Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'grecia'
Găsit 14 rezultate
-
Anu’ Domnului 2020, si doi gugustiuci se dau pe-o vaca pe TET Romania. Gugustiucul din spate e atat de incantat de ideea ca e un gugustiuc neinfricat si ca se poate da si singur prin tara pe barzaunele propriu, incat ii incolteste in minte o idee si mai creata, cum ca poate ar fi momentul sa nu se mai cocoloseasca si sa-si ia si el niste picioroange mai inalte si mai rapide. Un an, un A cu coronita (din prima, bitches ) si o expeditie la Techirghiol mai tarziu, Jolene intra in peisaj si Player 2 enters the game... (S-a strigat bingo pentru @Adrian M., care a suspectat inevitabilul.) Si ce face proaspatul absolvent cu permis in buzunar de nici doua luni, dar plin de entuziasm dupa tura cu Bart? Pai se da jos de pe saua din spate, ingrasa porcul in weekendul de dinainte cu vreo 500km solo, apoi impreuna cu El Capitan fura idei de la altii (din nou), si pleaca la drum pe unde vede cu ochii, de data asta fiecare cu agregatul lui – eu pe don’soara roscata CRF „de-un sfert” de mai sus, el pe al lui Husqvarna „Rolf” 701 Enduro. Planul? Was ist das? Rezervam cazare doar pentru primele doua nopti si plecam la drum cu o intentie nedefinita de a ajunge „undeva” prin Grecia, pe niste tarana, apoi sa esuam cu burta la soare si sa bagam in noi fructe de mare pana ne rostogolim mai ceva ca rotile motoarelor. What could possibly go wrong? Ziua 1: Bucuresti – Veliko Tarnovo Weeeeell, nu chiar Bucuresti. Pe langa Bucuresti. In directia gresita, evident. Asa ca marea mea expeditie initiatica incepe glorios cu un DN1 pe ploaie torentiala, si continua la fel de glorios, dar ceva mai „initiatic” cu un Bucuresti pe ploaie torentiala. Ma concentrez atat de tare sa nu ajung cu roatele-n sus inca din prima zi, incat nici nu-mi da prin cap sa pornesc GoPro-ul. Usurel, copacel, reusesc, totusi, sa ma tin binisor dupa El Capitan si al lui Rolf, iar dupa ce se opreste intr-un final si ploaia tragem pe dreapta intr-o benzinarie spre Giurgiu, pentru inspectii tehnice si momente artistice. Toate bune si frumoase, pare ca incepe vag a se lumina, iar morcovul de proportii epice cu care am plecat de acasa prinde a se micsora incet-incet cu fiecare kilometru in care, in mod incredibil si total neasteptat, nu ajung in sant. Si parca inainte sa-mi dau macar seama, ajungem la vecini. Sarbatoresc prima granita trecuta ca motociclist cu acte-n regula cu un mic topait de Pokemon fericit pe marginea drumului (in privirile curioase ale trecatorilor), apoi ne punem din nou in miscare. Nu trece mult pana peisajul incepe sa arate foarte cunoscut si trecem pe sub deja celebrul cartier-peste-tunel, iar eu jur ca deja pot sa miros Adana kebab-ul de la Shtastliveca. Ne lipim de un vinisor local cu care ne retragem la un pahar after-dinner, si asa se incheie prima zi de expeditie. Ploua din nou. Dar nu-mi pasa. Dupa atatia ani pe saua din spate am pierdut sirul plimbarilor pana in Veliko, ma simt aproape ca acasa aici. Si de data asta am venit pe rotile proprii. Pot sa vina si sezoane musonice, nimic nu-mi sterge ranjetul de pe fata. Ziua 2: Veliko Tarnovo – Komotini Dimineata ne intampina cu aceeasi ceata ca aseara, dar ploaia pare sa se fi imblanzit, si pana ne servim micul dejun si punem bagajele inapoi pe motoare, deja se lumineaza. Ma urc pe Jolene si imi dau seama ca dupa o singura zi deja o privesc cu alti ochi. Nu mai e bestia grea si inalta care-mi da emotii de fiecare data cand se abate de la verticala. Incep sa ma simt comod pe ea. Incep s-o vad la fel ca pe Bart, extensie a mea si cel mai bun companion de drum. Eu si ea in lumea larga. Si El Capitan. E si el pe-acolo pe undeva. Si tot asa mai trece o granita, apoi o zi. Pff... De ce-mi era mie asa frica? Ne cazam in Komotini si o luam agale spre vreo taverna sau alta, in timp ce mie nu-mi mai tace gura despre Jolene in sus si Jolene in jos, si cum descopar eu inclinatul in curbe, si cum nu e chiar atat de inspaimantator sa mergi peste 40, si cum cred ca o sa ma descurc minunat excursia asta. El Capitan rade de mine ca veteranul de razboi uitandu-se la recrutii jongland cu grenade, ca si cum ar sti el ceva ce eu nu stiu. Ceea ce nu-i tocmai neadevarat. El stie ca maine urmeaza primul offroad... Dupa cina ne retragem pe balconul hotelului cu o sticla de limoncello (hei, trebuie sarbatorita si a doua zi, nu?), si ne punem pe studiat harta. Cum prea mult asfalt strica, iar gugustiucului neexperimentat incepe sa i se urce la cap verticalitatea neintrerupta, planuim sa iesim in offroad drept din Komotini si sa facem vreo 70km de TET cu claia lui de curbe, apoi sa ne intoarcem pe asfalt in Iasmos, drept la vest de Komotini. De acolo tinem asfaltul tot spre vest pana-n Xanthi, unde avem iar un pic de offroad spre nord, pana la o cazare prin munte care gugustiucului fotograf ii aprinde tot felul de beculete artistice. Parca mi se ofileste un pic entuziasmul ala debordant de prima zi de scoala, dar incerc sa ma conving ca nu poate fi chiaaaaar atat de greu. Toata lumea-mi spune ca offroad-ul e mai usor pe motor decat pe scuter. Nu? Nu?? Ziua 3: Komotini – Xanthi Dimineata deja? Azi avem offroad? Sigur? Draci... O sa-mi rup gatul, nu-i asa? Dar ma urc pe motor si iau ziua pas cu pas, straduta cu straduta in urma lui Rolf, pana iesim din Komotini si de pe asfalt, pe un drum pietruit, cu nimic mai parsiv decat o ulita a satului. Tragem pe dreapta sa-l schimbam pe Gogu cu navigatia de TET, si pentru un minut uit de emotii si ma pierd admirand motoarele. Ce bine le sade lor impreuna! Da’ parca-i mai mumos ala rosu, asa-i? Daaaaa, mult mai mumos, manca-l-ar mama! Ulita se hotaraste totusi sa devina parsiva destul de repede, cu o bucata framantata de excavator, ca sa descurajeze din start doritorii de aventuri cu prea multe roti. ...Sau cu suficient de putine roti, nu suficient de multi kilometri in sa... I-o predau pe Jolene lui El Capitan, care purcede la a desumfla toate cele patru roti (doua ale mele, doua ale lui) pana la nivelul „s**t just got real”, si la a trece sleaurile pe rand, cu fiecare agregat in parte. Santurile dispar totusi la fel de brusc cum au aparut, si drumul devine din nou practicabil, chiar si pentru Pokemoni inepti. Dam chiar si de o bucata scurta de asfalt ratacit. Facem din nou pauza dupa vreo ora de mers si imi dau seama ca incepe sa se incline inapoi balanta in favoarea placerii drumului, si in defavoarea temerilor. Stiu ca offroad-ul asta e inca autostrada fata de ce (probabil) urmeaza, dar hei, tot n-am cazut inca. Si de unde Jolene mi se paruse pana acum la fel de mare si de intimidanta ca Rolf, uitandu-ma la motoare din lateral, unul langa altul, nu poate sa nu ma umfle rasul realizand pentru prima oara cat de tantar e ea fata de ditai burtosul. Inainte sa ridicam ancora imi fac curaj si prind GoPro-ul de Rolf, pentru ca, nu-i asa, toti suntem niste mici narcisisti, iar unii dintre noi prea si-au facut un obicei din a sta pe partea gresita a aparatului. Mai devreme sau mai tarziu se produce, totusi, inevitabilul. Imi fuge roata spate intr-un sant, ma dezechilibrez, reusesc s-o tin (am fost chiar mandra de mine), dar mi se opreste motorul. Repornesc, incerc sa plec (la deal), dar nu coordonez bine accelerarea cu lasatul franei, imi moare iar motorul, si de data asta nu mai reusesc s-o tin. Gravitatia 1 – gugustiucul 0. Jolene se culca gingas pe-o parte, iar eu raman in picioare (din nou, mandra de mine), cracanata cu un picior pe drum, si celalat pe un mic mal de pamant, undeva deasupra seii. Asta... n-a fost chiar atat de rau. Chiar terapeutic, intr-un fel. Acum ca mi-am luat prima cazatura (desi tehnic vorbind, sa nu uitam ca eu am ramas in picioare), ma simt cumva usurata, ca si cum mi s-ar fi demonstrat ca nu e chiar sfarsitul lumii, si nici ceva de care trebuie sa fiu ingrozita. El Capitan vine la interventie, si apoi ne continuam plimbarea, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Drumul devine mai abrupt si mai bolovanos, dar deja ma simt mai bine in sa. Incet, dar sigur, ma tin dupa Rolf si incepe iar sa apara ranjetul ala tamp de squid fericit. Il aud pe El Capitan razand in casca si spunandu-mi ca merg pe Jolene la fel cum merg pe Bart, incet si hotarat, ca pe un tractor de jucarie. Mai cad o data cand uit sa iau o curba si-mi amintesc brusc prea tarziu, dar de data asta imi ridic singura motorul si ma pun in miscare repejor. Like a boss. Cativa kilometri si multe urcari mai tarziu, peisajul se deschide si deja incep sa chitai la fiecare curba dupa pauza de poze. Dar ne luam intr-un final la revedere de la drumurile de munte si ne intoarcem pe asfaltul nostru cel de toate zilele. Eu deja ma vad ca si ajunsa la cazare si sarbatorind inca o zi de mare succes, cand zeii motociclismului (si stradutele inguste, intortocheate si foarte, foarte abrupte ale Xanthi-ului vechi) gasesc cu cale sa intervina si sa-mi arda una peste bot. Incerc sa iau o stanga stransa si foarte hotarata in sus cu mai mult entuziasm decat imi permite viteza, asa ca o culc iar pe Jolene. Iar daca primele doua cazaturi au fost complet fara pagube (la mine sau la ea), asta e usor dureroasa. Pentru mine. Galeria de evacuare 1 – gugustiucul 0. Trec cele mai lungi cateva secunde din viata mea pana reusesc sa ma ridic de pe ea, timp in care interiorul coapsei mi se coace apetisant prin pantalon. Il las pe El Capitan s-o ridice pe tradatoare, iar eu intru in chioscul de langa si cer un Schweppes, perfect calma, ca si cum ar fi fost intentia mea de cand lumea sa ma imprastii in mijlocul satului. Il dau pe gat ca pe pietre incinse, ma urc din nou in sa si imi continuu drumul dupa El Capitan, cu coapsa pulsand dureros si moralul undeva sub nivelul marii. Aproape ca fusese o zi buna... Complet desumflata si cu increderea in mine franjuri, abordez crispat si temator curbe pe care cu o zi inainte as fi zburat cu incantare, si simt ca parca nu mai ajungem odata. Dar El Capitan ma stie mult prea bine, asa ca dupa cateva minute ma trage brusc pe dreapta, ma ia de-o aripa, si fara sa spuna un cuvant ma indreapta in directia unei mogaldete nedefinite in iarba. Un chiot si o lunga sesiune foto-video mai tarziu, ma urc din nou in sa mult mai vesela. Uneori e util sa ai inertia psihica a unui copil de 5 ani. Si asa ajungem in cele din urma la acea cazare de la capatul pamantului, fara alte incidente. And boy, did it deliver! Suntem intampinati cu bratele deschise, mai ceva ca fiii ratacitori, de Kostas, la randul lui motociclist batran, care nu rateaza ocazia sa ne arate XT-ul lui matusalemic, dar ingrijit cu batistuta. Noua ne aminteste instant si induiosator de Muttley, al nostru XT660X bombanitor care ne-a purtat pana-n Sicilia in prima noastra plimbare romantica pe doua roti, noi ii amintim lui Kostas de tineretile lui zbuciumate, se varsa o lacrima, se indoapa din partea casei doi gugustiuci amarati care deja se resemnasera la o cina de biscuiti, se admira un apus la o sticla de vin tot din partea casei (alcoolici? noi??), si noaptea cade peste doi calatori obositi si o basica de arsura mare cat pumnu’... Ziua 4: Xanthi – Kavala Azi ne continuam periplul prin offroad, dar cum, in ciuda numelui, si TET-ul mai are portiuni de asfalt, offroad-ul efectiv al zilei e relativ scurt, intrerupt, si nu foarte dificil, asa ca reusesc sa ma mentin pe doua si nu mai avem alte incidente. Incepem drumul in compania delicioasa a lui Kostas, cu sotia Vicky in spate, pe XT-ul antic, conducandu-ne pana in Xanthi, pe drumul pe care merg oamenii normali, nu cel direct si ridicol, ca „altii”. Ne intersectam scurt cu jungla provinciala greceasca, apoi alternam intre offroad simplut, asfalt decent, si pauze de mure, pana trecem de Kavala si ne cazam relativ devreme la un hotel generic pe plaja. Cu prima cina de fructe de mare la activ, ne parcam pe balconul hotelului cu sticla de vin reportata de ieri (gratie ofertei mai bune a lui Kostas) si admiram apusul deasupra... benzinariei de peste drum, cum balconul e pe partea evident gresita. Incepem sa cautam insula aia insorita, izolata, si utopica pe care sa ne petrecem vreo 3-4 zile de pauza la jumatea sejurul (planificat la doua saptamani de bananait incert), dar nu ajungem inca la nicio concluzie, asa ca rezervam deocamdata ceva mai la sud de Thessaloniki si ne bagam la somn. Ziua 5: Kavala – Thessaloniki Azi avem iarasi destul de mult offroad in plan, dar si o prognoza de ploi apocaliptice, asa ca ne rezervam cateva „portite” de revenit pe asfalt in caz de nevoie. Incepem cu o urcare si o coborare destul de prafuite si alunecoase, deasupra marii si apoi pana la buza ei... ...Continuam cu o bucata de asfalt de-a lungul coastei... ...Si apoi o luam brusc si pieptis in sus, pe un drum de tarana relativ nivelat, dar abrupt si cu petice mari si inselatoare de nisip afanat, intre praguri bolovanoase foarte solide. Ce mai, reteta succesului. Ma agat strans cu genunchii de Jolene ca de ultimul fir de iarba pe marginea prapastiei, ii dau hotarat gaz reechilibrandu-ma la limita de fiecare data cand imi fuge spatele, si reusesc sa urc cu bine pana pe un petic un pic mai plat, unde luam o pauza de evaluat situatia. Studiem harta, si drumul pare ca mai tine mult si bine tot asa, inca de cateva ori pe atat pana la urmatoarea posibila iesire pe asfalt, iar norii incep deja sa se arate urati la orizont. Ne multumim cu satisfactia ca am urcat pana aici macar pentru priveliste, intoarcem motoarele, mai stam cateva minute la poze, si o luam inapoi in jos. Cu nu mai mult de vreun km de offroad pana inapoi la asfalt, ma inec ca tiganul la mal si pe un damb de pamant pe care il coborasem fara probleme, la urcarea inapoi imi aluneca spatele pe margine si in sant, urmat prompt si de fata, si acolo raman. Nu imi moare motorul, nu scap agregatul, dar nici nu mai reusesc sa ies. Nici nu iesim bine din offroad, ca amenintarile se concretizeaza si incepe sa toarne hotarat si abundent. Mergem o vreme incet si (ne)sigur, pana gasim un colt unde sa ne refugiem ca doi sobolani murati ce ne aflam, ocazie cu care facem cunostinta cu fauna locala, la fel de murata ca si noi. Ploaia se potoleste intr-un final suficient cat sa ridicam din nou ancora, si mai oprim abia cand deja devine din nou uscat si cald, sa scapam de niste straturi si sa evacuam ceva balti clandestine. Ocolim aglomeratia urbana din Thessaloniki si ne cazam undeva mai la sud, tot pe plaja, si de data asta admiram apusul de pe partea corecta. Ne parcam pe balcon deasupra promenadei aglomerate si sclipicioase, cu restul de limoncello si cu harta in fata. Plimbare, plimbare, dar noi unde zacem? Dupa lupte seculare care au durat aproape doua pahare, ne gasim in sfarsit unicornul – o casuta pe faleza, cu o mana de bolovani privati in apa, intr-un satuc necunoscut pe nume Lefokastro. Drum lungut pana acolo, pe la vreo 300km (sa nu va aud, unii dintre noi inca au cerneala uda pe permis), dar pe asfalt, si relativ drept si plictisitor. Ne bagam la somn cu valurile marii in urechi si cu gandurile la paradisuri mediteraneene rupte de lume... Ziua 6 – 9: Lefokastro Conform asteptarilor, drumul de a doua zi e relativ nememorabil, dar are meritul de necontestat de a ne duce spre ceea ce se dovedeste a fi exact oaza la care speram, and then some. Suntem intampinati de Apostolia si Nicolas, care ne lasa practic casa pe maini, si ne dedam cu incantare (pentru urmatoarele trei zile jumate) traiului boem pe care-l vanam de aproape o saptamana prin pietre si praf. Plaja, bai in mare, taverne, si multe, multe pisici... <...Va urma...>
-
Coasta de est a Greciei si Atena 2020
un topic a postat unnamed în POZE & FILME - Calatorii in STRAINATATE
Salut, Dupa cum vad ca s-au orientat si multi alti forumisti, anul trecut am hotarat sa ne facem tura in Grecia. Initial, in timp ce eram inca pe meleagurile marocane in 2019, chiar in ultima seara, ni s-a infiripat serios ideea ca in 2020 sa facem Georgia, Aermenia si Azerbaijan. Mihaela chiar incepuse la un moment dat sa stranga informatii despre excursie dar pe masura ce s-a apropiat vara, din cauza pandemiei si "a contextului actual", evident, ne-am dat seama ca o destinatie mai buna ar fi ceva prin Europa. Cum nu mai fusesem pana atunci si eram siguri ca o sa fie bomba, am inceput sa facem planuri pentru Franta: Alpii francezi si riviera franceza. Deja incepusem sa strangem informatii si despre destinatia asta insa din pacate a fost imposibil sa o facem: cu exceptia unei ferestre de vreo doua saptamani prin iunie daca imi amintesc bine, atunci cand se putea, in rest, din cauza restrictiilor, a fost imposibil. Desi Franta a permis turismul toata vara, celelalte tari (Italia, Ungaria, Slovenia, Austria, etc), alternativ sau toate, nu au permis nici macar tranzitul pentru turism in alte destinatii (doar tranzitul pentru calatorii "esentiale"). Ne-am gandit la foarte multe variante cum sa "pacalim" sistemul si sa ajungem in Franta cu motocicleta, dar in final am renuntat cu speranta ca macar in 2021 o punem de niste Alpi. Sa nu mergem nicaieri cu motoreta nu se putea (desi facusem cateva excursii bunicele prin tara, parca tot nu se compara cu o iesire in "afara") asa ca am optat pentru "old faithful" Grecia. Cum reusisem sa vizitam destul de serios tot Peloponezul intr-o excursie separata si coasta de vest in excursia cu Sicilia, am zis sa ne axam pe Atena si coasta de est, sa facem si sa vedem niste chestii pe acolo pentru care nu reusisem sa rezervam timp in celalte excursii. In plus, ca o noutate pentru noi, am reusit sa facem totul pe mai multa relaxare, pe indelete: am rezervat cam acelasi timp ca pentru o excursie "normala" insa am avut mai putini km, mai putina graba, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 16 zile - start: Bucuresti (29 august 2020) - tinta: Muntele Olimp, coasta de est a Greciei, Atena, insula Evia - final: Bucuresti (13 septmebrie 2020) - km: 3367.3 - timp petrecut in sa: 47:03 h Desi a fost foarte reusita dupa parerea noastra, poate pentru ca nu am simtit-o chiar ca pe cea mai "epica" excursie si am vrut sa stam cu mai putin stres, nu am mai pornit aplicatia de urmarit si memorat traseul, insa in descriere voi incerca sa mentionez acolo unde pot si pe ce drumuri am mers. Ziua 1 Dupa ce ne-am facut cu o zi in urma testul pentru Covid-19 ca tot romanul care a vrut sa mearga in Grecia in 2020, ne-am trezit in dimineata plecarii cu ceva emotii, nu atat pentru excursie parca, ci ca sa iasa testele alea negative. Al meu a venit de dimineata, chiar inainte sa plecam: negativ! Al Mihaelei se lasa asteptam (desi totul era in termen pentru ca nu trecusera cele 24 de ore de la recoltare) dar ne-am pus cuminti bagajele pe motor si am luat-o din loc. Granita cu Bulgaristanul am trecut-o fara probleme, rapid, nu era coada. Aapoi imediat dupa a venit si al 2-lea rezultat: tot negativ!!! Lasand la o parte cat de grava putea sa fie sau nu boala, ar fi fost nasol sa ne intoarcem din drum asa ca bucuria a fost maxima. Am ajuns fara problema la Manastirea Rila din Bulgaria, unde planuiam sa petrecem prima noapte: aer curat, rocoare, raul susura la cativa metri de balconul camerei, drumul pana acolo foarte frumos, bun, virajat, liber. Mici probleme am avut langa hotel cand am intrat cu motocicleta pe o poteca gresita, abruta, pavata cu pietre imense (as zice bolovani, pavata cu bolvani cred ca este o descriere foarte precisa), de a fost nevoie sa tragem amandoi de ea ca sa o intoarcem si sa o scoatem de acolo, de am fi tras o burta de ras de fiecare data daca ne pica fisa sa filmam operatiunea si sa o revedem). Cu banii am avut mici probleme pentru ca nu am venit pregatiti cu Leva la noi si nimeni nu accepta plata cu cardul (nici macar la hotel si nici macar cu Euro), iar toate exchangeurile si bancile din oraselul de langa manastire erau deja inchise cand am ajuns noi (cele 1 sau 2 cate erau). Intr-un final am dres-o cu o retragere de Leva de la ATM (de fapt, mai corect, de la ATM-UL pt ca cred ca era doar unul). - pregatiri de plecare - catre muntii din jurul manastirii Rila - o imagine superba, motociclete si vin (intr-o stare incipienta, ce-i drept) - cel mai mare orasel mic inainte de manastire Ziua 2 Ne-am trezit cu peisajele frumoase din jur (sera cand am ajuns deja nu se mai vedea mare lucru) si am rezervat prima parte a zilei vizitarii Manastirii Rila, printre cel mai vizitat obiectiv din Bulgaria si printre cele mai vechi manastiri ortodoxe inca functionale din lume. Drumul care ducea de la manastire catre cel principal, de altfel foarte bun si virajat cum am zis, se aglomerase de turisti (majoritatea bulgari) asa ca am renuntat la ideea de a trage cateva cadre cu GoProul si ne-am indreptat catre granita cu Grecia, pe la Kulata. Nu a fost foarte aglomerat, s-au miscat repede baietii, chiar daca a trebuit sa urmam ceva proceduri noi. Ne-a fost cerut dovada testului Covid cu rezultat negativ pe care l-am aratat pe celulare, insa cel care l-a verificat s-a uitat atat de fugitiv incat sunt absolut convis ca nu a vazut nimic: testul ar fi putut sa fie pozitiv sau ar fi putut sa fie un alt nume pe el. Chiar ne gandeam ca am fi putut sa economisim vreo 200 de Euro si le aratam un document PDF cu meniul unui restaurant sau orice altceva. Dupa ce am aratat codurile QR aferente completarii de acasa a formularului obligatoriu de intrare in Grecia (cu date personale, pe unde ne plimbam, etc), a urmat un alt test de Covid RT-PCR la fata locului. Testul asta trebuia sa fie aleator insa grecii erau pusi pe treaba si, cel putin cand am trecut noi, testau pe toata lumea. Probabil ca rezultatul a fost tot negativ pentru ca fie am primit un SMS in cateva zile ca totul e ok, fie nu am mai primit nimic pe tema asta, nu mai tin minte foarte bine. Am urmat autostrada pana in Leptokarya, un orasel-statiune pe coasta, unde am petrecut urmatoarea noapte. Am gasit acolo cu o zi in urma un hotel mic la pret bun (Alexandros), unde proprietarul a fost de acord sa platim doar cele doua nopti pe care urma sa le petrecem acolo, iar noaptea dintre ele pe care urma sa o petrecem pe Olimp (sper ca are sens ce am scris), sa pastram totusi camera si sa ne tinem bagajele acolo, ceea ce a fost perfect pentru noi. Asa ca am bagat si un mic preview pentru urmatoarele doua zile. - jurnalul zilei precedente - una din putinele zile cu peste 500 km - priveslitea de langa manastire - Manastirea Rila (am reusit sa o vizitam cu ajutorul unui bilet "de lux" cumva, care includea acces in toate zonele manastirii destinate publicului (chilii, muzee, turn, tur ghidat, etc) si care lasa cu gura cascata toti controlorii de bilete mai ceva ca scooby doo cand vedea un sendvici supra-etajat, dar care era echivalentul a vreo 40 de lei de pers doar, daca imi amintesc bine) - gata de drum, cu un mic dejun/pranz (brunch?) inainte de plecare - la granita cu Grecia imediat dupa ce caile nazale imi fusesera proaspat reviolate - plaja din Leptokarya seara unde au intrat la fix vreo doua beri - jurnalul zilei 2 Ziua 3 Urmatoarele doua zile le-am dedicat Olimpului. De cativa ani aveam in minte drumetia pana in varful muntelui si in fiecare an cand treceam pe langa el in mare graba si-l lasam in urma in dreapta noastra pe autostrada in goana catre alte destinatii "mai interesante" din Grecia, ne gandeam ca ce fain ar fi sa-l urcam intr-o zi. Iata ca, datorita pandemiei si restrangerea posibilitatilor de a calatori, am reusit sa o facem si pe asta! Ne-am interesat ceva ceva inainte si nu parea foarte complicat (avand in vedere ca noi eram si suntem neantrenati pentru drumetii de genul asta), citeam in multe locuri "pe net" ca nu este o ucare grea, bla bla, ba chiar ca unii o fac si se intorc in aceeasi zi, lucru pe care l-am luat si noi in considerare, dar ne-am gandit mai bine sa nu facem asta dupa ce am inteles ca ne-ar lua vreo 12 ore si am vazut cativa lesinati pe youtube care reuseau sa o faca dar apoi erau terminati de oboseala. Asa ca, am decis sa o facem cu capul pe umeri, asa cum procedeaza majoritatea: cu o noapte petrecuta intr-un refugiu pe traseu. Ceva mai de dimineata ca de obicei, dupa ce am lasat bagajele si echipamentele la hotel, ne-am suit pe motor pentru vreo 30 de km pana la Prionia, punctul pana in care se poate merge cu masina/motorul (cu exceptia a vreo 200 de m, tot drumul e asfaltat frumos pana acolo), aflat la putin sub 1100 m altitudine si unde se afla o parcare maricica si un restaurant. Nu a fost cel mai destept lucru sa mergem 30 de km fara casti pe sosele, dar am zis ca poate nu e o idee buna sa tinem castile 2 zile legate de motocicleta si nici nu stiam daca putem sa le lasam undeva. De acolo, a inceput distractia. Trebuie sa zic de la inceput ca eram foarte nepregatiti si neantrenati (mai ales eu) cu singurele drumetii facute in ultimii 3 ani fiind vreo 2 zile prin Cheile Nerei la inceputul anului si cateva trasee relativ usuoare (cica, pentru ca pentru mine tot au fost grele) in Norvegia in 2018. Eram atat de nepregatiti incat am folosti pe post de ghiozdane in care am carat ce aveam nevoie (ceva mancare, apa - apropo, pe traseu pe timpul verii nu exista izvoare, etc. ah si ceva whiskey pt seara aia) intr-o sacosa de panza cu sfori care se poate pune in spate (cu Yamaha MT primita cadou la un test ride - foarte buna pentru ca nu ocupa mult loc in bagajele motocicletei insa aproape inutila) si un "ghizodan" de musama cumparat special pentru asta cu o seara inainte de pe strada la 3 Euro. Tinta pentru ziua asta era refugiul Spilios Agapitos aflat la 2100 m (unde ne rezervasem doua paturi cu cateva zile bune inainte), iar toata treaba trebuia sa dureze 3 ore. Dupa o ora, aveam primul popas, am ajuns acolo in putin peste o ora si desi ni se parea ca urcam destul de serios, poteca era relativ abrupta cu multe trepte (artificiale sau facute de radacinile copacilor), la popas am aflat ca urcasem foarte putin in ceea ce priveste altitudinea. In urmatoarele doua ore trebuia sa urcam mult mai mult si ne miram cat de abrupt ar putea sa fie traseul. Ei bine, a fost destul abrupt! Si tot mai pietros si stancos. Un moment naspa a fost cand am iesit din padure, trecand peste linia copacilor si a inceput sa ne bata si soarele. Tot intrebam oamenii care veneau din fata cat mai avem pana la refugiu si toti ziceau "o ora, o ora", de vreo doua ore. Intr-un final, pe inserate am ajuns si la refugiu destul de obositi, iar drumul care trebuia sa dureze cica 3 ore, noi l-am facut in 5 si ceva cu tot cu pauze. Pe langa peisajul care devenea din ce in ce mai frumos, am avut si o supriza foarte placuta la "refugiu". Cand spunem asta si ne gandim la ce avem pe aici, ne-am imagina o cabanuta din scanduri si un loc pe jos unde sa-ti pui sacul de dormit. Oamenii de aici erau insa foarte bine pregatiti: dusuri, wcuri calumea, magazin-restaurant (preturi ok avand in vedere locatia si mancare buna care impreuna cu foamea pe care o aveam au facut sa avem o masa luata pe nerasuflate), terasa cu mese si scaune, curent electric (in zona comuna, nu si in dormitoare), dormitoare simple dar curate cu paturi suprapuse, cam tot ce aveai nevoie. In camera cu 15 paturi am mai fost doar noi si inca un cuplu mai in varsta - genul de nemti care nu stii daca au 55 de ani sau 75 - (dar plini de muschi de ne-au speriat). Regula era ca trebuia sa ne aducem asternuturile noastre, insa paturi calduroase primeam de acolo, papuci (pe care trebuia sa-i purtam peste tot, inclusiv pe afara din cauza virusului cica). Am ajuns destul de obositi dar ne-am pus pe mancat si ne-am revenit. Am putut sa ne si relaxam putin, sa ne bucuram de priveliste. Seara se lasase destul de frig. Ne-am culcat cam ultimii din tot refugiul, pe la 22:30, dupa o burta de ras inabusita de vreo 30 de minute cat ne-am bagat in paturi, de i-am trezit pe colegii de camera (nu uitati ca erau batrani, dar musculosi), ca-n clasa a 7-a cand incercai sa nu te auda profesorul de matematica ca razi cu colegul de banca. - parcarea de la 1100 unde am abandonat motorul pentru 2 zile - poza cu traseele de pe munte - ceva trepte la inceput, partea cea mai usoara - ne-am intalnit si cu siragul de catari care ducea provizii si cele necesare catre refugiu (in poza i-am prins intr-o zona foarte dreapta, dar o parte din traseu era asa stancos si abrupt ca nu stiu cum de reuseau) - poteca tot in prima parte - o bine meritata pauza - usor usor ieseam din copaci - peste rau si prin padure... - deja poteca nu mai era asa prietenoasa - incepea sa se lase seara dar deja vedeam bine varfurile cele mai inalte - ajunsi la refugiu si cazati, am putut sa ne si relaxam putin - cea mai buna masa din lume, asa arata un om fericit - o mica sesiune de poze - camera noastra - iesea si luna - se vedea si orasul de pe coasta si marea -
Macedonia - Albania - septembrie 2019
un topic a postat Pandy în POZE & FILME - Calatorii in STRAINATATE
Prima aventura pe 2 roti motorizate pe care urmeaza sa o fac a plecat de la continuarea vizitarii fostei Iugoslavii, ramanandu-mi doar cateva segmente. Dar pana acolo aveam cateva zile de stat in Grecia, in Stavos. Drumul a fost foarte scurt, cei 650 km i-am facut doar cu opririle de benzina si toaleta. Alimentarea nu a fost necesara decat din saleuri. Prietena era deja acolo si am putut petrece cateva zile impreuna, inainte de a-mi continua drumul. Teoretic drumul ar fi fost singur, dar pana la urma un prieten a reusit sa ajunga si il facem impreuna. Ajuns acolo am inceput sa vizitez in fiecare zi altceva, dar cu masina, fiind mai multe persoane. Kavala. Avantajul a fost ca am inceput usor aceasta aventura, cu putin vizitat si cu mai mult lenevit la mare, inotat si mancat bunataturi. Apeductul din Kavala si cetatea, doua din cele mai importante obiective ale orasului care este doar un tranzit pentru multii romani care iau drumul Thasosului sau al altor insule. Cum nu prea am poze din primele zile state acolo, restul vor fi din Macedonia de Nord (mai nou). Acolo dupa o prima parte a drumului facut singur reusesc sa ma reunesc cu Traian, cel care reuseste sa termine motorul si ma acompaniaza pe durata kilometrilor. Primul contact cu Macedonia este placut, autostrada pana la Skopje, dar o parasesc repede (mai exact dupa 2 taxatoare) cand trebuie sa merg catre primul obiectiv. Lacul de marmura aflat in Belovodica, Prilep. O sa fie multe sectiuni de offroad in aceasta aventura, pana la urma de aceea am Transalp si nu altceva. De ce acesta lac sau care este povestea lui? Lacul este format printr-o exploatare (inca in lucru) a marmurei. Fundul fiind foarte putin permeabil, rezulta ca apa nu se scurge. Culoarea apei este data de albul marmurei de pe fund. Sunt foarte multe exploatari peste tot pe drumurile acestea, fiecare avand ceva special. Ca sa va faceti o idee ce reprezinta, ca dimensiuni, un bloc de marmura. Dupa scurta vizita aici o iau catre punctul de intalnire doar ca ratez ora din cauza unui drum la care nu ma asteptam sa fie neasfaltat. 40 km printr-un pas montan si o ora mai tarziu. De acolo luam drumul capitalei unde avem 2 nopti de stat. Ajungem seara in Skopje, facem un scurt tur pe timp de noapte pentru a stabili ce e de vazut ziua. Destule chestii culturale, multe poduri peste Vardar, orasul vechi care este un mix intre oriental si occidental. Orasul seamana foarte mult cu Brasovul, situat la poalele unui deal (telecabina, belvedere, etc.). Cetatea, obiectiv important pe lista, il bifam, dar ramanem surprinsi ca nu este mentinuta intretinerea ei. Probabil un stadion care a costat mult mai putin ca arena noastra nationala si arata la fel de modern. Dealul la care vom ajunge si noi, candva. In rest cateva imagini ale orasului de la cetate. Nori pufosi, steagul in doua culori reprezentativ pentru ei. Centrul este plin de fantani din statui inalte si opulente. Pentru cei doritori de muzee, au o multitudine de optiuni. Nu avem timp de zabovit la muzee, poate cu alta ocazie. Momentan doar admiram impunatoarele cladiri ce le adapostesc. Noi suntem axati pe natura. Planul initial fusese o incercare de a vizitat frumosul canion din apropierea capitalei, pe jos, pe un traseu montan care dura aproximativ 8 ore. Doar ca glezna care nu era refacuta complet m-a ajutat sa stabilesc varianta scurta. Canionul Matka Am ramas impresionati de felul cum s-a format roca. O astfel de curba nu am vazut pana acum, dar voi mai avea parte in vacanta aceasta. Dupa o mica plimbare prin canion stabilim un drum care ne duce pana la telecabina pentru a urca dealul orasului. (Ulterior am descoperit ca aveam un drum pana sus). Urcam cu telecabina, pozam apusul, ne intoarcem la motoare si o luam inapoi spre varf pe motoare. Acolo au o cruce si cateva baruri, unul din ele era deschis si era o petrecere tinereasca si multa iarba. Mirosul era pretutindeni. Vodno Daca nu te opresti sa vizitezi, tara fiind foarte mica, o vei termina repede. Avem cateva obiective plasate de acasa, cateva le stabilim la fata locului. La capatul unui lac de acumulare, Mavrovo, avem urmatorul obiectiv. O biserica scufundata. Pana sa ajungem acolo ramanem impresionati de calitatea drumurilor, pana si cele retrase sunt intr-o stare foarte buna. Iar culoarea lacului ne uimeste pentru ca nu ne asteptam ca un lac de acumulare sa aiba culoarea turcoaz. Biserica veche trebuia sa fie sub ape, dar se pare ca nivelul scazut al apei o arata in intregine, de mai multi ani (dupa cum se vede iarba crescuta). Chestia asta am observat-o in multe locuri prin Macedonia, nivelul apei din lacuri este foarte redus sau deloc, natura demonstrand ca acest lucru nu e sezonier. Old Mavrovo Church Vizitabil obiectivul, dureaza ceva sa prinzi o poza fara oameni, autorcarele venind constant. Am avut mare noroc imediat dupa ce am intrat, o placa de azbest de pe acoperisul turnului a cazut in spatele nostru. O alta chestie rar intalnita, valurile mari pe un lac de acumulare. Ca idee, lacul nu este mare, daca Izvorul Muntelui (Bicaz) are 31 km patrati, acesta are 13 km patrati. Drumurile sunt superbe, multe zone din fosta republica sunt prin dealuri, munti. Galichnik. Un satuc aflat pe colinele din apropierea granitei cu Albania. Teoretic impresionant, dar nu ne-am bucurat atat de mult pentru ca ne asteptam la mai mult. Asta e cam tot ce puteti face, exceptand drumuri cu biciclete inchiriate sau trasee. Prin urmare ne vedem de drum. Urmatoarea chestie pe lista, o cascada. Duf. Prima incercare serioasa a gleznei, o drumetie de 30 minute pe sens pentru a ajunge aici. Vodopad "Duf" Rostusha. Frumoasa cascada, ceea ce nu vedeti in expunerea lunga este ca ea curge prin gaura superioara, iar apoi prin apa vizibila. Si aici avem parte de roca curbata precum descoperisem in canionul Matka. Daca cineva ar pune un baraj mai jos, tot lac si canion ar fi si asta. Seara o petrecem la Struga, la malul Orhidului. Celebrul lac situat pe granita Macedoniano-Albaneza. Struga L-am asteptat ceva pe dragutul negru pentru a-si usca aripile in soarele dimineatii. Dupa ce ne facem plimbarea dimineatii vizitand locul, urcam pe cai ca astazi trecem granita si ne asteapta un drum foarte lung. Pe langa ca avem multi kilometri, avem si multe de vizitat. Mult mai cunoscutul oras, Ohrid Ohrid. Foarte frumos, cochet, curat si intretinut. Aici sunt foarte multe biserici ce pot fi vizitat, pe bani, evident. Bifam si noi doua din cele mai impresionante si ne ajunge. Mergem si la cetate, mergem si la teatru. Teatrul grec. Acesta ansamblu bisericesc este cel mai mare din oras. Ruinele sunt inca excavate si cladiri noi se ridica pentru crestini. Sfantul Pantelimon. Tot aici descoperim si un mozaic care ne-a atras atentia prin aparitia simbolului celebru. Nu stiu daca a fost facut inainte sau nemtii l-au modificat. Ghizii destul de scumpi, iar panourile informative lipsesc. Cetatea priveste si oferta o perspectiva 360* a regiunii. Samuel's Fortress De acolo se vede si biserica vizitata mai devreme intr-o perspectiva frumoasa avand lacul ca fundal. Dupa ce ne plictisim de vizitam pe jos, urcam si o luam pe un drum ce face legatura intre cele 2 lacuri apropiate, pe acolo urmand a intra in Albania. P504 este drumul, cu taxa ca trece printr-un parc natural, dar privelistea este coplesitoare. Urca pana la peste 1000 metri. Pe cealalta parte panta nu este atat de abrupta, nu sunt serpentine precum spre Ohrid. De aici ne asteapta o granita cu Albania si un drum pe care il facem greu fiind distrus, ne prinde noaptea si pierdem multe peisaje care iti taiau rasuflarea. Luna plina ne ajuta sa vedem cat de cat conturul muntilor, valea pe care mergem si sa ne facem o idee a ce pierde. Urmeaza Albania. Prima parte a traseului. Sectiunea din Bucuresti la Stavros este inutila, ruta directa prin Veliko. https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=13JaizwLMPKH7zcMYusmQUfszigKvNZMb&ll=41.36052758105632%2C22.09973500000001&z=8 -
Salut, Iata calatoria noastra in Peloponez, Grecia, facuta anul asta in mai. Urmeaza poze, cateva cuvinte, impresii generale, etc. Pe scurt: - moto: KTM 1190 Adventure 2016 - durata: 10 zile - start: Bucuresti (11 mai 2019) - tinta: explorarea peninsulei Peloponez - final: Bucuresti (20 mai 2019) - km: 3949.8 km - timp petrecut in sa: 52:30 ore Linkuri catre traseul exact, facut in Google Maps, asa cum l-am parcurs: https://drive.google.com/open?id=1E3ENSNy9MjFMoVZXuOE4xZxW_tBqWMch&usp=sharing (doar in ziua 6 este o portiune mica in care nu a functionat telefonul, insa in locul careia am tras o linie in maps peste drum) Am folosit aplicatia Yamaha MyRide pentru memorarea traseului. Ziua 1 Am pornit de dimineata devreme (urmariti de niste stropi de ploaie prin Bucuresti), cu gandul de a ajunge cat mai la sud de Salonic. Am traversat fara evenimente Bulgaria, am trecut granita si am decis si reusit sa stam prima noapte la o pensiune simpatica (spun asta pentru ca era pitoreasca, pe stilul ala grecesc, la bani ok, dar parca nu era cea mai curata din Grecia si a trebuit sa ne impartim camera cu o colonie de furnici) undeva intre Koutsoupia si Paliouria. In afara de faptul ca am apucat-o pe niste drumuri gresite si am ocolit vreo 60 de km (ne-au dat peste cap si lucrarile din zona la drumuri de nu ne mai intelegeam cu GPSul) si am mers prin niste sate pe drumuri mici, prin dealuri/munti, aproape pustii (dar asta face parte din farmec), am parcurs cu bine cei aproape 900 de km. Seara am gasit o taverna unde, evident, am mancat toate preparatele grecesti de care ne era dor. - asteptand cuminte in garaj sa treaca noaptea dinaintea plecarii - ploicica la plecare - ajustari pe drum - inca era zapada pe munti, la granita dintre Bulgaria si Grecia - jurnalul zilei - taverna - asa arata un om fericit Ziua 2 Tot o zi de forta pentru ca ne-am propus sa ajungem pana in Peloponez, in Corint mai exact, de unde aveam sa incepem cu adevarat excursia. In afara de Canalul Corint pe care am reusit sa-l vedem seara, singurul eveniment notabil (si regretabil) a fost dintr-o benzinarie: cand ne-am oprit la pompa, intr-un moment de neatentie, nu am scos cum trebuie cricul (sau nu l-am scos deloc) si totusi am incercat sa las motocicleta pe partea stanga. Evident ca motoreta (grea, incarca cu bagaje) a dat sa cada, am reusit sa o opresc si sa o tin cu genunchiul stang, Mihalea a venit repede pe partea dreapta si a prins-o de ghidon. Chiar si asa nu am reusit sa o ridicam si ne-a venit in ajutor doamna benzinara care s-a bagat si ea tare pe partea stanga (parea destul de fortoasa) si asa am reusit sa indreptam motocicleta (singuri nu cred ca reuseam din pozitia aia, fara sa o las jos intai). Din pacate, o data cu interventia doamnei care a impins de ghidon, rotindu-l, mana Mihaelei a fost prinsa intre ghidon si cadru atat de tare (mai ales intr-un punct apasat de un surub) incat pentru o bucata buna de timp am zis ca si-a rupt-o sau ca s-a sfaramat osul: durere ca la os rupt, umflat rau de tot, etc. Deja toate gandurile mele erau cum ajungem la o radiografie/spital etc insa usor usor mana a inceput sa se dezumfle si ne-am mai linistit. Dovada ca nu e de gluma cu fiarele astea si orice moment de neatentie (chiar si parcat frumos la pompa) poate sa coste multe. - abia de dimineata am vazut cat de frumoasa e zona - cam asa se prezenta situatia dupa incidentul din benzinarie - o pauza bine meritata - proiectoarele noastre noi erau deja pline de insecte ghinioniste - am avut ceva emotii ca nu ne tine anvelopa spate toata excursia. Desi aveau doar vreo 15 mii, incepeau sa dea semne pronuntate de uzura (cele de dinainte, acelasi model, au tinut aproape 20 mii, insa ajunsesera la sarma, tot intr-o excursie in tara... nu voiam sa repet experienta) - jurnalul zilei - dupa ce ne-am cazat intr-un airbnb am fost sa vedem canalul. absolut impresionant! In plus, eram si singurii de acolo. - dupa treaba asta am baut cateva beri pe plaja si am devastat niste gyrosuri. Pana la urma nu a fost o zi rea deloc. Ziua 3 Zi de vis pentru orice pasionat de istorie si Grecia Antica: am vizitat pe rand Corintul Antic si Acrocorintul, Micene, Argos si castelul sau Larisa, Amfiteatrul Epidaur si am incheiat ziua in frumosul oras Nafplion, si el incarcat cu istorie. - gata de drum, plecand din Corint - Corintul Antic - Acrocorintul - Micene - Argos si Cetatea Larisa - amfiteatrul din Epidaur - jurnalul zilei - airbnbul din Nafplion avea o priveliste foarte buna - seara prin oras Ziua 4 Inca o zi superba, inceputa bine cu Palamidi, castelul orasului Nafplion si continuata cu putin mai multa aventura pe drumurile care duceau catre si dupa oraselul traditional Kastanita. Destul de izolat in munti, trebuie avut grija sa aveti ceva benzina in rezervor pentru ca sunt zeci de km intre benzinarii in zona respectiva (mai ceva ca in nordul Norvegiei si Maroc - despre care revin cu un topic cat de curand). Drumul este asfaltat si bun, multe serpentine si privelisti frumoase, dar pe alocuri este foarte ingust si foarte surpat, presarat cu mici portiuni de off-road (cel putin cand am fost noi). Am ajuns cu bine inapoi la civilizatie si insula Monemvasia. Desi nu am putut sa petrecem foarte mult timp, ne-am dat seama ca e o locatie superba! A laudat-o foarte mult si un grec usor dubios pe care l-am intalnit in parcare si care vorbea bine romaneste. A tinut musai sa ne povesteasca toata viata lui si cum si-a petrecut tineretile in portul din Constanta, dar si cum este organizata mafia de tigani din Grecia. Dupa ce am scapat de episodul asta, i-am dat tare catre insula Elafonisos (ca sa prindem feribotul) unde am petrecut urmatoarea noapte. - Nafplionul vazut din cetate si cetatea Palamidi - fiecare pe treaba lui. Pauza importanta de alimentare inainte de drumurile prin munti - privelistea si drumul catre Kastanitsa - Kastanitsa. Desi se pare ca atrage multi vizitatori vara si in timpul festivalului castanelor (de unde si numele), atunci cand am fost noi parea abandonat. Cat am stat vreo ora pe acolo, am vazut un singur om si nimic deschis. O ploaie mica s-a jucat putin cu noi dar ne-a lasat repede. - alt drum nu era - a urmat o zona care parea afectata de incendii. Oricum, ne-a dat un sentiment de parca mergeam catre Mordor - Monemvasia: insula, orasul si cetatea - feribotul catre Elafonisos - prin oraselul de pe insula, cautand cazarea, GPSul ne-a bagat peste tot - intr-un final am ajuns si la pensiunea care a fost foarte foarte ok, poate cea mai buna din excursie, cale pe care vreau sa o recomand: pret okut, totul aranjat foarte frumos, motor bagat in curte si gazda foarte primitoare si de treaba. Daca trece cineva pe acolo, ii gasiti numele intr-una din poze. - chiar daca se insera, nu am putut sa nu dam o fuga la plaja Simos (aflata la cativa km de orasel), principalul motiv pentru care am vrut sa vizitam insula. Eram absolut singurele persoane acolo. Ziua s-a incheiat cum se cuvine la o taverna din port. - jurnalul zilei Ziua 5 De dimineata ne-am intors pe plaja (aproape la fel de pustie, mai erua doar o mana de oameni in afara de noi) unde am facut si o baie buna dupa care am luat feribotul inapoi pe continent. In drumul nostru catre Capul Matapan (sau Capul Tenaro - cel mai sudic punct al Greciei continental si al 2-lea cel mai sudic al Europei) am facut o oprire si la vasul abandaonat Dimitros (care trebuie sa recunoastem ca da interesant in poze). Catre Matapan nu doar peisajul devenea foarte interesant (grecii antici credeau ca acolo se afla portile catre infern), dar si oraselele din piatra cu niste case construite ca mici cetati. Pentru a ajunge la Matapan si la farul de acolo, este nevoie de o drumetie de aproximativ 2 km, insa merita pe deplin. Au urmat cateva opriri in orase foarte pitoresti si dragute printre care si Vathia, Gerolimensa, Mezapos, Areopoli si Limeni. Seara nu s-a incheiat tocmai cum planuiam pentru ca restaurantul la care voiam sa mancam in Kampos era inchis si am avut mici probleme in a gasi o cazare la un pret decent (am lasat rezervarea pentru o ora cam tarzie si lumea deja nu mai raspundea). Am fost nevoiti sa ne intoarcem in Stoupa unde am gasit ceva ok insa si aici am avut ceva probleme cu gasirea proprietarului pentru a ne da cheile, care se parea ca detinea cel putin jumatate din localurile din orasel (si era cunoscut de toata lumea) si se tot plimba intre ele, altfel nu imi explic de ce ne trimiteau de la unul la altul. In final totul a iesit bine si ne-am incarcat bateriile pentru urmatoarea zi. - motoreta in curtea pensiunii, asteptand cuminte - plaja Simos, printre cele mai faimoase din Grecia - de pe drum - epava - catre Matapan - farul si drumetia - drumuri, orasele, peisaje - jurnalul zilei Ziua 6 Am pornit cu gandul de a traversa muntii pe niste drumuri secundare pentru a ajunge pe cel mai scurt traseu catre Sparta. Planul nu a functionat chiar cum am vrut pentru ne-am lovit de o portiune de drum off-road despre care am aflat de la localnici ca o tine asa cativa km buni, intre Milea (unde am baut o cafea greceasca foarte buna) si manastirea Moni Panagia Giatrissa. Initial parea ok si ne-am avantat cu incredere, dar in final am decis ca drumul nu era chiar asa de bun si am risca prea mult incarcati cu bagaje. Am facut cale intoarsa si am pornit pe un drum ceva mai lung, insa foarte mare si rapid, ajungand rapid in Sparta unde am vazut ruinele orasului antic si muzeul dedicat maslinului si uleiului de masline. Am continuat cu o oprire scurta in Mystras (orasel + cetate), o pauza de masa intr-un local dragut (nu este o idee foarte buna sa mananci mult la pranz in excursiile astea ca nu-ti mai vine sa pleci) si o vizita scurta la fortareata Methoni care din pacate era pe inchidere insa am reusit sa ne facem o idee. Ziua am terminat-o in Pilos, la un hotel recomandat de doi prieteni care statusera acolo cu un an in urma in excursia lor cu motoarele in Peloponez. - de dimineata am oprit intr-o benzinarie mica unde benzinarul era mandrul proprietar a doua tractoare produse la inceputul anilor '80 in Brasov. Spunea ca functioneaza ca la inceput, fara probleme - in Milea, inainte de tentativa de off-road. - promitator, dar nu - despre masline - THIS IS SPARTA! - Mystras, cetatea si oraselul - de pe drum adunate - pauza de masa pentru noi, odihna sub lamai pentru ea - Methoni - jurnalul zilei
- 5 răspunsuri
-
Salutare, Vara aceasta, de fapt vorba vine vara, la inceputul lui mai am plecat in concediu. Datele problemei de anul acesta erau cam asa: 1. aveam 3 saptamani la dispozitie 2. jumatatile noastre mai bune au fost intelegatoare si n-au dat papucii temporar (perioada mentionata la pct1) 3. cum vremea era inca destul de rece a trebuit sa filtram destinatiile de vacanta - au cazut pe rand Georgia, Rusia, tot ce era in Est. Am abandonat si ideea sa mergem in Maroc - era complicat cu logistica. Deci asadar si in concluzie a ramas sa mergem undeva in sud. Acestea fiind spuse, eu si Vlad (Igi pentru cunoscuti) am ales ca destinatie "insorita" dupa cum mai glumeam noi Grecie. Cum gura pacatosului adevar graieste (in general) am prins si lapovita, si zapada, si ploaie. Nu lungesc polologhia si va arat primul episod al calatoriei. Dupa cum v-am obisnuit deja urmeaza o serie de toata frumusetea, asa ca daca sunteti amatori de filme cu calatorii va recomand sa va abonati la https://www.youtube.com/motorcyclingto Costumele pe care le veti vedea in seria aceasta sunt Hevik Titanium si ne-au fost oferite de Toni de la https://gentimoto.ro - asta e linkul direct catre geaca pe care am purtat-o: https://www.gentimoto.ro/jacheta-moto-cu-protectii/ Salutari, Mihai https://facebook.com/motorcyclingTO
-
"Mijlocul cerului"- Meteora 2019
un topic a postat kappy666 în POZE & FILME - Calatorii in STRAINATATE
Manat de dorinta calutului de a manca jar, de mini vacanta Paste- 1 Mai si pt ca m a fascinat mereu( din poze) aceasta locatie, iata-ma soptindu-i vesnicului meu pasager( prietena), in seara zilei de 25.04, dorinta de a poposi pe meleaguri elene... Observ cum ochii "Blondei", iubitoare de mare, soare, plaja, fructe de mare , incep sa sclipesca si plusez cu inca 4 zile de stat la plaja prin Paralia Katerini... Meteora, am gasit o fascinanta, 2 zile petrecute acolo, fiind suficiente pt drumetii,vizite, incercari culinare de tot soiul... Intuind aglomeratia in ziua de Paste, incarc desagii pe martoaga si purcedem spre Paralia urmand drumul de coasta; plaje libere, taverne deschise, turisti putini, cazari la tot pasul Au urmat cele 4 zile de mare, soare, plaja, fructe de mare, promise , in care asta am facut: nimic ah! am vizitat cateva restaurante cu specific pescaresc recomandate de Lonely Planet Dupa o saptamana de "dolce far niente", decidem sa ne urnim spre casa evitand aglomeratia ce se anunta in weekend la vami -
In Septembrie vreau sa fac traseul asta. Am mai fost o singura data pana in Kotor si retur. Ce imi recomandati sa vad pe traseu avand in vedere ca nu prea imi plac plajele decat din mers. Unde ma cazez mai ieftin si cam cate zile mi-ar trebui pentru aceasta tura?
-
Cu ocazia 1 mai muncitoresc, ca in fiecare an, am luat drumul Greciei, de data asta spre o destinatie ceva mai indepartata si anume in minunata lume a Minotaurului - CRETA. Dupa o escala in Macedonia, la Skopje, am luat Ferryboat-ul spre Creta, unde am stat 6 nopti in partea de est a insulei, langa Agios Nikolaos. Am incercat sa vedem cat mai mult, desi distantele sunt destul de mari si nu cred ca am vazut mai mult de 60-70 % din ce era de vazut. Printre obiectivele mai mult sau mai putin cunoscute vazute de noi au fost: - Morile de vant de pe platoul Lasithi; - Insula leprosilor Spinaloga; - Fortareata venetiana din Heraklion si orasul vechi; - Palatul Knossos al vechii civilizatii minoice si situl arheologic; - Ierapetra, cea mai sudica localitate din Europa; - Pestera unde se spune ca s-ar fi nascut Zeus; - Excursie de 1 zi in Santorini; - Manastirea Moni Arkadiou, o emblema pt. lupta de eliberare a cretanilor de sub imperiul otoman; - Laguna Balos din nord-vestul insulei; - Orasele Rethymno si Chania; In total am avut 2 saptamani si aprox. 5.000 km, in jur de 25 grade.
- 7 răspunsuri
-
- Africa Twin
- Vstromania
-
(și 1 alții)
Setat cu taguri:
-
Kassandra, Sithonia si Athos
un topic a postat zece d rosu în POZE & FILME - Calatorii in STRAINATATE
Oriunde te-ai duce in Grecia, mai ales in octombrie, e genial. Fara zgomotul turismului de masa, drumuri libere, plaje pustii si taverne goale. Iar peste toate astea vremea de 25 de grade zilnic te face sa nu te mai dai jos de pe motocicleta. Dupa tranzitul prin Bulgaria, cu cateva opriri la punctele de interes, tura noastra de final de sezon a vizat Athosul ca si destinatie, acolo unde am petrecut 2 zile fara sa motociclim desigur, insa avand ca scop putina culturalizare. Inainte de asta am avut 3 zile la dispozitie pe care le-am petrecut in sa, batand drumurile de coasta pe cele 3 "degete" peninsule si rotunjind putin cauciucurile. In total o saptamana de bine-cuvantare din toate punctele de vedere...- 14 răspunsuri
-
- Grecia
- Africa Twin
-
(și 1 alții)
Setat cu taguri:
-
Pornesc un topic despre excursia pe care am facut-o vara asta . Momentan va las cu un colaj de filmulete si poze si revin mai tarziu cu poze si detalii.
-
Nici nu s-a incheiat bine sezonul moto ca o noua idee a incoltit in mintea noastra. Ce ar fi sa nu irosim cele doua saptamani de "vacanta" ce le avem de craciun si revelion si sa plecam undeva in tarile calde, unde nu se agata-n cui cheile de la motor indiferent de anotimp. Zis si facut, doar ca pentru o aventura moto, asa cum ne place noua, ai nevoie de ceva mai mult de doua saptamani, o destinatie la care sa ajungi in maxim doua zile, temperaturi ce depasesc noaptea 10 grade pentru a dormi la cort si de .. aventurieri. Ne socotim, ne invartim, gasim si doritori, gasim si destinatia (cat mai aproape), dar temperaturile tot nu sunt acolo unde ar trebui sa fie. Una peste alta se mai complica si viata noastra cu mutari, renovari si alte treburi casnice. Prin decembrie ne dam seama ca orice speranta e desarta si amanam vacanta pe unde pe la primavara. Doua saptamani se transforma in zece zile si din patru membrii, initial, grupul nostru ajunge la 11. Decembrie se transforma in Aprilie. Iar destinatia e Peninsula Peloponeza, Peloponnesus. Grecii de pe http://www.transalpforum.gr/index.php?topic=2721.0 sunt mai mult decat draguti si ne ofera toate informatiile de care avem nevoie, trackuri, harti, locuri perfecte pentru a campa si chiar adapost pentru masinile noastre in gradina lor de maslini. 9-10 aprilie 2015 Se pleaca. Daca ajungem sambata seara in peninsula, duminica dimineata suntem calare pe motoare si motoarele pe drum. Aceeasi masina albastra, aceeasi duba rosie. 6 motoare si 11 oameni. Incarcate maxim. Fie ca suntem plecati 10 zile sau 30 avem cam acelasi volum de bagaje, haine si scule deopotriva, ne place sa schimbam mult altitudinea si sa consumam motoarele. Nu stii niciodata unde te poarta drumul. La Sebes se da intalnirea. Eu, Alecu, Luci si Patri venim de la Cluj cu masina. Bibi si Maca vin de la Sibiu pe motor. Gabi, Dana, Sebi si Ralu vin de la Brasov cu duba si se lasa asteptati vreo doua ore. Sergiu vine de la Bucuresti pe motor. Care cum scapati sau fugiti de la munca. Dupa ora 22:00 reusim sa ne urnim din loc, afara sunt 5 grade, iti ingheata mana pe tigara, iar noi plecam in tura 27 de ore pe masina ne chinuim sa bem si sa mancam mult prea multa mancare ce am luat-o fiecare dintre noi din grija pentru fiercare dintre noi. Sarbatorim si noi pastile pastrand traditia romaneasca a giftuirii cu de toate, caci "altfel se strica". Troc-uind pe undeva pe langa Larissa, in Grecia. Alecu face o livrare ad-hoc. Grecii sunt multumiti. De aici incolo am cam numarat orele pana la destinatie. Munti frumosi si inalti cu zapada, verde de primavara si marea albastra. Tot mai lesinati. Pe la 23:00 treceam peste Istmul Corint. Nu l-am vazut deloc desi eram atarnati de jumatate pe geam afara. Inca doua ore pana la destinatie si cam tot atatea in intarziere. Terminati de oboseala, ajungem la 1:00am in S-V peninsulei, in Kyparissia, orasul de la marginea marii unde gazdele noastre ne asteapta. Pe masura ce inaintam tiptil, cam cat de tiptil pot inainta 11 oameni cu masini, remorci, motoare, si-un latrati de-un cor de caini, in gradina cu maslini si portocali, Kostas si familia se intorc de la biserica, de la slujba de inviere. In scurt timp suntem primiti in casa, asezati la masa si serviti cu mancare traditionala de pasti, vin si prajituri. Daca la noi traditional e drob-ul, la ei traditionala e supa de drob de miel, Mageiritsa, cam aceleasi ingrediente dar lichide. Nu pot sa ma ating de delicatesele cu miel si ma limitez la ce stiu ca-mi place, pasca, branza si rosii cu ulei de masline. Zambind la supa verde. Primul din dreapta, gazda noastra, Kostas. La sfarsitul mesei ni se ofera o camera in care sa dormim si suntem extraordinari de recunoscatori ca nu trebuie sa intindem cortul in noaptea asta. 11 aprilie 2015 Dimineata e greu tare sa ne urnim de jos. Am dormit 4-5 ore dupa doua zile de stat in fund pe bancheta masinii. Avem la dispozitie o baie si ne dam seama in curand ca ne lipseste padurea. Stransul si impachetatul, remobilatul camerei ce am redecorat-o cu o seara inainte pentru a incapea toti 11 pe jos in ea, ne ia cam o ora. Baietii dispar unu cate unu cu motivul pregatirii motoarelor, iar eu sunt prinsa pe scari si imbuibata cu prajituri. Inca o ora si surprinzator, totul e sus pe motoare, noi suntem echipati. Mancarea nu prea mai incape asa ca ne decidem sa mancam cam cat putem din ce trebuie sa lasam in urma in.. cinci minute. Ultimele ajustari. Nu-ti mai vine sa pleci dintre maslini, portocali, lamai si multe alte fructe si legume de nu le mai stii pe nume. Za mountains in za back, marea e in fata. Ne cam asteapta. Ultimele fotografii inainte de plecare cu gazdele noastre. Primim harti alte intregii regiuni si sfaturi pentru camping. Delicatesele la protap fotografiate artistic de catre Ralu a noastra. Should I stay or should I go? E prea frumos, prea ca la tara. Si-am pornit.
- 14 răspunsuri
-
- Peninsula Peloponeza
- Peloponnese
-
(și 8 alții)
Setat cu taguri:
-
Intr-una din zilele din intervalul 16-18 august (inca nu m-am decis, tind spre 18), la 5 dimineata, vreau sa plec din Bucuresti spre Grecia. Viteza de drum o sa fie 100 km/h, in depasiri 120 km/h. Mai mult nu duce motocicleta. Caut parteneri/partenere (nu pasageri) de drum macar pentru traversarea Bulgariei. Am inteles ca e destul de aiurea zona si n-as vrea sa raman fara motor la jumatea drumului. Singurele rugaminti sunt sa fie cat de cat punctuali (maxim juma' de ora intarziere anuntata) si sa nu faca faze pe drum (oprit din ora in ora, mers pe-o roata, trecut ca vijelia de sa-mi stea inima in loc etc). Doritori? Va multumesc anticipat pentru raspuns PS: Stau o saptamana pe acolo, in caz ca se potrivesc orarele noastre, poate ne intoarcem tot impreuna. PPS: Chiar daca nu mergeti, sariti cu sfaturi, in caz ca stiti zona.
-
Are cineva drum in perioada 21 - 25 August spre insula Thasos?!? Intentionez sa plec in dimineata zilei de 22 . 08 in jur de ora 04.30 spre Potos si incerc prin acest topic sa identifific persoane care ar avea acelasi "cap compas" Va salut!
-
Halkidiki- Sithonia- Sarti 2013
un topic a postat The Mentalist în POZE & FILME - Calatorii in STRAINATATE
Iaca am reusit si eu o un concediu pe 2 roti! Nu stiu daca ma voi mai mobiliza curand,datorita durerilor de posterior suferite pe drumul nesfarsit pana la destinatie. Dar am zis nah,daca nici acum cand am pe mana o motoreta touring dotata cu genti nu fac asa ceva nici nu o sa mai ajung sa merg cu motoretele mele sport. Motoreta este o Honda CBR 1100XX, model 98, cu vreo 52,000km de la ultima resetare, genti si suport Givi foarte bun, sa custom facuta in Franta, cauciucuri Pilot Road 2 care nu stim daca se vor mai toci vreodata, au cel putin 10,000km si inca se tin bine, doar ca s-au invechit. Motoreta nici n-a tusit pana acolo si inapoi,ce sa mai zic de probleme. Eu si asa nu am scule si nu ma pricep,deci a se strica nu era o optiune! Sarti, oraselul ales, este pe coasta de est a peninsulei Sithonia, foarte populat in perioada asta, cu taverne superbe pe malul marii, o plaja lunga cu nisip si intrare in apa cam ca la Neptun, intai o mica groapa si apoi iar apa pana la genunchi. Apa e schimbatoare, cand limpede, cand ca la Marea Neagra, chiar cu valuri mari in unele zile. Fiind pe partea de est este cu fata la muntele Athos, care este vizibil mai mult sau mai putin in functie de vizibilitatea zilei. Am plecat fara rezervare, in 20 de minute am gasit acolo cazare pentru 4 zile, apoi am mai cautat si am gasit o cazare mult mai buna pentru inca 3 zile. Cazarea in perioada asta 45E/noapte camera cu aer conditionat, chicineta,frigider,balcon,etc. Cazari foarte variate la aceiasi bani, poti sa ai noroc de ceva foarte bun sau ceva indoielnic. Am luat motoreta in concediu special pentru a ma plimba pe peninsula si a cauta plajele cele mai exotice pe acolo, dealtfel si principala atractie. Incepem cu Orange Beach, sau pe greceste Portokali si MegaPortokali: Tot Orange Beach