unnamed Postat Decembrie 20, 2012 Share Postat Decembrie 20, 2012 (editat) In loc de introducere: topicul asta il scriu si il deschid inclusiv pentru mine, asa ca e posibil ca unora dintre voi sa vi se para plictisitoare unele detalii. In al 2-lea rand, imi cer scuze pentru eventualele greseli de scriere, probabil ca de cele mai multe ori nu o sa recitesc ce am scris. Ca un mic rezumat: un topic cu poze si tot ce trebuie despre o excursie (cu motoarele, evident) pe care am facut-o vara asta, de la autorii foarte celebrii deja a: "Ce au in comun un xt 125, gs 500 si ntv 650?" sau "Turul Balcanilor pe doua roti" si deja preferata tuturor "Transalpina 2012". Ca si in alte dati, cand o sa amintesc sau o sa pun o poza despre o chestie, incerc sa pun si un link de pe siteuri gen wikipedia pentru cine vrea sa se informeze mai bine. Fiind multe de spus si aratat, probabil ca o sa postez in episoade, sper ca pana duminica sa termin. Asta-i primul. Pe scurt: - 5300 km - 14 zile - 8 tari (Serbia, Croatia, Slovenia, Italia, Elvetia, Austria, Ungaria si evident, Romania) - protagonisti: Vlad cu al sau Suzuki SV 650 si eu cu batrana Honda NTV 650 Revere - pentru ca stiu ca multi intreaba cu gandul la o eventuala excursie de genul asta, eu am cheltuit ~1200 Euro, incluzand absolut tot: de-ale gurii (se observa ca nu am spus doar mancare ), cazare, benzina, bilete la tot felul de atractii (am vazut ca-s destui care vezi ca vad toata Europa in 10 zile, dar nu stiu cat vad din ea de fapt). Initial calculase vreo 800-900 Euro maxim, dar am facut cateva greseli: benzina am calculat-o la pret de Romania (in italia am alimentat si cu 1,9 euro/l si nici nu am prea pus taxele de drum/autostrada), obisnuiti cu un muzeu de la noi cu 2 lei la intrare, am fost putin surprinsi sa lasam ba acolo 10 euro, ba la pestera cutare 35, etc. Sa nu mai zic ca ploaia ne-a redus cu vreo 2 nopti sederea la cort. Nu am pus la calcul cauciucurile noi, priza de 12 V, etc. Bun! Ziua 1, 31 Iulie 2012: pornim la drum dupa ceva planificari seriose si idei despre un turl al Europei venite cu vreo 4 ani in urma, chiar daca, imi amintesc, cu 2-3 zile inainte sa plecam, aveam totul insirat pe o hartie cam cat un servetel. Vrem sa ajungem in Belgrad, asa ca la 7:30 suntem in benzinaria de langa gara, in Bucuresti. Schimbam un zambet si un salut cu un tip cu un IJ (cred, poate ne spun cunoscatorii) care semana foarte bine cu nu stiu ce actor. Recunosc ca am fost distras de treaba asta cat alimentam asa ca e de inteles ca m-au trecut toate transpiratiile cand ma intreaba un tip care statea la coata: "E diesel?" "Nu, nu prea sunt motociclete diesel..." "Vezi ca ai bagat motorina!!". Primul gand a fost ca gata, nu mai plecam azi. Al 2-lea cum sa dau rezervorul jos in cel mai rapid mod posibil. Nu a fost cazul, m-am dus la casa, bagasem benzina. De care? 95! Daca era din aia scumpa, EVO, 98, nebunii, iar cred ca ma treceau transpiratiile. Porim intr-un final, o luam pe A1. Ne oprim la Pitesti sa instalam GPS-ul (nu ca nu stim cum se ajunge in Belgrad, am mai fost, dar ca se ne obisnuim cu aparatul, de fapt un palm Asus trecut de prima tinerete) in nou nomntata priza de 12V. Asa tehnologie n-a vazut NTV-ul in viata lui. Sa gasim un loc pentru GPS pe bord a fost mai greu decat credeam si i-am dat de cap abia peste vreo 2 zile cu niste scuipat intre ventuza si parbrizul enervant de curbat. 100 km am mers cu el inclusiv lipit de vitezometru, astfel incat, sa vad totusi varful acului. Pana la granita cu Serbia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia ), pe care am trecut-o lejer pe la Portile de Fier ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Por%C8%9Bile_de_Fier ), nu s-a intamplat nimic notabil. Mici emotii am avut pentru ca pasaportul imi expira in cateva zile, dar m-am informat temeinic, schimburi de mailuri si telefoane cu ambasadele, ca pentru Serbia si Elvetia se poate intra mai nou doar cu buletinul (cu o valabilitate mai mare de 6 luni), asa ca am economisit si eu 100 de lei. Era coada mare in partea romaneasca, dar am gasit oameni de treaba care ne-au lasat in fata. Singurul lucru neplacut a fost ca, strecurandu-ma, mi-am agatat geanta minunata intr-un tir si i-am rupt un buzunar. Noroc ca nu era cel principal si oricum am reparat-o cum m-am intors in Bucuresti. Daca tot suntem la subiectul asta, sfat pentru cei care folosesc genti din textil: anul asta mi-am lipit un stiker gros, transparent, pe care sa stea geanta, ca sa nu imi mai zgarie codita cum s-a intamplat anul trecut. Defileul Dunarii e la fel de frumos ca de fiecare data. Drumul e bun, masini putine, cu vremea cam rau. Incepe chiar sa ploua, dar puitn, o ocazie foarte buna sa ne testam noile combinezoane de ploaie (eu mi-am luat doar pantaloni). Am zis chiar ca e distractiv sa mergi asa pe ploaie, dar am regretat asta peste cateva zile cand turna cu galeata. Am gasit in mijlocul drumului, merg incet, fara nicio grija si o broscuta testoasa pe care am luat-o la o sedinta foto inainte sa ne asiguram ca e in siguranta undeva prin tufe. Ne-am oprit la castelul Golubac, sau Golubatz in romaneste ( http://en.wikipedia.org/wiki/Golubac ) sa ne dam combinezoanele jos. Cum iese soarele simti ca te sufoci in ele! Incepe sa se resimta oboseala si un disconfort in zona fondului, asa, ca de prima zi, dar ajungem bine in Belgrad ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Belgrad ). Ce facem? Ne cazam sau vedem una alta intai? Vizitam. Primul pe lista, Mausoleul lui Tito era inchis deja, fiind in cadrul unui muzeu ( http://en.wikipedia.org/wiki/House_of_Flowers_%28mausoleum%29 ). Catedrala Sf. Sava inca nu e gata, dar in exterior arata de zile mari ( http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Sava_Church ). Gata pe ziua de azi, mergem la hostelul la care am mai stat. Surpriza! Nu mai au locuri. Pacat, conditiile erau decente, pretul foarte bun si noi obositi. Ne-a trecut prin minte sa facem rezervare, dar ne-am bazat pe faptul ca e mare si sigur gasim loc. Anul trecut am fost spre sfarsitul lui august, dar acum, se pare ca studentii inca stau pe acolo cu practica (pt ca defapt e un camin studentesc). Niste baieti de treaba ne ajuta cu alte adrese (le-a placut mult tricoul meu si de asta ne ajuta cica) pe care le bagam bucurosi in GPS, dar ori nu gasim hostelul cu pricina, ori zona e prea sinistra, ori nu au preturi studentesti. Dam un telefon si rugam un prieten sa ne gaseasca niste adresa, asa ajungem la Hotel Slavija de vreo 2 stele jumate, dar aveti grija ca vis-a-vis e Slavija de lux pentur pretentiosi. Partea buna e ca pentru o taxa mica ne lasa sa bagam motoarele intr-un garaj subteran si dormim linistiti, dar nu inainte sa bem vreo 2 Lav (ne lovim putin de legea aia a lor care spune ca nu au voie sa vanda alcool dupa 10 seara, dar gasim cativa buni balcanici gata sa o incalce pentru noi) ( http://en.wikipedia.org/wiki/Lav_pivo ) si sa mancam cate o pliescavita pe care am visat-o tot anul. Sincer, nu a fost prea buna, stiam noi un loc dar era aproape de hostelul la care vroiam sa dormim initial, asta a fost un fel de saorma de 2 lei de la Kogalniceanu. - IJ-ul actorului sau sosiei lui - poza de start - o inginerie intreaga - portile de fier - Hello Serbia!!! - parteneri de trafic - Dunarea - in spate se vede castelul Golubat - Sf. Sava din Belgrad - aici am dormit in prima noapte - artistul nostru preferat. Cam prin zona asta (Strehaia) se lucra la drum, asa ca pe multe portiuni se circula pe un singur sens, deci multi tipi din aia care opresc sau dau drumul la trafic, mai ieftin sa-i platesti decat sa cumperi un semafor. Toti ne intrebau unde mergem. Elvetia, Geneva. Era foarte haios sa le vezi reactia, majoritatea nu aveau. Se intrebau unde vine asta pe harta? De ce mergem acolo? Cine poate sa stie? Ziua 2: Luam micul dejun la hotel (era inclus in pret) si o luam pe autostrada, planul fiind sa vedem Zagreb-ul si sa ajungem in Ljubliana. E plicticos, dar o sa fie timp si de drumuri mai micute. Remarc cu placere ca nu mai sunt piesele de artilerie indreptate ostentativ catre Croatia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Croa%C8%9Bia ), la cativa km de granita, de-a lungul autostrazii, poate totusi sunt sperante. Ajungem in Zagreb ( http://en.wikipedia.org/wiki/Zagreb ) repede, mergem in centru, vedem una alta: Biserica Sf. Macru ( http://en.wikipedia.org/wiki/St._Mark%27s_Church,_Zagreb ), Teatrul National - atunci nu stiam exact ce e ( http://en.wikipedia.org/wiki/Croatian_National_Theatre_in_Zagreb ), Catedrala Zagreb - inca se renoveaza, asa cum era si in urma cu 3 ani cand am vazut-o ( http://en.wikipedia.org/wiki/Zagreb_Cathedral ), Turnul Lotrscak ( http://en.wikipedia.org/wiki/Lotr%C5%A1%C4%8Dak_Tower ). Prin zona e si muzeul relatiilor rupte ( http://en.wikipedia.org/wiki/Museum_of_Broken_Relationships ). Cand ne-am intors, am vazut din intamplare un documentar despre el, cica ar fi fost de vazut. Intr-un supermakert, o vanzatoare imi spune prieteneste ca tricoul laudat de sarbi (da, in general am purtat unul 2 zile, spatiu limitat de bagaje, greutate cat mai mica, stiti cum e) e ok pe acolo prin centru, dar daca ajung pe la periferie, sigur ma bate cineva si cica sa-l pun pe dos pana-l schimb. Asa am facut, poti sa te pui cu nationalismul croatilor? Plecam, sau cel putin asa vrem pentru ca GPS-ul are probleme: ecranul e tot alb, pe ici colo cu nuante de albastru. Nu stiam daca era o chestie de setare, de contrast, desi il tinusem inchis in buzunar cat ne-am invartit pe acolo, sau primul semn ca-si da duhul. Stai si umbla prin setari, intreaba daca stiu ce sa faca magazinele de electronice din zona, da telefoane prietenilor sa caute informatii pe net. In final il punem pe modul de noapte unde mai apar si niste nuante de negru si e mai usor de citit si pornim, in total am pierdut 2 ore cu toata treaba asta. Slovenia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovenia ) ! Tot pe autostrada, dar asta e una frumoasa. Usor serpuita prin dealuri, munti, noua, calitate foarte buna, se lasa seara, priveliste frumoasa. Doar gazele sunt enervante care sunt o groaza si ne fac praf vizierele. Nu obisnuim sa mergem noaptea, asa ca-i dam tare: 130-140-150, desi limita era de 120. Mai tarziu am aflat de la un prieten ca cica daca depasesti limita cu peste 30 km/h, automat de baga aia 15 zile la puscarie . Stie cineva ceva de asta? Macar asa am fi avut un concediu de odihna platit. Ajungem si in Ljubliana ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Ljubljana ), nimerim din prima la hostelul identificat de dimineata pe booking.com. E mai ieftin decat credeam, doar vreo 13 euro de persoana si fiecare cu camera lui, doar asa mai aveau. Camerele sunt foarte mici si wc-ul la comun pe hol, dar totul e nou si curat. II zice Hostel Print, il recomand. In plus, receptionera a fost si foarte draguta, mai ales cu Vlad. Au si un garaj in care stau de obicei biciclete, dar unde ne-am inghesuit si noi motoarele. Centrul era la 20-25 de minute de mers pe jos asa ca am dat o fuga, am baut 2 beri cam scumpe si am mancat pliescavica mult mai buna decat cu o seara inainte la unul din putinele chestii deschise dupa 10 seara, un tramvai. Cica in oras, nu exista niciun supermarket sau butic non-stop, asa ca e bine sa iti faci provizii din timp. Nu e foarte multa lume pe strada seara, dar cine e, pare ca ori se duce, ori vine de la o ptrecere eleganta. - GP-Tech e o casca foarte bine aeristita - Turnul Lotrscak din Zagreb - Zagreb - Biserica Sf. Marcu - teatrul - catedrala Zagreb - GPSul ca lovit de tren - la tramvai - tunel pe sub o cale ferata, cel mai scurt drum catre centru Cu urmatoarele zile revin probabil maine Editat Decembrie 20, 2012 de unnamed Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
plescoi rulz Postat Decembrie 21, 2012 Share Postat Decembrie 21, 2012 Sal, Pune si tu o poza cu "tricoul" ca m-ai facut curios Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ianachim Postat Decembrie 21, 2012 Share Postat Decembrie 21, 2012 bravo baieti ca ati reusit sa va incadrati in asa sume cheltuite frumoasa excursia insa cam POMPOS titlul un TUR al alpilor nu l faci intr o vacanta cat a voastra iar combinatia muzee vs trasee montane/pasuri eu unul nu asa face o nici mort dar pana urma ce mai conteaza ... ati invartit rotile si asta ne dorim toti Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Decembrie 21, 2012 Autor Share Postat Decembrie 21, 2012 Sal, Pune si tu o poza cu "tricoul" ca m-ai facut curios Salut! Se vede putin in poza cu biserica sf Sava din Belgrad, dar bag una si aici bonus in care se vede mai bine . Ideea e simpla: stema serbiei pe care scrie in sarba ceva de genul "Dumnezeu sa binecuvanteze Serbia!". Daca te uiti la istoria recenta sarbo-croata, intelegi de ce-i supara putin pe cei din urma. Pe deasupra, nici nemtii nu-s la fel de nationalisti ca si sarbii. Foarte fain. Asteptam continuarea. Merci! Am aruncat un ochi pe topicurile tale din semnatura, nu stai rau deloc la capitolul excursii . Vad ca, inclusiv pe cel recent, din 2012, ai poze la calitate foarte buna, in timp ce au le pun la cativa mega, dar pe forum apar foarte mici, de cativa kilo. Ai facut ceva? Ai umblat la vreo optiune? Sau e o chestie de la administratori? bravo baieti ca ati reusit sa va incadrati in asa sume cheltuite frumoasa excursia insa cam POMPOS titlul un TUR al alpilor nu l faci intr o vacanta cat a voastra iar combinatia muzee vs trasee montane/pasuri eu unul nu asa face o nici mort dar pana urma ce mai conteaza ... ati invartit rotile si asta ne dorim toti cu sumele cheltuite ne-am dat silinta. adica, nu ne-am refuzat niciodata o bere rece sau o sticla de whisky cand am avut pofta, un bilet la ceva de vazut, chiar daca era mai scump, insa am pus cortul si cand ploua torential in loc sa stam sub un acoperis, am campat ilegal, am mancat pateu ieftin si scarbos zile la rand, etc. in legatura cu titlul, poate ai dreptate, dar inca nu am terminat de povestit, stai sa vezi am incercat sa profitam cat mai mult de faptul ca eram prin zona si am incercat sa facem putin din toate, sa gasim un echilibru. muzee e putin impropriu spus, pt ca in afara de muzeul ducati, ferrari si pe cel tehnic din viena, nu cred ca am vazut altul. oricum, ajung si acolo Ziua 3: Ne-am trezit pe la 8 (ca aproape in fiecare zi de altfe) si ne-am invartit prin oras, care s-a dovedit a fi o frumusete. Am fost la castelul orasului ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ljubljana_Castle ) unde, in pretul biletului, am vizionat si un film despre istoria capitalei Sloveniei. Am vizitat piata/bazarul local, ne-am tras poze utilajele de interventie ale politiei (scutere cu 3 roti) si le-am traversat podurile din centru. Se pare ca e o nebunie cu podurile acolo: exista un pod de care indragostitii isi agata lacate, un pod al dragonului (si cu dragonul asta e o filozofie intreaga. O legenda de-a lor spune ca sub dealul pe care e construit castelul doarme un dragon care a facut tot felul de grozavii. Se gaseste si pe stema orasului), si chiar si un pod triplu ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ljubljana#Bridges ). Se face tarziu si noi vrem sa ajungem in Padova in ziua aia. Cat Vlad face provizii pentru urmatoarele ore (cate o banana si o apa) fac o ultima incercare sa repar GPS-ul. Sun la service Asus in Bucuresti. Astept multe minute pana mi se face legatura cu cine trebuie, ca sa aflu ca "Ar putea sa fie orice, ori problema de setare din meniu, ori defectiune, nu va putem ajuta prin telefon, trebuie sa veniti la sediu". Bine, dar eu sunt la peste 1000 km de casa, nu poate macar sa-mi zica cineva daca e o setare de contrast ceva? Se pare ca nu, asta e, il folosim asa. Urmatoarea oprire, nu departe, Pestera Postojna ( http://en.wikipedia.org/wiki/Postojna_Cave ). Intrarea costa foarte mult, vreo 35-40 Euro si asta cu reducere pentru studenti, dar merita. Cica ar fi cea mai bine amenajata pestera din Europa, trebuie sa te plimbi cu trenuletul prin pestera cateva zeci de minute apoi mergi vreo 30-40 minute, in plus, ai inclus in pretul asta si un castel medieval ( http://en.wikipedia.org/wiki/Predjama_Castle )construit la intrarea unei alte pesteri, la vreo 10 km de Postojna pe un drum foarte fain. Sa nu mai zic de senzatiile tari cand mai putin si dai cu capul de cate o stalactita daca ai peste 1,80 in timp ce mergi cu trenuletul. Pornim, dar nu inainte sa dau 1 Euro ca sa folosesc WC-ul. As fi gasit un copac, dar era prea multa lume in jur, in plus, primesc in schimb un voucher in valoare de 1 Euro cu care pot sa-mi cumpar ceva de la magazinele de suveniruri, doar ca cel mai ieftin lucru e 2! Super, pas. Intram in Italia, tara unde si-a petrecut tineretile NTV-ul. Mergem pe autostrada si primul lucru care ne loveste este cat de haotic se circula si cat de aglomerat e. Apoi cat de scumpa e taxa de autostrada. Apoi cat de scumpa e benzina. Ajungem in Padova ( http://en.wikipedia.org/wiki/Padova ), intrebam la un hotel prin centru : 60 Euro, prea mult, plecam, chiar daca de la receptie ne asigura ca nu gasim mai ieftin. Urmatoarea oprire: Gradina Botanica din Padova ( http://en.wikipedia.org/wiki/Botanical_Garden_of_Padova ) cica ar fi cea mai veche din Europa, dar din pacate am ajuns prea tarziu, se inchisese de jumatate de ora. Ne mai invartim pe acolo, incercam sa gasim un wi-fi ca sa cautam de cazare, mai intrebam. Da, peste tot e mai mult de 60. Ne abordeaza un tip de etnie roma care o rupe pe romaneste. Zice ca are el un prieten care are un hotel, ne da o carte de vizita trasa la imprimanta de acasa. Pretul e ceva mai bun dar am zis sa nu ne riscam . Dam de un hostel, se pare ca singurul din Padova dar e full, nu stiu ce grup mare de copii. Avem ghinion. Aflam de un camping intr-un orasel din zona, mergem catre el, gasim semne cu camping dar locul cu pricina nu mai apare. Fiind deja intuneric bine, decidem totusi sa stam la cel mai ieftin hotel dintr-o statiune linistita de oameni batrani, nu mai stiu cum se numeste, tot cu 60 de euro!!!!. Asta e, macar luam cate o bere si ceva de la supermarket si ascultam muzica live de undeva de vis-a-vis. N-a fost sa fie, era trecut de 10 seara si absolut toate magazinele erau inchise. Am dat mult prea mult pe o apa si o bere la un bar, apoi am mancat la un restaurant gasit dupa indicatiile oamenilor "eee, good food: pizza, pasta.... good food". Pizza a fost cam uleioasa, dar buna la ce foame aveam in noi si a mers bine cu o carafa de vin alb si niste muzica italieneasca cantata live la 2 terase mai incolo). - castelul si capitala Sloveniei vazute de sus - siguranta si incredere - podul dragonului - iesire Pestera Postojna - cand intrai in pestera, erau oameni care-ti faceau poza. poza o gaseai deja scoasa pe hartie fotografica la iesire si pentru 6 Euro putea sa fie a ta. Daca incercai sa faci poza la poza, erau oameni angajati care te opreau, dar am fost mai rapid decat ei . Ca o curiozitate, nu aveai voie sa cumperi poze cu altii. - castelul din pestera - la dolce vita - prin Padova - nu arata rau Ziua 4: Cel putin in cazul meu, ziua a inceput sub auspiciile unei dereglari la stomac, o fi fost pizza de aseara? Aflam si noi ce inseamna mic dejun italienesc, care era inclus in pretul camerei: UN croisant si UN/O ceai/cafea. Ne grabim putin pentru ca avem o zi cu program strans: trebuie sa ajungem la ore bine fixate cu multe luni in urma la fabricile si muzeele Ducati ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ducati_Museum ) si Ferrari ( http://en.wikipedia.org/wiki/Galleria_Ferrari ). Fiecare minut e dramuit la fix, asa ca va dati seama cum m-am simtit cand nu imi mai gaseam cheile de la motor! Verficat toate buzunarele. Nu sunt! Verificat incuietoarea de la sa (de obicei cand le pierd, le gasesc acolo). Nu sunt! Cer cheia iar de la receptie sa verific camera. Nu sunt! Aici imi parea rau ca nu mi-am luat si cheile de rezerva cum am facut anul trecut cand am fost in Balcani. Dupa vreo 30 de minute de cautari disperate le gasesc, dar zau ca nu-mi amintesc unde. Pe motoare si da-i tare! Ajungem in Bologna totusi la timp, intram in curtea fabricii, dar motoarele le lasam afara (doar detinatorii Ducati le pot tine in curte). Securitatea pare destul de stricta, dar cat cautam locul de intalnire cu grupul reusim sa bagam capul intr-o parte a fabricii unde vedem oamenii cum lucreaza la motoare dar ne usuieste repede cineva. E lucru mare pentru ca de cand cu seismul ala din primavara lui 2012, turul fabricii nu se mai organizeaza pentru ca cica nu ar reusi sa evacueze suficient de repede si muncitorii, si vizitatorii. Ne oprim in cafeneauau Ducati ca sa primim ecusoanele ocazie cu care lumea mai sparge cate un ban pe ceva. Eu iau un pliculet de zahar pe care scrie Ducati, asa ca amintire . Ghidul ne-a spus ca ecusoanele cu nr 1 si 46 nu exista ca se bate lumea pe ele. Ne intalnim cu un tip cu un copil care cica face un tur al fabricilor auto/moto din Italia, vazuse Ferrari, Ducati, apoi mergea la Lamborghini si Moto Guzzi.. asta da idee de tur. Muzeul poti sa-l vezi doar insotit de ghid, dar care spune lucruri interesante si stie sa se faca placut. Am intrebat de ce nu e si motorul lui Rossi acolo si ne-a zis ca sunt expuse doar motoarele celor care castiga si ceva de tehnologie prea noua pe care nu vor sa o dezvaluie. In fine, nu intru in detalii, doar zic ca a fost foarte foarte tare! Avem timp sa intram si intr-un magazin de suveniruri la vreo 200 de m de unde luam cate un creion cu Ducati unor prieteni pentru ca Rakja carata cu greu din Muntenegru de anul trecut le-a ridicat probleme. In drum catre Maranello am avut ceva probleme. Nu mai aveam benzina si era ora aia tampita cand toti italienii lasa deoparte absolut orice fac si isi iau o pauza lunga. OK, se pare ca poti sa te auto-servesti la pompa si e si cu 10% mai ieftin. Totul bine si frumos doar ca aparatele alea nu dau rest si noi nu aveam bancnote mici si poti sa platesti doar cu anumite carduri speciale. Cerem ajutor unui camionagiu de treaba si dupa cateva minute de vorbit cu mainile intr-o engleza de balta, ne vede numerele de inmatriculare si ne dam seama ca suntem toti romani . Ne schimba niste bani si mai cu 5 cuvinte in romaneste, mai unul in italiana, ne explica cum sa ajungem in Maranello. Eram putin incurcati pentru ca GPS-ul zicea ceva si semnele de circulatie alta chestie, probabil pentru ca nu avea update facut de multi ani. Inca o data merci de ajutor tipului in caz ca citeste aici! Deja pierdusem destul timp cu asta si facem cumva si o luam pe un drum gresit. Intreaba lume, chioraste-te in GPS-ul in care nu se vede mare lucru si mergi mult mai tare decat o faci in mod normal. Intarziem vreo 40 de minute, cu sperante minime ca mai prindem grupul care e pe cale sa plece in turul fabricii intr-un autocar. Fix cand ajungem, ultimii 2-3 oameni se urca masina, daca intarziam inca 45 de secunde, nu-i mai prindeam, asta da noroc! Fabrica ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ferrari_factory ) e ca un orasel intreg cu strazi, piete, multe cladiri, hale, fiecare cu un scop bine definit. Fiecare strada este numita dupa un mare pilot Ferrari din F1, Schumacher are un intreg bulevard. Din pacate, era strict interzis sa faci poze. Trebuia sa dam o tura si pe circuit cu autocarul ( http://en.wikipedia.org/wiki/Fiorano_Circuit ) dar erau niste teste in derulare asa ca ne-am invartit putin in jurul lui. La final, in spatele autocarului, platim mult mai putin decat intelesesem initial. Nu stiu daca din cauza ca nu am intrat pe circuit sau pentru ca nu ne-a dat chitanta, cert e ca toti ceilalti platisera la inceput. Cu 70 de Euro poti sa dai o tura prin zona cu un Ferrari (asta explica de ce vedeam atatea pe drum cand ne apropiam de locul cu pricina), insa decidem ca mai bine nu. Intram si in muzeu care se viziteaza fara ghid. E foarte fain si asta. A fost o zi buna. Pentru unul dintre cele doua muzee, atunci cand am fost noi, era fix ultima zi de vizitare din vara aia. Acum putem sa stam mai fara stres pentru ca nu mai avem nicio programare in restul excursiei. Ne facem provizii din timp, ne invatam minte in sfarsit in urma experientelor din zilele trecute si o luam din loc. Vrem sa ajungem cat mai aproape de granita cu Elvetia, ne oprim undeva la malul Lacului Maggiore ( http://en.wikipedia.org/wiki/Maggiore_Lake ), nu mai tin minte numele statiunii, nici GPS-ul de la aparatul foto nu era activat, dar poate ne lamureste Vlad. Am gasit repede cel mai ieftinache camping care mai aveau o parceluta parca fix pentru noi. Luam cina: niste conserve de peste fara prea mult peste, vin alb, vin rosu, bere. Dam o tura pana aproape de centrul statiunii, dar nu ne atrage nimic atentia in afara de o prostituata negresa, incredibil de grasa care ne face tot felul de semne. La camping era un program artistic cu un cantaret care parea un fel de star local, destul de amuzant, asta da program de animatie. Era un raulet care curgea prin caping unde gasim o Corona mai mult sau mai putin abandonata. Probabil ca era a cuiva si a 2-a zi am avut remuscari dar am baut-o. Luna era plina si ar fi mers o baie in lac dar apa era rece rau. Nu-i nimic, am gasit un tractor cu care ne-am distrat putin, ii mergea si claxonul, dar l-am incercat doar o data ca sa nu deranjam lumea. Undeva intre prima bere si ultima, imi pierd husa de la telefon. Bine ca inca am telefonul! Incepe sa miroasa a munte. - MotoGP - una alta prin muzeu - bunicutele - pe afara - Ferrari - monoposturi - pe afara - parcela noastra - conserve de peste fara prea mult peste - o frumusete de utilaj agricol, bun si pe post de masuta Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
MVA Postat Decembrie 22, 2012 Share Postat Decembrie 22, 2012 salut:D 1- si SVul are origini din italia 2- ultima statiune (cu prostituata) se numea Arona 3- cheile tale, Dan, erau in broasca de desprins saua.... 4- poate unii ar zice: "hai frate pt 60 eur nu te dai cu un ferari"...daca ne dadeam cu unul, nu mai ajungeam in tara din cauza banilor:))) imi place Dan cum povestesti, e amuzant ca ma trezesc razand amintindu,mi unele chestii. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Decembrie 22, 2012 Autor Share Postat Decembrie 22, 2012 (editat) salut:D 1- si SVul are origini din italia 2- ultima statiune (cu prostituata) se numea Arona 3- cheile tale, Dan, erau in broasca de desprins saua.... 4- poate unii ar zice: "hai frate pt 60 eur nu te dai cu un ferari"...daca ne dadeam cu unul, nu mai ajungeam in tara din cauza banilor:))) imi place Dan cum povestesti, e amuzant ca ma trezesc razand amintindu,mi unele chestii. Asta explica de ce se inteleg asa de bine . In legatura cu cheile, posibil, chiar nu-mi amintesc, desi aveam impresia ca acolo ma uitasem si nu erau . Merci - satucul Gabi - imediat dupa granita cu Elvetia - sesiune foto - caruta in Zermatt - Matterhorn - in Zermatt - capre in Zermatt - in centrul oraselului Montana - cortul, 2 motoare si multa apa peste tot Ziua 5: Ne dregem cu niste aspirina, vitamine si minerale, strangem cortul si suntem pe drum. Tinta principala este Zermatt, Elvetia. O luam pe SS33, drum secundar, dar care merge de-a lungul lacului. Privelistea e incantatoare si drumul frumos, virajat, dar mergem usor pentru ca toata coasta lacului e presarata de mici statiuni. Lacul se termina, incurcam putin drumul, dar ajungem repede inapoi pe cel bun: E62/SS33 care duce spre Elvetia, dupa o foarte scurta portiune de autostrada A26. Incepe ploaia, ne punem costumele pe noi si ne gandim ca ar fi bine daca n-ar ploua prea mult, oricum deja putem sa spunem ca ne-am scos banii pe combinezoane. Ajungem la granita cu Elvetia pe care o trecem fara probleme, nici macar nu ne opreste nimeni sa ne ceara actele. Ultimele temeri in legatura cu faptul ca nu am pasaportul la mine se duc. Trecem printr-un defileu foarte frumos cu multe tuneluri prin munti, apoi printr-un orasel numit "Gabi". Printre primele impresii despre Elvetia: oamenii conduc foarte civilizat, prea civilizat. Merg cu vreo 10-20 km sub limita de viteza, nu depasesc, stau la locul lor pe bada, iti da senzatia (deloc falsa) de siguranta. Alta poveste este in cazul majoritatii motociclistilor care profita de drumurile foarte bune si virajate ca sa-i mearga tare, dar tare rau de tot in cazul unora . Drumul este in continuare incredibil pana in Tasch ( http://en.wikipedia.org/wiki/Tasch ) (la final, probabil ca o sa postez si o harta), acolo unde trebuie sa ne lasam motoarele si sa luam trenul, dar nu inainte sa facem niste poze cu ce credeam ca este Matterhornul ( http://en.wikipedia.org/wiki/Matterhorn ), mai tarziu ne-am dat seama ca ne-am inselat . Treaba sta in felul urmator: Zermatt ( http://en.wikipedia.org/wiki/Zermatt ) este un orasel in care masinile si motoarele sunt interzise, asa ca singura modalitate ca sa ajungi acolo este sa iei un tren sau un taxi electric (foarte scump) din Tasch. Mergem cu trenul, care nici asta nu e foarte ieftin. Din Zermatt se vede Matterhornul, celebrul pisc de pe ciocolata Toblerone, sau cel putin asa ar trebui pentru ca e invelit in nori . Ce e de facut? Stam o noapte acolo chiar daca mai e mult din zi? Ok, gasim un camping ieftin (sa stai acolo la cazare trebuie sa-l ai ca tata pe Bill Gates si pe bunic ca Rockefeller), dar corturile sunt pe motoare in Tasch . Sa mergem sa le luam si sa revenim (fie in ziua aia sau urmatoarea ca sa vedem muntele ne arde de vreo 30 de euro). Ne interesam la turist info si nici maine nu o sa fie soare 100%. De acolo ai si posibilitatea sa urci cu telecabina pana undeva pe la 3000 m ca sa vezi piscul mai bine dar pretul piperat (a se citi vreo 90 Euro) si norii ne conving sa nu, cu promisiunea sa ne revansam la Jungfrau. Intre timp, se mai ridica nitel si norii asa ca ne multumim cu atat si ne intoarcem la motoare, dar nu inainte sa dam o tura prin orasel. E plin de turisti, dar tot are aerul ala elvetian. Ba o bisericuta, ba niste case de lemn ce par foarte vechi, ba o gasca de capre plimbate pe drumul principal (dupa cum am zis, rezervat doar pietonilor si eventual carutelor trase de cai si unor masinute electrice) de catre niste ciobanasi in haine traditionale, dar care suspectez ca erau pe acolo special pentru turisti. In continuare, vrem sa ajungem cat mai aproape de Montreux unde am avea ceva de vazut. Ne facem provizii pt seara din timp (am zis ca ne-am invatat minte). Reusim, pana sa se lase seara, sa ne oprim in Crans-Montana, unde, din ce citesc pe wikipedia, au resedinte tot felul de barosani, vedete, etc. ( http://en.wikipedia.org/wiki/Crans-Montana ). O statiune mica si draguta. Intrebam de cazare pentru ca incepe sa picure, apoi sa ploua in toata regula (iar!). Cel mai ieftin gasim cu 120 de franci camera fara toaleta, fara nimic. E enorm! Tragem la campingul local, foarte aproape de un lac, frumos, pret bunicel, doar ploaia ne supara. Dar avem noroc de o pauza de vreo ora cat sa ne instalam cortul langa niste tipi cu un motor de enduro, apoi incepe iar. Ne petrecem seara cu niste conserve, bere si vin elvetian la cabanuta campingului. E un TV acolo la care mai aruncam un ochi la Olimpiada de la Londra care e in toi. Tipa de la bar e sarboaica si un tip care parea proprietarul ne spune ca maine pe tura e o tipa din Republica Moldova cand a auzit ca suntem din Romania. Foarte tare! Posturile astea asa de lungi se pare ca nu-s bune. Ba nu imi apar linkurile, ba imi zice ca-s prea multe emoticonuri, bagati careva o postare ca sa mi le intrerupa, merci! Editat Decembrie 22, 2012 de unnamed Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bendix Postat Decembrie 22, 2012 Share Postat Decembrie 22, 2012 Faina excursie ! In Elvetia a fost cea mai scumpa benzina ? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Decembrie 26, 2012 Autor Share Postat Decembrie 26, 2012 (editat) Faina excursie ! In Elvetia a fost cea mai scumpa benzina ? Merci! Nu chiar, a fost scumpa si acolo, dar parca tot cea mai scumpa era in Italia pe autostrada. Data viitoare cand merg acolo umplu niste bidoane cu benzina din Romania si o vand acolo la marginea drumului, fac o super afacere! Ziua 6: Ne trezim de dimineata, avem multe lucruri planuite pentru ziua asta. Schimbam o amabilitate cu moldoveanca de la receptie, platim consumatia de seara trecuta (2 beri cat jumate din pretul campingului, care si ala a fost vreo 26 Euro) cer niste pungi in care sa-mi bag picioarele pentru ca se pare ca nu am adapostit bine cizmele si a plouat toata noaptea pe ele, mancam un fel de kebab de la un restaurant local si suntem pe drum. Peisajul e superb, dar jos, sub noi, norii nu arata bine... Pe masura ce coboram, ceata e tot mai deasa. Incepe sa ploua. Si ploua. Si e ceata de nu vezi la 10 m infata. Si ploua. Asa am tinut-o vreo 50 km, cei mai groaznici din toata excursia dupa mine (si am fost si prin Oltenia, deci spune multe). Iese intr-un final si soare, multumim Pamantului, Zeilor, Fecioarei Maria pentru ca deja nu stiu cat mai rezistam. Incep sa realizez ca nu a fost o idee asa super sa imi iau doar pantaloni de ploaie pentru ca imi intra apa pe la gat si prin manecile gecii. Ajungem la prima oprire: Monetreux ( http://en.wikipedia.org/wiki/Montreux ), situat pe malul Lacului Geneva, la o aruncatura de bat de Franta si Evian. Acolo vedem castelul care cica ar fi printre cele mai vizitate obiective turistice din toata Elvetia. E foarte frumos, dar stau putin cu grija pentur ca mi-am lasat casca legata de motor, cu partea de jos in sus si afara incepe sa picure iar!!!! Si mai e o chestie interesanta cu orasul asta: am aflat de la tata mai tarziu ca Deep Purple aveau/au acolo un studio de inregistrari si in urma unui incendiu, in timp ce ei erau pe acolo, le-a venit ideea de la Smoke on the Water. Se pare ca asa e: "We all came out to Montreux On the Lake Geneva shoreline To make records with a mobile We didn't have much time Frank Zappa and the Mothers Were at the best place around But some stupid with a flare gun Burned the place to the ground Smoke on the water, fire in the sky" Cand sa plecam Vlad isi da seama ca nu mai are pasaportul. Poate l-a lasat la casa de bilete? La magazinul cu suveniruri? Intrebam, dar nu e nicaieri. Vrem sa plecam, consolat ca totusi mai are buletinul. Ma uit din intamplare in portofel, era la mine, ramas de cand ne-am cazat in ultimul camping . Incepem sa ne dam seama ca Elvetia este plina de asiatici turisti, peste tot, la tot pasul. Asta nu este un lucru rau, asa se intorc banii in Europa. O luam de-a lungul lacului pana in Lausanne ( http://en.wikipedia.org/wiki/Lausanne ) pe un drum frumos si lejer. Acolo vedem centrul, vreo doua catedrale din care una cu usa automata cu senzori, si o orga in interior manuita de un profesionist, bun asa! Vreau sa folosesc o baie publica, am asteptari mari, doar suntem in tara cantoanelor, dar cum deschid usa ma loveste o duhoare si nici privirea nu se incanta prea tare, se vede ca suntem in partea franceza a Elvetiei, cine stie cunoaste. Nu am reusit sa o folosesc. In continuare, tot pe malul lacului, tot frumos, tot prin niste statiuni care aratau extraordinar, ajungem si in Geneva ( http://en.wikipedia.org/wiki/Geneva ). Prima oprire: sediul Natiunulor Unite. Am pus motoarele, cam cu nesimtire, fix in umbra scaunului cu 3 picioare ( http://en.wikipedia.org/wiki/Broken_Chair ), in mijlocul unui puhoi de turisti asiatici, care au inceput sa-si faca poze cu motoarele noastre. Glumeam ca poate s-au uitat la serie si si-au dat seama ca le-au construit vreo ruda de-a lor ! Aici a fost un moment destul de magic, poate din cauza importantei cladirii din fata noastra si a importantei si semnificatiei ei, poate din cauza ca am realizat ca suntem in punctul cel mai indepartat de casa si de acum inainte ne intoarcem spre Bucuresti. Ne-am oprit si la Jet d' Eau dupa ce ne-am invartit destul de mult prin oras pana sa-l gasim, na, macar am vazut si orasul ( http://en.wikipedia.org/wiki/Jet_d%27Eau ) unde am mancat niste carnati si ne-am bucurat de o fanfara pe biciclete care trecea pe acolo. Geneva, pe langa casa celebrului CERN, se pare ca este casa si a numerosi dubiosi. Nu stiu daca doar zona aia aflata pe langa gara era asa sau tot, dar cert e ca, sincer, am avut emotii pentru motoare si bagajele lasate pe ele. Intre timp, ne-am luat si ceva pentru seara, de la un magazin de la gara, gasit cu mare dificultate pentru ca localnicii nu pareau sa inteleaga ce vroiam. Urmatoarea oprire: Berna ( http://en.wikipedia.org/wiki/Bern )! De data asta o luam pe autostrada pentru ca se insera si aveam ceva de mers. Norii ne dau ceva emotii, arata ca de ploaie. Cand ajungem e seara bine si decidem sa cautam un loc ieftin cu acoperis pentru ca norii erau tot mai urati. Il gasim repede cu ajutorul wi-fiului de la un bar, un hostel foarte aproape de unde eram noi, situat si incentrul vechi si cu doar inca foarte putine locuri, perfect, repede acolo. Fata de la receptie care arata mai mult decat dubios cu multe tatuaje si pierce-uri ne recomanda sa lasam motoarele intr-o parcare speciala de motociclete, altfel, riscam sa ni le ridice politia, care cica acolo este pusa pe treaba. Lasam motoarele la vreo 500 m de hostel, nu departe. Dam o raita prin oras dar incepe sa ploua cu galeata. Cautam un supermarket deschis dupa ora 10 seara, il gasim. Intrebam voiosi niste politisti care erau prin preajma daca avem voie sa bem bere pe strada. Cica da, dar se pare ca legea din Serbia cu alcool interzis spre vanzare dupa zece seara este si in Elvetia, doar ca astia nu se lasa induplecati. Plecam cu buza umflata ferindu-ne de ploaie spre hostel, macar avem toata camera pentru noi, chiar daca este de mai multe persoane. - ghete ude dar priveliste faina - castelul din montreux si deep purple - nu stiu de ce zambeam asa pentru ca nu am reusit sa folosesc wc-ul - catedrala din Lausanne - Lausanne de sus - monument pentru victimele minelor - noi si natiunile unite in inima Europei - din ciclul "Coloana Infinitului si alte chestii indepartete care par mai mici decat sunt daca tu esti mai aproape" Ziua 7: Ne trezim devreme ca de obicei, returnam asternuturile la receptie si mergem dupa motoare ca sa punem bagajele pe ele pentru ca trebuia sa eliberam camera. UNDE-S MOTOCICLETELE?!? In parcarea special amenajata nu mai sunt si erau legate de un stalp pentru semne de circulatie si intre ele cu niste lanturi anti-furt serioase + huse ca sa nu tenteze vreun cetatean cinstit sa traga de manete si sa apese pe butoane! Pulsul revine cat de cat la normal cand le vedem 15-20 m mai incolo. Pe locul unde le lasasem erau niste muncitori care lucrau la ceva de zor si care ne zic ceva din care intelegem doar Politia. Vedem si o hartie pe acolo care probabil spunea sa nu se parcheze acolo, nu stiu daca era si cu o seara inainte, as zice ca nu. Motoarele stau cuminiti, inca legate intre ele, lanturile OK. Nici acum nu pot sa-mi dau seama daca le-au mutat niste politai in putere pe stilul hei-rup in tandem sau daca au folosit un stivuitor si cum de au scapat de lantul din jurul stalpului? Au adus un lacatus profesionist si le-a udeschis, sau au scos stalpul din pamant? Pe drum catre hostel, ne prind niste polististi ca mergem pe un drum cu sens unic (cam multe stradute de genul asta, e greu sa te orientezi uneori), noi intrand pe la capatul unde era intrarea interzisa. "Stiti ca sunteti pe interzis?" "Ne-am ratacit, vrem sa ajungem la hostel" "Unde stati?" "Backpackers Hostel" Nu auzisera de el, desi era la 500 m. Ne mustreaza verbal si ne dau drumu. Dupa episodul asta ciudat petrecem cateva ore in oras vizitand una alta in Berna: vechile porti ale orasului, numeroasele fantani, catedrala, primaria si un mic sanctuar al ursilor, simbolul orasului, toate in centrul vechi ( http://en.wikipedia.org/wiki/Old_City_of_Bern ). Vedem si un film despre oras la un pret mic in cadrul unui turist info center. Urmatoarea oprire: Interlaken ( http://en.wikipedia.org/wiki/Interlaken ), vrem de acolo sa luam un trenulet cu cremaliera pana la Jungfrau. Drumul este foarte frumos, de-a lungul unui lac, doar ca, deja prietena noastra, ploaia incepe sa cada. Pe langa asta, mai e si frig rau de tot. Cu apa-n manusi, cizme si casti aflam ca ajungem prea tarziu pentru urcarea asta. Ne schimbam sostele intr-un Lidl si cautam un loc de cazare care s-a materializat intr-un hostel recent deschis. Am stat si in hosteluri mult mai ieftine si chiar daca stateam cu inca 4 persoane in camera si wc-ul era la comun pe hol, tot a fost extraordinar sa dam de putina caldura si haine uscate. Daca tot mai e mult din zi si ploaia s-a oprit, decidem sa mergem sa vizitam si Lucerne ( http://en.wikipedia.org/wiki/Lucerne ), aflat la vreo 70 km de Interlaken, pe un drum desprins din filme. In plus, bagajele le-am lasat la hostel si motocicletele se simt ciudat de usoare dar se comporta fain pe viraje. Ma supara doar maneta de ambreiaj care, in urma ploilor din ultimele zile, a inceput sa rugineasca acolo unde se prinde de suportul manetei: scartaie si nu revine calumea dupa ce-i dau drumul si chestia asta m-a suparat pana in Bucuresti. Lucerne merita vizitat: podul de flori, catedrala impunatoare ca in orice oras catolic care se respecta, muzeul oglinzilor (in care am reusit sa intru cu casca drept intr-o oglinda dupa ce am ras de un asiatic care a intrat cu capul), al ghetarilor, leul din Lucerne ( http://en.wikipedia.org/wiki/Lion_Monument ) si altele pe care nu am apucat sa le vedem. Vrem sa ne intoarcem in Interlaken dar avem o problema: da! iar ploua, de data asta parca mai tare ca oricand. Decidem sa o luam pe autostrada unde aproape ca suntem martori la un accident evitat in ultima clipa: un tip care mergea cu masina in fata noastra crede ca e sens unic si merge pe banda din stanga linistit, in dreapta lui fiind alta masina. Il vede tarziu pe nenea care venea din sens opus si mai putin si se pupa. Noroc ca asta se opreste de tot si ala care incurca sensurile il evita in ultima clipa. Se pare ca nu toti elvetienii conduc ca niste sfinti. Ne facem provizii de la Lidl-ul nostru unde oamenii ne recunosc dupa episodul cu sosetele. In seara asta ne rasfatam cu niste kebab pentru microunde. Rugam niste baieti spanioli sa ne citeasca instructiunile in lb spaniola pe care ii intalnim mai tarziu in hostelul nostru, unde erau cam 90% asiatici (cred ca dadea faliment hostelul daca nu erau ei). Punem cizmele la uscat intr-un aparat special de uscat claparii care cei de la receptie sunt suficient de draguti ca sa-l porneasca (in mod normal cica merge doar iarna), punem alte haine la uscat si ne preparam kebabul in bucataria comuna privind cum se misca de colo colo si gatesc vreo 20 de asiatici, cred ca s-ar putea rupe bilete la asa ceva. Intre 2 pahare incingem un tenis de masa cu spaniolii nostri. Observam ca unul e de treaba, altul triseaza la greu, o lasam asa. Continuam seara cu bere si o sticla de rom si bagam niste muzica in boxele de iPad prinse bine cu suruburi de o masuta ca sa descurajeze furtul. nu mai e de multa vreme nimeni in zona comuna, mergem si noi in camera incercand sa nu ne trezim colegii (fara prea mult succes cred eu). Cert e ca nu cred ca s-a mai auzit Cargo dat asa de tare in hostelul ala de cand a fost construit. - hostelul din Berna de care politia nu stia - vizitand orasul, una dintre vechile porti - ursi in centrul orasului mai ceva ca in Brasov - cate o poza cand nu ploua asa de tare - labirintul oglinzilor - podul de flori din Lucerne - kebab la microunde - se auzeau binisor Ziua 8: Scotem capul pe geam, in sfarsit o zi insorita! Pe cer vedem doar parapantisti, nu si nori. Singura problema a fost ca ne-am luptat cam jumatate de zi cu o mahmureala feroce. Mancam, ne luam hainele de la uscat, punem totul pe motoare is suntem pe drum. Nu mergem mult, ne opritm in Grindelwald ( http://en.wikipedia.org/wiki/Grindelwald ) de unde trebuie sa luam trenul cu cremaliera pentru a ajunge pe Jungfrau ( http://en.wikipedia.org/wiki/Jungfrau ). Imi pare rau ca pozele astea mici pe care le postez eu aici nu redau nici macat o zecime din cat de incredibile erau peisajele. Pe la mijlocul distantei trebuie sa schimbam trenuletul, ocazie buna sa ne acomodam cat de cat cu altitudinea. Nu degeaba ii spune lui Jungfrau "Top of Europe", din ce am inteles, este cel mai inalt loc din Europa unde poti sa ajungi altfel decat pe jos: 3454 m. Insasi calea ferata pana acolo ( http://en.wikipedia.org/wiki/Jungfrau_railway ) este o minune a ingineriei. In plus, 2012 a fost un an special pentru ca au sarbatorit 100 de ani de la inaugurare. Si cum minunile astea vin cu un pret, pentru noi a fost unul foarte piperat (detalii intr-o poza mai jos pentru cine este interesat) insa a meritat, desi nu ne daranja sa platim jumate. Ce ne-a amuzat au fost vacutele care le vedeai pe pasunile alea alpine, la peste 2000 m parca puse special acolo pentru turisti, noaptea cred ca e un frig acolo de le crapa coarnele. Pe masura ce ne apropiem, imi este putin frica sa nu lesin din cauza altitudinii mari, fiind prima data asa de sus, dar trenul face cateva opriri pe drum pt a admira privelistea si pentru acomodare. Acolo sus e o galerie despre istoria locului, un muzue/palat de gheata si Vlad se da cu tiroliana. Frica de inaltime si faptul ca aia de acolo nu accepta monede ma conving ca e mai bine sa nu in cazul meu. La plecare nu mai prindem loc pe scaune si ar fi prins bine pentru ca suntem terminati. Altitudinea aia iti da pofta de somn, nu gluma, aproape toti care stau pe scaune dorm. Ajungem in Grindelwald, incepem sa ne revenim. Ne dam jos dar nu o facem unde trebuie. In orasel trenul are doua statii, noi ne-am lasat motoarele la aia de inainte. Suntem putin presati de timp pentru ca azi vrem sa ajungem pe Grimselpass, dar incurcatura se transforma intr-o plimbare placuta pe potecute de tara, mai ceva ca in reclamele cu Milka. Suntem la motoare, totul e asa cum am lasat, incusiv castile frumos legate. Nu mergem mult si Vlad, care era in fata, imi face semn sa aprind farul. Ma uit. E aprins. OK, dau un flash. Tot primesc semne ca sa-mi aprind farul. Ceva nu e bine, ne oprim, farul meu nu merge, nici pozitia pe spate, nici faza lunga. Deschid fuse box-ul, toate sigurantele sunt in forma maxima. Ma gandesc ca au facut cei de la service vreo prostie cand mi-au montat priza de 12 V. Apas pe toate butoanele si pana la urma merg. Nici pana acum nu stiu ce a avut, cert e ca de cand am ajuns in Bucuresti nu m-a mai suparat problema asta. Grimselpass ( http://en.wikipedia.org/wiki/Grimsel_Pass ) nu e departe deci ajungem repede. Pe masura ce urcam se lasa si norii/ceata si din pacate nu vedem mare lucru dar drumul impecabil si atat cat se vede e extraordinar!!! Multe curbe nu sunt asa de stranse, asfaltul este foarte bun. Motoarele incep sa traga mai prost si e frig de tot afara, dar nici nu mai conteaza. Multi motociclisti pe langa noi si un lucru e cert: se pare ca ne miscam cel mai incet tintre toti .Ne consolam cu gandul ca siguranta trebuie sa fie pe primul loc. Lasam in urma sistemul de lacuri si baraje de pe Grimsel si facem stanga pe Furkapass ( http://en.wikipedia.org/wiki/Furka_Pass )care trece pe la 2500 m daca imi amintesc bine. Si la altitudinea asta gasim vacute! Fix aici, la un punct de belvedere, implineste si NTV-ul 50000 km. Loc frumos sa sarbatoresti si sa alungi gandurile ca acum nu mai valoreaza nimic probabil. Avem impresia ca de-o zi intreaga doar asta facem: mergem pe pasuri montane si vedem peisaje si pajisti alpine, totul e incredibil, dar incepe sa se insereze si sa fie tot mai frig. Am impresia ca daca mai apare vreun pas din asta nu ar fi tocmai ok, insa ajungem ceva mai jos, intr-un orasl, unde, dupa ce esuam sa gasim niste paturi in gazda, tragem la un camping de vreo 20 si ceva de franci, deci ieftin. Schimbam o vorba despre vreme cu niste baieti care vin pe bicicleta tocmai din Lucerne. Vesti bune, se anunta frumos. Luam deja traditionala cina formata din conserve si vin/bere luate din timp si la culcare. Ma gandesc ca nicio Transalpina sau Transfagarasan nu o sa mi se mai para de acum in colo ceva extraordinar. - parapante - la hostel, pregatiri de drum - spre Jungfrau - in tren - top of Europe - fluturas ajuns cu trenul cam sus, nu reusea sa mai zboare - pe varf - tiroliana (ar fi mers un cablu ceva mai tensionat sau o incarcatura ceva mai usoara) - whisky - palatul de gheata - motaiala pe scari vaci alpine - biletele - pe Grimsel asteptand cuminti - pe Grimsel - la celebrul semn - 50000 km si Furka - iar la cort Cine imi intrerupe si mie postarile? Editat Decembrie 26, 2012 de unnamed Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vlad S Postat Decembrie 26, 2012 Share Postat Decembrie 26, 2012 A fost frumos pana acuma asa ca...continua Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ianachim Postat Decembrie 26, 2012 Share Postat Decembrie 26, 2012 vezi ca ti urci NATIONALISTII. in cap daca spui ca transfag si transalp nu o sa mai fie niciodata ceva Extraordinar...... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Decembrie 26, 2012 Autor Share Postat Decembrie 26, 2012 (editat) vezi ca ti urci NATIONALISTII. in cap daca spui ca transfag si transalp nu o sa mai fie niciodata ceva Extraordinar...... Hehe sunt frumoase, nu zic nu, dar parca nu-s chiar cele mai de tot din lume. Ziua 9: Impachetam repede si urmatoarea oprire este la celebra statiune de schi St. Moritz ( http://en.wikipedia.org/wiki/St_Moritz ) unde luam si micul dejun de la si langa un supermaket. Nu cred ca am vazut atatea masini scumpe nici la Mamaia. Trecem tot asa fara probleme si fara control vamal in Italia si la scurt timp suntem pe drumul catre Pasul Stelvio ( http://en.wikipedia.org/wiki/Stelvio_Pass ) Daca ar fi sa caracterizez Elvetia in doua cuvinte, as spune ploios si scump; daca pot sa folosesc 4, as zice ploios, scump si foarte frumos. De data asta avem noroc de cer senin, priveliste minunata si, ca de obicei, motociclisti care merg mult mai tare in comparatie cu noi, unii depasind chiar si in curba, fara vizibilitate... brrr. Prima data cand ajung asa de sus cu motoarele si se simte: trag greu, cel putin a mea trebuie sa o tin la 6 mii de ture ca sa se miste cum vreau eu (in conditiile in care puterea maxima e la 7 mii). Ne dam seama ca nu avem motive sa ne plangem cand vedem o groaza de biciclisti respirand aerul ala rarefiate, printre care si unul care arata de vreo 60 de ani. Sus in varf e ca un mic orasel, magazinase care vand suveniruri, gratare, restaurante, si peste tot biciclisti, masini (inclusiv rulote, incredibil de incete si enervante, chiar mai incete decat noi!!!! ce sa cauti cu rulota pe acolo?) si evident, motociclete, mai ales din Italia si Austria. Cred ca orice motociclist care chiar are chestia asta in sange, trebuie sa faca tot posibilul sa ajunga macar o data in viata pe Stelvio. Mi-a placut mult, desi cred ca mi-a placut si mai mult Grimsel-ul. Stelvio are prea multe viraje foarte stranse, ace de par, care te obliga sa mergi foarte incet. In plus, coborand catre Austria, sunt portiuni de drum a caror calitate lasa de dorit. Lasam si Stelvio in urma, coboram intr-o zona forestiera pentru ca apoi sa urcam iar pe un platou fix inainte de Austria ( http://en.wikipedia.org/wiki/Austria ), pe la vreo 1800 m. Trecem granita, fara control, luam taxa de drum, bem o cafea. Continuam inca vreo 40 km pe drumul 180, apoi pentru ultima portiune pana la Innsbruck ( http://en.wikipedia.org/wiki/Innsbruck ) o luam pe autostrada pentru ca se lasa seara. Aruncam un ochi prin oras, vacem niste poze apoi mergem catre un camping reperat pe o harta localizata foarte convenabil pe autostrada la intrarea in oras. Sunt mai multe acolo, dar ne alegem unul care nu e langa aeroport, pozitionat langa o padure. Drumul e intortochiat dar ne descurcam cu GPS-ul care inca se tine tare, fara el probabil ca pierdeam multe zeci de minute. Intrebam doar asa ca sa fie de un pret la cazare care normal ca e prea mare. Gasim loc la camping doar in zona fara curent electric, oricum nu aveam nevoie. Cumparam in schimb si parola pentru acces la wi-fi o ora, doar ca uitam ca ne-a dat-o si o convingem cu greu sa ne mai dea una, ferm convinsi ca cea de la receptie si insala si noi avem dreptate. Mai tarziu am gasit prin buzunare si prima parola, asta e. Prima data cand vad, in receptia campingului, foarte multe machete cu rulote, nici nu stiam ca exista asa ceva si noi cum injurasem toata ziua rulotele pe Stelvio ne gandeam ca ar fi mers sa avem la noi si o bata. Incepem sa despachetam, sa punem cortul si, ca in alte dati, sa ungem lantul SV-ului (traiasca NTV-ul si cel care a inventat transmisia cardanica). Procedam asa, eu ma urc pe motor, Vlad da cu spray-ul pe portiunea de lant care e la vedere, cand termina eu imping motorul mai in fata cu 1-2 m . Acum fac asta folosind motorul, aflandu-ne pe pamant valurit bine. Suntem pe cale sa terminam si vine la noi un nenea la vreo 30 de ani cu o nevasta, urata zic eu, cu o masina gen Toyota cu numere de Olanda, veniti cu cortul in Austria si nici macar nu aveau rulota, sa ne spuna foarte afectat ca am pornit motoarele de 10 ori, ca deranjam foarte tare fiind trecut de ora 10 seara. Ma uit la ceas, era fix 10 si 2 minute.... hai da-n-colo de treaba. Ne cerem scuze fara sa vorbim serios si incheiem cu niste conserve si vin langa restaurantul campingului unde niste baieti aveau un repertoriu live cu niste melodii cam triste dar care au mers destul de bine. - un lac - mai cu GPS-ul mai cu harta - St. Moritz - catre Stelvio - taa-naaa - Stelvio - catre Austria - dupa granita cu Austria - Innsbruck pe inserate - la un pahar de vin - macar n-am carat cortul degeaba Ziua 10: Pe cai! Dar nu inainte sa ne gandim sa-l intrebam pe colegul olandez daca e ok cu el sa pornim motoarele, dar renuntam la idee, nu vrem sa-l facem chiar asa de ras in fata familiei. Tinta urmatoare este Salzburg ( http://en.wikipedia.org/wiki/Salzburg ) , orasul lui Mozart. Cea mai rapida cale este pe autostrada, prin Germania, dar decidem sa o luam prin Austria, pe un drum frumos prin sate, munti, paduri (165). Parca pe aici gasim o benzinarie cu benzina 91 de care bag bucuros stiind ca NTV-ul a fost proiectat pentru asa ceva. E cu foarte putin mai ieftina dar nu sesizez vreo diferenta. Incercam sa depasim si o coloana pentru transport cu gabarit depasit care se misca cu 10 la ora dar un tip aflat intr-o masina cu girofar trage de volan tare stanga si-mi taie calea. Am inteles ca nu am voie sa depasesc si intru la loc in spatele coloanei, dar parca nu era nevoie sa inrosesc discurile de frana ca sa-mi salvez viata. Gasim un restaurant chinezesc cu preturi convenabile unde suntem singurii clienti si servim un fel de brunch. Nu e chiar cine stie ce, dar n-am mai mancat de ceva vreme mancare calda si ni se pare super buna. In rest, drumul e foarte bun si frumos, doar ocazionalele rulote greu de depasit ne supara. Inevitabil vine momentul in care facem poze reising. Reising ca reising, dar daca va uitati in poze, amandoi avem cate un deget pe frana hahaha. Din greseala (se pare ca exista si un drum care ocolea zona si ala era cel principal), ajungem si intr-o zona care pare sa fie parc national, cu o cascada imensa. Platim o suma mica la intrare, dar merita ( http://en.wikipedia.org/wiki/Krimml_Waterfalls ) . Ajungem si in Salzburg unde intru in casa in care a trait Mozart si in general ne invartim prin oras. Se pare ca si aici e un pod pe care indragostitii agata lacate. Vremea e frumoasa si e plin de lume si turisti, inclusiv foarte multi romania. Ne-am cam obisnuit sa spunem ce vrem pe strada, de acum trebuie sa avem putina grija. Inclusiv casierita de la Bila de unde ne-am luat provizii (Stroh) pentru seara aia e din Timisoara. Orasul e frumos, probabil ca merita sa stai pe acolo vreo 5 zile sa vezi tot. Facem rezervare prin telefon pentru doua nopti la un hostel din Viena (Westend City Hostel) si o luam pe autostrada pana acolo unde ajungem seara. Ne cazam, trebuie sa platim in avans vreo 80 de euro cu totul, dar nu avem atatia bani cash si carduri nu accepta. Ma duc la un bancomat din apropiere ca sa constat ca nu mai am nimic pe card si a 2-a zi era vineri. Dau telefon acasa si sper sa ajunga ceva pe cardul meu weekendul ala, pana atunci merg pe imprumut. Mancam un kebab la un fast food situat foarte convenabil la colt si luam la pasul catre centrul Vienei ( http://en.wikipedia.org/wiki/Wien ) cu harta intr-o mana si Strohul in cealalta. Intrebam un localnic si aflam ca langa cele doua palate, se strang seara tinerii, asculta muzica, beau una alta, mergem si noi si atmosfera e fainuta. Cand ne doboara oboseala mergem si noi in camera (de 8 paturi) unde, pe intuneric, ne intampina o colega (de altfel de treaba) sarind din pat si tipand cat o tin plamanii. Noi am ramas prosti, dar prietenii ei ne asigura ca e normal, sa nu o luam in seama. - brunch - reising - se vede cascada in fundal - casa lui Mozart - orasul si noi - o doamna in varsta este extrem de incantata cum aratam noi venind asa si ne roaga sa ne faca o poza cu aparatul nostru - instrument ciudat - statuie umana in aer - casa in care s-a nascut Mozzart, acolo se pare ca totul se leaga cumva de omul asta - nu stiu cat de legal e asta - cam asa vedeam si noi pe la ora aia (in zona unde se strange lumea la spart seminte) Editat Decembrie 26, 2012 de unnamed Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gulag23 Postat Decembrie 27, 2012 Share Postat Decembrie 27, 2012 Nice trip! Felicitari! Asteptam Viena. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator MosRahao Postat Decembrie 27, 2012 Share Postat Decembrie 27, 2012 foarte misto povestea! printre putinele care mai pot fi citite - nu stiu de ce, oamenii nu-si mai povestesc calatoriile... tu insa o povestesti si o zici bine. hai cu continuarea! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Decembrie 29, 2012 Autor Share Postat Decembrie 29, 2012 Nice trip! Felicitari! Asteptam Viena. foarte misto povestea! printre putinele care mai pot fi citite - nu stiu de ce, oamenii nu-si mai povestesc calatoriile... tu insa o povestesti si o zici bine. hai cu continuarea! Merci, merci! Da, ma gandesc totutusi ca, pe de-o parte, este ca o amintire pe care pot sa o revad, pe langa poze, peste ani si ani si, pe de alta parte, sunt oameni care vor sa faca un traseu similar si pot sa selecteze informatii utile dintr-o povestire ca asta. Daca e si cat de cat amuzant si captivant, e perfect. Iata Viena si continuarea: Ziua 11: Ne trezim ceva mai devreme decat vroiam in ziua noastra libera din cauza unui coleg de camera care nu-si da nici cel mai mic interes sa vorbeasca incet. Dezavantaj ca stai cu multi necunoscuti in camera, asta pe langa faptul ca trebuie sa tii basinile in tine sau, macar, sa le dai cu silencer. In schimb, ragai de cateva ori ca sa se stie cine-i seful, aflam si care-i treaba cu tipa care tipa in miezul noptii: cica face asta des, sufera de un fel de somnambulism (bine domne, dar puteai sa ne zici asta inainte ca sa nu fim tentati sa ne aruncam pe geam); si pornim prin oras, nu inainte sa-mi spal blugii, care fie borba intre noi, incepusera sa puta si loc de a 2-a pereche nu s-a gasit in bagaje. Hotaram sa mergem amandoi cu NTV-ul care are si GPS mai nou, fara bagaje, fara echipament (doar casti, normal) si in slapi (nu am avut loc si de adidasi) care chiar imi cad din picioare la un stop, e o placere. Dupa ce luam un mic dejun format din ceva cu taitei asiatici (nudles) si rata/pui foarte uleios si gras (nu va luati portie mare ca nu se poate manca inainte sa vi se faca rau) din micile fast-fooduri care se gasesc in statiile de autobuz, vedem in exterior primaria ( http://en.wikipedia.org/wiki/Vienna_town_hall ), teatrul ( http://en.wikipedia.org/wiki/Burgtheater ) si in interior cu un ghid foarte simpatic cladirea parlamentului la un pret studentesc ( http://en.wikipedia.org/wiki/Parliament_of_Austria-Hungary ), aruncam un ochi si la cele doua palate din piata Maria Tereza ( http://en.wikipedia.org/wiki/Maria-Theresien-Platz ), apoi batem la pas interiorul si gradinile superbe ale Schonbrunnului ( http://en.wikipedia.org/wiki/Sch%C3%B6nbrunn_Palace ) apoi dam fuga, inainte sa se inchida, la Muzeul Tehnic ( http://en.wikipedia.org/wiki/Technisches_Museum_Wien ) aflat in zona. Aici avem o mica problema, eu stiam ca nu mai am niciun ban pe card sau in buzunar, dar cand vrem sa cumparam bilete cu cel al lui Vlad, nu functioneaza. S-au terminat oare si fondurile lui? Casierul ne asigura ca e posibil ca totusi sa fie bani, dar POS-ul lor mai da uneori rateuri. Primul ATM e prea departe ca sa mai prindem muzeul deschis. Intrebam deja de western union deschis in weekend ca sa ne trimita de acasa niste bani, noi inca nu platisem cazarea. Tipul foarte dragut ne face o lista de ele deschise si in weekend, ba mai mult, ne lasa sa vizitam muzeul gratuit. Ii multumim frumos si ne petrecem putinul timp ramas mai ales la sectia cu motociclete! Dupa cumparaturile de seara, dam o fuga la Prater ( http://www.wien.info/en/sightseeing/prater ) unde Vlad se da intr-o tiribomba. Mie imi e prea frica, macar fac poze, filmez si rad. Lasam motorul la hostel si ne invartim prin oras cu o bere in mana cat a mai ramas din zi/seara. Pe langa Palatul Hofburg ( http://en.wikipedia.org/wiki/Hofburg_Palace ), Opera ( http://en.wikipedia.org/wiki/Vienna_Opera ) si Catedrala Sf. Stephan ( http://en.wikipedia.org/wiki/St._Stephen%27s_Cathedral,_Vienna ) frumos luminate vedem si cum un tip dintr-un grup de 3 persoane, ori boschetari, ori doar foarte beti este prins la furat intr-un magazin in care lucrau doar asiatici. Il opresc pe om la iesire, pun mana pe el, il duc in spatele magazinului ferit de privirea oamenilor, dupa care iese la vreo 5 minute aparent nevatamat . Cerand directii catre Opera, dam de o tipa care lucra acolo si ne explica cum sa ajungem. Nimic deosebit aici, dar ea parea mai beata decat noi, ne povesteste toata viata ei si chiar ne invita sa stam la ea daca nu avem unde, totul in vreo 20 de minute. Refuzam politicos si ne vedem de ale noastre, daca situatia arata altfel decat dupa cum se vede in poza de mai jos, poate altul era finalul . Prima data cand sunt in Viena si sunt impresionat. E un oras fain, lumea e de treaba, uneori poate prea saritori. Imi amintesc ca strada cu hostelul avea sens unic si ne era mai usor sa intram pe ea pe unde era interzis si dupa cum suntem noi asa mai balcanici, o facem. Intr-una din dati, un om care statea linistit la masa prin zona aia, sare ca din arc sa ne faca semn sa nu o luam pe interzis, o fi crezut saracul ca noi nu stim. Asta da spirit civic. Oricum, se contra-balnseaza cu tonele de arabi/turci care nu pareau sa fie turisti. Dar asta aduce si lucruri bune, kebabul de langa hostel era unul dintre ele. - Primaria, in fata era un festival al filmului - teatrul - una din camerele de sedinta ale parlamentului, cea noua (cladirea a fost grav afectata de bombardamentele din al 2-lea razboi mondial - camera in care se strang reprezentantii landurilor - parlamentul - unul din cele 2 palate identice la extorior - resedinta de vara a familiei imperiale, palatul Schonbrunn - labirintul din gradina palatului, mai intortochiat decat pare - Muzeul Tehnic din Viena - tiribombe - roata de pe multe carti postale - doi din cei 3 betivi. tovarasul lor era in spatele magazinului, capturat de asiaticii revoltati ca se fura din magazinul lor - tipa de la opera Ziua 12: Imi intra si mie banii pe card, platim cazarea si plecam cu toti rinichii la noi. Intram voiosi in Ungaria ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria ). Vrem sa ajungem la Lacul Balaton ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Balaton ) si sa facem o baie in Heviz ( http://en.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9v%C3%ADz ) cel mai mare lac termic din lume cica. Alegem varianta mai scurta, fara autostrada, prin tot felul de sate. Ziua a inceput cu ceva nori si emotii de ploaie, dar se pare ca scapam. Afara e racoros, dar imi place mai mult asa decat cu 40 de grade. Chiar daca e ditamai campia, mergem si pe niste drumuri frumoase, virajate, cu multi motocilcisti pe ele (probabil in fel de Cheia ungureasca). O surpriza minunata avem cand trecem prin P.ula. Nu stiam ca exista asa ceva aici, pe langa fratele mult mai celebru din Croatia. Neaparat ne oprim si faacem niste poze. P.ula e un sat foarte mic, sase-sapte case si alea jumatate par abandonate. Cand sa ne apropiem de Heviz, drumul devine din ce in ce mai prost, pana cand dispare. Noi suntem disperati, nu prea avem chef sa mergem pe drum de piatra, iar GPS-ul e confuz. Intrebam pe cineva de Heviz, ne explica, suntem aproape, iar drumul de piatra tine asa doar vreo 300 m. Perfect! Din pacate ajungem prea tarziu si accesul la lac nu se mai facem. Intrebam lumea din jur si cu greu intelegem de la ei daca e si maine deschis lacul, fiind duminica. Planul era sa dormim in Siofok, care cica-i cea mai mare statiune la Balaton, dar decidem sa revenim de dimineata la o baie si ne intoarcem la Balaton care e la vreo 20 km. Luam primul drum care pare ca duce spre lac. Intrebam la o pensiune daca ne primeste. Doar pentru o noapte: NEM! OK, daca-i deranjul prea mare punem cortul chiar la malul lacului. Intrebam la o ghereta cu mancare de langa daca se poate. Doamna de acolo ne spune ca da, teoretic e ilegal campatul dar au mai pus si altii si nu s-a intamplat nimic, in plus, fratele ei e acolo peste noapte si se uita la motoarele noastre. Trebuie sa platim ceva? Nu! E perfect. Mancam un gulas bunicel, beau o palinca de miere buna si ne urcam pe SV sa mergem la un hypermarket din zona sa ne aprovizionam cu niste beri si o sticla de whisky. Dam sa platim si aflam ca nici unul din noi nu mai are bani pe card. Platim sticlele si ne socotim: avem cateva sute de lei dar pe care nu avem unde sa-i schimbam si inca 10 euro. In total! Calculam si cata benzina mai avem: fix pana la granita. Hai ca-i bine. Ne intoarcem la plaja unde vrem sa campam, poarta de acces e incuiata dar ne-o deschide cineva si intram cu motoarele pana unde ne punem cortul. Bem berile, sticla de whisky si ne uitam la niste lebede de pe lac si la ploaia de stele (e noaptea dintre 11 si 12 august, cerul e senin si lumina nu-i aproape deloc). Incercam si de-o baie dar apa e rece rau. Incepe sa ne incerce sentimentul ala ciudat cand stii ca te apropii de casa dupa o calatirie lunga (cel putin dupa standardele noatre). - hostelul care ne-a gazduit in Viena - P.ula - la malul lacului - cortul si motoarele sub o salcie Ziua 13: Ne trezeste caldura si soarele care cam bate pe cort. Dam fuga la Heviz, iau un acces de o ora, fac o baie repede. Senzatia e destul de faina, lacul nu este foarte fierbinte, merge pana la vreo 37 de grade dar e placut. Budapesta am vazut-o bine in anii trecuti asa ca usor-usor ajungem si la granita cu Romania. Tragem ca si in anul trecut la niste rude in Lugoj unde ajungem tarziu, am facut totusi ceva km anul asta. Pentru cine stie zona, drumul intre Timisoara si Lugoj e foarte bun, nou, mai lat asa, dar se circula foarte foarte agresiv. Lumea ne inghesuie, din sens opus se depaseste ca si cum nu am fi acolo, ajungem rupti de oboseala, dar efortul merita. Facem o masa mare cu mancaruri, palinci, beri, vin pe terasa. Am ratat doar cu cateva zile marea petrecere din Lugoj prin care se sarbatoreste hramul bisericii locale, dar nu ne plangem. - plaja si Balaton - Heviz, eu, nuferi si multi batrani - heviz - ACASAAAA - cautand niste maruntis pe jos sau face altceva? Ziua 14: Ne trezim destul de tarziu, ce mai, suntem deja acasa. O luam pe la Drobeta Turnu-Severin si pe seara suntem in Bucuresti. Incidente nu au fost. Ceva notabil s-a intamplat doar cand am bagat benzina in Bals sau Slatina de la un Rompetrol si remarcam ca motoarele nu mai trag la fel de bine. De notat ca pe viitor sa nu mai mergem la Rompetrol. Pe partea stanga a rotii din spate a NTV-ului vedem niste sparcaieli de ceva ce pare ulei. Cand ajung acasa imi dau seama ca ala e ulei din transmisia cardanica pe care se pare ca l-a dat afara printr-o scurgere de prea plin. Intrebarea e de ce nu a facut-o in ultimii 5 mii de km de cand i l-am schimbat? Facem o ultima poza la intrarea in Bucuresti si ne luam la revedere cu gandul la excursia din 2013. Sunt terminat dar pot sa zic ca a meritat, insa abia peste cateva zile parca realizezi ce-ai facut si pe unde ai fost cat te uiti peste poze. Uneori, cat esti acolo preocupat unde dormi, ce mananci cati bani mai ai si ce mai poti sa vezi iti dai seama greu cat de tare e de fapt. - in gradina rudelor din Lugoj - la intrarea in Bucuresti Sper ca v-am trezit intereseul pentru urmatoarele plimbari cu motorul. Un 2013 fain si cat mai multi km pe doua roti! Zilele astea incerc sa pun si o harta cu traseul cat mai excat pe care l-am facut. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vlad S Postat Decembrie 30, 2012 Share Postat Decembrie 30, 2012 Foarte frumoasa excursia voastra Bravo si la mai multe! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
nike Postat Decembrie 30, 2012 Share Postat Decembrie 30, 2012 (editat) Baga slapare, ca bagi kasto. Acum am vazut c-ai terminat. Nu mai sunt betivaneli, sau nu v-au povestit cei din jur aventurile noptii? Editat Decembrie 30, 2012 de ZaiR Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ianachim Postat Decembrie 30, 2012 Share Postat Decembrie 30, 2012 am asteptat sfarsitul povestii sa vad cat de TURUL ALPILOR fu...... fu.... mai mult city brake uri pacat ca dupa ce ati ajuns la geneva lac leman evian nu ati coborat pe RGA pana la nisa buc belgrad zagreb lubliana padova bologna maranello lac maggiore zermatt tasch crans-'montana monetreux lausanne geneva berna interlaken lucerne grimselpass furkapass st moritz stelvio innsbruck salzburg viena balaton cam asta va fu tura frumos dar nici cum TUR DE ALPI cred ca nici o luna de zile mers undeva la 300 km pe zi nu poate acoperi ALPII ma refer la austria italia elvetia franta o tura de alpi facuta cu tragere de inima te rupe la maini .... mai ales la stil DURACELL data viitoare daca va mai bagati nu ratati RGA si zona dolomitilor excursiile organizate de khk mi au aratat infinitatea soselelor din ALPI nu as fi comentat atat insa am fost atras de titlul postat si m am gandit ce am ratat si ati prins voi in TURUL ALPILOR Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Decembrie 30, 2012 Autor Share Postat Decembrie 30, 2012 (editat) Foarte frumoasa excursia voastra Bravo si la mai multe! Merci ! Sper sa vin cam o data pe an cu o poveste de genul asta inca mult timp de acum. Baga slapare, ca bagi kasto. Acum am vazut c-ai terminat. Nu mai sunt betivaneli, sau nu v-au povestit cei din jur aventurile noptii? Merci . Poate mai bine ii ziceam Turul Alpilor in slapi poate asa era multumit si ianachim. Oricum, cam tot ce se putea spune pe post am zis . am asteptat sfarsitul povestii sa vad cat de TURUL ALPILOR fu...... fu.... mai mult city brake uri pacat ca dupa ce ati ajuns la geneva lac leman evian nu ati coborat pe RGA pana la nisa buc belgrad zagreb lubliana padova bologna maranello lac maggiore zermatt tasch crans-'montana monetreux lausanne geneva berna interlaken lucerne grimselpass furkapass st moritz stelvio innsbruck salzburg viena balaton cam asta va fu tura frumos dar nici cum TUR DE ALPI cred ca nici o luna de zile mers undeva la 300 km pe zi nu poate acoperi ALPII ma refer la austria italia elvetia franta o tura de alpi facuta cu tragere de inima te rupe la maini .... mai ales la stil DURACELL data viitoare daca va mai bagati nu ratati RGA si zona dolomitilor excursiile organizate de khk mi au aratat infinitatea soselelor din ALPI nu as fi comentat atat insa am fost atras de titlul postat si m am gandit ce am ratat si ati prins voi in TURUL ALPILOR Este evident ca ai partea ta de dreptate dar nu ma gandeam ca, vazand titlul, cineva si-ar putea imagina ca am batut toate drumurile din Alpi, nici vorba de asa ceva. Chiar si asa, dupa titlu te astepti parca la ceva mai multe pasuri si drumuri la margine de prapastie, dar si termenul asta de tur este foarte subiectiv. Nu e un stas cand spui "turul carpatilor" sa vezi x,y si z. din carpati, depinde de fiecare cum isi planifica si ce intelege printr-un astfel de tur. Uite, de exemplu, termenul "tur" are multe intelesuri in dictionar. Unul dintre ele, care mie imi place: "2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu; raită." Deci e ca si cum as fi zis o "Raita prin Alpi pe doua roti". In plus, nu am insirat aici chair fiecare drum sau chei pe care am mers, chiar daca am incercat sa redau cat mai fidel traseul (dupa cum spuneam, incerc sa pun si o harta cat mai precisa zilele astea). De exemplu, atunci cand povesteam de Furka si spuneam ca parca ne saturasem de pasuri pe ziua aia si ca am pus cortul, intre Furka si oprire am trecut si pe Oberalppass (care e oricum drumul cel mai scurt catre Chur si apoi St. Moritz). Recent am citit de el intr-un top al celor mai faine 20 de pasuri montane din lume. Ma gandesc totusi ca e ceva pentru inceput (media de varsta, fara sa luam in calcul pe cea a motocicletelor e undeva pe la 21 de ani) si ca meritam o derogare pentru titlul asta. Merci de informatii si sfaturi pentru ca sper si sunt sanse ca, undeva in viitor sa existe o data viitoare pentru zona aia din lume . Editat Decembrie 30, 2012 de unnamed Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ianachim Postat Decembrie 30, 2012 Share Postat Decembrie 30, 2012 foarte bine punctat la faza cu varsta la varsta voastra nici nu ma uitam dupa moto ...dar minte sa mai ajung pe moto pana in alpi astea sunt vremurile..... ma uit la copii de 4 -5 ani cum se joaca pe tablete..... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
nike Postat Decembrie 31, 2012 Share Postat Decembrie 31, 2012 (editat) Merci . Poate mai bine ii ziceam Turul Alpilor in slapi . Nu trebuie sa te simti ofensat de ce ti-am scris, din ontra, imi pare rau ca n-am mers cu voi in conditiile in care n-aveti fite in privinta hostelurilor sau a bordurilor pe care ati baut. La anul sau peste 2 ani sper sa ma alatur cu voi prin alpii italieni/franezi catre un metal meeting si chiar Amsterdam. La cat mai multe astfel de incursiuni. Editat Decembrie 31, 2012 de ZaiR Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Decembrie 31, 2012 Autor Share Postat Decembrie 31, 2012 Nu trebuie sa te simti ofensat de ce ti-am scris, din ontra, imi pare rau ca n-am mers cu voi in conditiile in care n-aveti fite in privinta hostelurilor sau a bordurilor pe care ati baut. La anul sau peste 2 ani sper sa ma alatur cu voi prin alpii italieni/franezi catre un metal meeting si chiar Amsterdam. La cat mai multe astfel de incursiuni. Stai linistit, nici nu aveam de ce. De aici si " " de acolo, altfel era un " " . Da, cu placere, momentan nu e nimic foarte clar, dar probabil va fi ceva pentru la anu si urmatorii si ne auzim. Merci si la multi ani! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Februarie 4, 2013 Autor Share Postat Februarie 4, 2013 am facut si harta, iata un link pt detalii: https://maps.google.com/maps/ms?msid=216374202845881342010.0004d4e97977744b86bc6&msa=0&ll=45.56791,19.226074&spn=6.052612,9.876709 si print screen: unde-s punctele albastre, acolo am innoptat Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Kali Postat Iulie 11, 2013 Share Postat Iulie 11, 2013 Unnamed, imi datorezi un ibric )) Pusesem de cafea, dar am fost atat de captivata de traseul vostru si de arta naratorului, ca l-am uitat pe foc. Bine ca n-a luat foc casa. Felicitari! Imi pare rau ca am gasit povestea abia acum. Ma pregatesc si eu de un drumulet mic si chiar mi-au prins bine cele povestite de tine. Ps: pleshkavica rulz )))) Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
unnamed Postat Iulie 11, 2013 Autor Share Postat Iulie 11, 2013 @Kali imi pare rau pentru ibricul tau, dar imi pare bine ca ti-a placut topicul si ca a fost util. vara asta pregatim ucraina - slovacia - cehia - ungaria si de data asta mergem 3 persoane/motoare, asa ca sper sa vin cu poze si povesti si mai interesante da , daca ajungi prin blegrad, sa mananci una de la fastfoodul de langa studentskigrad, in New Belgrade, la intersectia dintre bd. studentska si tosin bunar. posibil sa fie cea mai buna pljeskavica din galaxie! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Kali Postat Iulie 11, 2013 Share Postat Iulie 11, 2013 Sa aveti drum bun, asfalt uscat si sa va bucurati ochii cu minuni astept povestile. A meritat ibricul, crede-ma ) Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.