu un cuplu de elvețieni care plecat într-un tur al lumii de 2 ani, fiecare pe câte un Transalp nou. . . . . . . --------------------

@ioio_viola, până la baloane ajungi pe asfalt. doar dacă vrei musai vreo poză mai specială ieși pe praf. deci poți merge liniștit dacă doar baloanele te interesează. dacă vrei și ceva trasee de offroad, cele de pe malul Mării Negre sunt într-o zonă cu vreme mai instabilă și poți nimeri ploaie, ceață, noroi. Între Cappadocia și Adana, traseul de TET e relativ ușor pe medie, depinde mult de cât de aventuros ești cu pasagerul. E un pas care ajunge la aproape 3100 de m altitudine și acolo ar fi partea mai dificilă din traseu, dar nu e nimic mai dificil din ce nu e deja în pozele și filmulețele de mai sus.

da, ne-ar fi plăcut mai cu ghete uscate și cu peisaje mai clare. am avut și un moment deosebit în ultima zi de dat: ne-a prins o ploaie zdravănă pe o urcare și am avut ocazia să vedem niște imagini pe care nu le-am mai văzut până atunci: straturi de nori, jocuri de lumină, perdele de ploaie. ce am reușit să prindem în filmări sau poze e doar cât să ne pot aminti de momentul ăla, dar sunt departe de cum se vedea cu ochiul liber. Senzația de a trece din ploaie torențială, înconjurați de ceață și abia văzând ce e în față la a vedea până departe printre nori și creste ne-a făcut să uităm de ghete ude și apa din coate: VID_20240724_153550 (online-video-cutter.com).mp4 VID_20240724_153728 (online-video-cutter.com).mp4 . . . mersi de pont. E mișto mai ales pentru zone de tranziție. În Georgia, unul dintre noi a avut și un eSIM pentru a ne putea întâlni cu Sebi care a intrat înaintea noastră și a luat sim-urile fizice pentru toți, dar nu funcționa la fel de bine / viteze la fel de mari precum cu cele fizice. Eu vă recomand din tot sufletul să începeți planificările Tot niște postări de-aici de pe forum mi-au arătat Georgia pe hartă. -------------------- -------------------- Ziceam și mai sus, traseul desenat pentru Georgia e imens: vreo 4700 de km. Din ce au postat alții pe internet, am evaluat că dificultatea traseelor, pe uscat, ar fi similară cu Turcia, ceea ce ar însemna că am putea acoperi destul de mulți km în 2-3 săptămâni. Spre deosebire de Turcia, Georgia are o vreme mult mai capricioasă. Deși speram să nu fie cazul, ne-am pregătit psihic și pentru eventualitatea în care prindem o perioadă mai ploioasă, așa că am încercat să eliminăm din traseu zonele mai de deal, cu șanse de traseu cu noroaie. Știam de acasă ca noroiul lor e cam ca noroiul nostru vasluian: de-ăla de blochează roți și rupe aripi. După calcule, speranțe, vânat de poze și informații de pe net, am zis că o sa lucrăm pe planul acesta de bătaie: Ar fi trebuit să acopere cele mai înalte și cinematice zone din traseu, bifa și unul din traseele la care visam de multă vreme (drumul spre Omalo), ajungea și în arhicunoscutele localități Mestia și Ushguli. Iar în caz de ploi, probabil nu am fi văzut mare lucru dar nici nu am fi rămas să tragem la chingi în cine știe ce pădure. Cum amicul nostru georgian ne-a promis că ne ajută cu stocarea mașinii și a remorcii în Tbilisi, ne-am hotărât să începem cu traseele din est iar după ce le facem, să ne întoarcem în Tbilisi și să ne mutăm cu mașină și remorcă în zona Kutaisi. Am ajuns în Kutaisi cu puțin înainte de miezul nopții. Amicul nostru georgian ne-a ieșit cu motocicleta în cale și ne-a ghidat spre hotel. Am parcat mașina, am stat la povești vreo două ore după care am stabilit planul de bătaie pentru a doua zi: unde lăsăm mașina, remorca, etc. Cât noi ne-am ocupat de descărcat motocicletele și așezat remorca, Sebi s-a dus să schimbe gumele de stradă cu cele de scandal. . Terminăm cu așezat bagajele pe motociclete și ne așezăm confortabil să îl așteptăm pe Sebi să vină de la vulcanizare. Pe la miezul zilei suntem gata de plecare. Admirăm un pic Tbilisi-ul de la înălțime și ne-o ia entuziasmul înainte și îi dăm direct pe traseu. Traseul nu dezamăgește. Abia ce am ieșit din Tbilisi și intrăm direct într-o urcare ce ne ia prin suprindere. Untitled.m4v Obișnuiți de-acasă ca după ce ieși din capitală să ai 100 de km de sate, benzinării și restaurante până să înceapă munca, a fost momentul în care am realizat că era cam cald (spre 40 de grade probabil), nu prea aveam multă apă și mâncare la noi și nici cu benzina nu eram chiar pregătiți. După prima urcare, a mai venit încă una care a pus capac: Admitem cu greu că nu suntem pregătiți să ducem câteva zeci de km în stilul acesta și hotărâm să ne întoarcem, să alimentăm mobrele și pe noi și să îi dăm pe asfalt spre răcoare, direcția Military Road -> Stepantsminda. Urmează o după amiază fără prea multe evenimente, drum de asfalt, care se încheie cu o cazare în stațiunea de ski Gudauri. . . --------------------

Salut. Amintirile sunt un pic difuze, dar nu cred că apucasem să terminăm tura de TET Turcia, și deja știam că următoarea tură trebuie să fie în Georgia. Traseul se anunțase chiar din ianuarie 2023 și cumva părea natural ca fiind următorul pas. Acesta va fi încă un topic despre o tură de TET, posibil printre ultimele, și o să încerc să fac aici un mini-jurnal de călătorie. Începem cu un mic trailer vizual, niște imagini care să contureze cam ce urmează, voi adăuga apoi o secțiune de logistică, pregătiri, costuri, iar la final, câteva din întâmplările cu care vom rămâne din această excursie. . . . Iar dacă ar fi să arunc cuvinte-ntr-o găleată care să adune ce-a însemnat pentru noi, probabil am găsi: oaaaa, ghețari, hachapuri, ghete ude, ploaie, "iar nori și ceață?", "ai văzut?", "iar brânză?", condus mult, "oare ne-ajunge benzina?", "poate ne trezim mai de dimineață mâine", "furazolidon", traversări de râuri, "bine c-am ajuns oarecum întregi acasă". My Movie.mp4 -------------------- -------------------- Urmează partea cu logistica, participanți, cifre, costuri, tehnicalități. Participanții la tură: Planurile inițiale au fost să plecăm în 3: subsemnatul cu KTM 890/990 Adventure, Adrian cu KTM 690 Enduro R și Codruț cu Honda CRF 300 Rally, upgrade-ul (din punctul lui de vedere, downgrade-ul din punctul altora ) de la Transalp. Întrucât ne-a displăcut maxim să behaim în linie dreaptă de la Trabzon la București în călduri spre 40 de grade Celsius, uzând cauciucuri și mai ales psihicuri, am hotărât să încercăm alternative: fie să traversăm cu bacul Marea Neagră, fie să le punem în dubă, remorcă, etc și să mergem prin Turcia. Varianta cu bacul ar fi costat minim 1000 de euro de căciulă așa că am decis să mergem pe varianta cu dubă sau remorcă. Povestea a fost lungă și cu peripeții, dar în final am ajuns să avem remorca noastră pregătită să ne ducă într-o nouă expediție. Cu vreo lună înainte de plecare, au început să i se aprindă călcâiele și lui Sebi (Honda Africa Twin 2024) să vină cu noi, să își pună noua achiziție la treabă. Cum nici pe remorcă și nici în portbagaj nu mai era loc de încă o motocicletă, decât să stea acasă, s-a hotărât că vine pe roți și ne sincronizăm astfel încât să ne întâlnim la intrarea în Turcia. Perioada / Număr de zile: La cât de mult efort trebuia depus să ajungem să facem tura asta, discuția a fost că trebuie să mergem minim 2 săptămâni, poate chiar 3. Am tot făcut calcule cu zile de concediu, zile de condus mașina, zile de dat, zile de stat, un mic buffer și într-un final decizia a fost luată să plecăm miercuri seara, pe 10 iulie și să ne întoarcem cel târziu duminică seara pe 28 iulie. 2 sau 2.5 zile pe drum încolo, poate 3 înapoi, și restul de 13 zile de petrecut în Georgia. Într-un final am plecat miercuri seara, pe 10 iulie. Vineri noapte, cu puțin înainte de miezul nopții, am ajuns în Tbilisi. Am petrecut 12 zile în Georgia, iar joi, pe 25 iulie am început drumul spre casă, urmând a ajunge în București sâmbătă după-amiază. Am încercat pe cât posibil să prindem vămile în timpul săptămânii pentru a micșora timpii pierduți. Cazare: Am luat corturile după noi, hotărâți la un raport de 2/1 cort vs cazare. Într-un final, din cauza vremii, planificării întârziate uneori, a unor toxiinfecții severe, am petrecut doar 2 nopți la cort, celelalte fiind cazări. Una din cele 2 nopți la cort a fost în Shatili la un camping și costul a fost de aprox. 35 de lei de căciulă. Cazările au variat între 45 și 135 de lei de căciulă, de obicei împărțind 2 camere la 4 oameni. Bugetare: Aici depinde foarte mult de stilul fiecăruia dar pentru cazări, mâncare, sim-uri, alte costuri, de obicei plătea unul singur și apoi făceam împărțeala ajutându-ne de aplicația Tricount: https://tricount.com/ (gratuită și pe iOS și pe Android). De când o folosim, ne e viața mult mai ușoară. Din estimări, probabil costul maxim de fiecare a fost de până în 1100-1200 de euro, incluzând aici și benzina pt motociclete, și motorina pentru mașină, asigurări pentru Georgia, sim-uri, etc. Acces la internet: Pentru Turcia, unii din noi au folosit extraopțiune din abonamentul Vodafone, alții au cumpărat e-SIM din ceva aplicație online. Trebuie să întreb care e aplicația în caz că e cineva interesat, dar e bine de știut că se poate apela la așa ceva și funcționează pentru foarte multe țări. Pentru Georgia am preferat să cumpărăm simuri locale, cu internet nelimitat de la cea mai bună rețea locală (Magti) și într-adevăr am avut mai peste tot acces la internet. Inclusiv prin munți și în locuri mai izolate. A costat vreo 70 de lei. Comunicare cu localnicii: În zonele montane engleza e hit & miss. Copiii par să vorbească foarte bine engleza, de obicei la cazări găsești pe cineva care să te înțeleagă în engleză. În rest, mai mari șanse sunt cu limba rusă. Prieteni sau nu cu rușii, au fost nevoiți să le învețe graiul. Taxe de drum, vămi, acte Pentru Turcia e nevoie de achiziționat HGS pentru o serie de autostrăzi și podul peste Bosfor. Se cumpără un sticker care trebuie montat în parbriz și care reprezintă un cont ce trebuie alimentat cu bani. Partea tricky este să afli cu cât să alimentezi. În teorie, ar trebui să aibă un sistem online care să spună toate astea. În practică, a fost mai mult picat în cele două săptămâni cât am tot încercat să il accesăm. Noi am alimentat cu vreo 1400 de lire turcești că atât ne-a sugerat băiatul de la ghișeu ca probabil o sa ne coste toată traversarea. În realitate cred că a costat mai mult, dar pentru că sistemul lor se actualizează foarte greu, vom afla data următoare când intrăm în Turcia cu cât am rămas datori, așa cum am aflat acum că ne-au rămas de plată 2 lei și ceva din tura de anul trecut la una din motociclete. Pentru acești 2 lei și ceva restanți, ne-au pus să ne întoarcem cu tot cu remorcă de la ultima barieră din vamă și să pierdem aproape o oră la coadă înainte de ne permite să ieșim spre Georgia. Cea mai mare problemă birocratică a fost faptul că eram 3 șoferi și 5 vehicule. Inițial nu au vrut să ne lase să întrăm în Turcia și ne cereau ATA Carnet (https://ccir.ro/servicii/carnete-ata/), pentru că ne considerau motocicletele bunuri de import. Așa ceva nu se obține pe persoană fizică. Am făcut pe proștii (de fapt cam eram că nu știam de partea cu ATA carnet: știam că e important să fie vehiculele pe numele noastre - de asta am cumpărat și nu închiriat remorca, și că trebuie să ieși cu același vehicul cu care ai intrat) și ne-au pus să așteptăm cât timp au început să proceseze pe ceilalți de la coadă. După ce ne-au ținut vreo oră și ceva să ne prăjim la soare și să ne analizăm alegerile din viață, ne-au trecut în sistem ca intrând fiecare pe motocicleta lui, iar eu probabil apar sub numele de Van Damme, întrucât eram și șofer și pilot de motocicletă. Ne-au pus să descărcăm toată mașina, s-au uitat prin toate bagajele și ne-au lăsat să plecăm. Următoarea provocare a fost la vama din Georgia unde pasagerii au alt traseu prin vamă față de șoferi. Am insistat că suntem toți șoferi și a reînceput discuția cu ATA carnet. Oarecum aceeași poveste ca la turci, și ceva timp mai târziu eram intrați în Georgia și plăteam asigurări la supra-preț din vamă. Varianta mai deșteaptă era să le fi făcut online, dar aia e, știți voi, știm și noi data viitoare. Ne-am distrat noi cât ne-am distrat în Georgia, dar când să ne întoarcem, aceleași probleme: s-au adunat polițiștii georgieni în jurul nostru și ne întrebau: "Voi sunteți siguri că ați intrat exact așa pe aici? Nu se poate așa ceva." Însă neavând o miză foarte mare, doar scăpau de noi, ne-au lăsat să plecăm. Aici a început emoția. "Ce ne facem că Georgienii ne-au dat afară și poate turcii nu vor să ne mai primească?" Eram toți cu povestea lui Sebi care pățise ceva similar cu câțiva ani în urmă și a rămas cu motociclete între vămi și a trebuit sa plece fără ele și să găsească apoi o cale de a le recupera. Până la urmă, băieții puteau să dea motoarele jos de pe remorcă și intrau normal, dar eu ce făceam cu 990-ul? Am promis aici că mă întorc și îl pun la vânzare, nu pot să dezamăgesc chiar așa potențialii clienți Intrăm la turci, dăm teancul de documente și primele cuvinte ale vameșului turc: "Nu se poate, mergeți înapoi". Cu toate astea, își continuă drumul spre birou cu actele noastre, se așează nervos la birou și dă să arunce cu actele. În salvarea noastră sare un coleg de-al lui care începe să glumească și să îi facă un masaj pe umeri ca să aibă spor la butonat. Ne pufnește pe toți râsul iar o oră mai târziu suntem iar în Turcia. De-acolo știam că o sa ajungem acasă că trebuie să scape și ei cumva de noi. Traseul Acesta este traseul de TET Georgia: Cred că este destul de clar că probabil ar trebui 1-2 luni pentru a-l parcurge în totalitate, așa că a trebuit să ne alegem câteva zone. În lista de puncte pe care voiam totuși să le atingem au fost: - Military Road cu destinație finală Gergeti Trinity Church - Omalo, cu traversarea pasului Abano (regiunea Tusheti) - Mestia și Ushguli (regiunea Svaneti) - câteva trasee din zona Oni. În ciuda vremii, am reușit să bifăm aproape tot din ce ne propusesem, poate nu chiar în condițiile ideale, dar ne-am bucurat de ce-am găsit. Acesta a fost traseul efectuat, colorat pe zile: Stocare mașină și remorcă în timpul turei: Adrian se conversa de ceva vreme cu un tip foarte fain din Georgia (Achi) pe probleme ktmistice, iar când i-a spus că urmează să venim și că avem nevoie să lăsăm mașina și remorca, ne-a găsit un loc de parcare sigur pentru mașină iar remorca a ținut-o pe unul din locurile lui de parcare din fața garajului său, în Tbilisi. După ce am făcut traseul din zona de est, ne-am întors în Tbilisi, am mai stat la povești cu Achi iar el ne-a găsit pe un prieten de-al lui lângă orașul Kutaisi unde am putut ține mașina și remorca cât timp ne-am dat prin vest. Le suntem recunoscători pentru ajutorul lor! Am și ieșit în câte-o seară cu ei și ne-am distrat de minune. Cam astea ar fi lucrurile mai tehnice, logistice, organizatorice la care m-am gândit. Dacă sunt alte aspecte care vă înteresează, puneți aici și răspund cu tot dragul. -------------------- -------------------- Încă o secțiune vizuală, iar în perioada următoare încerc să adaug și câteva povești: 20240718_134609.mp4 20240721_184429.mp4 20240723_121737.mp4 MVI_2001.MP4 20240723_121116.mp4 My Movie2.mp4 --------------------

Motocicleta tocmai a trecut printr-o revizie majoră: - revizie suspensie față (ulei și simeringuri) - ajustare joc supape și verificare compresie (compresie în parametri, schimbate câteva pastile) - schimbare bujii - schimbare integrală de tubulatură și coliere de antigel + antigel (piese OEM) - schimbare și reglare a unuia dintre cei doi senzori TPS (OEM) - schimbare ulei și filtru ulei (Motorex - schimbate deoarece nu voiam să fac concediul pe final de interval de schimb de ulei, neștiind exact câți km o sa fac) - schimbare filtru de aer - schimbare pompă ambreiaj (problemă destul de comună: era folosibilă dar deranjant să tot completez ulei) - schimbare switch ABS (plasticul celui vechi era mâncat de soare dar în continuare funcțional) - verificare generală (joc rulmenți jug, roți, basculă, etc) Urmează un concediu de 2 săptămâni și un pic, apoi revine la vânzare, cu update de fotografii și număr km.

pai gandeste-te la tine: la cate canale ai dat subscribe? la cate din ele te uiti in mod regulat?

asta nu e chiar asa. pe masura ce se aduna subscriberii raportul view-uri/subscriberi devine din ce in ce mai mic