George M.

Anul trecut pe 2 Noiembrie erau -4*C pe Transfagarasan la Balea, iar in rest cam 10-12 si in scadere la altitudine mai mare, si a mers brici. Cred ca si pe Cheia o sa fie super plimbarea ta.

Nu e fum, este abur. Cand se infierbanta toba si se elimina tot condensul nu mai scoate nimic vizibil. Socul e normal sa il tii cateva minute tras, pana ce se incalzeste motorul. Treptat, odata cu incalzirea motorului, poti sa-l mai impingi. La a mea, la temperatura de 5 grade Celsius am timp sa fumez o tigara pana ce relantiul scade la turatia nominala. Am soc automat.

Dar nu-i merg semnalizarile.

Frumos, bravo!!

Zi dom'le mai departe!!!

Motocicleta a mers normal, ca orice motocicleta in mintile ei si intretinuta la timp, n-am avut probleme tehnice. Consumul undeva intre 4.5 si 8, functie de drumul pe care mergeam si de viteza, cam 350 de litri am consumat, deci vreo 6.5 media.

Ai vazut? )

Da, mai este una peste 3 saptamani aici in regiune, dar nu pot spune mai multe, deoarece nu vreau sa interferez cu informatiile oficiale, pe care le vor da organizatorii.

Nimic. N-am avut tangenta cu mai multi unguri in afara de oamenii de la camping, care s-au purtat foarte frumos si neutru. Insa am simtit nevoia sa fac o înțepătură mica cu acul prin expresia de la inceput cu bobârnacele, țintind mai mult catre unii lideri politici ori fanatici care rasvratesc masele. Eu stiu ca in Targu Mures, Baia Mare, Oradea si alte orase si sate etnicii maghiari traiesc foarte bine la un loc cu romanii si se inteleg bine. Prin urmare, nu am nimic cu ungurii si nu am boala pe ei. Dar pe autostrazi pe acolo, asta este, n-am ce face, si eu si altii am constatat ca este cam plictisitor. Abia astept insa sa vizitez Budapesta la anul, cand sper sa reusesc sa vad si Alpii.

Stiu de pestera, n-am inclus-o fiindca o voi lasa pe data viitoare cand o sa vreau sa ajung si in Alpii centrali, la fel si Budapesta. In cate ore ati vizitat pestera?

Super tare!! Ar trebui sa purtam casca si pe plaja ca sa ne recunoastem mai usor. Sunt basist intr-o trupa.

... continuarea si incheierea... Marble Beach Pana la urma, a trebuit sa strangem si sa luam drumul de casa, o singura oprire de-o noapte am mai facut in Nessebar (Bulgaria) sambata, dupa care duminica am venit intins la Iasi, iar luni eram deja la serviciu. Am vrut sa intram si in Marea Neagra, dar nu s-a putut, vantul batea tare, valurile erau foarte mari, soarele trecuse si era destul de racoare. Am stat si am admirat-o doar, dupa care am iesit la o plimbare in orasul vechi. O ultima poza am facut-o undeva intre Galati si Tecuci, ca si la noi se vede apusul frumos. Numai bine!

Este tura pe care mi-am planificat-o in 2014 pentru a o face in 2015, dar in 2015 a aparut motocicleta din dotare si nu am mai avut bani pentru a pleca, asa ca am amanat-o pentru a alta ocazie. Iar aceasta a aparut anul acesta. Am strans bani amandoi, am facut si un mic imprumut, am planificat traseul si am plecat. Distractia a inceput cu intrunirea M.A.N. de la Sovata, dupa care, duminica dimineata am luat-o frumusel la drum spre eterna si plictisitoarea Ungarie, urmand a ne opri la un camping pe malul Balatonului la care facusem rezervare. Am ocolit Budapesta repejor ca incepea ploaia si era tarziu deja, iar pe inserat am ajuns la Tomaj Camping. Superb loc, frumos aranjat, curat si bine organizat. Am pus imediat cortul si am arborat langa el drapelul tricolor, pentru a da niste bobarnace romanesti peste nasuri unguresti. Ca impresie generala, nu m-a miscat asa tare acest Balaton, dar pentru o tara care nu are deschidere la mare, pare a fi un loc ok vara. Dimineata am strans cortul pe ploaie marunta si ceva vant, cafea, omleta, ura si la gara! Destinatia Ljubljana. Un oras foarte frumos, cu un centru istoric deosebit - un oras muzeu, merita vizitat! Nu prea am facut poze aici, in schimb am filmat la greu, sper sa gasesc timp la un moment dat sa fac un colaj. Dar Slovenia ne-a placut mult, autostrazile sunt mai virajate decat in Ungaria, tuneluri, peisaje, astfel incat nu ne-am plictisit pe drum. Parca si iarba este mai verde. Dimineata am vizitat din nou orasul ca sa il vedem si pe lumina, iar pe la pranz am plecat spre Croatia, evident, in Pwla. Dar nu inainte de a trece si prin Italia la un tristretto si o pizza in Trieste, unde am zabovit vreo 3 ore. Aici a fost interesant cum s-au inversat rolurile. Oricat as fi incercat sa plec primul de la semafor, asa cum fac de obicei cand este posibil, nu reuseam. Ajungeam primul sau filtram benzile, cand se facea galben bagam in viteza si verificam oglinzile, nu se vedea nimic in spatele meu, iar in urmatoarea secunda cand se facea verde 2-3 scutere treceau pe langa mine cu 20-30 la ora. De unde apareau, nu stiu. Patisem treaba asta deja la vreo 3 semafoare, asa incat imi venea sa opresc in statia de autobuz ca sa urce lumea la mine, ca titulatura mea de motociclist parea deja invechita. Iarasi interesant mai este cum de romanii inca mai pun botul la motociclete aduse din Italia, la 8-10 ani vechime si 23.000 km. La cum se merge acolo si la cat de lung este sezonul, 10.000 de km ar trebui sa-i faci lejer in oras si la plimbari scurte prin afara, numai intr-un singur an. Dar, na... traiasca Sermoto si Motomus! Parasim Italia si ne indreptam spre orasul Pwlii. Este primea mea tura serioasa in afara tarii, pana acuma am mai fost cu motocicleta doar la Chisinau si Nessebar in Bulgaria, dar abia acum am gustat si eu putin din experienta de motociclist in alta tara, unde esti bagat in seama, luat in serios si pe cat posibil protejat. La iesirea din Koper (Slovenia) am vazut cel mai bun indicator rutier de pana acum, si pun o captura din Google Maps. Este suficient de sugestiv si chiar util. Ajungem in Pwla pe intuneric, lasam bagajele si mergem in oras sa vedem amfiteatrul roman. Care este frumos, dar din pacate nu am putut intra in el, deoarece montau o scena si se faceau probe de sunet si lumini pentru un concert de a doua zi, ocazie cu care am aflat ce acustica buna are un astfel de spatiu construit dupa stiinta oamenilor de acum doua mii de ani. Pe strada, in fata amfiteatrului, erau 5 pitipoance aranjate, parfumate si spalate, toate bune, care timp de jumatate de ora cat am stat acolo s-au hilizit si si-au facut selfie. Langa ele la 50 de metri, erau 4 baieti cu un BMW ursulet care ascultau Inna si Alexandra Stan cu portierele deschise, se zbenguiau, dansau si urlau la alea "Seeelfiii!!!". Apare un Opel Astra G langa tipele alea, iese unul, vorbeste vreo 10 minute cu ele si pleaca fara rezultat. Apare altul cu BMW seria 5, oleaca mai bine imbracat, sta 3 minute cu ele, face 2 poze si pleaca cu toate 5. Spirit balcanic. Noi am stat, ne-am amuzat de ei, am facut o plimbare cu motorul in port, am gasit un peco unde am alimentat cu bere si benzina si ne-am intors la cazare. Urmatoarea zi, am parasit Pwla, luand drumul de coasta prin Lovran spre Rijeka. Aici am avut de gand sa stam la campingul Preluk, dar mi-a dat in cap receptionera cand mi-a cerut 30 de euro pentru o noapte la cort, iar campingul nu arata asa spectaculos incat sa ma faca sa platesc banii astia. Am luat Bookingul, am cautat, dar n-am gasit nimic multumitor si la un pret acceptabil. Dupa ce ne-am mai sfatuit am decis sa facem o haiduceasca in seara asta si sa ne plimbam un pic pe faleza stancoasa a marii. Pana la urma am gasit locul perfect pentru cort, intr-o poienita retrasa pe niste stanci plate acoperite cu iarba, perfect pentru cort, iar privelistea era superba. Tinem minte locul si ne intoarcem in oras la primul Billa, de unde facem aprovizionarea pentru cina. Revenim la locul de cort si ne apucam de treaba. Dupa ce am terminat de montat totul si ne-am schimbat hainele, cand sa scoatem mancarea apare o doamna la vreo 70 de ani si ne spune ca aici nu este campingul Preluk. Eu o fac pe-a prostul si intreb unde este. Ea imi explica ca mai incolo putin. Eu o fac iar pe-a prostul si fac o fata din aia suparata si oftez. Ea continua si imi spune ca este spatiu privat acolo, ca este al ei si ca nu putem sta. Eu iar oftez si ma scarpin in cap. Imi era mai mult de munca cu pusul cortului si ca stransul calabalacului, decat ca trebuie sa dau 30 de euro la Preluk. Doamna ne intraba cat vrem sa stam, i-am spus ca doar o singura noapte, ne intreaba de unde suntem si ii spunem ca din Romania si ca suntem obositi deoarece calatorim si am rugat-o sa ne lase. Ea zice, ok, pentru o singura noapte este in regula, am si eu 3 fete si va inteleg, ca sunteti tineri. Ii multumim frumos si pleaca. Luam cina pe stanci si sunetul valurilor sparte la mal, bem cateva beri si ne culcam. A doua zi, la 7 jumate eram in mare. Bunghisem inca de aseara o plaja mica si retrasa. Ne facem inviorarea, innotam oleaca, luam micul dejun pe plaja, ne strangem lucrurile, facem curat, iar in timp ce duceam punga cu gunoi la tomberon o vad pe doamna pe o stanca, facea plaja. O salut cu mana, ma saluta si ea si imi spune, ca daca vrem, putem sa mai stam. I-am spus ca am mai fi stat, dar plecam spre Krka si i-am multumit din nou. Probabil cand m-a vazut ca duc gunoiul si-a facut o impresie buna despre noi si a capatat incredere sa ne lase. Noi am inteles-o cand ne-a spus ca nu putem sta, era totusi la 50 de metri de curtea ei si femeia probabil se astepta sa facem galagie si sa lasam gunoaie, dar n-a fost asa, am lasat bec, nici nu s-a cunoscut ca am trecut pe acolo, si am plecat la Krka. De la Rijeka la parcul national Krka, pe drumul de coasta, n-are rost sa comentez, imaginile spun totul. Este un must see si atat. Asfalt aspru, grunjos, aderent, fara denivelari, curbe misto, priveliste minunata, un drum excelent, mult mai spectaculos decat costa dintre Split si Makarska. Seara am ajuns in parcul Krka, ne-am cazat si am facut si o plimbarica scurta in amurg, mers in recunoastere, urmand ca a doua zi sa vizitam o parte din parc si sa facem o baie la cascade. La cascade unde... e paradis. Must see!! Am stat aici pana pe la 3 dupa-amiaza si zau ca n-am mai fi plecat. Dar am pornit pana la urma spre Makarska prin Split, unde drumul de coasta nu este asa spectaculos precum cel de cu o zi inainte. Insa am vazut un apus de soare frumos. In Makarska m-a prins ziua mea. Si uite-asa, de ceva vreme, ma apuca pe mine melancolia in fiecare an, pe 27 la sfarsitul verii, dar si iarna, pe 1 Ianuarie. Indiferent de nationalitate, etnie, religie sau traditie, oamenii de pretutindeni se bucura la aceste ocazii speciale, si constat cu oarecare tristete ca, desi ani mai multi nu vor mai fi niciodata, ei au totusi o speranta launtrica ce ii indeamna sa isi ureze unii altora o viata cat mai lunga, spunandu-si "La multi ani!". In acea zi de 27, cand am implinit chiar 27, nu pot spune ca am fost mai fericit, dimpotriva, deoarece stiu ca fiecare an adaugat la acest numar imi inclina balanta vietii in sens invers. Din Makarska am plecat spre Sarajevo, nu inainte de a urca pieptis pe Sveti Jure, la 1762 metri altitudine, pe un drum ingust cat o masina si abrupt, de crapa inima pasagerei in piept de frica. Dupa ce ne-am racorit bine si la propriu si la figurat pe munte am luat drumul de Sarajevo prin Mostar. Ajunsi in Sarajevo am facut o plimbare prin centru privind tacuti urmele de gloante le ferestrele cladirilor, dupa care am revenit dimineata in acelasi centru pentru a cumpara suveniruri pentru acasa. Sarajevo este un oras frumos si merita vizitat, imi pare rau ca n-am putut sta mai mult acolo. Totodata, seara am gasit un British Pub unde am ras cateva beri si niste tigari, ambele in aceeasi incapere. Si cum spuneam, imi pare rau ca n-am stat mai mult in Sarajevo, dar trebuia sa vedem si Durmitorul (Muntenegru), ca si acesta este un must see, mai multe nu mai zic, doar ca te simti ca pe Transalpina ca feeling general, iar soseaua nu este pentru a te "da", ci pentru a admira. Si ai ce. Lacul Pivo Crno Jezero langa Zabljak Podul Durdevica peste canionul raului Tara Si o vedere de pe pod asupra canionului N-am zabovit si am plecat spre Kotor, care, iarasi, este un must see. Orasul vechi este senzational. Impornat este sa veniti pe drumul P1 de la Cetinje, care este fenomenal, te simti ca pe circuit. Kotor, vazut de sus Cand am plecat urmatoarea zi din Kotor am pornit cu gandul de a vedea si Skopje (Macedonia), Albania trebuia oricum traversata si vazuta, dar nevigatia mi-a propus cel mai scurt drum prin Kosovo. Si pe-acolo ne-am dus. Numai ca atata lucru mi-a scapat, am uitat de faptul ca in Kosovo trebuie pasaport la granita, ca buletinul nu este recunoscut. Stau vamesii, se uita la acte, se sfatuiesc, se intreaba unul pe altul, au incercat sa gaseasca o solutie, dar n-au putut sa ne lase sa trecem. Asa ca ia Gheorghe si te intoarce din drum 115 km, si era tarziu, 6 dupa-amiaza, si se intuneca devreme, pe la 8, mai devreme ca la noi, desi fusul orar pe acolo este cu o ora inaintea noastra, si e Albania, si n-am nici cazare ca rezervarea era facuta la Skopje in acea seara, si 1 MB de trafic e 13 euro, si cash aveam doar 37 de euro in buzunar, iar cardul nu-l primeste oriunde si nici ATM nu gasesti pe toate gardurile, si unde plm dormim la noapte ca de ce ma temeam de aia n-am scapat. Ca toata lumea m-a avertizat sa trec Albania pe lumina si sa nu raman peste noapte. Uite c-am ramas. Deja aproape se intuneca, dar am gasit un motel la sosea la vreo 20 km de Tirana, care avea curte interioara, cat de cat ferita de trecatori. Avea si restaurant. Dupa ce am verificat curtea, camera, preturile, mancarea, wifi-ul, am stabilit ca de 37 de euro avem unde dormi, ce manca, ce bea si net, ca sa anuntam unde suntem la apropiati. De-al dracu' pe terasa afara era o vulpe impaiata care exprima perfect ironia sortii. Ce vorbesti dom'le, ca nu-i dracul atat de negru pe cat se spune. Dimineata m-am trezit. Adica daca m-am trezit inseamna ca-s viu. Ma uit in dreapta, Diana langa mine. Pana aici ok. Ma ridic din pat, actele, cheile, cei 2 euro ramasi pentru cafea erau pe masa. Buun. Imi trag ceva pe mine si ma duc direct afara in spatele hotelului, cand surpriza, motocicleta era la locul ei. Am strans repede si tiva catre Grecia. Am murit de 2 ori pe drumurile din Albania. Daca iti poti incipui ca nici macar 200 de km nu facusem in 4 ore de mers, si plecasem la 7 dimineata. Asfaltul de felului lui este ok, n-ai gropi pe drumurile principale, insa textura lui este de tot rahatul, piatra mica cu bitum pus cu nemiluita, asa incat patinoarul Floreasca este copil mic pe langa soselele albaneze. In oras se circula aiurea, Mercedesuri C Class din '90 oriunde vezi cu ochii, 8/10 masini scot fum, in afara localitatii gasesti masini cu capota ridicata cam peste tot, politie rutiera la fiecare 20 km. Cald afara, viteza ca sa ma aerisesc nu aveam, poluare multa de la masini, stres, asa ca, intoxicat sa mai merg cu 50 in spatele unei dube care scotea fum pe un drum virajat, neputand sa-l depasesc din cauza asfaltului alunecos si a curbelor dese, la un moment dat, vad un ultim viraj la dreapta, destul de larg, urmat de o linie dreapta si nu venea nimic din fata vreo juma' de kilometru. Am zis, eu imi bag P#/@, nu mai stau aici. Mai aveam peste 500 km de mers + feribot, era ora 12 si eu nici macar nu iesisem din Albania. Ma asigur in spate, dau semnal stanga, tai linia continua si depasesc usurel duba pe exterior. Ma repliez pe iesirea din viraj, cand din fata la vreo 3 sute de metri era politia. Ridica nenea frumusel bastonul si ma trage pe dreapta. Eu, ca un baiat fin, opresc. Ca la ce masini are politia rutiera la ei, nici daca alerg cu spatele nu se tin aia dupa mine, cade tabla de pe ele. Opresc, dau binete, dar nu stiu in ce limba mi-a vorbit ala, ca eu am inteles destul de clar pe romaneste cum ma certa pe ton aproape ridicat, "Uai, nu-i normal!!! Nu-i normal". Se uita in spate la numar, vede Romania, imi cere cartea verde, vede sris Albania de ea, mi-o da inapoi, imi spune sa merg mai usor, eu ii jur pe rosu ca asa o sa fac, imi explica cum sa ajung mai repede la granita, ii multumesc frumos pentru intelegere, ura si la gara! Intr-un final, la sfarsitul zilei, reusim sa coboram de pe feribot in portul Thassos, unde stam la o tigara cu 4 baieti din Romania, veniti cu motoarele pe insula. Gasim un camping ok, iar 3 nopti n-am mutat cosmelia de acolo. Giola si Marble Beach sunt deliciul insulei.

Nu, tu te uiti?

Stiu, am citit. Dar ma gandesc ca fiind incepator, poate nu localizeaza cu precizie zgomotele. Si mai e ceva, care este probabilitatea ca la 26.000 km sa-i bata distributia iar transmisia sa fie ok. Nu ar trebui mai degraba sa fie invers? Zic si eu, in caz ca-s reali kilometrii aia. Poate e lantul larg, pinionul uzat, are joc, iar cand decelereaza se schimba sensul sercinii si produce zgomot undeva in zona motorului, in partea de jos, la iesirea din cutie. Spun asta deoarece si la cardan mai exista o mica lovitura cand din accelerare trec brusc in frana de motor, si se aude tot din zona motorului cumva, pe sub scaun. Anapurna, ia un pasager, daca ai mai condus cu pasager, si pune-l sa filmeze in timp ce faci manevrele care produc zgomot si posteaza aici.

Lantul de transmisie este intins corect?

Metzler Interact Z8. Am avut pe actuala, DOT 2014, asa se comporta el pe ultima suta din viata sa. Am plecat din Iasi cu cauciuc ok, l-am forjat bine pe curbele de pe TransRarau si brusc m-am trezit cu el pe sarme. Se consuma instant cand ajunge spre final, daca tragi tare de gaz. Schimba-l. Un prieten cu moto la fel cu a mea a patit acelasi lucru cu Metzler Z6. In alta ordine de idei, cauciucurile stau misto pe asfalt.

Mergi la Madras, intrebi de Catalin Neagu si iti spune el unde isi face.

Bine-bine, baiatul a murit deoarece s-a ciocnit de o masina care nu i-a dat prioritate de trecere. Daca avea permis de conducere si se ciocnea de aceeasi masina murind, l-ati fi scutit de judecata asta. A murit ilegal si pentru asta se face vinovat, dupa unii. Daca murea cu permisul in buzunar ati fi facut acuma concurs de injuraturi la adresa soferilor, in special a celor cu BMW. Dar na, dupa unii, e ok ca in Romania conducerea fara permis a unui vehicul neinmatriculat sa fie pedepsita cu moartea.

Soferul masinii avea permis. L-a facut asta apt de a conduce pe drumurile publice? Asigurarea si acordarea prioritatii la efectuarea virajului la stanga au fost scoase cumva din Codul Rutier?

La genul de motociclism pe care il practica baiatul nu trebuie permis de conducere, inmatriculare si nu exista nici limita de varsta. Baiatul a gresit iesind pe un drum public cu enduro, dar ce mai conteaza cate categorii ai pe permis, daca o masina iti intoarce in fata si intri frontal in ea? Dumnezeu sa-l ierte!

Sa vezi Nessebarul vechi noaptea...

Ai inteles gresit, n-am zis ca strugurii sunt acri. Iti atrageam doar atentia ca a te bate vantul pe un naked nu este un minus. In schimb a te bate vantul pe un tourer, atunci este un mare minus. Am facut o comparatie cu visinele, niste fructe acre. Nu le poti reprosa ca sunt acre, pentru ca asa sunt ele. Sunt de parere ca nu poti reprosa unei motociclete naked faptul ca nu iti ofera protectie la vant. Daca vrei sa fii protejat poti alege un tourer sau alta categorie mai satisfacatoare. Sunt atent la topicul tau deoarece aici se vorbeste despre un XJR1200, iar eu detin un FJR1300, care sunt cam surori. Cred ca iti poti inchipui ca nu mi-am luat un sport-tourer de capacitate mare pentru a ma da pe forum. Desi sunt activ pe forum zilnic, reusesc de-a lungul unui sezon motociclistic sa-mi satisfac poftele in jurul a cel putin 15.000 km, cu gargara inclusa. Succes in gasirea perechii potrivite!

In legatura cu ce anume, mai exact?