2008crisan Postat Septembrie 30, 2009 Share Postat Septembrie 30, 2009 Vreau sa va multumesc foarte mult. Mie imi placeau mult scrisorile "traditionale". Adoram sentimentul acela cand nu asteptai nicio scrisoare si, din senin, gaseai cutia plina. Stiu, trebuia sa ma nasc in alta epoca . Acum, pentru prima data dupa mult timp, ma simt ca atunci. "Vestile" voastre ma bucura foooarte mult. Deschid cu grija fiecare "scrisoare" si incerc sa-mi adun puterile sa continui povestea...e tare greu acum, ca am inceput munca, sa retraiesc clipele acelea...dar e si tare frumos.Va multumesc! Nu! EU ITI MULTUMESC! Traiesc prin prisma ta un vis, o calatorie pe care lipsa experientei "calare" nu imi da voie sa o pun inca in practica! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
namaste Postat Octombrie 1, 2009 Share Postat Octombrie 1, 2009 Ne-am intalnit la Plivnice Lakes, unde m-ati indrumat catre casa de bilete si parcare, caci eram cam pierdut in spatiu.. Nu vad poze cu lacurile, dar o sa updatez si eu YUGO-ul meu diseara... Ma bucur ca v-ati intors cu bine si imi pare rau ca n-am reusit sa ne mai intalnim dupa. Pun diseara si o poza cu dihaniile noastre in parcarea de la Plivnice.. Numai bine.. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Octombrie 3, 2009 Autor Share Postat Octombrie 3, 2009 Superba calatorie... iar relatarea e..., de neegalat. Bravo, sa fiti sanatosi si sa mai "sariti gardu" de cate ori vreti. Multumim foarte, foarte mult. Sa fii si tu sanatos si sa ai parte de calatorii de neuitat. Numai bine Mesaj completat Calitatile tale de narator nu au cum sa nu hraneasca sufletul meu flamand dupa o asa calatorie, iar imaginile sa nu-mi incante privirea.Felicitari pentru calatorie! Imi place cum "sariti gardul". Asfalt uscat pentru viitoarele calatorii. Iti multumim nespus si iti dorim calatorii...existentiale sau motociclistice care sa iti hraneasca sufletul si privirea. Asfalt uscat si tie Mesaj completat ...Cand palid in aceasta lumina, insingurat printre valuri involburate de ganduri, pierdut in adancimi efemere de vise, chemand lumina pe asfaltul umed, si stropii aruncati de pneurile grabite ale impasibilelor limuzine negre; poate negre... Si poate stropi de ploaie, sau poate lacrimi adevarate, cine stie ?... Si-apoi plecarea, si-apoi plecarile pe caile de Luna, prin pulberea fara de intoarcere ale noptilor racoroase, infrigurat de atata uitare, inzapezit de atata aducere-aminte... Si poate, intr-o zi, pescarusul poposit pe creanga de nor-obosit, iti va darui fara sa stie O pana alba. Cuvintele dvs sunt ambalate magic in versuri cu inteles adanc, ravasitor. Va multumesc, domnule Dan Nastase! Pentru mine, sunteti un model. Mesaj completat Felicitarile mele pentru aceasta tura ! Cat despre felul cum povestesti Asa ar trebuii sa fie toate topicurile, ca o poezie ! Multa sanatate si bafta pe unde veti mai umbla . Asfalt uscat ! Iti multumesc tare mult. Cuvintele tale imi merg direct la suflet Mesaj completat Nu! EU ITI MULTUMESC! Traiesc prin prisma ta un vis, o calatorie pe care lipsa experientei "calare" nu imi da voie sa o pun inca in practica! Sunt sigura ca vei face in curand calatorii mai frumoase ca cea pe care am facut-o noi acum. Pana la urma, nu conteaza intotdeauna destinatia, ci drumul si, mai ales, trairile tale, felul in care sufletul tau rezoneaza cu anumite locuri. Cand am facut noi prima calatorie mare in tara, acum vreo 5 ani, mi se parea ca am descoperit America sufletului meu de calator. Si de atunci, cu fiecare calatorie, mai descopeream ceva in mine si in cei din jur. M-as bucura sa cred ca, intr-o cantitate infima chiar, am contribuit la ideea de astfel de calatorii. Sa ai parte de calatorii minunate Mesaj completat Ne-am intalnit la Plivnice Lakes, unde m-ati indrumat catre casa de bilete si parcare, caci eram cam pierdut in spatiu.. Nu vad poze cu lacurile, dar o sa updatez si eu YUGO-ul meu diseara... Ma bucur ca v-ati intors cu bine si imi pare rau ca n-am reusit sa ne mai intalnim dupa. Pun diseara si o poza cu dihaniile noastre in parcarea de la Plivnice.. Numai bine.. Ne bucuram si noi ca tu te-ai intors cu bine. Speram sa ne revedem. Nu am postat inca fotografii de acolo, pentru ca mai avem de povestit cate ceva... Numai bine Mesaj completat Pentru mine a fost o adevarata minune cand am descoperit in cutie atatea scrisori. Va multumesc nespus Sper sa nu va dezamagesc si sa fiu in stare sa scriu continuarea... Pana atunci, va doresc un sfarsit de saptamana de neuitat, chiar daca toamna isi cere drepturile din ce in ce mai mult... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Purghy Postat Octombrie 5, 2009 Share Postat Octombrie 5, 2009 Pur si simplu ador poza cu micul „debarcader” si gaurile din munti. Asteptam cu totii ce va urma... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Octombrie 15, 2009 Autor Share Postat Octombrie 15, 2009 Calatorului ii sta bine cu drumul. Eram energici si gata de noi aventuri, fie ele si doar “vizuale”. Plecam cu regret din “casuta noastra” de peste drum de market Paradisso din Ulcinj. Seara am primit de la gazde o sticla de vin rosu si, la un pahar de vorba, ne-am asezat gandurile si imaginile. Vremea era minunata, orasul ne patrundea cu tot cu luminile lui in suflet. De la prea multe pahare sau, poate, doar de la prea multe vorbe, privindu-l la nesfarsit pe BlackJack cum se odihnea fara nicio grija sub portocali si kiwi, Angi a inceput sa cante, precum indienii de altadata, “chemarea ploii”. M-am culcat. Ne-am trezit devreme si, cum spuneam, energici si plini de viata. Parea cam intunecat, dar ne gandeam ca asa or fi diminetile aici. La 8,30 eram deja pe motor. O bila rosie incepea sa se ridice pe cer si ne-am grabit sa plecam, la gandul ca inca o zi istovitor de calda isi anunta venirea. Ne-am despartit cu greu de gazde, care insistau sa ne ofere cadou niste adidasi. Mergem putin si vedem cum, incetul cu incetul, nori grei se strang deasupra noastra si incepe ploaia. Nu-mi venea sa cred. Cineva isi batea joc de noi. Sa fi fost “spiritele indienilor”? Va jur…cu o seara inainte, cerul era instelat, fara niciun nor sau vreun semn ca soarele acela dogoritor de pana atunci ar putea, brusc, sa nu mai apara. Ajungem la prima intersectie. BlackJack incepe sa se clatine si reuseste cu greu sa se mai tina pe picioare si sa-si revina. Nu stim ce se intampla cu noi. Intr-un final realizam ca asfaltul de aici are in compozitie o roca ciudata si, din aceasta cauza, devine aproape oglinda cand ploua (atentie mare, dragilor, daca vreti sa veniti pe aici. Luati in calcul ipoteza ploii si pregatiti-va). Aveam impresia ca mergeam pe gheata. Urma un drum cu serpentine. BlackJack devenea naravas, greu de condus. Nu ne mai puteam bucura de imaginile ce se derulau in stanga si-n dreapta noastra. Inaintam greu. Intr-un final, ploaia se opreste si facem si noi prima oprire. Ni se parea ca am mers o vesnicie. Eram istoviti. “Ce ne facem, Gogule?”, vine intrebarea lui Angi (Gogule fiind porecla mea atunci cand situatia nu era chiar roz)…intrebare fara raspuns. Ne facem curaj sa o luam din loc, dar cu oarece teama in suflet. Inaintam tot greu. Ajungem in Parcul National Lovcen. Peisajul superb, dar noi aveam impresia ca norii ne pandesc dupa fiecare colt, gata de atac. Ai putea crede, aici, ca cineva, in vremuri demult apuse, a aruncat niste pietre uriase la intamplare si ca timpul le-a slefuit pe alocuri pana la forma deosebita pe care o au astazi. Cand am ajuns sus, de unde in mod normal ai o panorama superba de la 150 de metri a Golfului Kotor, Herceg Novi si Tivat-ului, o ceata densa a acoperit totul. Nu ne vedeam decat pe noi. Muream de ciuda. Am ajuns pana aici ca sa ne vedem doar pe noi?! Ne puteam vedea bine-merci si acasa. Cu fiecare metru parcurs, ne adanceam in nori – la propriu. Dar, patrunzandu-i, realizai ca sunt usori ca o naluca si din clipa aceea nu ne-a mai pasat nici de ploi, nici de alte ganduri rebele care ne dadeau tarcoale si ne furau energia. Si valul de ceata a inceput sa descopere, la inceput timid, apoi din ce in ce mai mult, intreaga priveliste. Mi s-a parut incredibil de frumos. Golful Kotor este considerat in mod gresit un fiord. Este, de fapt, un lac care a secat. In momentul in care nivelul marii a crescut, in timp, s-a umplut cu apa din mare. Ne-a aparut in fata prima bucata de pamant, de munte. Apoi o fasie de apa. In departare erau alti munti. Credeam ca asta e tot. Dar nu, cu cat ceata disparea, cu atat incepea sa ni se arate inca o bucata de pamant (pe care era si un aeroport) si apoi inca o fasie de apa. Parea ireal. Iar eu eram inghetata in acest tablou. Jos, in golf, erau cele mai frumoase ambarcatiuni pe care le-am vazut vreodata. Ma simteam asemenea celui mai anost personaj din cea mai plictisitoare carte, care, subit, descopera “piatra filosofala” si devine fascinant si fascinat, la randu-i, de ceea ce descoperise. Gandul acesta imi dadea aripi. Pana la Herceg Novi am calatorit, in pielea acestui personaj, pe cele mai linistitoare ape intalnite vreodata, am locuit in casutele cele mai cochete, am vazut Sven Stefani, celebrul “teren de joaca al vedetelor” (e o mica statiune, pe o insula; singura legatura cu malul e o fasie ingusta de pamant; casele de acolo par vechi si foarte frumoase, inghesuite una intr-alta). Sunt, pe rand, sirena, pescarus, marinar, pescar…...... Sirul povestii mele se intrerupe brusc. In fata mea, am un indicator ciuruit de gloante. Ramanem cateva secunde cu ochii pironiti pe indicator. In fata noastra nimeni, in spate la fel… Ne revenim si, incetul cu incetul, ne apropiem de Croatia. Deasupra noastra un cer de o culoare nedefinita, ca sa nu spun infricosatoare (albastru inchis spre negru); nu-mi pot da seama ce este in fata noastra, unde se termina muntii si unde incepe cerul. Totul era negru. Un fulger de un alb incandescent strabate intunericul si imi patrunde ca un cutit infipt direct in inima. Recunosc, mi-era frica. Dar nu voiam sa ma gandesc la asta acum…frica e urata si rea si te transforma. Angi, mai vioi ca nicicand, mi-a spus ca mergem inainte orice-ar fi. Asadar, trecem in Croatia. Pe un panou, in fata noastra, scria cu litere de-o schioapa: “Welcome to Croatia!”. E, da, cum sa nu!!! Croatia ni se dezvaluia urata, neprimitoare, arunca cu ploaie marunta in noi si ne intindea in fata un “asfalt de gheata” (da, aceeasi compozitie “mortala”). Incet-incet, ploaia se opreste, iar noi ajungem in Dubrovnik. M-am indragostit de acest oras din prima clipa in care am pasit in el. Multi turisti, rasete, veselie, cantece de suflet, tineri, culori – orasul-port isi punea “viata” pe tava in fata noastra. Mi-am dorit tare mult sa ramanem aici. Au inceput cautarile de cazare. Dubrovnik este un oras scump (pentru noi); preturile erau peste “asteptari” (in jur de 50 de euro). Fara vlaga, resemnati, setam GPS-ul pentru Split. Ne punem castile si ne urcam pe motor. In momentul acela, un mosulica simpatic, calare pe bunicul lui BlackJack, apare in fata noastra, gesticuland de zor si turuind in germana. Ca prin vis aud cuvantul “zimmer”. Cazare? Da, asta cautam. Tot incercam sa-l intrebam in engleza cat vrea pe cazare, el ii tot dadea zor in germana lui din care nu-ntelegeam o iota si ne facea semn sa venim dupa el. Am inteles intr-un final ca nu era decat un mosulica tare simpatic, venit din Austria, care-si daduse seama ca aveam nevoie de cazare si se intorsese din drum sa ne ia cu el la gazda lui. A fost unul din momentele acelea in care imi venea sa plang de fericire ca sunt “motociclista”. Emerich (caci asa il chema pe mosulica, mecanic BMW in Austria) s-a dovedit a fi mult mai simpatic decat “gazda lui”, dar am ramas acolo (cu 30 de euro, ceea ce era ok). Nu puteam rata o plimbare prin Orasul Vechi, asa incat ne-am adunat puterile si, in cateva minute, am luat-o usor, la pas, spre cetate. Ne-am luat cu vorba si nici n-am simtit cand am parcurs 2,5 km. Ei bine, acolo m-am simtit din nou “acasa”. Puteam sa mor fericita, nu-mi mai doream nimic. E unul din locurile in care as ramane o viata. Stradute inguste, veselie, o nunta, o inghetata, muzica in surdina, inca o nunta; tineri si mai putini tineri, ne hraneam toti cu lacomie din viata orasului vechi din Dubrovnik. Nu voiam sa plec de aici. Inchideam ochii, ascultam muzica, ii deschideam, radeam…si o luam de la capat. Am plecat intr-un tarziu, alene, spre cazare. Ne plimbam pe stradutele acestui oras, tragand adanc in piept parfumul libertatii noastre. Pasul imi devenise, pe neasteptate, mult mai usor; aveam senzatia ca plutesc. Ne-am oprit in port, ne-am mai tras sufletul, ne-am clatit ochii, am visat ca suntem in Saint-Tropez sau, mai bine, in Portofino si, odata cu asta, s-au inchis “ranile de-o zi”. Aventura pandea la fiecare colt de strada; viitorul redevenea un mister. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
PUTZUBIKER Postat Octombrie 16, 2009 Share Postat Octombrie 16, 2009 ... Cand palid in aceasta lumina, insingurat printre valuri involburate de ganduri, pierdut in adancimi efemere de vise, chemand lumina pe asfaltul umed, si stropii aruncati de pneurile grabite ale impasibilelor limuzine negre; poate negre... Si poate stropi de ploaie, sau poate lacrimi adevarate, cine stie ?... Si-apoi plecarea, si-apoi plecarile pe caile de Luna, prin pulberea fara de intoarcere ale noptilor racoroase, infrigurat de atata uitare, inzapezit de atata aducere-aminte... Si poate, intr-o zi, pescarusul poposit pe creanga de nor-obosit, iti va darui fara sa stie O pana alba. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Octombrie 17, 2009 Autor Share Postat Octombrie 17, 2009 Deschid un ochi. Il deschid si pe celalalt. E ora 7. E duminica. Sunt in vacanta. Ii inchid la loc. O, nu…iar trebuie sa facem bagajele. Nu vreau sa plecam de aici. In inima mea inca rasuna “muzica cetatii”. Dar avem drum lung azi. Ne indreptam spre Zadar. Deschidem fereastra sa ne invioram. Parea ca un vant naprasnic culca totul in picioare. O inchidem la loc. Mai plecam? Mergem afara sa testam terenul. Alarma falsa. Deci…plecam. Ajungem destul de repede la Split. Vremea e frumoasa; putin soare, putin vant. Coasta dalmata ni se dezvaluie in toata splendoarea ei. Marea are o culoare incredibil de albastra. Angi viseaza sa se arunce in ea tot drumul. Pe alocuri, copacii par sa cada din munte direct in mare, creand coroane sub care marea capata culoarea turcoaz. Plajele de aici sunt inguste, nisipul nu mai e fin, iar scoicile sunt sidefate. Muntii rasar din mare, ca in vederile pe care le colectionam in copilarie. Coasta dalmata e frumoasa, dar peisajul se cam repeta si de la un anumit moment incolo ne cam ia somnul. Oprim pentru o baie. Scurta, la obiect. Plecam. Peisajul tot acelasi. Ajungem aproape de Zadar, intr-un orasel pitoresc si hotaram sa ramanem aici. Ne cazam intr-un apartament cochet, cea mai frumoasa cazare din toate si fugim sa facem o baie pe cinste in Marea Adriatica. E rece si atat de sarata ca, la scurt timp dupa ce iesim suntem acoperiti cu brobonele albe (aveam pe noi sare). Ne intoarcem agale spre apartamentul cochet si, in tacere, pe terasa, incepem sa ducem dorul prietenilor… Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
freemoto Postat Septembrie 29, 2010 Share Postat Septembrie 29, 2010 Ce ai scris si ce ai vazut este o poezie... TU esti o poezie. Frumos si atat de romantic spus... Bravo !!!! Dar de ce te-ai oprit? De acum tu sa-i povestesti toate iesirile lui Angi BMW-istu, Selectivu si mai vedem noi ce denumiri primeste. Semnat: cel ce-ti spune..>>Fata doar un zambet<< Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
B.B. Postat Septembrie 29, 2010 Share Postat Septembrie 29, 2010 Vreau sa va multumesc foarte mult. Mie imi placeau mult scrisorile "traditionale". Adoram sentimentul acela cand nu asteptai nicio scrisoare si, din senin, gaseai cutia plina. Stiu, trebuia sa ma nasc in alta epoca . Acum, pentru prima data dupa mult timp, ma simt ca atunci. "Vestile" voastre ma bucura foooarte mult. Deschid cu grija fiecare "scrisoare" si incerc sa-mi adun puterile sa continui povestea...e tare greu acum, ca am inceput munca, sa retraiesc clipele acelea...dar e si tare frumos.Va multumesc! Mesaj completat . --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Am dormit dusi. Am fost atat de obositi ca n-am vrut sa mai vedem nici marea, care era la o distanta mica de “casuta noastra”. La gandul ca plecam iar, cu tot echipamentul pe noi prin soarele acela arzator, mi s-a facut rau. Ma cunosteam “perfect” inainte de plecare. Stiam ca organismul meu reactioneaza foarte straniu la un moment dat, oricat de bine mi-ar fi pe drum. Eram acum intr-un astfel de moment. Corpul meu refuza plecarea. Avea nevoie de o zi de repaos. Psihicul meu la fel. Vazusem prea multe lucruri frumoase intr-o perioada prea scurta. Aveam nevoie de timp de sedimentare. Am inceput sa tremur, la propriu. Aveam frisoane. Ma dureau toate. Capul se invartea. Am hotarat sa mai ramanem o zi aici, ziua noastra “casnica”. Angi a avut grija de “copil”, eu am spalat rufe…doar eram “acasa”, nu? Asadar, domnul Black Jack avea nevoie de "sange" nou – adica, incepea operatiunea “schimbul de ulei”. Intins pe jos, Angi mesterea de zor la el. Gazdele noastre au intrat in panica. Ne intreabau: “Machine kaput?” Ii asiguram ca nu. Atunci, privindu-l pe Angi cu alti ochi, mult mai admirativi, ii spun: “Aaaa, specialist mechanic?”. “Nu!” Hmm. S-au indepartat cu priviri suspicioase, deoarece n-au crezut ca n-ar fi vreun soi de “specialist mechanic”. Apoi…marea. De-abia asteptam sa vedem Marea. In timp ce ne imbracam, aproape ca-i simteam mirosul. Ajunsi, insa, la marea care e foarte sarata si al carei nisip e negru si foarte, foarte fin, ne-am plictisit instant. Ne era dor de Vadu (mie, mai mult de Vama de altadata). Acolo e altfel. Sunteti Tu si Marea. Acolo, Marea devine personaj. O simti altfel, ajungi sa o cunosti altfel, gustul ei e altfel, mirosul e altfel, vantul e altfel, lumina e alta si scoicile…Aici nu exista scoici. Totul este ordonat, nisipul foarte fin si atat. Ne e dor de Vadu, de norii pufosi de acolo, de valurile line, de scoicile fermecate care te-mbie la cautari indelungi, cateodata, prin imperfectiunea lor “perfecta”, chiar la regasiri, ne e dor chiar si de nisipul care e pretutindeni, te inteapa, te mananca si de care ai impresia ca nu vei mai scapa in veci. Nu am rezistat mai mult de o ora la plaja. Am plecat simplu…fara a ne uita in urma, fara a pastra vreo amintire. Pe drumul de intoarcere la pensiune am vazut pe un lac niste casute foarte ciudate, suspendate pe apa. Ne apropriem, din curiozitate, si descoperim “birourile” pescarilor din Ulcinj. Mai exact, erau un fel de camarute 2/2 de care erau prinse niste lemne, precum picioarele unui paianjan. De aceste lemne erau agatate plasele cu care pescarii de acolo prind peste. Casutele acestea pareau a avea cel putin 100 de ani. Un peisaj foarte interesant, aproape ireal. Ne oprim apoi sa mancam o pizza. In fiecare calatorie, eu am doua pofte mari (culinare, sper ca nu va gandeati la altceva) – cand ma apuca, sunt terminata daca nu mi le satisfac atunci: pizza si mamaliga cu branza. Stiu, pare straniu. Nu visez la caviar sau mancaruri sofisticate. Nu; eu poftesc, simplu, la pizza si la mamaliga cu branza. Asa cum in Bucuresti poftesc la parizer. Sunt tare ciudata, recunosc. Asadar, intram intr-o pizzerie din acest mic oras (Ulcinj nu e, nici pe departe, o statiune asa cum aveam notiunea de la noi) si suntem primiti cu zambetul pe buze si cu o salata “din partea casei”. Mancam apoi o pizza delicioasa si la final mai primim, “din partea casei”, coniac. Daca vom mai veni prin aceste locuri, sigur vom mai manca o pizza aici. Ajungem “acasa” (adica, la pensiunea de peste drum de market Paradisso). De-abia dupa cateva ore simt “mirosul marii” imprimat in hainele de plaja. Imi aduc aminte de un episod din “Seinfeld”, cel in care Kramer vrea sa inventeze parfumul cu miros de mare si de-abia acum inteleg. Cum ar fi ca, la birou, in fata calculatorului, sa te dai cu acest parfum si, pe loc, ca si cand ai fi apasat un buton magic, sa te simti in vacanta. Sau la un “pranz de afaceri” cu oameni foarte crispati sa apesi din nou “butonul magic” si sa ti se para ca esti cu prietenii pe o terasa la malul marii. In sticluta mea imaginara de parfum se afla acum promisiunea unei zile norocoase. Cand voi reveni la munca, sper sa-mi aduc aminte de “ea” si, in fiecare dimineata, sa am o surpriza placuta care sa se disipe in aerul din jurul meu, ca o boare de prospetime…Incep sa aberez. Dar face parte din farmecul vacantei. O mica pauza a fost binevenita. Ne simtim din nou gata de drum. Haha, am facut si eu poze acolo anul trecut in primavara.. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Octombrie 3, 2010 Autor Share Postat Octombrie 3, 2010 Ce ai scris si ce ai vazut este o poezie... TU esti o poezie. Frumos si atat de romantic spus... Bravo !!!! Dar de ce te-ai oprit? De acum tu sa-i povestesti toate iesirile lui Angi BMW-istu, Selectivu si mai vedem noi ce denumiri primeste. Semnat: cel ce-ti spune..>>Fata doar un zambet<< Draga Flavi, iti multumesc din suflet! Incurajarile tale inseamna foarte mult pentru mine. M-am oprit...pentru ca a inceput munca, am fost rupta de realitatea acelor locuri si a acelor trairi si dusa undeva departe, in stresul cotidian. Si atunci simteam ca trebuie sa ma opresc, pentru ca imi fac mai mult rau...Dar sper sa am puterea sa o continui in curand. Cat despre iesirile lui Angi, el le povesteste cel putin la fel de frumos ca mine...In plus, el mai are un atu: fotografiile lui reprezinta o poveste in sine. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
costinell_mc Postat Octombrie 3, 2010 Share Postat Octombrie 3, 2010 Am fost si noi in august cam pe acelasi traseu: Serbia-Tara-Muntenegru-Budva-Kotor. Kotor, orasul medieval, l-am prins in timpul sarbatorii, un fel de carnaval ca in Venetia, de asemenea incredibil. Este FANTASTIC... nu am crezut ca Yugoslavia este atit de frumoasa, iar rafting pe Tara trebuia sa faceti, este fenomenal. E drept ca v-a tras in piept, costa 40 euro, nu 100. Am fost si in Slovenia, este de asemenea o tara incredibila. Recomand tuturor, e mult peste Grecia, etc. O sa refacem traseul cu motocicleta la anul sper, de data aceasta am fost cu caiacele. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat Octombrie 4, 2010 Share Postat Octombrie 4, 2010 Cam asta inseamna "sa simti asfaltul cu sufletul" nu doar o sterila fugareala de viteza. Felicitari pentru sincera si splendida naratiune. Regrete pentru ghinionul zilelor ploioase, dar si ele reprezinta o alta fateta posibila. Ma bucur mult pentru pozele din locuri unde nu am ajuns, sau prin care a trebuit sa trec cam "in viteza". Turele noastre se completeaza reciproc si intregesc o imagine care se clarifica tot mai mult, asemenea golfului Kotor revelat progresiv dintre ceturi. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aliance-steel Postat Octombrie 5, 2010 Share Postat Octombrie 5, 2010 " Este la fel ca in fotografie. Daca ti se pare ca realitatea din fata ta nu are prea multe de oferit, te muti un pas mai la stanga sau mai la dreapta. Si, poate, realitatea se va schimba." Realitatea este ceea ce simtim...sau ceea ce ne dorim sa simtim....ne bucuram ptr tine Crina si ptr bucuriile tale... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dexxter Postat Ianuarie 15, 2015 Share Postat Ianuarie 15, 2015 spre rusinea mea, abia acum am descoperit topicul, trimis aici fiind de Angi, intr-o discutie din alt topic. poate si pentru ca perioada in care l-ai inceput a fost una din cele mai negre din viata mea, desi cu cateva luni inainte - in iunie, imi realizasem visul de a-mi lua categoria A si de a-mi cumpara prima motocicleta. Cu Angi m-am cunoscut in timpul unei ploi torentiale intr-o benzinarie pe langa Sibiu. Intamplarea face ca anul trecut sa fi facut o tura foarte asemanatoare cu a voastra, numai ca destinatia noastra erau Dolomitii, in Italia, deci din zona am mai avut ceva de mers pana sa ajungem acasa. Rogu-te, termina povestea, chiar daca topicul e vechi, e scris prea bine ca sa ramana asa... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bmwio Postat Ianuarie 20, 2015 Share Postat Ianuarie 20, 2015 Am facut un traseu asemanator dar in sen invers, acum am descoperit povestea voastra, este minunata si poate inspira pe multi. Ar trebui facute topicuri separate pentru astfel de zone, sint surse de inspiratie, mai ales astea povestite din suflet si cu suflet, merita vizitate iar preturile sint asemanatoare cu cele de la noi, iar oamenii, cu mici exceptii, peste ai nostri. Daca mai plecati anul asta dati de veste, noi vrem sa facem Albania incepind de la Kotor, apoi prin Grecia-Bulgaria, in iunie sau septebrie, sau Slovenia-Italia in zona de munte. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
middle_of_nowhere Postat Februarie 3, 2015 Share Postat Februarie 3, 2015 (editat) Extraordinar scris...Felicitari. Nu m-a mai miscat un topic atat de tare, de la cel scris de Oresti. Excelent! Nu stiu cu ce te ocupi on a daily basis, dar, orice ar fi in afara de proza/literatura in generau sau jurnalism/editorial, reprezinta un pacat de neiertat. Neaparat sa te apuci de scris ceva...si nu neaparat relatari superbe ale unor calatorii...ci orice subiect, pentru ca ai un dar. Mi-a placut mult si paralela cu "Litania impotriva fricii" din Dune. Editat Februarie 3, 2015 de middle_of_nowhere Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
matrixx Postat Februarie 3, 2015 Share Postat Februarie 3, 2015 Asta e farmecu si talentu unui scriitor , sa te bage intr-o lume virtuala si cat mai reala , imi aduc aminte apropo de asta cum furam din biblioteca de la tata o carte si ma ascundeam in pod si citeam cu sufletu la gura Robinson Crusoe Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
middle_of_nowhere Postat Februarie 3, 2015 Share Postat Februarie 3, 2015 Tare faza cu "furatul". Eu cred ca s-ar fi bucurat sigur daca doar ai fi cerut-o. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
matrixx Postat Februarie 3, 2015 Share Postat Februarie 3, 2015 (editat) Tare faza cu "furatul". Eu cred ca s-ar fi bucurat sigur daca doar ai fi cerut-o. Facusem ceva prostii si mi-a interzis o perioada sa mai pun mana pe carti , si avea de toate ,cautam sa mesteresc si dadusem de cartea asta si asta a fost. Dupa cativa ani imi spunea ca o sa-mi ramana mie toata biblioteca cu carti si sant multe de citit si studiat , multe le stiam deja , sa nu zic ca in urma cu vreo 6 ani merg pe la parinti intro zi si vad camera goala , l-am intrebat ca cea facut cu cartille .... zice le-am dat ca se punea prafu pe ele , nici in ziua de azi nu stiu cui lea dat si de ce sau daca a luat ceva pe ele . Editat Februarie 3, 2015 de matrixx Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
adrianm Postat Februarie 13, 2015 Share Postat Februarie 13, 2015 intro zi si vad camera goala , l-am intrebat ca cea facut cu cartille .... zice le-am dat ca se punea prafu pe ele , nici in ziua de azi nu stiu cui lea dat si de ce sau daca a luat ceva pe ele . O fi luat, n-o fi luat ceva pe ele, nu putem ști ! Era bine însă dacă ți-o lăsa măcar pe aia din semnătura ta. Unele lucruri sunt priceless ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
matrixx Postat Februarie 13, 2015 Share Postat Februarie 13, 2015 O fi luat, n-o fi luat ceva pe ele, nu putem ști ! Era bine însă dacă ți-o lăsa măcar pe aia din semnătura ta. Unele lucruri sunt priceless ! Asta este ce sa facem , vorba cuiva , prieteni n-i alegem si neamurile si parinti cum ne da Dumnezeu si sant ai nostri asa cum sant. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
nike Postat Martie 19, 2015 Share Postat Martie 19, 2015 (editat) Pana atunci poate faci bine si repeti ceva ani de gramatica .. cine stie cum inveti pana la urma limba romana. Editat Martie 19, 2015 de ZaiR Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
matrixx Postat Martie 22, 2015 Share Postat Martie 22, 2015 Prostu' moare de grija altuia! Îmi cer scuze inițiatorului de off-topic. Stai calm ca nu esti singur , probabil prin asta vor altii sa iasa in evidenta cautand greselile altora. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.