Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Apuseni'
Găsit 7 rezultate
-
Off-roadu', Prafosu' si Apusenii
un topic a postat The_Sin_Eater în POZE & FILME - Excursii in ROMANIA
Dragii mosului: ...parafrazand celebrele titluri, va supun atentiei mica noastra aventura din Apuseni, care s-a derulat timp de 10 zile (pe calendar) dar din care 8 au fost propriu-zis pentru haladiuala, prima si ultima fiind dedicate drumului de la si spre Bukukuresti. Desi nenea Gogu ne zicea ca facem 6 h si 45 min, am facut vreo 8, cu pauze si alimentari, etc... "Comandamentul" a fost in Arieseni, din care am mers in medie 200 km in diferite directii. Cand te duci in Apuseni, trebuie neaparat sa vezi "the big 4": Rosia Montana, Ghetarul Scarisoara, Pestera Ursilor si Cetatile Ponorului. ...de fapt, toate celelalte pe care le-am vazut au fost "spuma" mini-vacantei de toamna. Dar, sa incepem cu inceputul: am plecat din capitala "minunata" la 8.45 iar la ora 16.35 parcam in fata pensiunii. Dupa ce ne-am instalat si am carat bagajele am decis sa "punctam" primul obiectiv: groapa Ruginoasa. Si cum intotdeauna: prima data doare, ....ne-a durut si pe noi urcusul pana acolo. Traseul sugerat de nenea Gogu, era un fel de off-road dar care s-a dovedit a fi imposibil de parcurs, asa ca am abordat varianta "de picior". ...dar a meritat... . Dupa un urcus de aproximativ 25 min, am ajuns la prima mini-minune a Apusenilor: Am coborat muntele si am ajuns la Prafos exact cand se innopta. Am ajuns la pensiune, si am cam pus capat zilei 0, cum am numit-o. Ziua 1, urma sa fie...dementiala. La 9.22 porneam spre Beius, iar drumul se intindea inaintea noastra "ca pisatul boului" ....plin de serpentine, curbe si diferente de nivel, cel putin pana la Nucet. Prafosu sta pe curbe de zici ca acolo a fost facut, si asta datorita exclusiv suspensiilor tari, iar zambetele de pe figurile noastre au aparut dupa numai 2 minute de "slalom". Dupa ce am trecut de Budureasa, calitatea drumului a scazut exponential, desi este principalul drum care merge spre celebra Stana de Vale. Este pacat ca este de o calitate execrabila, dar...pentru noi a fost ok pentru ca a fost foarte liber, iar Prafosu' a facut fata cu brio prin gropile patriei. La un moment dat am virat stanga si am intrat pe prima portiune de off-road a zilei pana spre barajul Lesu. Drumul este relativ simplu, dar extraordinar de frumos. A...si "baetii" lucreaza. Erau la stadiul de surpat malurile pentru a-l lati, iar pe alocuri facusera terasamentul si asezasera placile de beton pentru ranforsare. Pe cale de consecinta...multe utilaje pe drum. Dintr-o data, am vazut pe marginea drumului o urcare care ne-a facut cu ochiul si am decis subit sa testam potenta Prafosului pe un pamant pe care plouase cu o noapte inainte, asa ca...i-am dat bice. ...si bine am facut.... A urcat conserva de zici ca nici n-a fost vreo panta pe acolo. Iar coborarea a fost si mai faina. Da, stiu: au fost doar vreo 30 de metri, dar au fost primii metri de off-road adevarat. Am mai mers putin si forestierul s-a transformat in asfalt. Da' d-ala bun, de-ti era mai mare dragul sa mergi. De la Remeti, am virat dreapta spre lacul Dragan Floroiu si am avut parte de una dintre cele mai frumoase surprize in materie de drumuri: asfalt proaspat, neted, aproape virgin...pe un drum virajat extraordinar. ...si un video ca sa va deschid chakrele, adica pofta.... 2020_0925_132105_388.MOV ...dar...cum minunile tin mult mai putin decat ne dorim noi, drumul-minune s-a terminat si a lasat loc unui off-road simplu pe un forestier pe care se pusese deja terasamentul de piatra. Am stat la semafor pana cand ne-am plictisit, asa ca am decis sa ne "dam" putin pe forestierele de acolo. De aici...vederea asupra lacului este dementiala. Cu urmatorul obiectiv in minte, cetatea Bologa, am dat iar in gropi pana acolo, dar urcarea pana la cetate a compensat pentru tot: Drumul spre Rachitele a fost simplu, dar in sat......am schimbat foaia, iar dupa o alta "intrevedere" cu un camion, am urmat ulitele satului, fapt care s-a dovedit a fi una din cele mai bune idei pe care le-am avut in ziua respectiva. Si acum ne vine sa ne pupam pentru decizia de a merge pe acolo. ...a....si niste video-uri... 2020_0925_155929_155.MOV 2020_0925_160040_157.MOV 2020_0925_160157_160.MOV Apoi am inceput urcarea spre Padis. Un drum forestier cu cateva potiuni de off-road destul de tehnice pe urcare, dar care serpuieste prin paduri, printre poieni si se termina apoteotic in golul alpin din Padis, pazit de un dulau cu ochi de bunic. Din Padis pana in Boga, drumul este din nou exceptional, iar serpentinele se defasoara rapid pe masura ce drumul coboara. Noi insa, am "namolit" Prafosu' pe orinde ni s-a parut noua ca "se merita": In Boga, am virat strans stanga si am intrat pe drumul forestier catre cheile Galbenei. Urma sa fie ultima portiune de off-road a zilei si era deja ora 17.30 (Cer scuze privitorilor pentru calitatea screen-shot-urilor, dar era deja seara si o sa pun altele din alta zi de o calitate mult mai buna). Dupa 1 ora, terminam si portiunea asta, obositi si zguduiti, dar cu niste imagini pe retina.... Continuarea, in episodul viitor...
-
Pe firul Râmețului, spre o altă lume
un topic a postat TrekLens în POZE & FILME - Excursii in ROMANIA
Planurile de călătorie se nasc ușor. Uneori este nevoie doar de o destinație, iar alteori este vorba despre drum. De data aceasta însă, a fost o amintire. Cu mulți ani în urmă avusesem ocazia să vizitez minunatele Chei ale Râmeţului iar o parte de suflet îmi rămăsese rătăcită prin ele. Am plecat să o regăsesc. Este prima oară când parcurg călare Defileul Oltului și cu siguranță este și cea mai frumoasă variantă. Malurile se apropie, șoseaua se înnoadă pe după stânci, pe viaducte, se aruncă spre râu și se îndepărtează iar ca într-un dans nebunesc. Pe autostrada spre Sebeș dealurile sunt punctate de turme de oi, pe fundalul îndepărtat al munților. Râpa Roșie se zărește de departe ca o rană deschisă în coasta dealului, dar până la ea mai este drum lung. Niște indicatoare timide mă scot de pe asfalt pe un drum de pământ presărat cu gropi. Câteva sute de metri mai târziu, drumeagul se transformă în două urme de roți despărțite la mijloc de o coamă mică de pământ. Câțiva metri de nisip condimentează poteca mărginită, pentru amuzament, de șleauri. Îl las pe Amur să se odihnească în poarta stânei, sub un soare ce arde mai ceva ca-n Bărăganul lui Panait Istrati. Înconjurați de verdeața ce se avântă în cele mai nebunești colțuri, pilonii roșcaţi ai Râpei Roșii contrastează puternic cu peisajul. Turnuri și bastioane – o fortăreață de culoarea zgurii. George, văcarul de la stână, susține că dealul ascunde în străfundurile sale multe metale prețioase ce însă, din fericire, nu se exploatează. Întreb de un izvor, iar el se repede în stână și îmi aduce o sticlă de apă pe care, la cât de rece este, a încolțit imediat bruma. În Teiuș las în urmă aglomerația, iar răcoarea drumului strecurat prin umbra pădurii mă învăluie. Dăm din nou de soare tocmai la Cabana Cheile Râmețului – refăcută și mult îmbunătățită, nu mai seamănă deloc cu cea din amintirile mele. Cobor spre firul apei unde marcajul se joacă de-a v-ați ascunselea pe ambii pereți de piatră. Mai prin râu, mai pe scoabe de fier înfipte adânc în piatră, ajung la impresionanta poartă naturală. În amonte, pereții muntelui se apropie și nivelul apei crește. În locurile unde apa devine supărător de mare, sunt montate cabluri fixate solid în ancore chimice. Unele sunt însă pleznite și cățărarea se face mai mult sau mai puțin la liber. Pereții de stâncă încep să se depărteze, relieful se îmblânzește și apa devine mai molcomă. Traseul se strecoară pe o potecă mărginită de flori și de urzici. Rai și Iad. Astfel, ajung în cătunul Cheia, un sat semi-pustiu ale cărui case au fost înghițite de vegetația din care s-au născut cândva. Părăsite de bătrânii plecați în pământ și de tinerii mutați la oraș, au rămas jucăria timpului – doar el știe când se va plictisi de ele. Biserica este însă în renovare. Casa lui Gavrilă, o casă moțească reparată de o familie din București ce de trei ani s-au mutat aici cu cei doi copii ai lor, pare singura care mai este folosită. Băiatul, cam de zece ani, îmi face prezentarea acareturilor și a casei. Minimul necesar, în stil tradițional. Fetița, de vreo șase ani, este nedespărțită de pisoiul purtat cu grijă la piept. Amândoi sunt foarte dezghețaţi și dornici să comunice în timp ce mama lor, bucuroasă de oaspeți, îmi povestește aventura lor. Aș mai zăbovi câteva ore pe aici, dar din păcate însă, soarele se duce spre alte meleaguri și cortul mă așteaptă la motocicletă. -
Joi dimineata plec la un drum de 2 zile, ruta de joi va fi: https://goo.gl/maps/7iFpqJxbnzC2, vineri https://goo.gl/maps/11QBGmfR9Xq . De data asta nu mai bag 600km pe zi deoarece nu apuc sa explorez nici un loc interesant prin care trec. Ar fi cineva interesat sa se alature la drum? Partial sau intreg, intotdeauna am fost solo la ture mai lungi de 200km, dar merita sa incerc : ) Realizez ca sunt zile de lucru, din pacate eu lucrez sambata si duminica sapt asta. Un video cu drumu din martie, solo, mult mai multi km: . Drumu 1R Belis-Albac era inchis circulatiei in perioada aia cred, dar eu nu stiam, ma rog am vazut semnul de interzis si m-am bagat in orice caz.
-
Salutare! Inca de la inceputul anului m-am gandit la un traseu prin muntii Apuseni, insa, cele doua motociclete ale mele (o Honda Cb550k din 78 si un Suzuki Tu250x din 98) nu prea se pretau la tipul de traseu pe care il aveam in cap...asa ca m-am pus la cautat un enduro mic, pana in 150 de kg, inmatriculat, care sa faca fata si coclaurilor dar si vitezelor ridicate de pe drumurile asfaltate. In cele din urma am gasit-o, o Honda XLR250 Baja din 93, motor 250cc, 28 cp, 125 kg, cu pornire doar la pedala, fara baterie, inmatriculata, la pretul de 370 de euro. Am mai investit in ea inca vreo 2.000 de lei (lucrari la motor, carburatie, discuri si placute frana, anvelope etc) si era pregatita de drum! Asa ca pe data de 10.08.2015 am plecat din Bucuresti la ora 07:00 cu directia Apuseni! Traseul nu a fost stabilit cu exactitate, insa m-am bazat de pe cele prezentate de Ghidul calatoriilor de doua roti de la Carphatian 2 wheels guide, in special traseele soft enduro 16 si adventure 3...http://ro.carpathian2wheelsguide.com/ Initial, am incercat sa fac rost de un transport cu o duba pt mine si motor din Bucuresti pana in zona Apusenilor ( Alba, Deva, Cluj etc) pentru a evita portiunea plictisitoare dintre Bucuresti si orasele din |Apuseni, insa, in cele din urma, am hotarat sa plec pe doua roti din Bucuresti, pe A1 si apoi pe Tranfagarasan. Cu ocazia asta am luat si o blana de oaie de la targul de la Balea Lac pt ca ma cam deranja sezutul Urmatoarea oprire, pentru masa de pranz a fos Sibiul, unde am intalnit doi motociclisti din Cipru care erau absolut incantati de Romania si carora le-am recomandat niste trasee...desigur, obiectivele lor erau Tranfagarasanul si Transalpina Prima noapte am pretrecut-o la o pensiune din Abrud, care avea si zona de campare, insa am preferat o camera pt ca era destul de ieftin (in jur de 60 de lei) iar cei aproximativ 400 de km pe asfalt facusera ravagii cu fundul si spatele meu... Mari dimineata am plecat pe traseul offroad..sau mai bine spus off asfalt ca prin Apuseni e plin de drumuri si poteci...deci, oriunde ai lua-o tot dai de un drum! Prima oprire...taurile (lacurile) de la Rosia Montana: Urmatoare oprire, pentru micul dejun..Campeni, unde am servit un burger local... Pe traseu am avut parte de multe suprize, placute si neplacute, insa cea mai neplacuta a fost intalnirea, in viteza, cu o sarma pusa de-a latul drumului care m-a fericit si cu prima cazatura. De-a lungul drumului am gasit multe porti, probabil pentru blocarea animalelor. Pe drum m-am intalnit si cu cativa enduristi, veniti din Elvetia, despre care am aflat ce de fapt ei se ocupa cu realizarea de trasee enduro peste tot in lume..oamenii erau foarte impresionati de Romania (http://www.trxraid.com/ https://www.facebook.com/trxtheraidexperience) Am sta de vorba cu ei si erau socati de faptul ca am plecat singur prin munti cu Baja mea Urmatoarea cazatura... datorat solului argilos si neatentiei Treptat traseul a devenit tot mai dificil, iar datorita oboselii si greutatii am inceput sa cad tot mai des...din fericire motocicleta rezista cu stoicism insa eu cedam usor usor... In cele din urma am fost nevoit sa renunt la o portiune din traseu si sa fac cale intoarsa din doua motive: 1) benzina era pe terminate 2) eu eram epuizat si deshidratat..mi-am consumat toata apa din cauza caldurii (erau vreo 30 de grade la umbra iar eu eram in echipament complet) Am ajuns in curtea unui om amabil unde m-a servit cu cea mai buna apa pe car am baut-o in viata mea! Urmatoarea destinatie: casa lui Avram Iancu, cu oprire pe la cascada Pisoaia... Next..muntele Gaina, unde am dat de o priveliste superba si o liniste deplina Pe drum mai pierdeam din obiecte dar le regaseam...trusa de scule confectionata dintr-o cutie pt masca de gaze Noaptea mi-am petrecut-o pe platoul Padis..la cort si la un foc superb A doua zi a fost ziua Bajei..am petrecut-o la o carciuma unde am servit impreuna o cafea si vreo 200 ml de ulei Motul 15w50 Caldura isi punea amprenta pe noi..eu eram topit si Baja era infierbantata..solutia: umbra pentru ea si o baie pentru mine! Traseul spre zona Zece Hotare a fost ca de basm, poate si datorita luminii lasata de soarele care se tragea la culcare Noaptea am petrecut-o la un camping din Vadul Crisului A doua zi, de dimineata, mi-a indeplinit una din multele mele dorinte...o tura pe albia unui lac secat, in cazul de fata albia lacului Lesu.. Au urmat niste scurte opriri la cascadele si lacurile formate de microhidrocentralele de pe drumul catre Stana de Vale In drumul spre Cluj l-am intalnit pe Aurelian, un baietel de doar 6 ani care imi dadea sfatur ce sa fac in cazul in care dau de ursi sau lupi de drum...un mare om mic! In unele zone traficul a fost destul de aglomerat, fiind obligat sa cedez trecerea Desigur, au fost si multe situatii inca care m-am ratacit, dar a fost doar un motv bun pentru a explora alte locuri O noapte petrecuta din nou la cort si foc, dar in care am avul loc in primul rand la spectacolul oferit de stele cazatoare! A doua azi am fost o zi plina: multe animale frumoase, oameni superbi, momente de ratacire, privelisti superbe..toate intr-un singur pachet-Apuseni! » Post actualizat in 19 Aug 2015 10:57 Traseul spre Cluj a fost si el plin de zone frumoase Au urmat Cheile Turenilor, Cheile Turzii, Cheile Valisoarei, ale Rametului...o groaza de chei, dar nicun lacat!
-
A doua prezentare despre Carpathian 2 Wheels Guide va avea loc in Brasov, in libraria Indicator (Strada Postăvarului nr.34). Vino sa afli povestea zecilor de mii de kilometri strabatuti pentru realizarea Carpathian 2 Wheels Guide si a celor peste 20 de oameni care au fost implicati în acesta idee de la parcurgerea traseelor, la pregatirea textelor sau realizarea fotografiilor din ghid. Doi ani de zile în care drumurile si potecile din Muntii Apuseni si-au dezvaluit secretele vor fi rezumati în imagini si discutii. Si la prezentarea din Brasov, Motul ofera motociclistilor prezenti câte un premiu pentru întretinerea si îngrijirea motocicletei. Pentru a intra în concurs ia cu tine permisul de conducere (trebuie sa ai categoria A), talonul sau asigurarea (valabila) motocicletei. Va asteptam ! Echipa C2WG » Post actualizat in 18 May 2015 19:13 Evenimentul poate fi gasit pe Facebook aici.
-
Tara Beiusului si prima editie Apuseni Enduro Trophy! Evenimentul il gasiti pe facebook: https://www.facebook.com/events/1464448837102789/ Siteul oficial: https://www.apusenienduro.ro Prima editie a competitiei Apuseni Enduro Trophy se va tine pe perioada 28-29-30 martie 2014 si va avea loc in Municipiul Beius si imprejurimile sale. Ziua 1: Ora 14:00 Prolog - Obstacole Artificiale Ziua 2: Ora 10:00 Traseu 70KM Ziua 3: Ora 10:00 Etapa Speciala 5 KM Mai jos aveti coordonatele pentru GPS a locatiei! Traseul va avea nivel de dificultate mediu, poate fi parcurs atat de incepatori cat si de avansati. Vor fi 7 Checkpointuri si un Fuel Point. Participantii vor parcurge un traseu foarte frumos de 70 KM printre dealuri , vai , urcari cu nivel de dificultate mediu , peisaje foarte frumoase. Un peisaj foarte frumos vazut de pe "Curu Varului" O mica parte din Apuseni Enduro Beius , o ceata de motoristi foarte optimisti si dedicati noroiului! "Putina" distractie pe traseu. Uneori pe traseul de 70 de km pe care participantii il vor strabe vor intalni cate o vale pe urcare sau pe coborare. Si vor fi portiuni rapide de urcare cu gazul deschis la maxim. Va asteptam cu mare drag si in numar cat mai mare la aceasta prima editie a Apuseni Enduro Trophy. Mai multe detalii pe siteul oficial: https://www.apusenienduro.ro
-
Topic despre excursia pe care am facut-o vara asta impreuna cu Phor Marston (Honda VFR 800 Vtec ABS) si MVA (Honda CBR 1000 RR), eu calarind, ca de obicei, Honda NTV 650 Revere. Dupa cum spune si titlul (ales astfel incat sa nu mai fiu acuzat de pompozitate ), tara terminus si cea in care am stat cel mai mult a fost Cehia, insa am trecut pentru perioade mai lungi sau mai scurte si prin Ucraina, Slovacia si Ungaria. O mica precizare: scriu de pe o tastatura de acum 15 ani cu taste care se tot infunda, probabil ca nu voi reciti, asa ca scuzati de pe acum eventualele greseli. Excursia in cifre: 4125 km, 14 zile, 5 tari, costuri totale si finale pentru mine: ~900 Euro si asta fara economii prea mari ca pana acum (fara cort, fara mancat prea des parizer la supermarket, etc.), 14.08-27.08.2013. Iata si o poza cu harta si linkul ei pe google maps: https://maps.google.com/maps/ms?msid=216374202845881342010.0004ed7d797c7d1c0f867&msa=0 Ziua 1: Matinali, ne-am intalnit la 07:30 la Carrefour Militari si dupa ce am mai pierdut vreo jumatate de ora, am pornit pe autostrada cu destinatia Cluj. Am mers bine, chiar si prin veselia de camioane de pe Valea Oltului, se vedea ca suntem odihniti. Pana la Salina Turda [ http://salinaturda.eu/ ] care era pe lista obiectivelor noastre, in afara de o intepatura de albina/viespe prinsa din mers in gatul lui MVA nu s-a mai intamplat nimic notabil. Am asteptat putin sa vedem daca este alergic si daca-si da duhul si am pornit din nou la drum. Salina din Turda a fost restaurata recent cu fonduri europene din ce am inteles si merita vizitata. In interior poti sa practici tot felul de activitati cum ar fi tenis de masa, plimbari cu barcuta (e un mic lac in interior), mini-golf, bowling, biliard, etc. asta pe langa tratamentele balneare, evident. Singura parte negativa cred ca ar fi coada mare de la lifturi, cel putin atunci cand am fost noi. Alternativa erau multe multe etaje de urcat/coborat pe scari inguste... a fost cam greu cu echipamentul pe noi. Inainte de a ajunge in Cluj, am facut un mic ocol (de vreo 40 km dus-intors) pana la Aghires-Fabrici unde, dupa cum spune si numele localitatii, erau multe fabrici dezafectate intr-un sat, ceea ce-i dadea zonei o infatisare cam dezolanta, dar nu pentru asta am vrut sa mergem acolo. La 5 km de Aghires-Fabrici, intai pe un drum din beton cu multe gropi apoi o ultima portine de drum cu piatra (pe care am rezistat sa mergem doar vreo 200 de m) si inca ~300 m de mers pe jos si sarit santuri ajungi la Laguna Albastra [ http://www.stiridecluj.ro/social/laguna-albastra-o-minune-a-romaniei-care-nu-este-pusa-in-valoare ]. Un lac, nu prea mare, nici prea mic cu o culoare deosebita - dupa cum se vede si in poza din linkul pe care l-am pus - pe care poti sa o admiri, se pare ca, in lumina soarelui. Problema a fost ca atunci cand am ajuns noi, soarele era in spatele norilor si pe cale sa apuna, rezutlatul se vede in poza postata mai jos, insa tot zic ca a meritat. Zona era complet pustie (mai eram doar noi si un localnic care culegea fructe pe un deal), cu o frumusete salbatica. Ajungem si in Cluj [ http://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj ], nimerim din intamplare la Hotel Luxor, vis-a-vis de gara, unde negociem un pret bunicel pentru o camera de 3 (110 lei parca si nici nu am auzit galagie de la trenuri) unde, in plus, ne-au lasat sa bagam si motoarele intr-o curte interioara. Dupa o plimbare nocturna prin oras, o saorma, o sticla de vin ars, o bere (pentru care MVA a primit un avertisment scris si multa morala din partea jandarmeriei pentru ca a luat o gura din ea cu un picior pe strada, in afara magazinului - na, jandarmeria e mai bine sa-si faca treaba decat sa nu si-o faca) si o ploicica care ne-a dat emotii pentru a 2-a zi, ne-am dus la somn. - prima poza la Carrefour Militari - Salina Turda vazuta de sus - in tunel catre salina - la intrare - catre Laguna Albastra - la Laguna Albastra - seara prin Cluj - mai multa ordine ca in poza asta nu cred ca a fost vreodata cu restul revin mai tarziu sau zilele urmatoare
