Dnepr MT10

[axi]

te cam chinuie namila.. dar motorul nu merge rau din cate il aud.. tehnic vb, apai ca nu "scanteieste" perfect e alta treaba..

succes

[AdrianS]

Din repezeală am uitat să precizez Âşi aici (cum am făcut la descrierea filmulețului de pe YouTube) că bubele principale au fost legăturile proaste la bornele bateriei Âşi bateria în sine cam descărcată. Odată ce-am aruncat o baterie de maÂşină (încărcată de cu seară) în ataÂş Âşi i-am înnodat niÂşte lițe proaspete, Niprescovici a-nceput să duduie fericit. A doua buboaie, care nu mă lăsa deloc să am un control cât de cât decent asupra turației motorului, a fost țăpănoÂşenia cablurilor de accelerație în cămăÂşile lor. Vaselină cu praf, cu -5 Celsius Âşi cu alți câțiva factori de-ăÂştia au însemnat defunctoÂşenia cablurilor mele. Le-am injectat niÂşte benzină cu ulei de amestec prin cămăÂşi Âşi Âşi-au dat drumul ca prin minune.

 

Cum a făcut copilaÂşul ăla pe care l-a spălat mă-sa pentru prima dată de s-a mirat Âşi el: "Iote-te, mamă, degețele!!"

 

ÂŞi-am rezolvat între timp Âşi cu flencănoasa aia de pedală de pornire: avea pana-Âştift pusă de-a-ndoaselea Âşi teÂşită ciudat de anteriorul "mecanic", aÂşa că nu prea bloca ea nimic acolo. Odată ce-am rectificat-o un pic am înfipt-o imediat între pedală Âşi ax Âşi acum am o pedală mai tare ca salcâmii din curte!

 

Gata, am fugeat. Haida hai că pleacă MoÂş Ene pe Mobră Âşi mă lasă insomniac!

Editat Decembrie 22, 2010 de AdrianS

[13 Todesengel]

O reala placere sa citesti acest topic,ai un stil deosebit de a povesti. Pasiunea care iese la iveala ar trebui sa inspire pe multi care vad in aceasta motocicleta doar "un fier de reparat" si nimic altceva.Iti doresc sa ai spor la treaba si sa iasa asa cum vrei tu !

PS cit a costat ? un MT10 cu atas deja este o raritate .

Editat Decembrie 22, 2010 de 13 Todesengel

[barboge]

Corect! Are dreptate Todesengel. Esti un povestitor innascut. Ar trebui sa te faci scriitor. Si sa nu mai zic de restaurari de motociclete. Cu toate ca, eu cred, ca, de fapt, tatal tau este meseriasul. Bafta si asfalt uscat!

[AdrianS]

Mulțumesc pentru complimente. Mă tem că nu faceți decât să mă-ntărâtați la Âşi mai mult scris . Povestirea despre Nipru urmează după prima poză, iar introducerea este cam lungă. Nu mă supăr dacă săriți peste prima parte.

 

Treaba cu "meseriaÂşul" e relativă: taică-meu e profesor de engleză. A fost profesor de română, spaniolă, franceză, engleză, italiană. Mi-a tradus, cu dicționarul ruso-român în față, treimea necesară din manualul de reparație rusesc pentru Muravey. Pe lângă partea filologică, cu el am prins gustul pentru Âşofat, mecanică, tâmplărie, ciclism Âşi toate celelalte lucruri. În măsura în care poți numi un om rotund ca fiind "meseriaÂş", înseamnă că el va fi într-adevăr meseriaÂş nu pentru că este specializat într-o anumită arie de lucru, ci fiindcă Âşi-a făcut atâta experiență în atât de multe Âşi variate domenii încât numărul mare de sinapse Âşi procese cognitive îi permite să rezolve probleme complexe Âşi diverse. Având în vedere că poate repara Dacia în aceeaÂşi măsură în care poate traduce "Luceafărul" în franceză, da, îl numesc pe taică-meu meseriaÂş. Iar faptul că este intelectual îi permite o abordare inteligentă, deschisă Âşi pe mai multe fronturi a problemei, calitate pe care mult prea rar am întâlnit-o la adevărații "specialiÂşti", mecanici de profil sau intelectuali de profesie. Capacitatea de a te folosi de analogii Âşi de experiența acumulată într-o privință care pare (la prima impresie) să nu aibă nicio legătură cu problema ta este un mare avantaj. În plus, serviabilitatea Âşi determinarea îi asigură persistența Âşi, în consecință, Âşansa reuÂşitei.

 

AÂşadar, persistă oarecum aspirația la omul renascentist, ăla care le făcea pe toate.

 

Eu sunt student la Litere, Etnologie. Până acum am avut chef de mai puține traduceri, mai puțină literatură. Nu de puține ori îmi Âşi pare rău. Vorbesc mai puține limbi deÂşi le înțeleg, dar cu engleza am făcut câțiva englezi să creadă că sunt de-al lor. În schimb am o chitară agățată de perete, mă dau cu motocomunistele Âşi repar calculatoare. Între mine Âşi părinții mei sunt 36 de ani distanță. Cam singura vină pe care o poate avea un om în privința experienței lui reduse, alta decât a fi leneÂş (fiindcă dezinteresul este Âşi nu este o vină, depinde cum îți abordezi propria umanitate Âşi cât de aprig vrei să înțelegi universul), este faptul că mai are de acumulat încă 36 (sau câți) ani de experiență.

 

Nici eu Âşi nici taică-meu nu am mai văzut Nipru până acum. El are un pic mai mult avantaj că a studiat manualele mai în detaliu (deh, eu scriam pe forum Âşi el citea la manualul de reparație), eu le voi citi mai îndeaproape cu.rând dar "gugăluiesc" între timp imagini, filmulețe, istorii orale. Chiar acum am trei taburi deschise privind cutia de viteze Âşi alte Âşapte cu exemple de ataÂşe tapitațe. Nu mă disperă în aÂşa măsură tapițeria din ataÂş , dar vreau să zic că mă documentez. Ca s-o lămurim: prin vremea gimnaziului, Adricuță se uita la taică-său cum îi făcea la subsolul Clubului Copiilor 4 kart cu motor de Hoinar, apoi ATV din fiare vechi Âşi motor de Mobră. Nu-mi pare rău absolut deloc, ba chiar dimpotrivă, mi-e dor de vremurile dolce far niente Âşi schimbătorul_schimbă_Âşi_nu_e_o_tijă_legată_de_altă_tijă_legată_de_un_Âşurub_care_fir-ar_să_fie_trebuie_strâns_iote-te_la_ce_mă_gândesc_în_loc_să_n-am_habar_Âşi_să_accelerez_acolo_liniÂştit. Meseria se fură, iar experiența se câÂştigă întâi văzând Âşi (mai apoi) făcând. Tot stând pe lângă el Âşi dând cheile la mână, mi s-au format Âşi mie gândirea, mâna Âşi ochiul, astfel încât - deÂşi sunt departe de noțiunea de meseriaÂş - am început să-mi fac singur treaba. Sigur că prefer să fim doi inÂşi, fiindcă două capete lucrează mult mai bine decât unul singur. M-am obiÂşnuit să pornesc la drum cu cea mai bună idee disponibilă într-un anume moment, idee care vine în urma - să-i zicem aÂşa - "brain-storming"-ului ad-hoc. Mi-am dat seama, uitându-mă la mine Âşi privind la alții, cât de recunoscător sunt faptului că am avut pe cineva care să vrea să mă-nvețe; nu că Âştia dinainte, fiindcă învățam împreună: cea mai bună cale de a învăța ceva tu însuți este să înveți pe altcineva despre acel ceva. Am văzut câțiva oameni, de vârsta mea sau mai în etate, care au fost nevoiți - de bine sau de rău, nu asta comentăm acum - să învețe pe cont propriu. Au câÂştigat din treaba asta încredere în sine Âşi brațe dezghețate, însă de multe ori au Âşi pierdut (în schimbul timpului dedicat reinventării roții) o parte din răbdare.

 

Zeta a fost în mare măsură proiectul meu, exceptând niÂşte suduri mai complicate pe care i le-am lăsat lu' taică-meu din evidente motive. Eu sunt din cale-afară de meticulos Âşi țin întrucâtva (Âşi) la aspectul motocicletei, el nu prea mai are răbdare Âşi să-i dai muncă de concepție cât încape, numai să nu-l pui să vopsească sau să protejeze vopseaua când dă ciocane. Deformarea lui profesională de profesor este că ar vrea să fie toți ca el sau măcar să facă la fel. Defectul meu este că sunt câteodată panicard Âşi capabil de prea multă meticulozitate, deseori aparent inutilă sau cel puțin rezultând în ceva la fel de bun sau de prost. ÂŞi nu-mi place încă să mă frece la icre bobinele oricărui fel de dinam fiindcă sunt nesimțite, parÂşive Âşi... aiurea.

 

Că nu făceam nici Muravey, nici motocicletă Âşi nici pe dracu' fără taică-meu sau maică-mea, e-adevărat. Că am dorința (împărtăÂşită de mulți adolescenți, de altfel) să mă rup la un moment dat din dependența față de ai mei, e-adevărat Âşi asta, dar e cu totul altă poveste. Câtă vreme mai facem echipă bună, ne vom Âşi ține de treabă motivați.

 

 

 

Din toată treaba asta n-aÂş vrea să rămână decât ideea că oamenii nu-s perfecți, ba chiar unii-s (subscriu) mai imperfecți ca alții. Dar se chinuie care-cum pot ca să fie mai bine. Gata cu filosofia de joi după-amiaza, hai să trecem la Nipranovici.

 

Am aprofundat ieri problema actelor la Nipru. O bună analogie ar fi scormonirea în rahat, că m-am ales cu aceeaÂşi durere de cap. Îmi permit să scriu liber pe forum fiindcă prea puțin va conta legal adevărul ăsta. Cel mai important lucru e că am un Nipru Âşi să vreau să merg cu el. Cu gândul ăsta am fost ieri la primăria Ciorogârla, din ale cărei evidențe speram să pot stoarce un atestat fiscal al primului proprietar (eu crezând că sunt al patrulea), singurul care a avut motocicleta Âşi înmatriculată. Buboaia evidentă este că nenea îi mort de vreo doiÂşpe ani, cu toate că eu îl credeam adormit abia de vreo doi. Vă spun mai încolo cum am aflat Âşi treaba asta. În fine, la primărie am întâlnit o binevoitoare doamnă ale cărei brațe împreunate rareori se desprindeau unul de celălalt. N-a fost chip să scot vreun fiscal (nici nu s-ar putea pe numele mortului), iar în calitate de cineeÂştitubă n-am convins pe nimeni să aflu prea multe despre moÂştenitorii din Dârvari. Despre casa unde-a trăit actualul defunct am aflat cu greu pe la nu Âştiu ce porți obscure: un om cu dumicatu-n gură mi-a dat niÂşte indicații tare precise, aÂşa că în scurt timp am ajuns în fața unei case mari, vechi, cam dărăpănată Âşi din cărămidă, cu brazi frumoÂşi Âşi-nalți în curte.

 

Un dulău lătra înlănțuit mai din fundul cu.rții Âşi era cât pe ce să plecăm, când din casă a ieÂşit o fată-n fugă să ne-ntrebe pe cine căutăm. Cu răbdare i-am explicat cine suntem, de unde venim Âşi ce vrem. Felul ei binevoitor Âşi detaliat de-a-mi răspunde m-a trecut, în decursul a câtorva secunde, prin multe Âşi complet diferite stări de agregare umană: complet demoralizat, exaltat, dărâmat, extaziat, resemnat, liniÂştit. Fata a încercat (mai mult ca sigur fără să-Âşi dea seama) pe mine legea entropiei, care spune că totul tinde spre egalizare - munții se vor eroda Âşi mările se vor astupa. Cam aÂşa s-a bălăngănit Âşi starea mea de spirit până a nimerit în acea dulce liniÂştire.

 

Se făcea că tânara e-nsurată cu un Făt Frumos, iar regele (bunicul lui, din câte am înțeles) a murit de doisprezece ani - număr divizibil la cifra magică 3, aÂşadar atenție! Făt Frumos era plecat vânătoare în capitala împărăției (la tăiat de porci prin BucureÂşti), dar fata avea pregătit un porumbel mesager ca eu să-i pot trimite vorbă flăcăului. După ce mi-a dat numărul de telefon, l-am sunat pe soțul Doru Âşi am aflat o povestioară tare asemănătoare cu soarta Trabantului Combi pe care taică-meu l-a dat când aveam eu vreo cinci ani Âşi nu l-a mai văzut, cu toate că plăteÂşte până în ziua de azi impozit. Se pare că va fi posibil să by-passuiesc ceilalți proprietari - care oricum nu s-au sinchisit să reînmatriculeze Âşi să reînscrie motocicleta în evidențele statului, fie ele polițieneÂşti sau fiscale - ai Niprului Âşi să întocmesc acte cu acest succesor al regelui. Răbdarea este însă primul lucru de care am nevoie fiindcă-i posibil să intrăm în dialog abia după anul nou. Sau cel puțin aÂşa vreau eu să cred: că problema s-a simplificat drastic Âşi că de-acum încolo întreg mapamondul va veghea asupra bunei mele dispoziții Âşi-a actelor mele de motocicletă.

 

Cam vlăguit, îngândurat Âşi cu soarele-n ochi, am purces la drum înspre Comana. Nu Âştiu cum se face că ai naibii americani călăresc înspre Apus cu soarele la asfințit (Âşi pe muzică emfatică), pe când eu acceleram spre Răsărit în claxoanele asistenței Âşi cu mâna la ochi. Deh, ăÂştia cu mai mulți cai-putere se scoală mai de dimineață...

 

La țară am îmbrăcat rapid combinezonul Âşi-am scos Nipranovul din magazie. După o duÂşcă de-un litru-juma' de benzină (iarăÂşi bocnă cutia!), a luat-o motorul la prima pedală cu scânteie. Ziua fiind scurtă Âşi friguroasă (iar banii Âşi timpul meu - împărțite toate pe unde se poate), amânăm orice tentativă majoră de reparat până la vară. Între timp, constatăm cu bucurie lipsa butucului de frână al roții de la ataÂş, profilul complet Âşters al anvelopei de la roata din spate a motocicletei, instalația electrică foarte "răsfirată" Âşi vrăjită fiindcă se-ncăpățânează stoic să nu facă scurt-circuit în ciuda nenumăratelor lițe Âşi lițiÂşoare atingând caroseria la tot pasul, zăngăneala apărătorilor de vânt în chiulase Âşi mersul ciudățel al cilindrului stâng.

 

Mă opresc doar un pic la cilindrul stâng ca să precizez că merge parcă în rateuri, cu toate că de vreo două ori - oprindu-mă pe drum - am constatat cât de frumos Âşi de rotund mergea întreg motorul, fără niciun fel de rateu sau bâlbâială. Foarte posibil să fi avut doar un cilindru funcțional , dar n-are importanță. Dreptul merge foarte frumos, stângul ori are toba înfundată Âşi acumulează gaze pe evacuare, ori are pierderi de curent, ori... voi să-mi spuneți sau eu să aflu. E prea devreme Âşi prea alandala totul ca să fac o diagnosticare cât de cât realistă.

 

K63T-urile mele au nărav: se îneacă singure, cred că au pointeau-urile obosite. La un moment dat am uitat să închid benzina iar stângul făcea pipi de vreun minut până să mă sesizez Âşi să-i ard un deÂşt pe tija de înecare.

 

Încă n-am deblocat cablul care trage de avansul manual fiindcă nu vreau să scape tot jegul din cămaÂşă în jos, în aprindere. Sigur că puteam scoate cablul, dar ca să umblu sub distribuitor aÂş vrea să dau aripa față jos, ceea ce nu voi face câtă vreme nu pot sta în fund lângă roată. ÂŞi pe fleoÂşcăiala aia...

 

Ehei, da' am încercat în schimb agregatul pe zăpadă. Mai întâi am dat să urc până la poartă cu anvelopa Âştearsă de pe spate: bună de făcut găuri în pământ, bună de aruncat noroiul pe taică-meu Âşi de-a dreptul excelentă pentru demonstrarea faptului că, pe zăpadă, Niprul poate ține ralantiul în viteza întâi stând pe loc. Pur Âşi simplu am băgat cutia în treapta întâi, am lăsat ambreiajul uÂşor Âşi m-am dat jos de pe motocicletă cât să-mi iau o mănuÂşă. N-avea roata nicio grijă, parcă amesteca la zacuscă...

 

Ăsta fiind semnul suicidului în caz că ieÂşeam pe stradă, ne-am decis să suim Niprul înapoi în fața magaziei. Am urcat motocicleta pe cric Âşi ataÂşul pe-un butuc de lemn în vederea inter-schimbării roților. Am acum o tăietură luuungă pe degetul mare de la mâna stângă (deh, muchia aripii din spate versus crampoanele anvelopei...) dar, post-factum, m-am folosit bucuros de sfaturile de la "Sinteza Dnepr", anume să iau la bocanci roata din spate ca să se strecoare printre telescop Âşi saboți la remontare. Odată făcută trampa Âşi umflată roata, m-am avântat derapând către poarta mare Âşi-am ieÂşit într-un târziu pe asfaltul fleoÂşcăit Âşi înzăpezit, unde-am început să fac niÂşte derapaje Âşi niÂşte rotocoale de zâmbeam cu gura până la urechi: nu mi-aÂş fi închipuit că poți fi atât de conÂştient de dinamica (să zic balistica) Nipranului în derapaj, cu atât mai puțin nu mă gândeam că poți avea în acelaÂşi timp control complet Âşi mai deloc asupra direcției în care-ți fug fundul Âşi ataÂşul. La întoarceri nu mă mai chinuiam cu marÂşarierul, ci acceleram pur Âşi simplu în timp ce răsuceam ghidonul: urma o piruetă minunată, armonioasă, în jurul propriei axe, cu toate că demarajul era ca Âşi când... n-ar fi fost.

 

Mie-mi sare cutia din treapta a doua la cuplu mai puternic. Dacă mai punem la socoteală Âşi avansul cu desăvârÂşire fix, reiese că trebuie să forțez nițel biata motocicletă ca să treacă din treapta întâi direct în a treia. Dar atât cu pasager cât Âşi fără m-am distrat cum nu se putea mai bine pe zăpada aia, tăind făgaÂşe pe arătură Âşi dansând sârba-tango fără frâne. Cu ajutorul Roxanei am tras Âşi niÂşte înregistrări pe care le voi uploada pe diseară. Deocamdată am să vă las niÂşte poze.

 

Într-adevăr, motocicleta asta e mai mult decât un "fier de reparat" Âşi dă cumva senzația că va trece prin sau peste orice. În momentul de față, este doar un fier care-a costat 1600 RONi. Având în vedere starea lui, mi se pare că am dat cam mult. Dar treaba asta nu va mai conta deloc din momentul în care mă voi vedea înmatriculat Âşi "Âşoselist".

 

 

Rugăminți:

• vă rog de o poză în care să văd sistemul de frânare care pleacă de la pedala de frână spate însper butucul roții de pe ataÂş; eu nu am nici pârghiile Âşi nici butucul, aÂşadar nu prea Âştiu cum arată sistemul
  
• o poză cu butucul cu saboți de la roata ataÂşului; nu am aÂşa ceva Âşi vreau să-i pun
  
• pe față, frâna este cu dublă comandă; la Niprul meu, în spate, am remarcat că există prinderea dar nu Âşi pârghia acestui sistem; vă rog de-o poză cu sistemul de frânare de pe grupul/butucul roții spate, văzut din dreapta motocicletei
  

Editat Decembrie 23, 2010 de AdrianS

[ubord]

Dragule...niciodata nu am avut rabdare sa citesc mai mult de o fraza din posturile tale.....mult prea multe cuvinte ......frumoase...

La pedala de frana este o chestie simpla cu un balansier care egalizeaza tensiunile in cablul de frana de pe atas, respectiv tija care merge la frana de pe spate...

 

gasesti referinte (imagini explodate) in catalogul cu piese de schimb...

Mesaj completat

...ceva foto...

cu flacari , cu bronz-aluminiu, cu ciucurei...

Editat Decembrie 23, 2010 de drobu

[RaduI]

cu cilindrul stanga ... cred ca ti-ai raspuns singur: carburatorul care curge ... cui poantou care nu etanseaza... benzina in exces, innecare, etc.

[BIBANU CZ]

Bai Adriane, dar la ce-ti trebuie frana pe atas la rusnac, daca tu tot cu biata Zeta bantui zi si noapte plimband fetite prin capitala?!

...Hai ca mi-ai inseninat ziua cu postarile tale! Sarbatori fericite din Oltenia!

[matti_dragomir]

tatal tau sa merga la primarie sa dea o declaratie pe proprie raspundere ca minunatul carton presat nu se mai afla in circulatie si gata gaura anuala inutila numita impozit. roaga-l pe cristi 57 sa-ti dea mai multe detalii, el deja a facut asta

[mihai_prd]

Dragomir, despre ce vorbesti tu aici?

[matti_dragomir]

Dragomir, despre ce vorbesti tu aici?

"soarta Trabantului Combi pe care taică-meu l-a dat când aveam eu vreo cinci ani Âşi nu l-a mai văzut, cu toate că plăteÂşte până în ziua de azi impozit."

despre asta vorbeam, trebuia sa pastrez si citatul in postul meu, dar am omis asta

[mihai_prd]

Ai rezolvat cu actele?

[AdrianS]

Ca orice fier luat de bun din nu Âştiu ce cu.rți țărăneÂşti, Niprul meu avea un proprietar care nu era, de fapt, proprietar. Nea' în cauză a mers pe talonul proprietarului inițial, singurul care a avut Niprul Âşi înmatriculat. După ce-am făcut un contract de vânzare-cumpărare care, se pare, o să ajungă fix în soba bunică-mii, m-am lansat în niÂşte investigații demne de romanele polițiste. Într-un final (Âşi aici m-am oprit deocamdată din pricina sărbătorilor) am găsit casa proprietarului inițial, un nene mort de mai mulți ani, în care stă însă un succesor de-al decedatului. Din câte am înțeles, succesiunea ar fi fost făcută la vremea oportună Âşi motocicleta încă figurează (sau figura) în evidențele fiscale ale acestui fiu, nepot sau ce-o fi dumnealui.

 

Rămâne deci să mai oftez un pic Âşi să merg urgentisim (când se mai dezgheață) la nenea ăsta Âşi să văd cum stă treaba cu actele. Sper să putem întocmi cumva baza legală, deÂşi parcă văd c-o să mă-mpotmolesc rapid. O să-ți povestesc mai en-detail pe messenger ca să nu oripilez lumea forumistă, deÂşi unsă Âşi ea cu toate alifiile. Cert este că azi m-a vizitat un nene pensionar Âşi, în consecință, Muravey-ul este ca Âşi vândut. Rămâne doar să vină cu banii Âşi să-i montez la loc pinionul original la diferențial. Spre liniÂştirea lui Aleko Âşi nu numai, Muravey-ul va ajunge cel mai probabil înapoi de unde-a plecat, adică la cărat ciorciobute pe drumuri de țară. Restul banilor intră la Nipranovici, Âşi vai ce-o să mai intre...

 

Am să revin asupra chestiunii cu actele pe măsură ce se mai limpezeÂşte zeama. Deocamdată-i tulbure Âşi bleah...

[JustMe_DF]

"soarta Trabantului Combi pe care taică-meu l-a dat când aveam eu vreo cinci ani Âşi nu l-a mai văzut, cu toate că plăteÂşte până în ziua de azi impozit."

despre asta vorbeam, trebuia sa pastrez si citatul in postul meu, dar am omis asta

 

 

Off topic dar poate ajuta: rezolvarea nu este cu declaratie la primarie !

 

daca nu s-a rezolvat intre timp, atunci mesaj cu detaliile problemei si se gaseste rezolvarea

numai bine,

[oldgeorge59]

Eu merg cu atas de aproape 35 de ani .

 

 

Constantin, ai respectul meu, la maxim , ca sa fiu in ton cu generatiile astea noi

[micriganel]

Salut Adrian , am urmarit cele povestite de tine si cu oarece te pot lamuri si eu. Nu ai taler cu sabotzi de franare pentru ca nu prevede . Eu am doua MT 10 ambele an de fabr. 1976 , fara modificari ,si pot sa te asigur ca nu au si nu au avut frana pe atas. precum vezi in poze este acolo doar un taler orb ,care protejeaza butucul de noroi. Spor la treaba si numai bine !

[AdrianS]

Mulțam frumos pentru imagini, mă mai lămuresc nițel! Eu n-am nici măcar talerul orb, deci am o fascinantă vedere neobturată la "oala" butucului pe care-ar trebui să calce saboții. Voi căuta cumva să fac rost de un mecanism de frânare Âşi să adaptez acolo un taler cu saboți, că parcă prea e mare măgăoaia ca să mă bazez pe numai două roți din trei la frânare.

 

Profit acum de acalmia orei târzii de pe forum ca să actualizez un pic veÂştile despre Niprescovici. Am fost luni pe la țară în stilul tipic al familiei ("Fii atent ce vreme frumoasă! Lasă tot, hai la țară!"), stil care m-a-nvățat să nu-mi fac niciodată planuri mai departe de o oră-două. Dar bine c-am fost fiindcă taică-meu s-a auto-însărcinat cu recondiționarea distanțierului-blocator de la talerul cu saboți al roții zetă-spate. A băgat la sudură Âşi întăriri în piesa aia încât acuma Âştiu că, dacă a Âşi centrat-o bine (îi vreme urâtă Âşi n-am apucat încă s-o probez), aia o să-mi dea de-a berbeleacul toată motocicleta până jos la Giurgiu, dar de rupt nu se mai rupe!

 

Eu m-am ocupat cu o trebÂşoară mai de copilandru ofticat că încă n-are acte la Nipru: am stat în kur pe betonul rece ca să desfac ambele carburatoare de pe boxerilă, să văd ce se-ntâmplă prin ele. S-a dovedit că nenea ăla care mi-a vândut fieru' dăduse jos carburatoarele doar de ochii lumii, că n-a umblat în ele. ÂŞi-aici vă explic Âşi de ce tocmai mi-am reînnoit respectul profund pentru lucrul rusesc: băi, nenilor! Ambele carburatoare aveau plutitoarele găurite Âşi inundate, respectiv ambele carburatoare aveau toate jicloarele complet înfundate, cu excepția a două din cel drept (care erau "gunoite" pe jumătate; de-abia vedeam luminița de la capătul tunelului). ÂŞi, cu toate astea, Niprul ăsta pornea Âşi funcționa! Respect.

 

Îmi pare rău că n-am făcut poze, m-am pomenit cu bateriile descărcate Âşi n-am avut încărcător la mine. Am desfăcut totuÂşi carburatoarele complet, am golit Âşi lipit plutitoarele (le-am topit porii cu letconul, treabă de mini-migală), am spălat totul bine Âşi le-am montat la loc. Când am dat o pedală să pornesc motorul, păi dacă n-au început pistoanele mele să alerge de parcă eram într-a patra gata să decolez! Ralantiul astfel regăsindu-Âşi muza undeva prin rândurile motocicletelor de viteză, am coborât la maxim Âşubărele ambelor carburatoare Âşi am obținut un ralanti de-a dreptul decent. Cilindrul stâng încă mă enerva totuÂşi, că dădea niÂşte rateuri de credeam c-o să arunce cu sitele tobei în mine. Am scos într-o doară bujia Âşi (iarăÂşi îmi dau palme că n-am avut aparatul foto), în capul electrodului superior, stătea cel mai mare Âşanț făcut de scânteie pe care l-am văzut vreodată. Aveam bujii de schimb, dar ca chestie am pus flexul pe electrod Âşi l-am "alezat" ca să văd dacă asta rezolvă problema. ÂŞi, într-adevăr, rateurile au dispărut. Pentru lucrul sovietic, încă odată - respect.

 

Rămân multe bube: cutie care sare din a doua (Âşi care are, cel mai probabil, ulei pe bază de apă, că îngheață bocnă sub 0 grade), ulei care fuge prin toate părțile, jocuri posibil cam mari la culbutori, cuie pointeau care închid Âşi nu prea, instalația electrică pusă doar pentru îngrozirea temeinică a electricienilor, anvelopă spate care freacă în axul transmisiei. Adaug Âşi nemulțumirile mele de student, respectiv: aprindere clasică, avans manual, lipsă frână pe ataÂş et caetera. Dar măcar am carburatoare curate .

 

Cu actele se anunță vremuri tulburi, că proprietarul succesor pare cam nedumerit în privința posesorului legal Âşi actual al motocicletei. ÂŞi are Âşi vreo 4 milioane impozit restant pe terenuri. Deh, ca la țară. Rămâne pe săptămâna viitoare să aflu veÂşti noi, respectiv să mă mai enervez un pic că o mare parte din banii pe Muravey va intra pesemne în rezolvarea hârțogăriei. Sau nu. Vedem.

 

Data viitoare pun Âşi poze.

Editat Februarie 23, 2011 de AdrianS

[cicloburu]

Ieri l-am auzit pe acest IVAN! Domnilor, sună fain Âşi porneÂşte la prima pedală! Abia aÂştept să-l văd pe Âşosele!

[AdrianS]

Ăi-a plăcut cum a plecat la prima pedală, aÂşa-i ? Las' că tu eÂşti primul care dă o tură cu el după ce l-oi repara Âşi înmatricula. Deocamdată îl rog pe Mihai de niÂşte sfaturi.

 

ÂŞi nu Âştiu ce mi-a venit, poate exces de zel că am cartuÂşe noi în imprimantă - dar în caz că vă-ntrebați cine-a lipit astea prin oraÂş:

 

[mihai_prd]

E cam aiurea treaba cu actele, cand intrii pe mess dă-mi un buzz încetiÂşor.

[valicaddy]

Salut Adrian , am urmarit cele povestite de tine si cu oarece te pot lamuri si eu. Nu ai taler cu sabotzi de franare pentru ca nu prevede . Eu am doua MT 10 ambele an de fabr. 1976 , fara modificari ,si pot sa te asigur ca nu au si nu au avut frana pe atas. precum vezi in poze este acolo doar un taler orb ,care protejeaza butucul de noroi. Spor la treaba si numai bine !

 

Hm, ai vopseaua originala pe ea... asa era si atasul meu inainte sa dispara.

[mihai_prd]

Pe principiul "banu-i ochiu' dracului" se pot rezolva orice probleme... "sensibile".

 

Bafta !

 

AÂşa o fi, dar când proprietarul e mort doar de vreo 10 aniÂşori, trebuie să intervină PCR-ul, banii nu prea mai au putere.

[micriganel]

Hm, ai vopseaua originala pe ea... asa era si atasul meu inainte sa dispara.

Cum adica... (inainte sa dispara) !?! Ce a patzit?

Cu bine!

[micriganel]

Hm, ai vopseaua originala pe ea... asa era si atasul meu inainte sa dispara.

Cum adica... (inainte sa dispara) !?! Ce a patzit?

Cu bine!

Mesaj completat

Hm, ai vopseaua originala pe ea... asa era si atasul meu inainte sa dispara.

Cum adica, "sa dispara"!?! Ce a patzit? In cel cu vopseaua originala erau doua cuibare pentru pasarile de curte. Cealalta, adica cea cu care se dadea nenea a primit o zugraveala din fericire pe nematuit, asa ca se cojeste, spre satisfactzia mea! Daca as sti o metoda de a scapa de stratul ala naspa, dar fara a o afecta pe cea originala, as prefera-o pe cea originala cu toate defectele pe care a vrut sa le acopere cu boscaiala.

Vreme buna, dar mai ales vremuri mai bune pentru noi totzi!

[AdrianS]

Băi, da' ce plouă afară. I-am făcut o bucurie maică-mii azi când m-a văzut întors pe Zeta de la facultate cu reiații jegăriți pe toate părțile. Că abia ce-i băgasem la spălat alaltăieri.

 

Sâmbătă Âşi duminică a fost însă tare frumos la țară Âşi am avut spor la treabă. Am bibilit JawuÂşca Âşi-apoi, ca răgaz duminical, am trecut la dat ture cu Niprul, că parcă prea mi se făcuse dor să trezesc satul în stil boxer OHV. A pornit la prima pedală, cum are prostul obicei să facă de câteva săptămâni încoace. Pasagera Ancuța era Âşi ea prezentă Âşi s-a cam speriat inițial (na, de la Zetă la Ivan, cazmaua sovietică pe trei roți, e ceva distanță), dar pân' la urmă s-a dat repejor pe brazdă... din ataÂş. Aspirator de femei Âşi căței, zău: fata fotografia din ataÂş, iar Rex după noi. Sau na, dinaintea, pe dedesubtul - că nu-nțeleg cum de nu l-am călcat încă! -, de-a curmeziÂşul Âşi aÂşa mai departe.

 

Am pârâit-o mai mult cu a-ntâia. În primul rând că nu voiam să-mi pierd pasagera, iar în al doilea că nu am apucat să umblu în cutia de viteze. V-am povestit că sare (sau se smuceÂşte Âşi intră la loc cu zgomotul ciocanelor lui Thor nimerind în fuduliile vreunui titan) din a doua cum trag de ea nițel Âşi, na, mi-e jenă omenească să tot folosesc numai trepte de viteză cu număr impar .

 

Să nu-mi ziceți că nu vă place iarba de la mine din curte...

 

 

O să vreau, totuÂşi, pentru mersul la drum, să am frâne Âşi pe ataÂş. AÂşadar, cu ocazia asta, mă interesez preventiv dacă are cineva de dat vreun taler cu saboți pentru ataÂş Âşi sistemul său de frânare. Dacă-mi reuÂşeÂşte poanta cu actele după sărbătorile-astea, nici nu mă mai ocup de vopsea fiindcă-i încă bună: instalație electrică, frâne, verificat/recondiționat/reglat motor/cutie/grup acolo unde este cazul, aprindere electronică, anvelope, taxe Âşi la drum cu ea. Ce miÂşto e să visezi la tastatură!

 

Revin altădată cu mai multe poze. Am examen mâine Âşi am învățat... tot.