lydieekoto Postat Martie 8, 2012 Share Postat Martie 8, 2012 Mă bucur să citesc că s-a rezolvat cu viza si puteti continua aceasta călătorie.Se pare că birocratia si sistemul mental comunist s-a instalat in toată lumea a doua sau a treia precum SIDA si nu vom scăpa niciodată de acest sistem bolnav, e ca un blestem pe care suntem nevoiti sa-l ducem in spate ca un bagaj inutil.Analogic,nu merita sa fiti dezamagiti din cauza unor sisteme pasive la realitate pentru a va continua călătoria. Drum bun in continuare si aveti grijă de voi.Asteptam noi povesti si poze de la fata locului. Lets Ride!!!!!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
petrica Postat Martie 9, 2012 Share Postat Martie 9, 2012 Eu cred ca in final o sa obtineti viza ! Ar fi pacat de Dumnezeu sa nu atingeti extremitatea de sud a Africii. Poate ati si obtinut-o acum cand scriu eu ! TREBUIE sa ajungeti la Capul Agulhas ! ... astept sa postati poza asta ! Sigur se va intampla ! ... simt eu ! ..... ti-am spus eu ? Sa nu uiti de poza ! Drum bun in continuare ! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mitzaboldan Postat Martie 9, 2012 Share Postat Martie 9, 2012 uau....M-ati lasat fara cuvinte! Citind povestea voastra am inceput sa visez cu ochii deschisi! Sa aveti grija de voi si drum bun in continuare! Felicitari pentru ce faceti si multumim ca ne impartasiti si noua aventura voastra! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Martie 17, 2012 Autor Share Postat Martie 17, 2012 In vestul salbatic Asa a inceput ziua: cu sute de antilope Sprinbok, zeci de girafe si Oryx. Plecasem, noi doi si nebunul de Vital, in ceea ce avea sa devina un trip gen Fear And Loathing In Las Vegas, in cazul nostru insa numai pe baza de alcool. Intai a trebuit sa ne conformam traditiei si sa bem o sticla de lichior de ginger pentru a evita o pana pe drum. Asa ca am tras la bodega din Sesfontein, pentru tarie si bere. Aici, o zi normala de luni: lumea o ardea la o barfa, biliard cu minge de golf, o fisa la automatul de poker, muzica la maxim din jukebox, liquid-dancing… Apoi harta a devenit inutila. La capatul drumului incepea adevarata calatorie. Inaintea noastra se intindea cel mai vechi desert din lume, pro-Namib, iar in aparenta pustietate, in implauzibila naluca, nimeni. Iarba uscata lasa din cand in cand sa se vada pamantul, in zone circulare cu diametrul de 5-8 metri, ca niste enigmatice urme ale unor farfurii zburatoare demult disparute. Acestea sunt "inelele de zane" din Namibia, unul dintre cele mai misterioase fenomene observate in regiunile desertice ale sudului Africii. Pana in ziua de zi, studiile pe specimene de sol prelevate din sit nu au elucidat originea acestei texturi (s-au avansat diferite ipoteze: radioactivitate localizata, actiunea termitelor, compusi chimici eliminati in mediu de Euphorbia damarana etc). Dar permanenta relativa a inelelor de zane sugereaza o legatura critica intre acestea si sanatatea ecosistemului, specialistii considerand ca inelele ar putea fi un fel de mecanism adaptiv prin care este regulata captarea, stocarea si reciclarea resurselor limitate din desertul pro-Namib. Dar ciudateniile peisajului nu se opreau aici. Copacii aveau burtile pline cu apa, bolovanii se sfaramau in placi subtiri, vantul slefuia culmile de lava. Si in mijlocul acestui Oz, un telefon pentru a suna in delir zeii. Locul nu este parc national, sau macar recunoscut in vreun fel ca zona protejata, dar localnicii stiu ca aici traiesc in libertate numerosi elefanti si lei de desert, alaturi de alte animale salbatice. Pentru a patrunde mai adanc in acest vest salbatic, am coborat in albia secata a raului. Fundul nisipos era plin de excremente si urme de elefant. Linistea era deplina si am incercat sa rulam cat mai silentios printre copacii de acacia de circa 15 metri inaltime. Albia era atat de lata, incat demult nu mai zaream malurile raului. Ne simteam liliputani, pierduti intr-un univers enorm, absurd, de neinteles. Aparitia elefantului insa a restabilit scara si logica peisajului. Elefantul ne-a ingaduit aproape; era atat de liniste incat il puteam auzi rontaind la scoarta. Elefantii de desert nu au nevoie sa bea in fiecare zi si au fildesii mai mici, tociti, datorita dietei mai sarace in nutrienti. Dar masculul acesta era imens. Speram sa-l revedem spre seara, caci urma sa ne instalam tabara in aval, chiar in albia raului. Cat am mai bantuit in cautarea locului potrivit, alte animale ale desertului ne-au aparut, ca niste fantasme, in cale: girafe suple, antilope Oryx, struti, pasari de Guineea… Urma de girafa: ghiciti sensul de mers! Braai-ul a fost insotit de vin rosu, apoi veni vremea sa ne bagam in pat, adica sub plasele de tantari, unde trageam "in piept', neintrerupte, imaginea cerului instelat, mirosul uscat de nisip fierbinte si chemarile sacalilor si ale pasarilor de noapte. Am dormit neintorsi. Ne-am trezit cand inca era intuneric: un elefant isi lua o gustare, cativa metri mai incolo si am ascultat fericiti cum natura isi recapata, domol, energia. Bausem ceva alcool in ajun, dar nu halucinam: animalele au mai mult respect pentru noi decat noi pentru ele. In acel moment, in acel loc, oameni si animale eram din nou un intreg, dormisem, ne hranisem, traiam, in armonie, impreuna. Rasaritul a umplut cu o lumina alba, psihedelica, valea. Ramuri moarte zaceau in dune iar florile de desert isi deschideau delicate aromele. S-a fiert ceaiul, s-au mancat sandwichurile, s-au facut bagajele, s-au sters urmele efemerei noastre tabere. Aerul era deja incins, ochii orbiti de lumina, mirosul sufocat de arsita. Sacalii, antilopele, strutii si babuinii isi vedea deja de treburile zilnice. Am ales un drum diferit pentru intoarcere, amanand iesirea din albia uscata, in care radacini imense zaceau marturie a nor moment in care raul readuce la viata valea. Am urmarit o vreme, inca increduli, urme si excremente proaspete de elefanti, in aparenta pui insotiti de adulti. Si cateva curbe mai departe chiar i-am intalnit, la umbra, luandu-si o racoroasa baie de nisip. In acest taram al ierbivorelor, pradatorii nu ar fi trebuit sa fie prea departe. Si in curand am avut dovada: urme proaspete de lei, pui si adulti, insa animalele au ramas ascunse, camuflate in culorile dulci ale ierbii. Urma unor pui de leu Laba de leu adult si palma Anei Pe masura ce ne apropiam de iesirea din albie, nisipul a devenit mlastina, iarba uscata si scaietii au lasat locul unei vegetatii inalte in care un elefant isi facea dusul de noroi. Prin cheile de piatra am iesit inapoi in campie: eram la fel de magnetizati ca si cu o zi in urma, insa mai tacuti, nostalgici. Escapada noastra se apropia de sfarsit. La intoarcere ne-am oprit, desigur, pentru o alta sticla de lichior de ginger: doar nu era sa riscam o pana de cauciuc, nu-i asa? La 80 de km de Kamanjab ne-am amintit insa ca nu e ok sa conduci baut. Lodge-ul din Pasul Grootberg era in drumul nostru, proprietarul e tovaras cu Vital, asa ca era normal sa ne abatem pentru a ne reveni dupa vin si bere. Era momentul pentru cateva randuri de gin tonic. Cabana este construita chiar pe buza canionului, intr-o rezervatie naturala. Acum 132 de miloane de ani Gondwana s-a fragmentat pe aceasta muchie de lava, pe care ploile o transforma inca intr-un peisaj ametitor. Gazdele noastre au fost prea ospitaliere: casa (bungalow eco pe marginea prapastiei), masa (cina de fite). Romani si belgian, ne-am zis, in unanimitate, sa sarbatorim evenimentul cu doua sticle de vin. In tarile noastre asa-zis occidentale, traim departe de natura, de salbaticie. Muncim din greu pentru a mentine distanta. Unele voci insa spun ca am devenit o specie decuplata de la mecanismele vietii. dar intr-un astfel de loc, singura intrebare este: "cum ne-am putea dori mai mult, altceva?" Deschideti ochii, si veti vedea. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Martie 17, 2012 Share Postat Martie 17, 2012 Incredibil. Ce imagini si cat de frumos ai scris... Incredibil! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Martie 22, 2012 Autor Share Postat Martie 22, 2012 Incredibil. Ce imagini si cat de frumos ai scris... Incredibil! Ce bucurie ca tripul asta, care pentru noi a fost greu de povestit in cuvinte, a trecut dincolo de ecran, dincolo de niste...poze pana la urma si a adus un pic din emotia locului, in voi. Multumim ca ne urmariti! Happy now. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Grip Postat Martie 22, 2012 Share Postat Martie 22, 2012 Mai oameni buni, sunteti fantastici! Pe bune ca mi-era frica sa nu raman eu impotmolit cand citeam povestea voastra Felicitari pentru vointa si pentru curajul de a duce o astfel de calatorie pana la capat. Fruntea sus! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Martie 23, 2012 Autor Share Postat Martie 23, 2012 Undeva sub curcubeu Namibia 01-11 martie Windhoek. Singurul loc din lume in care numele lui Nelson Mandela si Mugabe sunt amestecate in aceeasi salata politica trebuia parasit in cel mai scurt timp. In fond venisem doar pentru a obtine o viza (bifat!) si pentru a cauta un service prietenos, plus piese de schimb pentru Tenere (amanate). Singura cumparatura pe care ne-am putut-o permite in capitala cat Galatiul a Namibiei, a fost prea necesara inlocuire a gumelor cu un set Heidenau K60 Scout. Solide in aparenta, speram ca sunt ultimul set pe care il montam in Africa! Am curatat si gresat glisierele de la etrieri, problema este ca la un etrier fata cauciucul de protectie este crapat: asta ma obliga sa fac intretinerea mai des. Despre uleiul anapoda (Bel Ray 20W50) pe care ni l-a vandut, la un pret nesimtit, reprezentanta Yamaha, alta data. Spun doar ca l-am schimbat, era musai, dar de atunci ambreiajul patineaza. Windhoek, where Mugabe + Mandela = L.O.V.E. Am platit doua locuri in dormitorul mixt din hostel, chiar daca ne-am inghesuit intr-un singur pat. Singura noastra consolare: wifi decent. La treaba, in curtea hostelului. Noroc ca sezonul ploios tocmai se incheia. TKC80 terminate Lasam in urma o saptamana plina: sarbatorisem, nu in Cape Town, dar intre prieteni, ziua Anei. Ne intalnisem, pe drumul catre Windhoek, cu trei baieti pe biciclete hotarati sa faca, impreuna cu un catel, drumul dintre Cape Town si Berlin. Iar norii, dintr-o data tacuti, se adunau in aceleasi culori tipatoare seara de seara, insa curcubeele lor se risipeau, prea scurte acum, pe final de sezon ploios, pentru a lega cer si pamant. Numai semne bune. Bere, vin, braai si fete vesele (Melissa si Ana) Merlot indulcit sub soarele sud-african Intalnire cu Daniel 1, Daniel 2 si Pirco. Nomazi ca si noi, dar pe biciclete si insotiti de un patruped fidel Am schimbat informatii despre vize si malarie… Norii au agatat un curcubeu la uscat… Am campat sub stele, si luna a rasarit imensa, plina Soarele nu s-a lasat mai prejos Auzisem, dar nu ne asteptam, ca drumul, putin umblat, dintre Windhoek si Namib Naukluft sa fie atat de frumos. Gatuit intr-o fabuloasa succesiune de trecatori, pietrisul s-a asternut serpuit, de-a curmezisul campurilor aurii cu pompe eoliene de apa si turme de babuini in cojoc cafeniu, apoi mai sus, peste culmi cu grohotis de cuart in care citeam propunerile pentru kuler ale florilor de munte. Dintr-o data, in labiritul ametitor de ace de par, in orizontala indiferenta a gardurilor de sarma, o sansa, o oportunitate. Fructificata la maxim, pentru un bivuac de milioane. Bolovani translucizi… cum sa ramanem 'de piatra'? Fler de nomad, pe bune! De multe luni 'mirosim' de departe locul potrivit pentru a pune cortul. Un soare apune… O luna rasare! Un foc de tabara pentru a face fata vantoasei, un somn odihnitor in aer de munte si o dimineata aspra, rece, spartana. Dar cateva ore mai jos, in miezul desertului celui mai batran din lume, nisipul si lumina sunt incinse la zeci de grade bune mai sus. Treceam, pentru prima oara, Tropicul Capricornului, si, pana sa imortalizam evenimentul, a trecut pe langa noi, apoi a facut cale intoarsa si s-a oprit la taclale un sud-african pe un BMW F 650 Dakar. Reiner este biolog si urma sa ne tina (partial) companie prin desert intr-un maraton de 3 zile si jumatate, care avea sa se incheie in orasul sau natal, Cape Town. Pentru inceput, am impartit felii de rasfat in brutaria din Solitaire, apoi bere in barul chic din Sesriem, de ciuda ca nu ne permiteam un safari pe dune. Dar drumul ne-a consolat cu ace de par intre plete de piatra si cu fabuloase turme de animale libere, sute de antilope, zebre, girafe si struti, raspandite de-a lungul unei variante putin umblate, dar pe care Reiner o stia dintr-un trip trecut. Departe de Ecuator, amintindu-ne cu nostalgie si de Sahara Riderii se inteleg din priviri: pietrisul era palid, cerul adanc, ploaia ameninta tacuta. Dar am intrat in ochiul negru al furtunii, increzatori ca vom gasi dincolo de orizont o oaza de liniste, un bivuac confortabil, si poate un curcubeu. Aerul era sarat, peste intinderea stearpa de nisip si acacia o lumina purpurie, stranie. Dar adevarata drama se arcuia deasupra. Curcubeul, dublu, rotund, sub care ne-am intins tabara, un ultim popas inaintea ultimilor 590 de kilometri de drum pana la canion. Dupa show-ul fabulous al apusului, dimineata a fost proaspata, clara: am rulat bine de-a lungul dunelor care iau nastere la mii de kilometri distanta, la izvoarele fluviului Orange, in masivul Drakensberg, apoi sunt maturate pe costa Namibiei de inghetatul curent Benguela. Dunele cu inaltimi record din desertul Namib alcatuiesc unul dintre cele mai aride si mai extreme ecosisteme din lume. Pe umerii lor aramii, fragilul detritus, un strat de resturi organice si vegetale care constituie sursa de baza pentru hrana si apa in desert. Dupa o noapte cu ceata, detritus poate contine apa in proportie de pana la 60% din masa totala, pentru ca in timpul zilei procentul sa scada la 2-4%! Reiner Cateva ore de condus prin arsita si ajungeam, in sfarsit, aproape de ultima tinta pe itinerariul namibian. Unde aveam sa ne regasim, la o bere, cu Reiner. Windhoek Lager rece, un plin de benzina si inca o opintire: in cateva zeci de kilometri intram, 'triumfal', in cel ce-al doilea canion ca marime din lume. Fish River Canyon se casca brusc, 160 km de lung, 27 km de lat, 550 metri de adanc. Pentru ca vara era deja pe sfarsite, raul, care de 650 de milioane de ani macina necontenit dolomitul, abia umplea cateva balti pe fundul haului. Am pornit spre locul de re-intalnire cu Reiner cand se facea deja noapte. In Africa soarele sprinteaza sub orizont, am invatat demult ca trebuie sa ne cautam din timp un loc de campat. De data asta insa, nu am avut de ales. Am mers cat mai incet, cat mai atent, lasand loc de trecere pentru zebrele si antilopele kudu trezite din somn de zgomotul tobelor. Obositi, am decis sa ne punem cortul afara din rezervatie, astfel Reiner avea sa ne zareasca, pentru a-si lua ramas bun, pe drumul catre granita. Un bivuac singuratic, doar chemarile sacalilor condimentand linistea desertului Ultimul rasarit in Namibia. Urmatorul soare avea sa ne dea trezirea in Africa de Sud, unde urma sa parcam, cu mandrie, primul motor care a batut drumul tocmai din Bucuresti pana in Cape Town. Treptat, ascutisurile de piatra s-au potolit, drumul a devenit nisipos, selenar. Inaintea noastra se asternea infinitul, capatul lumii. Orizontala ne ardea retina: albastru plat si maro, cer si desert, atat. Intre ele, noi doi, increduli ca nu am gresit directia, ca dincolo de pustiu nimicul va redeveni ceva. Asfaltul, stranie creatie! Dintr-o data l-am regasit, taind cu cruzime desertul, ducand, drept, sec, catre o granita importanta. Granita dintre Africa neagra, profunda, muma, si America Africii. Aveam fluturi in stomac: ajungeam, dupa noua luni cat noua vieti, in Africa de Sud! Intram din nou, dupa frontierele fundamentale dintre Mauritania si Mali, dintre Benin si Nigeria si dintre RDC si Zambia, pe taram necunoscut. Am strans sub pleoape soarele fierbinte, si i-am dat gaz. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Black_wolf Postat Martie 23, 2012 Share Postat Martie 23, 2012 DRUM BUN! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cnairda Postat Martie 23, 2012 Share Postat Martie 23, 2012 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Martie 23, 2012 Autor Share Postat Martie 23, 2012 Bucuresti - Cape Town Am ajuns! Un maraton: 84 de ore, 1900 de kilometri, pentru ca, in sfarsit, o motocicleta si doi nomazi sa ajunga din Romania pana in Africa. O luna imensa, galbena, o naluca, peste un oras, peste doua oceane. Jumatatea, sau miezul unei aventuri care dureaza de noua luni, pe care am visat-o o viata. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Grip Postat Martie 23, 2012 Share Postat Martie 23, 2012 Bravoooooooooooooooooo!!! Foarte tare. Cred ca v-a sarit un pic inima cand ati vazut semnul Extraordinara poveste si calatorie! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
blackd1rt Postat Martie 23, 2012 Share Postat Martie 23, 2012 Curge-ncet o bala... Foarte frumos, domnule si doamna! Va doresc toate cele bune!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Gimy Postat Martie 23, 2012 Share Postat Martie 23, 2012 Nu este decat un cuvant: Fascinant !!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dans Postat Martie 23, 2012 Share Postat Martie 23, 2012 "Ultimul rasarit in Namibia. Urmatorul soare avea sa ne dea trezirea in Africa de Sud, unde urma sa parcam, cu mandrie, primul motor care a batut drumul tocmai din Bucuresti pana in Cape Town" Si e tare ca numarul de inmatriculare e tot romanesc; bineinteles, Bucuresti ii fruncea! Spune-mi te rog cum se comporta Heidenau Scout K60 pe diverse suprafete, inclusiv asfalt si nisip afanat. Multumesc si sa va intoarceti cu bine. Bineinteles, am dori dinainte sa stiim cum si unde, ar fi o onoare sa va intampinam. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cristache Postat Martie 25, 2012 Share Postat Martie 25, 2012 Si eu am schimbat uleiul la Tenereul meu si a inceput sa patineze ambreiajul de ma bagat in sperieti...problema a fost ca am folosit ulei full sintetic,iar dupa ce am pus un ulei semisintetic si un pic mai gros, nu a mai patinat si de atunci merge OK... Zic sa schimbi uleiul cu unul semisintetic si motorul isi va reveni la viata... Drum bun in continuare si va asteptam acasa... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Scufu Postat Martie 26, 2012 Share Postat Martie 26, 2012 Felicitari!! frumos si cu siguranta sunteti deja inspiratie pt multi Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Bandit Postat Martie 28, 2012 Share Postat Martie 28, 2012 FELICITARI !!!!! Cea mai tare aventura moto Made in Romania pe care am urmarit-o cu mare placere. BRAVO !!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
nergall Postat Martie 28, 2012 Share Postat Martie 28, 2012 Nu am putut sa ma opresc din citit,nu imi aduc aminte sa fi citit ceva asa frumos relatat in scris si imagini,nu am cuvinte,felicitari. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Oformula Postat Martie 29, 2012 Share Postat Martie 29, 2012 Felicitari!!! Foarte misto aventura voastra de lunga durata, nota 10 pentru doamna la testul de anduranta la care ai expuso si ambitia avuta sa nu faca cale intoarsa cu avionul. Am urmarit zi de zi forumul sa vad cand postati sa fiu la zi cu aventura voastra. Din partea mea toate laudele pentru dificila calatorie. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mrwwwhite Postat Martie 30, 2012 Autor Share Postat Martie 30, 2012 MULTUMIM!!! "Ultimul rasarit in Namibia. Urmatorul soare avea sa ne dea trezirea in Africa de Sud, unde urma sa parcam, cu mandrie, primul motor care a batut drumul tocmai din Bucuresti pana in Cape Town" Si e tare ca numarul de inmatriculare e tot romanesc; bineinteles, Bucuresti ii fruncea! Spune-mi te rog cum se comporta Heidenau Scout K60 pe diverse suprafete, inclusiv asfalt si nisip afanat. Multumesc si sa va intoarceti cu bine. Bineinteles, am dori dinainte sa stiim cum si unde, ar fi o onoare sa va intampinam. Dupa peste 15000km cu TKC pe spate + MT21 pe fata (2 seturi) pentru mine este clar ca Heidenau Scout K60 o sa ofere o aderenta scazuta in conditii dificile (mai ales in nisip afanat sau noroi). Profilul spate este suficient de agresiv pentru conditii normale de offroad dar cel din fata nu. Pentru a compensa aceasta problema foarte multi rideri folosesc pe fata TKC (sau MT21 care dupa parerea mea este unul dintre cele mai bune cauciucuri on-off) Totul se rezuma la anduranta cauciucului. Este clar ca un profil foarte agresiv, pur offroad se consuma mult prea repede pentru o aventura de lunga durata. Cei de la Heidenau au conceput un cauciuc care ofera performante suficiente on si offroad si care tine mult peste 10000km. Ar fi fost util ca profilul fata sa fie mai agresiv, chiar daca asta ar fi insemnat sa reziste mai putini km (am citit reporturi cu peste 20000km). Dupa 3000km este exact de ce avem nevoie pe coasta de est (mult mai mult asfalt). Si eu am schimbat uleiul la Tenereul meu si a inceput sa patineze ambreiajul de ma bagat in sperieti...problema a fost ca am folosit ulei full sintetic,iar dupa ce am pus un ulei semisintetic si un pic mai gros, nu a mai patinat si de atunci merge OK... Zic sa schimbi uleiul cu unul semisintetic si motorul isi va reveni la viata... Drum bun in continuare si va asteptam acasa... Am schimbat uleiul si totul e ok. Am fost foarte fericit sa gasesc Motul 5100 10W-40. Totusi o sa cumpar un kit de ambreiaj de rezerva Flash Forward In curand, continuarea aventurii Into The World Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
b374 Postat Martie 30, 2012 Share Postat Martie 30, 2012 In curand, continuarea aventurii Into The World Drum bun in continuare... a ramas si Asia in plan? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bavareze Postat Aprilie 1, 2012 Share Postat Aprilie 1, 2012 piese aveau pe stoc sau ai comandat de undeva si ti-au sosit prin posta? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Filosofull Postat Aprilie 4, 2012 Share Postat Aprilie 4, 2012 Felicitari inca o data; parca am citit o carte de Jules Verne cu ilustratii Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bob66 Postat Aprilie 6, 2012 Share Postat Aprilie 6, 2012 Felicitari ! Am reusit si eu acum sa ajung la zi cu jurnalul. Astept cu interes sa citesc continuarea. Imi pare rau ca n-ati intrat si in Angola. Bob Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.