Lumea Noua

[Anjin]

Gospodare sa stii ca eu recunosc cinstit: gafaie! Poate doar el singurel si cu motociclist s-ar descurca inca bine. Insa cu bagaje si pasager, cam de pe la 3500 metri asa in sus, poti sa uiti de a 6 a si chia de a 5 a daca ai si panta de 4%-5%. E nasoala senzatia sa vezi cum nu mai trage moto, eu nu eram obisnuit cu asa ceva (nu am avut decat DL650 si SV650). Pe de alta parte, si asa lipsit de putere, un 650cc este un motor URIAS pentru o motocicleta acolo. Eu sunt un tip foarte potolit, nu am "talente de racer" in mine. Insa in Peru si Bolivia, fara sa vreau si conducant prudent, eram totusi cam cel mai rapid de pe sosea, mai putin soferii de microbus (care sunt absolut dementi!).

 

Deci da, moto este clar mai "fara aer" insa chiar si asa, e mai mult decat suficienta sa te misti in voie si sa depasesti ce e de depasit pe acolo.

[cicloburu]

La mulți ani, Alex!

[Anjin]

La mulți ani, Alex!

Multumesc

 

…30! 3 februarie 2013

Stiu ca urmatorul episod ar fi trebuit sa fie Lumea Noua IV.13 si sa

fie despre Bolivia. Insa… facem un salt in fata, pentru ca as vrea sa va

povestesc despre… ziua ce tocmai s-a incheiat.

O zi speciala? In mod normal as fi spus nu. Nu mi se intampla sa fac

mare caz de 3 februarie in general. Insa de data asta, a fost o zi

speciala. Una dintre cele mai frumoase, mai ciudate dar si mai grele

zile de pana acum.

Dimineata m-am trezit intr-o camera friguroasa, auzind stropii de

ploaie afara. Insa pana am mancat micul dejun lucrurile se

imbunatatisera.

O zi ce ar fi fost normal una lenesa, pentru ca nu e asa, ai voie, a

fost de aceasta data cu ceas desteptator si o graba foarte mare sa

prindem (unicul) feribot ce pleca in acea zi din Punta Arenas. Si

totusi…la multi ani, azi vom pune piciorul in Tierra del Fuego!

 

Continuarea pe micadu.ro, aici.

 

Final de drum Dar calatoria continua!

 

 

 

[Marius Mihasan]

Bravo! Si drum bun in continuare!

[Anjin]

Dupa micul salt in fata de pe 3
februarie, este timpul sa revenim in “prezent”, iar “prezent-ul povestii
a ramas undeva la granita dintre Peru si Bolivia.

Apropiindu-ne de granita cu Bolivia, ma
gandeam la un detaliu povestit de ghidul din Machu Picchu: ne-a spus ca
incasii aveau 3 legi de baza:

-sa nu minti

-sa nu furi

-sa nu fii lenes

Mai ales de ultima lege aveau grija
conducatorii lor, dandu-le mereu de munca quechuanilor. De ce? Motivul
era simplu: incasii credeau ca cine munceste nu are timp sa se
razvrateasca. Ironic, cum lectiile din trecut se pierd uneori. Multi ani
mai tarziu, dupa castigarea independentei in fata spaniolilor putini au
fost anii in care in Peru sau in Bolivia (vechi teritorii incase) a
fost liniste si pace. Citeam undeva ca in Bolivia, in cei aproape 200 de
ani scursi de la independenta, au fost mai mult de 200 de loituri de
stat, rasturnari de guvern, insurgente militare si alte forme de actiuni
armate. Peru sta ceva mai bine, insa nu cu mult…

Dar sa intram in Bolivia. La granita
totul decurge foarte rapid. Trecem printr-un punct mai putin folosit,
aveau lantul peste drum in majoritatea timpului…

Gardienii bolivieni sunt foarte de
treaba si ne dau tot felul de sfaturi. Aproape ca ne miram ca in toata
discutia noastra de peste 20 minute nu apare o intrebare, o intrebare pe
care din Peru ne-am obisnuit sa o auzim aproape in primele 2-3 fraze
ale unei conversatii: “Cat costa motocicleta?”. E un fel de “cat baga pe
ora?” de la noi, insa in aceste parti de lume se pare ca sunt mai
interesati de valoarea motocicletei. Eu mereu am o strangere de inima
cand sunt intrebat asa ceva. Nu pot intelege cu ce il ajuta pe omul ala
daca stie cat am dat eu pe Gunnar, intr-o alta tara, de pe un alt
continent. Aproape ca plecasem din granita cand… gardianul nu mai
rezista si ne intreaba si el: “Da’ cat costa motocicleta asta?” Uh, deci
o sa continue si in Bolivia. Noi sa fim sanatosi…

O prima noapte ne oprim in Copacabana.
Nu cea de la ocean, unde se vorbeste portugheza ci Copacana de pe malul
lacului Titicaca, unde se vorbeste spaniola.

Atmosfera este una de vacanta. Multi turisti straini,

Dar si multi localnici.

Noi ne pastram mai intr-o parte, privind
multimile ce se arunca asupra barcutelor si celorlalte “distractii” de
pe malul lacului.

Preferam o plimbare prin piata, unde se gasesc de toate…

A doua zi ne luam la revedere de la Copacabana si ne indreptam spre La Paz. Si nu suntem singurii care s-au trezit de dimineata

Cum ne aflam inca pe o insula, drumul ne duce la un feribot, prilej pentru o alta intamplare interesanta.

Inainte de a ne urca intr-una dintre
barci, Andreea se duce sa il intrebe pe nene cat costa trecerea pentru o
motocicleta si 2 pasageri. I se raspunde ca 10 bolivieni. Bine. hai sa
trecem.

In timpul trecerii, privesc rabdator cum
cei doi localnici scuipau seminte si aruncau mizerie direct in lac.
Nici nu ma gandeam sa le fac morala sau altceva, insa nu puteam sa nu ma
gandesc cat de lipsit de logica este gestul lor. Gest vazut dealtfel si
la noi in Delta, cand un localnic, ghid pentru noi intr-o barca, a
aruncat o sticla de bere direct in apele Dunarii. Trecand peste etica si
alte considerente… o mare parte din venitul acestor localnici (in
Romania in Bolivia ca si in atatea alte locuri) este adusa de catre
turisiti. Iar turistii nu vin in acele locuri datorita Deltei sau a
lacului sau a muntelui si tot asa. Un rationament simplu si foarte
egoist chiar, ar trebui sa le dicteze ca ar trebui sa aiba foarte mare
grija, cat mai mare grija de acele “landmark-uri” pentru care vin
turisti (adica bani) in zona lor. Am trecut prin multe locuri lucrul
acesta este foarte bine inteles. Sunt insa si alti icare continua sa
arunce mizerie cu nepasare si poate intr-o zi o sa se intrebe de ce nu
mai sunt asa multi turisti care vor sa viziteze locurile naturale
minunate. Hmmm… incerc sa ma rup de imagine asta. Titicaca este totusi
un loc extraordinar de frumos. Inca.

Ei si ajunsi pe partea celalta, acelsi
domn care inainte a scuipat seminte tot timpul in lac, vine la mine si
imi cere 20 de boliviani. Pai cum nene, pe malul celalalt erau 10, iar
acum s-au facut 20? A naibii inflatie…. Poftim 10 asa cum ne-am inteles
si in plus iti urez si sanatate. Hai salut.

Ma indrept spre motocicleta care era
deja pe mal iar omul se tine disperat dupa mine, ca el vrea 20. Ii mai
explic inca o data, in limba lui, ca dincolo el cu gura lui i-a spus
Andreei 10 si ca nu are nici un motiv sa dubleze acum pretul. Argumentul
asta il blocheaza pentru moment, insa isi revine rapid: OK, atunci
da-mi 15! Raman si eu putin blocat nereusind sa inteleg cum functioneaza
rationamentul lui. Ridic din umeri si ii mai urez o data sanatate
inainte sa plec. Partea interesanta este ca nici macar nu stiu daca se
platea acea trecere. Mi s-ar parea normal sa se plateasca insa eu pe
soferul (local) masinii care a trecut in aceeasi barca nu l-am vazut
platind nimic. Andreea se cam intristeaza de intamplarea asta. Lacul
Titicaca pare sa fie si el mohorat aducand ploaie.

Pana acum mersesem inca pe benzina din
Peru (de 90). Insa rezerorul incepea sa se goleasca si se apropia timpul
sa facem primul plin in Bolovia. Recunosc ca eu nu prea ma documentasem
despre acedt aspect. Stiam numai ca benzina pentru straini are alt
pret, mai mare, decat cea pentru localnici. Ei si ajungem la prima
benzinarie. Am naivitatea sa ii intreb daca au benzina premium. Tanti se
uita la mine cu ochi compatiminitori. Nu, avem decat de un singur tip.
Bun si de cat este benzina asta de un singur tip? Ridica nedumerita din
umeri, parca spunandu-mi: e singura pe care o avem, ce mai intrebi de
cat e? Oricum din asta o sa pui ca alta nu e”.

Recunosc si eu validitatea acestui
rationament nerostit de catre vanzatoare asa ca o rog sa faca plinul cu
benzina aia de care are (rugandu-ma sa fie macar de 87). Si cand credeam
ca asta o sa fie grija mea ce mai mare, iata ca ma insel din nou. Nu.
Grija mea cea mai mare o sa fie ca nu sunt bolivian. Pai da, nu sunt,
sunt de prin alte locuri. Ei, atunci nu iti pot da benzina. Pai cum nu?
Pai pentru tine cost amai mult si trebuie sa scriu o chitanta separata.
Aaa OK… si? Si nu am chitantier pentru straini. Seriooos… si ce fac daca
nu mai am benzina? Din nou rostesc intrebari fara raspuns. Ma uit lung
la afisul care anunta pretul international si ma intreb daca mai degraba
nu lipsa de chitantier ci lipsa de chef pentru o munca in plus ma
impiedica pe mine sa pun benzina.

Si ma simt prost, de parca cer un favor
sau o pomana si asta nu e in regula. Din fericire mai avem suficienta
benzina sa ne apropiem de La Paz unde intalnim o alta benzinarie unde,
cu priviri nu foarte prietenoase ni se da benzina, la un pret de 3 ori
mai mare decat cel normal. Primesc si 2 chitante. Una pentru banii dati
la benzinarie si una pentru banii dati la stat.

Dar regulile sunt reguli. Treaba noastra
nu este sa le judecam, treaba noastra este sa ne bucuram de locurile si
oamenii intalniti aici. Cu rezervorul plin ne simtim pregatiti pentru
ultima parte din drum pana in capitala Boliviei. Am zis ca eram
pregatiti? De fapt nu eram. Poate ca si din cauza ploii poate ca si din
cauza noroiului, ni se pare ca intram intr-o lume haotica, cu trafic
fara nici o regula aparenta. Masini intra si ies de pe strada fara
semnalizare, fara sa se asigure si aparent noi suntem mereu cei care nu
au prioritate, caci nimeni nu ne-o acorda

Luciul fatadelor cladirilor neterminate,
se oglindeste foarte bine in baltile de noroi. Case ce vor sa para
extravagante, alaturi de cladiri modeste ce abia se ridica dintre
molozuri si gunoaie.

Stim ca gresim, stim ca exista locuri
foarte frumoase in La Paz. Insa decidem sa nu ne oprim in acest oras,
inca inainte de a ajunge in centrul sau. Vrem sa luam o pauza de la
“civilizatie” si “urbanizare”. Urmam semnele spre Oruro si iesim cat mai
repede din capitala. Ne pare rau ca nu am zabovit macar o zi acolo.
Insa nu aveam nimic pregatit, nu stiam nici despre cazari nici despre
alte amanunte (zone/cartiere unde e OK sa mergi si unde nu e chiar OK)
si pur si simplu marimea orasului si dezordinea traficului ne-au
“molesit”.

Bolivia este o tara cu intindere
apreciabila. Insa locatia geografica dificila precum si lipsa de fonduri
fac ca numarul drumurilor asfaltate din toata tara sa fie destul de
mic. De fapt, pe internet se poate gasi o lista. Si poti numara pe
degete drumurile listate acolo. Acesta poate sa fie un lucru bun. Caci
multe din locurile extraordinare din Bolivia isi pastreaza farmecul si
datorita drumurilor neasfaltate care te duc intr-acolo. Noi ramanem insa
pe unele dintre putinele drumuri asfaltate. Ceea ce nu reduce deloc
frumusete alocurilor prin care trecem.

Ne place Bolivia. Vrem sa ne placa
Bolivia. Insa pentru a ne bucura din plin de timpul petrecut aici, va
trebui sa ne adaptam rapid unor conditii putin diferite. Sa vedem daca
vom reusi.

View Larger Map

[Anjin]

Felicitari pentru calatorie.

Sunteti o sursa de inspiratie.

Multumim.

[Marius Mihasan]

"Intamplator" tocmai citesc Jupiter's Travels de Ted Simon, care a parcurs un traseu in sens opus cu ceva zone comune cu al vostru. Multe experiente ale voastre sunt similare cu ceea ce descrie si e in 74, ceea ce ma face sa cred ca unele lucruri nu se schimba niciodata.

Bravo, si felicitari pentru drum.

[Anjin]

"Intamplator" tocmai citesc Jupiter's Travels de Ted Simon, care a parcurs un traseu in sens opus cu ceva zone comune cu al vostru. Multe experiente ale voastre sunt similare cu ceea ce descrie si e in 74, ceea ce ma face sa cred ca unele lucruri nu se schimba niciodata.

Bravo, si felicitari pentru drum.

Cartea aia este un fel de "fata morgana" pentru mine. De vreo 2 ani incerc sa incep sa o citesc dar pana acum mi-a scapat. Am auzit ca este foarte faina. Si ca are si o continuare, scrisa dupa ce a mai calatorit o data prin aceleasi zone, multi ani mai tarziu.

[Marius Mihasan]

Da, asa e, in Dreaming of Jupiter face aceeasi calatorie si cred ca voi face tot posibilul sa o citesc si pe aceasta pentru ca sunt curios sa vad prin ochii lui cum au evoluat unele parti ale lumii. Acum, Ted Simon a scris si Looking for The Gypsy in Me (parca) in care calatoreste in anii 90 din Anglia in Romania, in cautarea tatalui, un evreu roman emigrat. Asta e a doua carte pe lista mea de lectura obligatorie.

[Anjin]

In dimineata aceasta ne-am trezit cu zapada pe muntii din jurul orasului,
desi aici este vara. In alta ordine de idei, in urmatoarele 10 zile luam
o vacanta de la vacanta. Fara internet, e-mail sau telefon pana pe 17
februarie.
Pe curand!

[bendix]

Să aveți o vacanță de vacanță !

[Contabil]

Da, bine spus, vacanta de vacanta, eu in toata viata mea n-am avut mai mult de 3 saptamini legate de concediu, acum de cind lucrez pentru mine .... mult mai putin.

Se pare, ca poate fi si altfel ...... multumim "MULT", pare a fi un documentar, dar oricine din romania poate face la fel .... doar ca n-au curaj .... acesta este MARELE merit al...

 

Hai, cu o IMENSA stima,

 

Prefer niste romamasi care s-au chinuit prin EUR, in conditii ceva mai precare, dar un pic mai reale pt. oameni OBISNUITI, si povestit pe forum nu pe ... cu mult sarm!

[robertkiran]

Suntem in 17 februarie, asteptam vesti de la voi. Cum a fost vacanta, cum planuiti sa va intoarceti de acolo, si nu in ultimul rand sa reluati povestea din Bolivia ...

LE vad ca aveti si mici probleme cu site-ul, iar da eroare la locatia voastra curenta.

Editat Februarie 17, 2013 de robertkiran

[LKss]

Am citit tot de pe MICADU, cuvant cu cuvant. Va meritati soarta. Bafta multa! Respect.

[Anjin]

Salutare prieteni. Ne-am intors online si in curand sper sa continuam cu povestile. Azi sau maine incepem calatoria spre casa. Partea mai nasoala este ca nu am gasit inca o cale cat de cat OK pentru a trimite motocicleta in Romania. Deci nu stim inca exact spre ce oras o sa ne indreptam la intoarcere.

 

@Contabil: sa stii ca nici noi nu am avut niciodata o vacanta mai mare de 3 saptamani (si pe aia am avut-o doar o singura data, cand ne-am casatorit si ne-a mai dat "statul" 5 zile in plus). In rest, 2 saptamani maxim. Sa calatoresti mai mult timp este intr-adevar un lucru frumos insa are si dezavantajele. Eu nu vreau sa incerc sa te conving de nimic, iar "vacanta de la vacanta" era (speram ca s-a inteles) o autoironie pentru faptul ca desi suntem plecati de atata vreme am ramas "legati" de internet si de "tehnologie". Si am vrut sa luam o pauza si de la asta. Si ne-a placut.

 

Imi pare rau daca s-a inteles altceva.insa imi pare rau daca te-ai amarat din cauza noastra. Singura noastra intentie ce ne-a facut sa scriem si aici pe forum este exact cea mentionata si de tine: poate mai multa lume o sa calatoreasca cu o motocicleta. Nu conteaza unde. Nu conteaza cat timp. Nu conteaza cu ce fel de motocicleta.

 

Pe data viitoare!

[Dan Rosca]

De regula strugurii sunt acrii. Pentru unii.

Alex si Andreea , multumim pentru poveste.

Va invidiez.Mi-ar fi placut sa fiu cu voi sau ca voi.Doar ca pentru asta , trebuie ceva hotarare, ceva nebunie, inconstienta, sau cum s-o mai numi.

Fara asta insa , nimic nu se face.

Felicitari si astept continuarea..

[Anjin]

Incercam sa iesim din Bolivia, insa nu reusim nici in aceasta povestire. Insa zabava este "motivata": Salar de Uyuni!

 

Salar de Uyuni: 12-13 Ianuarie

Din La Paz avem planuri sa facem o incursiune in Amazon pe faimosul
Death Road. Cum insa nu ne-am mai oprit in La Paz, trebuie sa anulam
aceste planuri si sa ne indreptam atentia spre Salar De Uyuni.

Pentru a ajunge acolo, trecem prin Potosi si apoi, folosind o sosea
abia asfaltata in decemrie 2012, mai avem cam 200 de kilometri pana la
intinderile de sare.

Este din nou una din zilele acelea cand totul este perfect pentru a
calatori cu motocicleta. Nu este nici prea cald, nici frig, nu bate vant
puternic nu ai trafic, drumul este plin de surprize frumoase dupa
fiecare noua curba. Ne buram deci din plin de vremea ce pare sa se
mentina buna, desi suntem in sezonul ploios.

 

continuarea pe micadu.ro, aici.

[robertkiran]

Uitandu-ma pe site-ul vostru, vad ca ati luat-o inapoi spre nord (sunteti in Rio Grande acuma). Cum planuiti sa va intoarceti? Si cum veti transporta motocicleta peste ocean?

[Anjin]

Salutare. Intr-adevar ieri a fost prima zi de intoarcere. Azi ar fi trebuit sa mai avansam insa datorita vantului de nush cati kilometri pe ora de pe aici si probabilitatii de a ramane pe la checkpointurile de politie pana se potoleste (daca e prea puternic nu lasa sa treaca motocicletele), am decis ca ramanem pe loc azi. Deci... nu avem inca prea mult spor la intoarcere.

 

 

Noi avem bilet de intoarcere din Sao Paolo pe 18 martie. Deci cam intr-o luna.

 

Si problema mai mare este ca inca nu stim exact cum trimitem motocicleta inapoi. Am contactat inca de acum 2 saptamani ceva agenti din Montevideo si Buenos Aires insa din pacate lucrurile se misca greu. Eu insa as vrea sa duc motocicleta acasa... nu vreau sa o las pe aici (plus ca nu e legal sa o lasi/vinzi).

 

Cam asta e stresul nostru cel mai mare acuma... sa aranjam intoarcerea motocicletei cat mai repede.

Si pentru ca e vant afara, avem timp pentru o noua povestire:

 

O zi in Argentina: 15-16 Ianuarie 2013

Parasim Uyuni strecurandu-ne printre cei ce stateau la coada la unica
benzinarie din zona. Nu am inteles daca coada era asa mare pentru ca nu
era benzina la pompe sau pur si simplu tot satul vroia sa alimenteze la
aceeasi ora de dimineata.

Ne-am bucurat insa ca avem o rezerva in
bidonul de plastic ce ar trebui sa ne permita sa iesim de aici fara sa
asteptam si noi. Regasim traseul de la venire, la fel de frumos insa de
aceasta data, parca plin de o toropeala varatica. Trecem printr-un mic
satuc unde in teorie se vindea benzina. Hmm… Poate, intr-o alta era.
Acum se dorame pe saturate…

Bidonul de rezerva e deja folosit si suntem cam la limita. Ajungem intr-un final in Potosi pe care il gasim incununat de nori

 

Continuarea pe micadu.ro, aici.

Starea zilei:

- conditii meteo nefavorabile pentru motocicleta

- Andreea racita

- dintre toti agentii de transport contactati in vederea trasportarii
lui Gunnar inapoi in Europa, doar unul singur a raspuns iar pretul este
prohibitiv.

Speram ca maine o sa fie o zi mai buna

[robertkiran]

Daca tot sunt conditii meteo ce nu va permit sa va plimbati, mai scrieti ceva ... poate Lumea Noua IV.16.

[Anjin]

Din pacate nu a fost un timp prea productiv cu pozele in perioada aceea. Imi pare rau pentru intarziere. Iata si IV.16

Eram in Argentina de doar o zi insa iata-ne deja indreptandu-ne spre granita cu Chile din pasul Hama.

Eu eram putin curios cum o sa fie pentru ca citisem ca in Desertul
Atacama, unde urma sa intram dupa traversarea Anzilor, precipitatiile
anuale sunt de 1 milimetru. Si pentru ca cerul este aproape mereu senin,
zona este foarte buna pentru… privit stelele. Si nu neaparat in felul
romantic ci folosind telescoape serioase. Noi insa eram inca departe.
Pe partea aceasta a muntilor, norii sunt din belsug.

Continuarea se gaseste pe micadu.ro, aici.

[bendix]

Foarte reuşite pozele din Atacama ! Vorba Andrei de la românii au talent, mi s-a făcut pielea de găină ! Foarte frumos, felicitări !

[Anjin]

Foarte reuşite pozele din Atacama ! Vorba Andrei de la românii au talent, mi s-a făcut pielea de găină ! Foarte frumos, felicitări !

 

Iti multumesc!

[chif]

Superb!!!

[Turist]

Frumoasa calatorie ! Eu unul cred ca as fi fost mereu stresat din cauza combustibilului . Bafta in continuare !