BiG Postat Octombrie 11, 2010 Share Postat Octombrie 11, 2010 Daca mecedonenii nu-ti par "oameni seriosi", si se poate sa ai dreptate, atunci hai sa vedem ce mai spui despre greci da, asa mai merge, intr-adevar, oameni "seriosi" multumiri pentru poveste, poze... poate si pentru vise ... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Octombrie 15, 2010 Autor Share Postat Octombrie 15, 2010 Va multumesc tare mult pentru impresiile voastre. Imi mangaie sufletul. Cred ca ma voi obisnui sa fiu asa de alintata ---------------------------------------------------------------- …poezie, vraja, decor minunat si mult mai mult de-atat. In clipele petrecute in Menidi m-am scufundat toropita in “iarba” inalta a frazelor lungi ale timpului de acolo, savurand fiecare “fir”, fiecare miscare a fiecarui fir, fiecare fir de miscare a fiecarui fir. Daca cineva ar fi vrut sa faca un film suprarealist in acel loc, cu mine drept personaj principal, puteam foarte bine sa reprezint un copac; un copac privit de jos, de la firul ierbii, care se pierde pe cer cu ultimele sale ramuri, abia vizibile; trunchiul copacului l-ar fi putut reprezenta memoria, care se bifurca intruna, suind in comparatii aparent nesfarsite, in timp ce alte si alte ramuri ale memoriei se bifurca la randul lor; toate comunica, pentru ca in ele urca sevele aceluiasi copac… Daca am descris atat de minutios clipele de acolo, daca am vrut sa surprind chiar si drumul ultimului valatuc de fum prin aer…este pentru ca am vrut sa dau o consistenta “nemuritoare” unui lucru atat de impalpabil, precum emotia. Fiecare zi, insa, cu povestea ei. Ne-am trezit plini de energie pozitiva si hotarati sa dam un nou curs calatoriei noastre. Initial, voiam sa mergem spre Patra, eventual sa vedem si Lefkada, pana la Kalamata, de unde speram sa luam feribotul spre Creta. Dar, dupa discutii scurte si la obiect cu fostul marinar, Vasili, am inteles ca bacurile nu prea circula din Kalamata spre Creta decat in plina vara. Asa incat, ne-am schimbat traseul spre Piraeus (Pireu). Aveam, din nou, prospetimea entuziasmului, care ne facea sa vedem calatoria ca pe un ocean plin de ocazii minunate. Ceea ce urma ne gratula cu dorinta, curaj si efervescenta sufleteasca. Si, mai presus de toate, cu incredere in aceasta arma cu doua taisuri, unul dulce si un altul, devastator: libertatea de a continua sa traim cu mana pe maneta de acceleratie a vietii. Plecam. Drum anost, caldura mare. O scurta oprire in mijlocul unor chei, care semanau oarecum cu Cheile Bicazului. La un moment dat, trecem pe un pod imens, care, din cauza cetii, parea ca a fost construit deasupra unui mare gol. Ma simteam ca si cand nu mai aveam niciun punct mental de sprijin in jur. Pentru o clipa, n-am mai gandit nimic. Apoi, au rasarit in zare bucati de munti josi, arizi, dar foarte frumosi. De-abia asteptam sa ajungem in Creta, pe care o visam asemanatoare acestui peisaj. Dar, pana acolo, mai aveam un drum lung cu feribotul. Eram aproape de Atena. Desi initial voiam sa o vedem, in mijlocul traficului infernal, am renuntat instant. Ajungem in Pireu. Aglomeratie, caldura “monstruoasa”, motociclisti “dementi”. Unii, foarte silentiosi, iti taiau calea din senin; altii, mult mai zgomotosi, pareau ca-si anunta din timp aparitia fulgeratoare, dar ajunsi in apropierea ta te zapaceau instant. In fine, reusim sa luam bilete la feribot – 94 de euro, fara cuseta; cuseta ne-ar fi costat 100 de euro in plus; ceea ce, la ora aceea, era cam mult pentru noi (trebuie sa va spun, celor care n-ati mai calatorit astfel spre Creta, ca exista mai multe linii de feribot. Noi am luat bilete, la dus, la Minoan Lines – pe care le recomandam. Se fac 6 ore si jumatate pana la Ieraklio - noaptea; la intors, pentru ca erau cu 10 euro mai putin de persoana, dar calatoria dura 8 ore, am luat la Anek Lines – o experienta cumplita, pe care nu recomand sa o traiti. Dar, va voi povesti detaliile pe parcurs). Pentru ca era foarte devreme, iar feribotul nostru pleca spre Creta la 10 seara, ne-am hotarat sa ne mai plimbam putin prin zona. O experienta epuizanta. In jurul Pireului, sunt statiuni de lux, unde, de regula, oamenii vin cu propriile “vase de croaziera”. Ne-am oprit, la un moment dat, sa facem o baie in mare. Nimic impresionant. In schimb, totul parea extenuant: de la schimbatul hainelor de motor pe costumele de baie si invers, trecand prin caldura infioratoare, pana la intrarea pe puntea feri-ului. Entuziasmul nostru scazuse simtitor. Cu toate acestea, privind imensitatea vasului din fata noastra, reuseam totusi sa intrezaresc o noapte de poveste…visam ca vom calatori ca doi romantici, tinandu-ne de mana si privind cerul instelat…Visul mi-a fost intrerupt brusc de o puzderie de puradei care ne-au inconjurat galagiosi, turuind in romana. Apoi, odata cu aparitia parintilor acestora, calatoria mea romantica s-a naruit pe loc. Dar, culmea ironiei, dragii de ei aveau sa doarma in cusete. Ajungem pe puntea vasului, carand dupa noi geci, casti si bagaje. Ne intalnim cu o fosta colega, care era impreuna cu sotul ei, tot motociclisti, pe care n-o mai vazusem de cand am terminat facultatea. Timpul reusea sa curga cu egalitate, in ritmul povestilor lor din Creta. Dar si ei aveau bilete la cuseta, asa incat am plecat la un moment dat “in recunoastere”, doar-doar gasim si noi ceva mai confortabil de “pierdut timpul” pana dimineata. Am mers sa privesc marea. Ancorata acolo, ascultand cum canta vantul, m-am simtit ca un dervis plutitor, impacat cu sine si cu cele din jurul lui. La un moment dat, zarim o sala plina de fotolii, asezate ca la cinematograf. In mare parte, erau ocupate. Oamenii venisera pregatiti sa doarma acolo, inclusiv cu saci de dormit si perne. Rasuflam usurati in momentul in care gasim trei fotolii legate intre ele, asemenea unui pat. Intins pe ele, Angi a reusit sa doarma putin, dar eu n-am inchis un ochi toata noaptea. Nu mai visam nimic. Era extrem de frig si incepusera, pe rand, sa ma ia durerile…de cap, de burta, de oase. Nu intotdeauna lucrurile se desfasoara dupa cum ne-am astepta si nimeni nu poate ramane neatins de vibratia intamplarilor prin care trece. Venirea diminetii a tras dupa ea sentimente pe care nu voiam sa le traiesc acolo. Nu prea mai aveam chef de nimic, asa incat am considerat “intelept” sa gasim repede o cazare. Din Iraklio (Heraklion) – capitala Cretei, am luat-o pe “drumul nou”, care merge paralel cu vechiul drum, trecand prin Alagni, Panagia si ajungand in Arvi. Arvi este o mica localitate la mare, cu stradute inguste si miros de peste. Reuseam sa zaresc imaginile care ma fascinasera inainte de plecare, privind imagini din Creta….case albe cu obloane albastre, flori roz, minunate, oameni surazatori. Fiecare oras este ca un organism; isi creeaza continuu cromozomii pe ADN-ul strazilor lui. Oraselul acesta labirintic si torid rezona perfect cu starile mele complicate de atunci. Asa incat am ramas aici, desi era de-abia 10 dimineata (cu 25 de euro, la un mic hotel). Ne-a intampinat surazatoare receptionera, o bulgaroaica din Varna, care era prima persoana din Grecia incantata ca intalneste romani. In incercarea de a ne intelege, i-am povestit ca vrem sa vedem cat putem din Creta, apoi sa plecam cu feribotul spre Bodrum (in Turcia). Ma privea foarte uimita si ma intreba intruna daca suntem siguri ca vrem sa facem asta. Nu prea intelegeam ce-mi spune. Totusi, la un moment dat, mi s-a parut ca aud ca nu exista niciun feribot spre Turcia. Am pus-o, insa, pe seama faptului ca nu inteleg nici greaca, nici bulgara. Odata ajunsa in camera, n-am mai fost in stare sa ies de acolo pana a doua zi. Eram franta, sufletul imi era fragmentat si ma cuprindea pustiul plapand al neintrebarii. Angi a mers la plaja, in speranta ca va reusi, chiar si fara echipamentul necesar, sa faca snorkeling. Normal ca n-a prea reusit sa inoate cu ochii deschisi prin apa destul de sarata. Totusi, cand a ajuns in camera, avea fata luminoasa si mi-a povestit cum niste pestisori colorati il inspectau de zor si apareau in rastimpuri pe langa el, parca chestionandu-l, pentru ca intrase in habitatul lor. Mi s-a parut fascinant atunci. Erau primii nostri prieteni de aici. Si, desi prima impresie din Creta nu era una grozava (seceta, extrem de cald, drumuri cu maslini si vita de vie ce serpuiau spre munti nu prea inalti si extrem de arizi, capre micute care pasteau ciulini), o zi in micutul oras m-a proiectat inapoi in timp si spatiu si m-a determinat sa-mi reevaluez sentimentele. Noaptea se lasa usor si realizam ca viata (la fel ca si aceasta calatorie) nu este simpla, nu se compune din non-culori, ci din nuante care isi schimba semnificatia de la o zi la alta, de la o ora la alta. Timpul parca statea pe loc si, in acelasi timp, se scurgea tot, fara rest… Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Spirit Honda Postat Octombrie 16, 2010 Share Postat Octombrie 16, 2010 Grecia este ca un vin frantuzesc de soi bun, pe care il degusti in doze mici, in solitudine, respirand pasiunea enologului, dar si grija celui care i-a pus stampila de valabilitate. Uneori pare sa poarte un titlu de noblete, alteori verdele privirii sale mijit feline te chestioneaza pana la adancimi la care nu stiai ca ai atatea raspunsuri de dat... Frumos si adevarat graiesti! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ovidius Postat Octombrie 16, 2010 Share Postat Octombrie 16, 2010 prima data cand citesc un topic cap-coada si savurez fiecare cuvant. Felicitari !!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ygrek Postat Octombrie 16, 2010 Share Postat Octombrie 16, 2010 bestiala faza cu tranzitia iar pozele exceptionale .. felicitari Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b0gd@n_dr Postat Octombrie 17, 2010 Share Postat Octombrie 17, 2010 Superb! Asa talent la povestit mai rar. Fara cuvinte...............! Bravo. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Octombrie 20, 2010 Autor Share Postat Octombrie 20, 2010 Multumesc din suflet --------------------------------------- Creta (Kriti) este cea mai mare insula din Grecia si a cincea ca marime din Mediterana (dupa Sicilia, Sardinia, Cipru si Corsica). Este alungita si ingusta, masurand 350 de km de la un capat la celalalt, iar in punctul cel mai ingust are 12 km. Pe cuprinsul ei, asa cum citisem inainte de plecare, se gasesc munti inalti, dar arizi, cel mai lung defileu din Europa (Defileul Samarei), sute de plaje magnifice si unul dintre cele mai importante situri antice din intreaga Grecie, Knossos. In nord s-a construit cel mai mult de-a lungul unor lungi fasii de coasta, astfel incat zona nu se deosebeste cu nimic de alte asemenea locuri de “pelerinaj” pentru iubitorii de soare si plaja, in timp ce in sud este mai putin accesibil, deci si dezvoltarea turistica este limitata. In interior, satele iti ofera ospitalitate si veselie din plin. Creta este totusi insula lui Zorba Grecul si a creatorului sau, romancierul Nikos Kazantzakis. Zorba infatiseaza foarte bine trasaturile caracterului cretan: mandru, inflacarat, indragostit de viata. Creta este situata chiar mai la sud decat unele locuri din Africa de Nord, inclusiv Tunis si Alger. Asa se explica caldura ce urma sa ne stoarca de toate puterile in ziua ce venise. Fiind foarte mica, am crezut ca vom reusi sa o vedem, de la un capat la altul, in doua zile. Ne-a luat, insa, mai mult decat ne asteptam, pentru ca drumul serpuieste prin munti, iar ca sa treci din centru spre estul sau vestul insulei, esti nevoit sa traversezi, de fiecare data, muntii, in zig-zag. Din Arvi am mers prin sud spre Xerocambos, apoi, pe coasta de est, pana la Vai. Aproximativ 10-15 km din Xerocambos spre Vai, drumul este o minune. Serpentine ce-ti dezvaluie muntele in cele mai mici amanunte si, pe langa faptul ca sunt atat de arizi muntii de aici si de aceea par mult mai mici, unduirea aceasta te facea sa plutesti intr-un dans suav si nu avea nimic infricosator in ea. Cate o capra stinghera de prezenta noastra ne arunca o privire calma, dar foarte mirata, cerul parea ca fusese pictat in acelasi degrade ca si muntii, doar ca folosindu-se alte nuante… nimic nu parea sa tulbure existenta atat de linistita pe aceasta insula. Apoi, aparea marea, cu plaje razlete si pe alocuri cate o mica insula iesind din mare. La un moment dat, ne oprim sa alimentam. Vine spre noi o babuta, care ne alimenteaza motorul si ne face cadou un pepene galben. Locul parea ireal. Babuta care alimenta, magazinul unde plateai (care era, de altfel, si casuta femeii) si unde puteai gasi, alaturi de ulei de motor, ulei de corp, mancare de pisici sau sampon. Pe masa era aruncat un ciocan, pe un fotoliu era o perna, in baie puteai gasi cuie alaturi de ambalajul unui sapun aruncat in chiuveta, in dreptul usii stateau linistite vreo 10 pisicute si un palmier, alaturi de multe flori roz, strajuiau intrarea in “benzinarie”. Am ramas aici pret de doua tigari, un timp ce mi s-a parut suspendat intr-o alta poveste. O poveste ce zamislea un aer nostalgic si boem, un spatiu al sufletului si mai putin al realitatii oarecum terne si aride. La plecare, linistea a fost intrerupta de un motan mandru si foarte vorbaret, care a chemat dupa sine, spre “benzinaria-casuta”, intreaga familie de pisici…mai putin una, neatinsa de nicio grija din lumea asta, pe care noi am numit-o “pisicuta Diesel”. Am plecat, cu o liniste nemaintalnita in suflet, spre Vai, unde exista o plaja de palmieri (se spune ca primul om care a venit in Creta a adus cu el o frunza de palmier, pe care a plantat-o aici si astfel a luat nastere aceasta plaja, acum mult timp). Din Vai am plecat pe coasta nordica pana in Iraklio, apoi direct spre sud, pana la Matala. In Iraklio am aflat ca nu avem, intr-adevar, bac direct spre Turcia, veste care ne-a dat intreaga zi peste cap. Din nou, planurile noastre urmau sa se schimbe. Ajungem istoviti in Matala si gasim repede cazare (cu 30 de euro). Matala este un oras foarte cochet, turistic, vesel…ceea ce ne-a mai reanimat un pic (dupa 400 de km prin soare arzator, vant puternic, vesti “proaste” si drum foarte obositor), asa ca am plecat la “cumparaturi”. Am adormit repede, fara multe sperante de vreun “viitor” prea luminos pe meleaguri cretane. A doua zi am descoperit acest cimitir roman. Din pacate nu stiu istoria lui. A doua zi, ne-am intors din Matala in Mires (pentru ca dupa o seara de cautari nereusite pe net-ul receptionerei in speranta gasirii vreunui bac care sa ne duca macar in vreo alta insula a Greciei – Kos sau Rhodos – si de acolo in Turcia, ne simteam complet debusolati si speram sa gasim informatii utile in vreo agentie de turism). Am plecat tot asa cum am venit, insa, cu orice idee de ajungere direct in Turcia spulberata. Si, totusi, cu toata dezamagirea noastra, aceasta avea sa fie cea mai frumoasa zi petrecuta in Creta. Luand-o spre nord – Ziros, Platanos – am revenit apoi pe drumul principal din sud pana la Chora Sfakion. Imediat dupa Matala am intrat in niste chei superbe, iar in spatele nostru ne urmau vreo 5 masinute haioase foc (Suzuki Jimny, toate rosii). Apoi, peisajul devenea din ce in ce mai neobisnuit. Stanci imense, pe care se puteau zari pe alocuri maslini, precedau vai cu cactusi uriasi, cu fructe, cum nu mai vazusem pana atunci. Muntii impresionanti, zambetele, sentimentele frumoase, marea, golfuletele, maslinii, caprele si, mai ales, florile acelea innebunitoare, de un roz tulburator…toate desenau o Creta mai frumoasa. Vorba lui Anatole France, “cand drumul e presarat cu flori, nu te intreba unde duce”. Ne-am cazat in Chora Sfakion, ne-am lasat in mare graba lucrurile si am plecat pana la Aradena, unde am intrat in Parcul National Samara (cu asfalt pana in satul Ag. Ioannis). Amplasarea orasului Chora Sfakion, marginit catre vest de un sir abrupt de munti, a facut ca timp de multi ani accesul aici sa fie posibil doar dinspre mare. Astazi, drumul ce strabate insula serpuieste pana jos, la mare, intr-o succesiune spectaculoasa de serpentine. Cand am ajuns aici, gazda m-a privit indelung si ne-a oferit apoi o camera superba, cu privire la mare, a carei terasa era acoperita pe jumatate de aceleasi flori tulburatoare ce ne-au insotit pe intregul nostru traseu. ---------------------------------------------------- voi continua dupa puncte-punctele puse de Angi pentru ca site-ul nu permite asa multe poze intr-un singur post Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Angi Postat Octombrie 20, 2010 Share Postat Octombrie 20, 2010 puncte puncte...........multumita? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Octombrie 20, 2010 Autor Share Postat Octombrie 20, 2010 M-am despartit cu greu de ele, ca sa plecam spre Cheile Samarei. Cu cat inaintam, drumul devenea din ce in ce mai acaparator. Defileul Samarei reprezinta una din experientele incredibile pe care le poti trai in Creta. Eram in mijlocul Muntilor Albi. Drumul spre inaltimi era fascinant. Roci in cele mai frumoase combinatii cromatice ma faceau sa ma simt ca-ntr-o imensa cana de cafea cu lapte, din care au mai ramas doar zatul intarit si degradeurile armonioase. Am trecut de la liniste la euforie, de la inertie la delir. Niste chei uriase ne intampina semete. Aerul rece ne cuprinde. Peisajul ne taie respiratia. Vauvenargues spunea ca nu exista nimic in natura care sa nu fie o imagine a vietii omenesti. Si aici am simtit asta. Pietre aruncate aproape haotic, inaltimi naucitoare, ruinele unei vechi asezari omenesti, flori salbatice cum nu se poate mai frumoase. Doar vulturii se mai avanta. Soseaua se opreste si-ti ofera emotionata o lacrima…in departare, printre brazi uriasi, se putea zari marea. – “Natura este alcatuita din contraste: orice lumina isi are umbra sa” (Victor Hugo) “Copacii sunt efortul nesfarsit al pamantului de a vorbi cu cerul” (Rabindranath Tagore)…Poate ca de aceea, in aceste momente si la aceste inaltimi, noi redescopeream binefacerile tacerilor… La intoarcere, muntele iti oferea inca un dar…serpentinele foarte stranse ce te calauzeau spre Chora Sfakion. In umbra parapetelui soselei, se ascundeau de soare caprele. Doua capre negre imbratisate, in umbra aceea, desavarseau tabloul. Din Matala, Angi isi cumparase echipamentul de snorkeling, asa incat ne-am oprit intr-un glofulet sa-l incerce. Stanci prietenoase, mare turcoaz, pesti multicolori, un vas in departare, pietricele de poveste pe mal, cantecul vantului, nori ce erau atat de aproape de mare incat parca-i sopteau cateva cuvinte de-amor nebun…fiecare in parte si toate la un loc creionau o Creta atemporala, un basm senzual si fermecator. Cu toate acestea, nu acolo am descoperit spiritul Cretei, ci in cele mai imprevizibile detalii…in privirea relaxata a cretanilor de pe terase, in tusa delicata a unui asfintit in Chora Sfakion, in fructele exotice ale cactusilor, in florile minunate. Creta este un tablou si un spectacol. O intreaga dramaturgie este continuta in “panzele” sale: personaje care ies sau intra in scena, lumini care cresc sau scad, masti care se schimba, miscare lenta sau rapida, coregrafia, sunetele sau linistea ce te invaluie, cuvintele si timpul ce se consuma…si te consuma. Stie sa arunce asupra lumii o perspectiva parfumata, volatila, plina de arome exotice chiar. Este o calatorie in timpul careia risti sa te contaminezi cu pasiune si cu dorinta descoperirii de sine. O calatorie care te obliga la o privire asupra propriilor istorii de viata. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bogdan_harea Postat Octombrie 20, 2010 Share Postat Octombrie 20, 2010 Frumos, frumos, frumos. Bravo voua! Pacat ca nu se mai tine concursul cu povestea celei mai reusite excursie moto. Sigur aveati o sansa. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
topgun Postat Octombrie 20, 2010 Share Postat Octombrie 20, 2010 Felicitari! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cria_p Postat Octombrie 20, 2010 Share Postat Octombrie 20, 2010 * superbe fotografii! incantatoare povestile! am citit pe nerasuflate. vroiam sa ajung la final, mai repede, ca sa aflu mai mult, sa vad mai mult, dar in acelasi timp imi doream sa nu se termine. ca o carte buna felicitari pentru o vacanta f. reusita si pentru modul in care ai reusit sa o transpui in imagini si cuvinte. de departe cel mai frumos si savuros topic de calatorie al anului. (hmmm, unde a fost ascuns de l-am avazut eu doar azi?... mne, cred ca sunt cascata) Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
radu africatwin Postat Octombrie 22, 2010 Share Postat Octombrie 22, 2010 Cand am inceput sa citesc topicul, ma asteptam la nistre poze excelente. La ce nu ma asteptam este modul cum e scrisa povestea. Felicitari!!!!! Combinatia este generatoare de dependenta. Deci, va mai asteptam. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
petrica Postat Octombrie 22, 2010 Share Postat Octombrie 22, 2010 Deja sunteti idolii mei ! Am visat si eu la asa ceva, insa nu sa transpus in realitate ! Felicitari ! Bravo ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gaxel Postat Octombrie 22, 2010 Share Postat Octombrie 22, 2010 intr-adevar, frumoasa calatorie... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
streetdawgroby Postat Octombrie 22, 2010 Share Postat Octombrie 22, 2010 cei akolo tulai doamne...rai pentru 2 roti... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
florin.sebi Postat Octombrie 27, 2010 Share Postat Octombrie 27, 2010 Continuare? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Angi Postat Octombrie 28, 2010 Share Postat Octombrie 28, 2010 Continuare? Crina e pana peste cap cu munca si n-a prea mai intrat pe aici, asa ca am sa-ti raspund eu. Momentan e varza cu timpul liber si n-a mai avut cand sa scrie. Dar, sper totusi sa faca un efort si sa nu lase si povestea asta neterminata ca pe cea de anul trecut... Pe de alta parte, scuze ca nu se mai vad pozele. Se pare ca a fost depasita limita unui cont unde au fost postate. Ele vor fi reactivate in curand. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Decembrie 2, 2010 Autor Share Postat Decembrie 2, 2010 Am revenit... Inauntrul meu sunt inca o multime de bagaje nedesfacute si lasate asa... M-ati coplesit cu gandurile voastre minunate. Cea mai frumoasa calatorie?! Nici pe departe. Dar, pentru noi, a fost O Calatorie; asa cum de la un anumit punct incolo, am inceput sa le savuram pe toate cu o voluptate...crescanda. Va multumesc din suflet ca ne sunteti alaturi!!! ---------------------------------------------------------------------------------------------- “Clipele erau mari ca niste lacuri de campie, si noi nu ne mai conteneam traversandu-le. Ora isi punea o coroana de nori, liliachie. Ti-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gandule?” (Nichita Stanescu, Cu o usoara nostalgie) Lasarea serii in Chora Sfakion este o minune. Oamenii stau veseli pe terase pana tarziu, marea, devenita prieten de viata, e la o privire departare, stelele incep sa sclipeasca, muzica te invaluie in surdina, luna isi face timid aparitia, iar florile…florile de acolo au fost un balsam pentru sufletul meu. Soare jucaus, culori pline de viata, natura mai vesela ca niciodata, in ciuda aparentei aride, chef de viata si de dragoste. Iar apetitul pentru distractie al grecilor este contagios. Nu ai cum sa nu-ti incarci bateriile acolo si sa nu-ti umpli sufletul de amintiri unice. Inca din Grevena eram asa de curioasa sa aflu ce-i motiveaza pe greci, ce le anima energia si pasiunea, in ce culori li se lumineaza viata, cum de traiesc asa de frumos si de misterios…dar, dupa cateva zile acolo, intelegi si incepi sa te “contaminezi” si tu de binele acesta general. Creta (si Grecia, in general) este o destinatie ce da viata celor mai ascunse vise. As mai fi ramas o zi in Chora Sfakion. M-am trezit in cantecul suav al vantului rece de dimineata. Am pasit incet, de teama sa nu stric vraja ce-mi cuprinsese intreaga fiinta. In fata mea erau aceleasi flori tulburator de frumoase. Imi veneau in minte cuvintele lui Tagore: “Prima floare inflorita pe Terra a fost o invitatie la un cantec inca nenascut.” M-am simtit mereu magnetizata de orice ascunde o poveste, pe care nu o auzi neaparat, dar in mijlocul careia te trezesti subit, ca intr-un vis… Am tras adanc aer in piept si m-a izbit mirosul marii. Mi s-a confirmat inca o data ca “aromele” si muzica sunt cei mai buni catalizatori de amintiri. Ne-am baut cafeaua in liniste, incercand sa pastram in noi vie emotia acestui loc. Apoi, incet, cu greutate indusa, in timp ce ne faceam – din nou – bagajele, m-am gandit (plecand de la ideea ca spatiul este o promisiune a expresiei artistice) la ce inseamna arta. Tabloul acestui loc poate fi considerat o arta, in sine?! Arta se declina la persoana intai, singular. Plec din postura necunoscatoarei. Nu sunt artista, nu am vreun talent ascuns. Aceasta marturisire nu cred ca ma exclude, insa, din randul celor care iubesc frumosul. Am o mare disponibilitate pentru a experimenta aceasta bucurie, indiferent de limbajul in care se exprima. Plec de la premisa ca arta trebuie sa fie ceva care bucura, care indeamna la meditatie, surprinde emotii sau pur si simplu starneste o controversa. Este o alegere profund subiectiva. Acest loc a creionat in sufletul meu un tablou si acesta este conventia pe care eu o accept ca exprimand limbajul artistic. M-am lasat purtata de val. M-am bucurat, am ramas surprinsa, am inteles sau, din contra, m-am mirat… “Natura picteaza pentru noi, zi de zi, imagini de o infinita frumusete.” (John Ruskin). Din Chora Sfakion am plecat linistiti, ca intr-un dans lent, spre nordul insulei pana la Chania, apoi spre sud, pana la Palaiochora. Tot drumul a fost superb, cu nori mari, pufosi, care ne insoteau pretutindeni. Mi s-a parut ca un leganat. Vedeam muntele, norii pufosi erau din ce in ce mai aproape, apoi, incet, te indepartai de ei si iti aparea in fata marea si iar muntele, apoi o grota, din nou norii pufosi… La un moment dat, realizam ca peisajul se cam repeta. Parca stanca din fata ta era aceeasi cu cea pe care tocmai o vazusesi in “leganatul” anterior, marea parea si ea la fel, inclusiv putinele case pe langa care trecuseram. Pana cand ne-am dat seama ca, da, ne plimbam in cerc. Si, uite asa, in incercarea de a gasi drumul cel bun, se cam inserase. Punctul final al acestei zile trebuia sa fie Anno Sfinari, trecand prin Elos, dar GPS-ul nostru a calculat ca ar fi mai bine sa ne duca pana in Topolia prin niste satuce care nu erau trecute pe harta noastra. Intr-un final, am reusit sa gasim un localnic care, intr-o engleza impecabila, ne-a indicat drumul exact pana in Anno Sfinari. Pana sa ajungem aici, insa, din dansul nostru lent am fost opriti de o imagine “fara seaman”. Ce dor ne era de Romanica… In fine, in departare, se zareste o pancarta mare cu Anno Sfinari. Nu ajungem insa bine la ea, ca apare o alta care ne anunta ca s-a si sfarsit. Ne pierdeam rabdarea. Pe harta noastra, aici era “punctul terminus”, unde trebuia sa innoptam. Insa, Anno Sfinari este numele comunei. Imediat dupa aceea am intrat in Sfinari si, odata cu asta, incepea o noua poveste. Era ca si cand intrasem intr-un teatru in aer liber, iar pe scena se juca o piesa in care actor principal era marea. Vibratie, emotie in stare pura, neintermediata de niciun instrument, complicitate cu povestile de pe “scena”. Ochii nostrii priveau, inlacrimati, catre scena unei intamplari a fiintei demne de istoria iubirii. Totul era impunator. Vedeai parca deasupra ta tavanul glisant (norii), apoi balcoanele spatioase (muntii de inaltime mica), scaunele cochete (pietrele); atmosfera aceasta linistita te pregatea parca pentru o experienta sensibila. Eram coplesiti si, in scelasi timp, privilegiati. Experienta spectacolului devenea o ceremonie intr-un spatiu grandios, pe care il intuiesti dinainte sa se traga cortina. “Sunt momente cand te simti eliberat de propriile limite si imperfectiuni umane. In astfel de momente, te vezi intr-un coltisor al unei mici planete, cu privirea fixata pe minunatiile frumusetii reci si, totusi, profunda si emotionanta a ceea ce este etern, a ceea ce este dincolo de simturi. Viata si moartea se contopesc impreuna si nu exista evolutie sau destinatie, exista numai A FI. ” (Albert Einstein). Pentru doritorii de camping, aici exista unul “free” de toata frumusetea. Ne-am plimbat prin el o vreme si aproape ca ne parea rau ca nu ne-am luat cortul la noi. Parea un colt de rai. O liniste deplina, iar in fata ta doar Marea… Nu puteam ramane acolo o vesnicie, insa, asa ca am plecat sa cautam cazare. Am gasit, cu 25 de euro pe noapte, la doar cativa metri mai incolo si am avut o supriza foarte placuta. Cand a auzit ca suntem romani, pentru prima data in Creta, gazda a zambit melancolic si ne-a spus ca de la noi nu vrea decat 20 de euro. Si asta pentru ca intalnise un roman, Andrei, care o fermecase cu povestile lui. Mi-am dorit atunci sa fim si noi “un Andrei de genul asta” pentru romanii care vin dupa noi prin locurile pe unde am trecut. Odata cu lasarea serii, isi faceau loc forfota si zgomotele. Cu fiecare clipa care trecea, te gandeai ca nu avea cum sa fie acelasi loc in care linistea de acolo te fermecase. Mi-as fi dorit sa dureze o vesnicie noaptea aceasta. Era ultima noastra noapte in Creta. Ii duceam deja dorul. Desi groaza inca unui drum cu bacul nu ne dadea pace, Angi a adormit repede…in parfum de zari indepartate. Pentru el, marea piesa, cea care avea sa completeze puzzle-ul calatoriei noastre, era Turcia… Pentru mine, insa, Grecia era la fel de fluida si incantatoare ca un curcubeu. Ii decantam inca culorile. Savuram fiecare clipa. Incercam sa rememorez, cu ochii mintii, momentele minunate petrecute pe taram grecesc. Daca as putea da timpul inapoi, mi-as cere sansa unei reintoarceri. E un spatiu care nu seamana cu niciun alt loc vazut pana acum ; te simti teleportat si scos din lumea ta. Aici poti gasi ragazul sa ramai cu ochii in lumina dupa aripile vreunui fluture colorat… Eram prinsa, dintr-odata, in vechi acorduri de tango…ca un fior de dor nepermis, de tulburatoare melancolie. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
laura_tazy Postat Decembrie 2, 2010 Share Postat Decembrie 2, 2010 WOW- ce nori pufosi! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Crina Postat Decembrie 4, 2010 Autor Share Postat Decembrie 4, 2010 Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. (Octavian Paler) …drum drept, din Sfinari pana in Iraklio, pe autostrada care ne plictiseste si nu ofera nimic. Popasuri scurte, taceri lungi. Imi doream sa inchid ochii si sa fiu teleportata prin puterea gandului direct in Piraeus. Traiam acum intr-o lume a valorilor amestecate, un taram inca boem, dar "alunecos". Ajunsi in Iraklio, ne-am infiintat in cladirea destinata turistilor pentru a ne interesa de bac si a face unele provizii. Am aflat astfel ca exista mai multe linii de ferry-uri si am luat bilete la cel mai ieftin (Anek Lines). Grozava isprava! Pentru 10 euro de persoana mai putin, am avut parte de o experienta “sinistra”. Cat despre provizii, Angi m-a lasat pe mine sa le fac. Iar eu, avand o foame de lup, am aparut tantosa, gata de "imbarcare", cu o sarsana plina cu 10 placinte imense. Eram gata. Plecam iar…spre nicaieri, la fel de libera ca o pasare oarba, ce nu vede colivia de cercuri desenate in zbor. N-am ajuns bine pe puntea vasului ca am si simtit nevoia sa ma frec la ochi, sa ma ciupesc, doar-doar ma voi trezi din cosmarul in care nimeriseram mai de voie, mai de ne-voie. Eram inconjurati de tigani bulgari negri ca taciunele si extrem de zgomotosi. Am incercat sa gasim doua locuri retrase pe o terasa ; ne-am asezat incet, vorbind in soapta, in speranta ca nimeni nu ne va sesiza prezenta. Demersul era inutil. Pana in momentul asta eram singurele siluete albe din zona. Tigancile-mi zambeau, tiganii zbierau. Mi-am luat o cafea tare si ma pregateam sa dau iama in placinte. M-am indreptat spre toaleta pentru a ma spala pe maini. Toaleta era, insa, plina de tigancuse care se spalau cu foc la chiuveta din cap…pana-n picioare, se cremuiau, se parfumau…tot tacamul. M-am intors uimita de tot “spectacolul” ; insa, in momentul urmator, m-a pufnit rasul. Trei pusti blonzi, carliontati, ca niste ingerasi, albi ca spuma laptelui, ramasesera incremeniti in mijlocul “furiei negre”. Au pasit tiptil pana pe o banca din spatele nostru si nu s-au mai dezlipit de-acolo. Imi aminteam de o replica dintr-un film… "De ce stau aici, cu mainile in buzunarul meu metaforic, legat de locul meu confortabil al fricii ?". Am incercat sa ma linistesc si am plecat pe punte pentru a mai arunca o ultima privire povestii pe care o lasam in urma. In apropiere vedeam niste ruine, iar in departare se zareau carari luminate ce duceau in munti. Iraklio a fost in trecut un important port venetian in Mediterana rasariteana si ruinele pe care le vedeam erau zidurile ridicate in secolul al XVI-lea de catre venetieni pentru a proteja orasul. Cand m-am intors, ne-am hotarat sa mai dam o raita prin zona, in speranta gasirii unui loc mai putin…intunecat. Am nimerit in "sala cu fotolii". Am stat cateva clipe, insa privirile insistente ale "acelorasi" tovarasi de drum ne-au grabit plecarea. In drum, trecem pe langa o sala cu fotolii mari despartita de culoar prin niste draperii negre, de catifea. La vederea acelor fotolii, m-am oprit hipnotizata. Aproape ca nici nu simteam impunsaturile lui Angi. Cand ma uit mai bine, vad in fata ochilor detinuti, cu catuse, paziti de niste gorile inarmate. Scena parea ireala. Aproape ca-mi reusise dedublarea si ma priveam, incremenita, de undeva, de deasupra. Intr-un final am gasit o sala in care erau numai… albi. In centru erau niste canapele confortabile, ocupate deja de trei “cadane”, impreuna cu mamele lor, iar de jur-imprejur mese si scaune. Ne-am asezat la singura masa libera si am intepenit acolo pana dimineata. Lui Angi incepeau sa i se inchida, incet-incet, ochii si, gandindu-ma ca el e cel care trebuie sa conduca a doua zi, mi-am asumat rolul de "strajer". Orele-mi pareau nesfarsite. Cu fiecare clipa care trecea si sala asta…se intuneca. Angi, sub masa la care stateam, cu capul in geanta de rezervor, isi faurise un culcus de toata "invidia". Treceam cu privirea fiecare persoana, incercand sa-i deslusesc povestea vietii. Pana dimineata, aproape ca-mi construisem prietenii si dusmanii…de priviri. ...Scena se schimbase. Piesa era alta. Ma simteam ca si cand as fi fost ingramadita pe niste canapele scorojite si roase de molii. Privirile se intorceau, luminile se stingeau si actorii urcau pe scena improvizata printre lazile de bere. Scena nu te impresiona pentru ca nu exista in definitia ei "clasica". Piesa aceasta de teatru incepuse fara gong, iar actorii se asezau cu tine la masa. Era o experienta directa, fara pretentii si la fel de sincera ca fiecare zi din viata ta. Nu trebuia sa te pregatesti sau sa te detasezi. Desi plecai din postura necunoscatorului, nu trebuia sa te integrezi si nu erai obligat sa participi. Dincolo de "afise", "premiere" sau "actori", cand ultima cortina dispare-n intuneric, conteaza doar modul prin care alegi sa experimentezi interactiunea dintre spatiu si piese… …Dimineata. Frig. Un port plin de oameni "preocupati". In mine se nastea melancolia unui copil care alearga in urma trenului, intr-o gara in care a luat sfarsit vacanta. Cu privirea si sufletul amortite, am plecat din nou la drum. Iar pe autostrada fara "cadouri". Dupa 400 de km, ajungem in Platamonas. Ne simteam epuizati. Nu mai aveam puterea sa cautam prea mult un loc unde sa punem capul. De fapt, nu mai aveam puterea nici sa vorbim. Am gasit o garsoniera cocheta cu 28 de euro si ni s-a parut o minune. Ne-am asezat in liniste pe terasa, privind in gol cateva clipe bune. Linistea a fost curmata de mieunatul prietenos al unui motanel care escaladase pe palmierul din fata terasei si incerca sa ne faca sa intelegem ca travaliul a luat sfarsit, acum suntem cu el si va fi bine. Am zambit. …Printre umbre, cortine de catifea, expresiv, dansand pe o muzica doar de noi auzita, timpul incepea sa nu mai aiba rabdare cu noi. Luam cu noi amintirea culorii, Niciodata culoarea. Amintirea sarutului, Niciodata sarutul. Tiparul frunzei ni-l tatuam pe frunte, Dar seva ne uita, Refuza sa ne memoreze. Trebuie sa inveti sa uiti, Sa narui amintiri, Pentru ca tu sa ramai Sa le alungi, Sa le pangaresti, Pastrand in tine dorul de crini. Altfel devalmasia lor te-ar ucide. Peisagele s-ar suprapune. Iti trebuie Memoria lasha a plantelor Care uita dezastrele repetate ale toamnei Si-s gata din lut sa rasara Ca-n prima dimineata de luni A lumii... (Gheorghe Tomozei, Sa uiti...) Mesaj completat ...cu aceste ganduri paraseam Grecia. Si chiar incercam sa uitam, pentru cateva zile, toate amintirile frumoase de acolo. Ne lasam sufletul „curat” pentru Turcia si, da, voiam sa pasim in ea ca-n prima dimineata de luni a lumii, ca fractii infime din oamenii originari. Inainte de plecarea in aceasta calatorie, citisem ghidul complet al Turciei, ma pregatisem ca pentru „examenul vietii mele”; aproape ca stiam pe de rost locurile pe care voiam sa le vedem si, cu putina imaginatie, puteam arunca o privire in timp si respira parfumul vremurilor demult apuse. .. Asadar, din Platamonas am plecat tot pe autosatrada, pentru a treia oara (sa ne iasa pe urechi), pana in Tekirdag, unde am oprit sa schimbam niste bani, apoi ne-am continuat drumul pana in Barbaros, unde am inoptat. Drumul pana la granita cu Turcia a fost destul de anost. Prin minte imi treceau ganduri amestecate...Aveam sa ne plimbam de-a lungul marii, seara, cu stelele cazatoare si indragostitii agatati de fericirea noastra. Aveam sa fiu o printesa, intrand intr-un mare regat...La granita, in partea turceasca, am fost nevoiti sa trecem prin - nici mai mult nici mai putin de - 5 puncte de control. Chestia haioasa era ca aproape nimeni nu se uita la noi. Fiecare isi controla colegul de dinainte. Ne gandeam cam ce coruptie ar trebui sa fie pe-acolo, de s-a ajuns la un asemenea „tratament”... Pentru ca planurile cu Turcia ne fusesera deja dejucate o data, speram sa reusim sa facem macar turul Marii Marmara. Un vames, foarte surazator si dragut, ne-a indicat ca loc pe care nu trebuie sa-l omitem in drumul nostru o mica insula, Capi Dagi – pe care, insa, n-am mai apucat s-o vedem. Turcia s-a dovedit a fi „o experienta interesanta”, dar pe care eu una nu mai vreau s-o repet vreodata. Ideal acolo ar fi sa mergeti intr-una din marile statiuni si sa nu cumva sa va treaca prin minte sa iesiti din complexul hotelier in care v-ati cazat. Luxului dinauntru (despre care citisem si auzisem din mai multe surse) ii ia rapid locul saracia „de afara”, mizeria infernala si gustul amar. Noi, insa, aveam in minte sa ne facem o idee despre cum arata aceasta tara in general, ceea ce nu e recomandat. De cand am trecut granita si pana in Tekirdag, cu fiecare metru parcurs intreaga mea fiinta se oripila. Pana la urma nu conteaza nimic din tot ce ai citit vreodata despre spatiul in care te afli; tot ce conteaza este perceptia ta din acel moment. Incetul cu incetul, punea stapanire pe mine un sentiment de dezgust. Simteam ca daca voi atinge ceva, ma voi contamina instant cu o boala incurabila. Era foarte straniu. Veneam din Grecia – fluida, cocheta, colorata, prietenoasa si ma asezasem parca acum pe celalalt mal al lumii si cautam un raspuns. Si nici macar nu-mi mai aminteam intrebarea, daca existase vreodata. In Tekirdag, lume multa, amestecata, apucata, zgomotoasa, superficiala, inchipuita; magazine de lux alaturi de tarabe cu slapi...Ajungem in Barbaros. Pana si lumina asfintitului mi se parea „murdara”. Toate hotelurile de aici erau inchise, iar putinele pensiuni disponibile practicau preturi de la 40 de euro in sus (conditiile fiind net inferioare oricarui loc vazut in aceasta calatorie – descaltat la intrare, baie pe hol, camarute ingramadite si fara pic de „panorama”). Gasim, aproape cand ne hotaraseram sa plecam de aici, un apartament cu 25 de euro. La prima vedere, parea sa arate chiar bine - doua dormitoare imense, terasa cat tot apartamentul, bucatarie, baie...Ok. Ne cazam...si incep „minunile”. Dupa sentimentele traite pe pamantul acesta, visam la o baie de ora...si nici asa nu eram sigura ca senzatia de murdarie avea sa dispara. Apa calda, insa, nu mergea; dusul nu functiona; prosoapele erau murdare; in chiuveta din bucatarie erau vase nespalate...nici nu voiam sa stiu de cand; daca atingeai cearsafurile, te lipeai de ele instant...nu ne mai gaseam locul. Aproape ca eram in stare sa ne urcam pe motor si sa nu ne mai oprim pana acasa. Angi era hotarat ca a doua zi destinatia sa fie direct Bulgaria. Eu inca mai voiam sa vad macar Istanbul-ul. Ma plimbam de colo-colo ca o bezmetica; dupa ce am sters cu disperare scaunele si masa de pe terasa, ne-am hotarat sa ne odihnim putin. Se facuse tarziu. Ne asezam in liniste si...in secunda urmatoare, in tot orasul, se aude o voce care incepe sa cante ceva. Realizam ca era chemarea la rugaciune. Pentru noi, insa, era extrem de straniu, ca o cufundare in trecut si in neant, intr-o obscuritate a evenimentelor si afectelor. Ne desprindem cu greu si foarte tarziu in noapte de pe terasa, atunci cand oboseala a fost atat de mare incat nici macar nu ne mai pasa ce avea sa urmeze. Ne trantim pe cearsafurile mizere si incercam sa ne gandim la tot ce a fost frumos pana atunci, pentru a putea adormi. In scurt timp, insa, deasupra noastra incepe sa se auda zgomotul sacadat al unor tocuri infipte cu putere pe podea. Apartamentul fusese inchiriat pentru o noapte unui turc care venise cu „o fetita” sa se simta bine. Au urmat gafaieli, tipete, iar tocuri, rasete si...liniste. Reuseam sa atipim, apoi cosmarul reincepea. Dimineata aveam mintea golita de tot ce putuse fi frumos vreodata. Nu mai simteam nimic, nu mai voiam nimic...Nu stiu cand am reusit sa strangem bagajele si sa plecam spre Istanbul. Nu stiu nici ce am simtit pe drum. Traiam in agonie. Nici macar nu stiu daca am adormit pe motor. Imi aduc insa aminte momentul in care am zarit de departe Istanbul-ul. Initial Bizant, apoi Constantinopol, este centrul cultural, financiar si turistic al Turciei. A fost capitala Imperiului Roman (330-395), a Imperiului Bizantin (395-1453) si a Imperiului Otoman (1453-1922). A fost ales una dintre cele trei capitale culturale europene pentru 2010. Parea ca o ultima frantura dintr-un vis. Zburam pe aripile imaginatiei spre o noua experienta. O eruptie de sunet si lumina ma invadase. Parea imens si pe masura ce ne apropiam, o agitatie cumplita ii dadea viata. Extrem de multa lume, extrem de multe masini, cladiri vechi alaturi de cele mai moderne arhitecturi, Lipscani alaturi de Champs-Elysee, femei carora li se vedeau doar ochii alaturi de pustoaice semi-imbracate – toate aceste „elemente” schitau un profil realist al dramelor existentiale: pierderea traditiei, dizolvarea libertatilor individuale in „cea mai libera dintre lumi” (este singura tara islamica unde ai libertatea de a-ti alege religia); complex si versatil, Istanbul-ul parea un „geniu” al imaginii. Ajungem in centrul orasului si ne oprim intr-o piata imensa pentru a „lua pulsul”. Inima orasului parea moderna, dar tesatura sa era vintage. Sofisticat intr-un mod jovial. Pentru o clipa, timpul parca a stat pe loc. In fata aveam o moschee impunatoare, pe care o vedeam printre sute de stegulete rosii. Apoi, din drumul principal porneau zeci de drumuri inguste, cu tarabe unde puteai sa gasesti peste, haine, papuci, branza, suveniruri, condimente, rahat, matasuri, blanuri, portelanuri, haine de piele...si nici nu mai stiu. De la un anumit punct incolo nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic. Sentimentul era imbucurator. Reuseam sa ma „pierd” in multime. Parea un roman al derizoriului. Nimicul absurd, alienant, ca un balon umplut cu vid, plana asupra tuturor personajelor. Din cand in cand, balonul se desumfla cate putin pentru a lasa comicul si hazardul sa intre in scena. Am revenit incet in fata moscheei si mi-am cumparat o inghetata. Desi imi propusesem sa nu ma „ating” de nimic atat timp cat sunt in Turcia, am intalnit niste baieti preparand, cu iz de poveste, inghetata de toate „soiurile”. Inghetata aceea avea pentru mine o incarcatura de vis, de ludic, de...mister. In momentul acela am auzit din nou „chemarea la rugaciune”. Sunetul era din ce in ce mai profund, cuprinzandu-mi intreaga fiinta. In muzica aceea toti porumbeii din piata au inceput sa zboare haotic spre inaltimi. Coborandu-mi privirea, am vazut un batran care parea sa contina in mica sa faptura toate simbolurile unei „lumi pierdute”. Istanbul-ul imi parea un loc fara discurs si fara argumente rezonabile, desi datele pentru a le avea sunt acolo... Am plecat cu sentimentul ca Turcia cunoaste, totusi, secretul reinventarii de sine: stergerea partiala a trecutului si nascocirea unui prezent convenabil....si odata cu apropierea de Bulgaria, trecand prin Saray si Kirklareli, incercam si noi sa ne „nascocim” un final de calatorie mai entuziast. Mesaj completat ---------------------------- Am ajuns noaptea in Tsarevo. Drumul parea ca nu se mai termina. Desi, imediat dupa ce am trecut granita in Bulgaria, totul mi se parea scladat intr-o lumina nespus de frumoasa, drumul ma zdruncina de imi venea rau, incepuse sa se inopteze si am intrat intr-o padure din care credeam ca nu vom mai iesi vreodata. Copacii mi se pareau din ce in ce mai desi, frigul ne cuprindea, noaptea incepea. Doream sa gasim o cazare ieftina, unde sa ne odihnim pe saturate si sa visam frumos. Cand am ajuns in Tsarevo, oras-port, in lumina lunii mi s-a parut fermecator. Si am gasit cazare cum nici macar nu visasem – hotel cochet, 20 de euro, oameni draguti, zambete si liniste. Pentru mine, Bulgaria a fost surpriza acestei calatorii. M-am simtit foarte bine acolo si mai in siguranta decat in multe alte locuri. Am stat pana tarziu la depanat amintiri cu un tanar bulgar, motociclist si el, pe care l-am cunoscut la hotel, incercand sa ne decupam trairile avute in diverse situatii. Apoi...am adormit. A doua zi ne-am trezit plini de viata. Pentru prima data in aceasta calatorie, dupa 16 zile si 6000 de km parcursi, nu ne mai grabeam nicaieri. Voiam sa prelungim „agonia” ultimelor clipe. Am plecat sa vizitam orasul, sa mancam placinte si sa ne bucuram. O liniste ireala ne acaparase. Marea, si ea extrem de calma, oamenii putini si un caine se cuibareau acum la noi in suflet. Ne-am hotarat sa mai stam o zi in Bulgaria. Am plecat, trecand prin Burgas si Varna, si am ajuns la Balcic. Se inserase, dar drumul parea luminat. Norii pufosi reaparusera, un balon colorat se inalta pe cer...simple fragmente si un timp mut al miscarii. In doar o clipa, am luat hotararea de a pleca acasa. Pur si simplu... * * * Aceasta poveste este, pentru noi, mai mult decat evitarea atipirii confortabile in bratele uitarii. Este masina noastra afectiva a timpului. Calatoriile ne pun in miscare imaginatia ca o podoaba care-si dezvaluie misterul mult dupa ce creatorul ei a disparut. In plus, daca te plimbi mult cu capatul de ata la tine, iti dai seama ca toate se leaga pe lume. ...Te cuceresc oamenii pe care nu i-ai cunoscut, gradinile prin care nu te-ai plimbat, expozitiile pe care nu le-ai vazut. Ca un parfum fin, totul ramane distilat in sticluta amintirilor...din viitor! Reflectoarele se aprind, muzica rasuna, iar atmosfera se umple te energie...lumea este scena ta! „Life is what happens to you while you`re busy making other plans.” (John Lennon) Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Angi Postat Decembrie 12, 2010 Share Postat Decembrie 12, 2010 Greu te-ai mai miscat, dar decat deloc mai bine asa. Poate termini si povestea de anul trecut Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Rocker Postat Decembrie 12, 2010 Share Postat Decembrie 12, 2010 Frumoase poze, frumoase locuri, frumoasa calatorie, ce mai, superb este cuvantul potrivit. Felicitari amandurora pentru minunata calatorie. Numai bine va doresc si la cat mai multe calatorii de genu. Cu respect. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aliance-steel Postat Decembrie 16, 2010 Share Postat Decembrie 16, 2010 Amintiri, amintiri..picuri de fericire in suflete . Incerc sa imi amintesc pe Crina de acum ceva vreme si realizez ca undeva intre trecut si prezent, intre stiut si nestiut exista o metamorfoza fantastica. Poate ca intr-o zi vei hotari si vei gasi o cale sa aduci lumina si altora cu trairile tale. Talentul este o nestemata ,slefuirea lui insa este o arta ! Felicitari Crina ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mettal86 Postat Decembrie 18, 2010 Share Postat Decembrie 18, 2010 (editat) Multumesc pentru rabdarea de a posta, o tura asemanatoare vreau sa fac si eu in iunie-iulie 2011, cu mica deosebire ca vreau sa merg prin Turcia pana in Izmir si de acolo sa iau Ferry pana la Atena. Aveam mari dubii cu Albania si Macedonia, acum insa, cu siguranta voi trece pe acolo Cand mai plecati pe undeva sa faceti poze la fel de frumoase Ca tot ati anticipat calatoria mea de anul viitor, poate imi anticipati si calatoria din 2012 Serbia-Slovenia-Croatia-Italia-Franta-Benelux-Germania-Cehia, in vara asta Editat Decembrie 18, 2010 de mettal86 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.