This is Scotland

[Anjin]

Sunt motociclist incepator si m-am gandit ca anul acesta sa incerc sa ajung pe motocicleta pana in Scotia. Anul trecut tura in jurul tarii mi-a ramas in suflet. Acum Scotia este o destinatie necunoscuta, departe si unde se conduce pe partea gresita a drumului. Oare cum o sa fie?

Prietenii imi spun ca mai bine iau avionul, ca "s-ar putea" sa ploua, cativa mi-au spus "ce tare!! da' esti nebun" . Prietena se pare insa ca e la fel de nebuna ca mine asa ca mi-a zis ca da, sa merg si sa o iau si pe ea cu mine.

 

Zis si facut.

 

 

 

Cu vreo 2 zile inainte de plecare il trag de maneca pe Semaca ( care fusese pe moto pana in Irlanda si ne-a povestit atat de frumos drumul sau) sa il intreb de una de alta, cum e cu drumul, cum e cu feribotul. Omu’ imi raspunde ca sa nu imi fac griji, o sa ma descurc… da sa iau un GPS cu mine ca e super bun, mai ales la evitat drumuri cu plata si la scos din orase intortocheata. Uhmm… ok bun sfat. Semaca stie ca doar el a fost si e patit.

 

Incerc vechiul meu ASUS si desigur ca nu mai merge cum trebuie. Caut pe net simptomele si gasesc ca e un bug comun modelului si oricat am incercat sa il “repar” urmand indicatiile n-am reusit. Bun, altul nou parca nu mi-as lua ca de banii aia intra multa benzina… Hai ca imprumutam unul. Garmin. Yey… “iubesc” garminul. in drum spre casa ii dau de curiozitate sa imi calculeze ruta dintre Bucuresti si Amsterdam. Cica nu poate. Excelent. Nu e nimic, il las in plata Domnului si ma gandesc ca o sa ne invatam unul cu altul. Acum oricum e prea tarziu sa mai facem altceva. Maine de dimineata plecam !!!

 

 

si… pe la 12 ziua, reusim sa ne urnim din fata blocului. Nu-i bai, pana la Timisoara nu e chiar asa departe iar acolo ne asteapta domnul Bofan , bun prieten, timisorean prin adoptie. Apucam drumul Pitestilor si facem primul popas la (deja) obisnuita benzinarie OMV din-ainte de Cozia, pe valea Oltului. Olt care era destul de suparat…iar odata ajunsi in Transilvania norii cenusi ne anunta ca ar fi bine sa ne punem costumele de ploaie.

 

 

 

Continuam apoi prin Sibiu, Deva, Lugoj si ne apropiem de Timisoara tocmai spre sfarsitul zilei.

 

 

 

 

Intram in oras pe la 8 seara, ne oprim sa respiram putin si ne amuzam de semnele gasite in urbe.

 

 

Il sun pe om. Imi da o adresa. INcerc sa o introduc in… Garmin ( cu parere de rau n-am reusit sa devenim atat de apropiati incat sa ii dau un nume ), dar nu reusesc sa selectez orasul. Eu incerc sa il conving ca Timisoara exista si chiar ne aflam in ea. El nu ca vrea doar POSTAL CODE/ STATE si altceva nu. Ei…dar n-am terminat Automatica degeaba… ii dau un reset cum se cuvine si incepem sa ne intelegem. Din fericire Bofanul s-a gandit sa ne cazeze intr-un loc foarte propice, avand casa langa fabrica de bere Timisoreana.

 

Lasam deci calabalcul si ne mutam peste drum la un pahar de vorba si unul de bere. Intre timp apar si Tija si Loredana SV-isti din Timisoara pe care numai ce ii cunoscusem in iesirea de la Hateg cu 2 saptamani in urma. Imi zic ca e misto ce fac eu, imi ureaza bafta si sa ma intorc cu bine acasa. O fi misto, da’ eu inca nu realizez nimic. Pentru mine (inca) este o plimbare asa, putin mai lunga dar tot “pe langa casa”. Hai la somn ca e mai bine sa nu ma mai gandesc.

 

 

 

A doua zi planul era sa plecam cat mai de dimineata (am plecat pe la 10 jumate) ca sa iesim pe racoare din tara (a fost intr-adevar racoare ca ploua mocaneste), sa taiem Ungaria pe autostrada ( am mers 40 km pe autostrada si restul pe drumuri nationale) si sa ajungem pe langa Viena unde ne astepta HoneyBanii.

 

Acuma despre Ungaria nu am pareri foarte bine cizelate. N-am plecat cu idei preconcepute si pe de alta parte nici nu am fost dezamagit. Nici de locuri nici de oameni. Pot spune ca am mancat un gulas excelent pe malul Dunarii, ca baietii au autostrazi foarte bune ( aveam sa aflu la intoarcere) dar ca munti vad numai cand inchid ochii si viseaza, sau cand trec granita la vest sau la est…

 

Poze din Ungaria nu prea am caci ne-a plouat in mare parte din drum. Nu tare ci doar asa cat sa ne bucuram cand se mai si oprea.

 

 

Trecem pe nesimtite in Austria si ne gasim drumul spre HaneyBanii ce ne astepta cu drag si cu o locatie linistita, casa langa padure si curte cu iarba mare si verde

 

Ziua s-a terminat cu participarea noastra ( scurta ce e drept ) alaturi de alte mii de entuziasti la un mare festival muzical pe insula din Viena. Un fel de BESTFest pe steroizi. Multe scene, multe formatii, multa lume, mult alcool, mizerie, inconstienta, imbulzeala si mult miros urat. Din putinul timp petrecut acolo, concertele in sine insa au fost interesante.

 

 

 

Buuun, a 3 a zi si planul era sa mergem vreo 850 de km pana langa Frankfurt unde aveam cazare in casa unui coleg de servici ce era plecat… la munca in Romania. Ironic

 

Ok, 850 de km n-am mai facut niciodata intr-o singura zi pana acum. Trebuie sa tragem tare. Yeah right. Deja un trend, pe la 10:30 inca ne rataceam pe drumeaguri de categoria C ( asfaltate impecabil oricum) ce serpuiau printre viile si satele de langa Viena.

 

 

Pe la pranz reusim sa prindem autostrada insa numai dupa cativa km nu rezistam si facem dreapta la Ybbs, trecem Dunarea si continuam drumul spre Linz pe malul stang al fluviului. Drumul national, excelent, plin de curbe soare si motociclisti.

Din Linz decidem sa continuam pe drumul vechi spre Passau (motivandu-ne alegerea prin faptul ca “uite, pe harta autostrada ocoleste cel putin 40 de km… drumusuorul asta o ia pe de-a dreptul). Sa fim seriosi, orice motociclist “intreg” la minte ar amana autostrada pana in cel mai tarziu moment posibil. Pentru noi, acel moment a venit dupa ce am intrat intr-o Germanie a carei echipa de fotbal ce tocmai se pregatea sa rupa Anglia la Campionatul Mondial. Ei, desigur, nu stiua inca insa cred ca o simteau. Cu 400 si ceva de km ramasi si cu soarele deja spre miaza noapte ne-am suit si noi pe autostrada preagadindu-ne de ceva anost. Cand colo… surpriza, poate ca nu erau curbe, dar erau paduri, poduri peste Dunare, viaducte si tot felul de privelisti ce nu te lasau sa te plictisesti.

In seara aceea am dormit langa un lan de grau, unul de capsuni si unul de zmeura.

 

Soarele de luni era deja sus pe cer ( mai mira pe cineva?) cand ne-am desprins de cochetul orasel German unde am inoptat continuand spre Vest. De aceasta data scuza pentru care nu am “tras tare” pe autostrada a fost valea Rinului. Pai cum sa fim atat de aproape si sa nu cedam tentatiei? Ce daca azi ar trebui sa ajungem in Amsterdam? O sa ajungem, ca de acum ziua e lunga si lumina este pana spre 10 noaptea. Buun fiind Rinului o granita naturala de mai bine de 2000 de ani ( impreuna cu Dunarea a reprezentat multa vreme granita continentala a Imperiului Roman) omul si-a facut socoteala ca nu exista loc mai potrivit pentru un castel. Si urmatorul ruler de pamanturi, sau vecinul sau, hop alt castel. Si tot asa… astfel incat zona Loreley abunda literalmente de astfel de edificii. Noi le-am pierdut numarul si ne-am pierdut si noi pe drumul de asfalt ce imbratisa (uneori al propriu) drumul de apa.

 

 

 

 

Intram in Olanda, si ne minunam de autostrazi ( pentru o tara asa mica au o gramada) si de vant.

Ajungem in Amsterdam unde Neba ne astepta cu drag. Parcam catrafusele si atacam orasul. Red Light district (sau ce a mai ramas din el), zona centrala, straduele si canalele mai linistite. Adevarul este ca vanzoleala se concentreaza numai in zona RL. Multi turisti veniti ca la …teatru. Si de fapt este un fel de teatru, sau mai degraba de zoo. Gasesti, in vitrina, tot felul pentru toate gusturile. E ok sa te plimbi printre ele, sa te opresti sa le “admiri”. Cam orice e permis mai putin sa le faci poze. In acest caz risti sa te trezesti cu un pahar de pipi peste tine si aparat. Asta n-am experimentat eu personal dar am inteles ca asa fac. Au borcanul pregatit. Interesant este ca primaria vrea sa “curete” zona de “cea mai veche meserie din lume”. Si modul in care s-au gandit sa fac asta nu este unul abuziv ci pur si simplu asteapta pana cand una din case da faliment si devine vacanta. In momentul acela o cumpara primaria si o transforma in orice altceva. Asa se face ca mergand pe unele strazi poti vedea vitrine cu fete goale si vitrine cu tablouri… una dupa alta

Daca te indepartezi putin insa de Red Light, parca ajungi intr-un alt oras… linistit si am inteles eu si sigur. Noi cel putin n-am avut probleme plimbandu-ne aproape de miezul noptii.

 

A doua zi este cu putina ploaie dimineata insa nu prea multa astfel incat soarele ne surade in timp ce cautam lupta cu morile de vant… iar apoi, pe feribot, nu cu mult inainte de miezul noptii, ne lumineaza drumul spre vest cu ultimele sale raze.

 

 

De maine suntem in Britania.

Editat Iulie 16, 2010 de Anjin

[Rotila]

bravo

[ADVRadu]

Hai Anjine, nu mai tine lumea in suspans Pune si restul pozelor!!! Nu-i bai daca nu scrii nimic, eu oricum citesc numa' pozele

[Razorbladed]

Felicitari pt initiativa si curaj !!

[Anjin]

Ne dam jos de pe Printesa fara prea multa ceremonie ( Desigur ca, neam prost ce suntem, nu am putut sa nu chicotim pe seama numelui vasului -Princess of Norway- si sa nu facem misto ca ne-am suit pe printesa) si dupa o vama prin care am trecut lejer ( singura intrebare fiind, aveti bilet de intoarcere si cand) sa intram direct in problema zilei. Aia toti merg pe partea gresita a drumului. Pe asfalt scria mare “DRIVE ON THE LEFT”. Mda bine drive drive dar si bisnuinta din mai bine de 10 ani are ceva de spus… Deh, in ciuda sfaturilor prietenesti primite de acasa pe sms “Nu fiti fraieri, sunati la politie”, ne-am hotarat sa facem si noi ca ei si sa ne lipim de stanga drumului. In jurul nostru lumea isi vedea de treaba asa ca ne-am vazut si noi de drum. Azi avem un traseu lejer, Newcastle – Edingurgh, ce urma sa serpuiasca printr-un parc national. Nici o graba, vreme buna si un drum nu prea circulat si cu asfalt bun.

 

 

Poti sa iti mai doresti ceva? Da da stiu, enduristii si-ar dori sa nu fie asfalt deloc. Insa Matilda mea se bucura.

 

Concentrare maxima la semne si reguli ( bai nene au astia semne pentru orice. Unele mi s-au parut chiar periculoase… pana citesti nuvela de pe placuta risti sa dai cu oistea in gard )

 

Si da-i inainte spre granita cu Scotia. Ta daaa, nu ne vine sa credem. Ne invartim pe acolo, ne pozam in fel si chip. Chiar am facut-o. Am ajuns in SCOTIA!!! Hai sa luam si un capucino de la “boarderer”. Hai sa dam si un mesaj acasa cu “au reusit nebunii”. Gata? plecam. Sa inceapa vacanta !

 

 

 

Si de bine ce a inceput drumul s-a termiant destul de repede ajungand in Edinburgh locul unde trebuia sa stam o zi ( singura fara mers pe moto ) pentru viziteala, spalat, curatat etc.

Ii dau garminului sa miroasa adresa campingului unde urma sa stam, asta micu o miroase, zice ca stie unde este si… ne duce intrun cartier mic rezidential,pe o straduta care este…dead end:

 

 

Noh, fara suparare Garmine, eu cortul aici nu mi-l pun. Ne invartim pe loc pe acolo si manevrand sa scot motocicleta de acolo mai ca o scap pe partea dreapta eu fiind cu ambele picioare pe pamant insa din cauza greutatii si manevrei gresite ea ducandu-se pe o parte. Eu ma zbat ca pestele in navod sa o ridic, ea nimic iar Andreea in spate trezita din somnolenta cam intrase la banuieli ca se intampla ceva “ce faci? ce faci? cadem! ” Eh n-am cazut dar nici mult nu mai aveam iar localnicii din zona cred ca s-au cracanat de ras vazand “cosmonautii” cum incearca sa tina tramvaiul cu partea cauciucata in jos.

 

Cu gandul inca la show-ul pe care l-am oferit ma apropii de o intersectie unde urma sa fac la dreapta. La semafor rosu. Eh, ca un sofer bun si cuminte ce sunt, o scot din viteza si ma apropii incet de semafor gandindu-ma ca nu mai am chef de surprize si avand luminata idee sa ma opresc pe… banda 1 adica, nu e asa, pe partea dreapta a drumului. Ei bine… in multe locuri din lume asta ar fi fost corect. Dar la ei NU.

 

Imi dau seama de inteligenta demonstrata abia cand sunt pe loc, pe contransens asteptand la rosu si vazand din fata masini care faceau stanga pe drumul meu, fix spre noi. Ala din prima masina contrariat putin si el de idiotul pe motocicleta care sta relaxat la semafor pe contrasens nu claxoneaza ci ma ocoleste cu calm. Ceilalti conservari il imita. Probabil ca de turisti dusi tot au parte…

 

Scapam usor din situatie dar gandindu-ma ca in alte circumstante am fi putut sa fim afis… imi zic foarte serios sa am mult mai multa grija.

 

Ajungem in camping, un loc foarte curat, cochet, cu iarba verde si cu iepuri in dotare. Urmeaza 1 zi jumatate de leneveala si plimbareala prin Edinburgh

 

Dupa pauza asta planul era destul de neclar, singura “regula” era ca incercam sa dam roata Scotiei in sensul acelor de ceasornic ( ca sa fim mai aproape de apa… deh ) si sa ne oprim pe unde vrem cand vrem. Singura chestie era ca peste 8 zile trebuia sa fim inapoi la feribot.

 

Asa ca am mers pe tot felul de drumuri, de la autostrazi la single – trackuri, am dormit de la cort la B&B-uri si chiar la oameni, motociclisti pe care nu ii cunosteam deloc inainte (vazandu-i prima data la o intalnire de-a moto din Scotia la care am particiapt si noi) dar afland despre excursia noastra au zis “if you pass near my house, you can crash at my place for a night. I have a free room”. De 2 ori ni s-a intamplat asta. Si nu au facut-o pentru ca le paream noi saraci sau pentru ca nu paream ca ne descurcam ci pur si simplu pentru ca stiau si ei probabil cum e sa fii pe drum. O data chiar am dat curs invitatie. A doua oara drumul ne-a dus mai departe de locatia unde erau gazdele.

 

 

 

Si apropo de motociclisti, la intalnirea la care am participat, am fost probabil cei mai tineri de acolo. Ma uitam in jur si vedeam oameni de toate varstele insa cu precadere trecuti de 30-40 de ani. La fel si pe feribot sau pe unde ne mai opream. La imbarcarea de la intoarcere am stat de vorba cu o domna trecuta cred de 60 de ani, cu parul alb si… in costum de piele, care calatoare pe motocicleta ei. Ok, poate o batranica in costum de piele nu e chiar cea mai minunata priveliste pentru ochiul tanar , insa ideea din spate era ca tanti aia avea calarea motocicleta prin lume la varsta ei.

 

Despre drumuri nu pot sa spun decat ca oamenii aia au fost dusi cu pluta pe alocuri. In foarte multe cazuri pur si simplu nu au stricat terenul deloc. Ca era super deal, ca era vale, ca erau tot felul, n-a contat. Doar au turnat o palma de asfalt, i-au tras niste semne cu “Blind summit”, “Hidden dip” etc etc si gata. In consecinta poti gasi in Scotia veritabile roller-coastere si trebuie mare stapanire cu acceleratia ca sa nu iti dai seama ( prea tarziu ) ca in Blind summit-ul ala anuntat, drumul o ia in dreapta si tu esti deja cu roata fata in aer si o iei drept in rapa. Oricum, baietii sunt acoperit, te-au avertizat de vreo 3-4 ori inainte de loc cu pricina.

 

Apoi, fiecare drumusor aproape este asfaltat, fie el facut “single-track” adica drum cu o singura banda si locuri de depasire si incrucisare. Ajungi intr-un loc d-asta, te uiti in fata, daca vezi ca vine cineva te opreti si astepti sa treaca, apoi treci si tu. Ma gandeam zambind ca daca s-ar face la noi asa ceva s-ar intalnii bizonii fix intre locurile de trecere si s-ar claxona si flash-ui care sa dea inapoi.

 

Drumuri pe placul meu...

 

[Argh... sorry but you have posted more images that you are allowed to]

[Cheyenne]

Frumooos! Topic tracked!

[Anjin]

Povestiri ar fi multe insa nu prea ma chinuie pe mine talentul la scris (din pacate) si cred ca preferati cum a spus si Tija pozele ce sunt mai graitoare. Asa ca o mai lungesc cu vorbele. Ah, cat despre poze, majoritatea sunt facute din miscare deci unele incadrari si compozitii lasa (mult:P) de dorit. Acum ma gandesc ca poate ar fi fost bine sa oprim mai des sa fotografiem cum se cuvine. Pe de alta parte, cand eram pe drumurile alea imi ziceam ca sunt nebun daca opresc.

 

 

 

 

 

 

 

 

Epilogul... 7000 km, 17 zile, Ungaria-Austria-Germania-Olanda-Uk-Scotia, Autostrazi in mare parte numai la intoarcere ( Amsterdam-Bucuresti = 3 zile). Stiu ca nu e mare lucru fata de ce au facut altii insa pentru mine a fost o calatorie speciala. N-am plecat sa fug de ceva sa scap de ganduri sau de aici, nu am plecat sa imi "gasesc calea" sau rostul. Am ajuns si a fost altfel decat ma asteptam.

M-am intors cu mai mult decat credeam.

[Alexxus]

Bravo, bravo!! Frumoasa calatorie... iar pozele sunt fascinante! Abia astept sa ajung si eu pe acolo... (poate mai mult spre Irlanda).

 

Keep 'em coming!

[nicolette]

saraca Matilda, cat de incarcata a fost !

 

felicitari pentru calatorie ! povestea si pozele sunt minunate

[Mario MT 03]

Felicitari pentru tura, nu conteaza unde te duci si cat stai, atata timp cat o faci de placere. Vroiam numai sa intreb care a fost bugetul alocat pentru aceasta calatorie, si daca ati reusit sa va incadrati .

[OKEy]

excelent. bravoo

[d4rk]

foarte frumos , felicitari !

[Anjin]

Salut, multumesc pentru ganduri.

 

@Mario: despre buget nu cred ca e locul sa vorbim aici. Oricum sincer spun ca nu am tinut seama exact de cat am cheltuit avand mai degraba girja sa nu "sarim calul" in nici o zi. Dar totalul nu l-am facut. Ce rost ar avea? Ma spetesc cate un an de zile la munca... macar 17 zile sa imi pese mai putin de aspectul asta.

 

Insa, ceea ce vreau sa subliniez: pentru aceleasi traseu (si cred ca e valabil pentru orice traseu in vest), bugetul poate varia FOARTE mult de la un caz la altul ( de la un motociclist la altul). Si aici nu ma refer la diferente evidente intre stat la cort si stat la 5 stele ci la 2 oameni cu aceleasi preferinte. Insa :

- conteaza perioada: initial noi vroiam sa mergem la mijlocul lui mai cand nu era high-time. Am fost in Iulie cand era varful. => absolut orice loc turistic avea preturile umflate. Cred ca doar mancarea (cumparata din super-market-uri) nu ne-a dezavantajat in privinta perioadei

- conteaza drumul: noi ne-am grabit (mai ales la intoarcere ): asa ca ne-am luat vigniete sa putem merge pe autostrada. Dar daca ai macar un gram de timp in plus acest lucru NU merita dupa parerea mea. Drumurile nationale sunt in general, mai goale, mai interesante si cu asfalt bun. Iti trebuie insa ceva mai mult timp.

- biletele de feribot sunt ca cele de avion: daca le iei inainte cu mult sunt mai ieftine. Feribot Amsterdam-Newcastle dus intors 2 oameni + moto, cumparat in iarna = 160 lire, cumparat in mai = 240 lire. Eu cum nu stiam cand o sa mi se aprobe concediul a trebuit sa astept pana ultima clipa so... varianta 2

- Combinatia cort+supermarket (pt mancare ) este in general foarte eficienta pentru a reduce costurile zilnice.

 

Exemplele ar putea continua. Insa ce vreau eu sa subliniez este ca poti sa iti croiesti cat de cat bugetul astfel incat sa te incadrezi. Dar daca ai un buget mai mic, iti trebuie ceva mai mult timp.Eterna problema

[crispus]

Felicitari! De mult voiam sa ies din tara la un drum mai lung pe doua roti, dar inca n-am reusit.

Pozele sunt foarte bine facute. De curiozitate, ce camera/obiectiv/filtre/etc folosesti?

[Anjin]

D3000, un singur obiectiv (18-105), nici un filtru. Majoritatea sunt facute din miscare de Andreea ce a mers ca pasager si trebuia sa isi omoare timpul cumva

[rs-rider]

Totul e bine si frumos, numai ca eu nu mi-as pune steagul acela in spatele meu...

[Anjin]

La care steag te referi? La cel al Romaniei? De ce?

[alex1002ro]

M8, ca tot ai fost in tara lor, felicitari !!! (nu prea inseamna, probabil, nimic pentru tine, ca doar fu concediul tau, nu al nostru) da' BRAVO!

[Vlad S]

Felicitari pentru tura, trebuie sa recunosc ca pozele sunt chiar super si nici felul in care ai povestit nu a fost plictisitor.

 

Cat despre steag, parerea mea e ca nu ai gresit ca l-ai pus. Frumusetea Romaniei nu trebuie subliniata doar de "reclama" facuta in occident de "co-nationalii nostri", pentru ca multi turisti straini care vin in Romania raman mirati(si placut impresionati) de frumusetea peisajelor si de romanii simpli, dar primitori, in ciuda oraselor comuniste, haosului de pe sosele si a celorlalte minusuri din tara asta.

[Dane_Bad]

Felicitari pentru tura, trebuie sa recunosc ca pozele sunt chiar super si nici felul in care ai povestit nu a fost plictisitor.

 

Cat despre steag, parerea mea e ca nu ai gresit ca l-ai pus. Frumusetea Romaniei nu trebuie subliniata doar de "reclama" facuta in occident de "co-nationalii nostri", pentru ca multi turisti straini care vin in Romania raman mirati(si placut impresionati) de frumusetea peisajelor si de romanii simpli, dar primitori, in ciuda oraselor comuniste, haosului de pe sosele si a celorlalte minusuri din tara asta.